Tribuna, mai 1895 (Anul 12, nr. 99-122)

1895-05-02 / nr. 99

Pag. 396 în sfîrșit îmi fac datorinţa de raportor mai adăugând, că după ştirile publicate de mai multe ziare de astăzi, grupul disidenţi­lor condus de dl Gr. P ă u c e s c u, care n’a eşit din Cameră din causa legii minelor, s’ar fi împăcat cu guvernul. Acesta li-ar fi făcut mai multe concesii locale în administraţia ju­deţelor, pentru care ei au promis a nu mai combate guvernul. Instalarea de la Blaj, încă de Sâmbătă nu­ a venit ştirea, că instalarea I. P. S. Sale metro­­politului Dr. Victor Mihali nu se va pute face în ziua d­e 19 Maiu. Voind să ştim positiv care este adevărul asupra acestei afaceri, despre care s’au împrăştiat ştiri contradictorii, unul dintre redactorii noştri a plecat la Blaj. Duminecă, la 12 c, redactorul nos­tru a avut onoare să fie primit de dl colonel Iulius Mi­ha­li, fratele Excelenţei Sale dlui metropolis Dl colonel a dat cu multă gentileţă toate informaţiunile. Iată ce ne scrie redactorul nostru: Din causă, că tocmai pe ziua de 14 Mai, I. P. S. Sa va trebui să fie la Buda­pesta, unde în Casa Magnaţilor se vor dis­cuta proiectele religionare, instalarea nu s’a putut anunţa pe 19 c. Dacă nu se va ivi însă nici o pedecă, instalarea de sigur se va face Duminecă, în 26 Mai­. La tot caşul comitetul de primire din Blaj va fi înştiinţat cu 10 zile nainte, şi astfel va fi timp să fie avizat şi publicat. Dintre prelaţii gr. - cat.­­şi-a anunţat participarea P. S. episcopul Pavel al Orăzii­­Mari. Noul metropolit a invitat de altfel pe toţi sufraganii Sei. Comitetul de primire, care are presi­dent pe canonicul Dr. A. Gramma şi secre­tar pe zelosul profesor Dr. G. Precup, face cele mai întinse preparative pentru­ ca primirea se fie cât se poate de splendidă. Se vor ridica trei arcuri de triumf: unul la intrarea în oraş, altul la intrarea în piaţă din centrul oraşului şi al treilea la re­şedinţa metropolitană. La fiecare arc de triumf se va ţine un discurs de bineventare. Pompierii vor arangia un cordon de la gară şi până în oraş. Fetele de la internat vor eşi întru intimpinarea înaltului prelat cu flori şi îmbrăcate în alb, car’ tinerimea şco­lară deasemenea îl va întimpina cu nori. Şi până la sosirea Sa In Blaj, metropo­­litului ’i­ se vor face calde ovaţiuni. Cea mai mare ovaţiune se arangiază la Rad­na, comi­tatul Aradului, unde se vor aduna să-’şi fee rămas bun de la păstorul lor iubit credincioşii din Bănat, întimpinat va fi apoi la Deva, Orăştie şi Teiuş. I. P. S. Sa soseşte în Blaj Sâmbătă la 25 dimineaţa, care festivită­ţile instalării se vor face a doua zi, Dumi­necă la 26. Excelenţa Sa este ocupat acum cu darea în primire a afacerilor eparchiei Lugojului, pe care ţine se o lase Intr’o ordine exemplară. Tot aşa, la Blaj afacerile averilor au fost luate deja în primire de Ilustritatea Sa dl co­lonel Iuliu Mihali. La festivităţi s’au înştiinţat deja atâţia, că şi satele de prin pregiur vor fi pline, în Blaj toate casele sânt angajate şi încă zilnic vin înştiinţări. Deasemeni vor fi mulţi ţerani, nu numai din satele învecinate, ci şi din co­mune mai îndepărtate.­­ Germaniei şi primit în cercurile politice in Berlin, am avut fericita ocasiune şi pt­nta de a-­mi îmbogăţi mintea cu ideile re­următoare, ce atunci inspirau înaltele inteli­enţe ale Germaniei. Da, universităţii din erlin, a doua mea mamă, exemplului ce ’mi-­­a­it amorul pentru patria germană şi pe care am găsit în toate păturile societăţii germane,­­ nobilime, fie burghezime, datoresc eu amo­r­ pentru patria română şi spiritul liberal, nu m’au însufleţit în toate actele vieţii mele, lungile lupte şi lucrări, în prigonirile în­­rbunate, cari nu odată s’au încercat a mă robi, pururea am avut înaintea ochilor mei ele frumoase cuvinte, pe cari în memoriul­­ cătră rege, le arată principele de Ham­­­berg ca puternicul mijloc de a reînălţa facterul şi bărbăţia poporului german, pen- i desrobirea sa de jugul străin, pentru m­­­­area şi mărirea Germaniei, principii demo­­itice într’un guvern monarchic“. Michail Cogălniceanu nu era însă se unească in Berlin numai neşterse întipăriri, ndi oţelul loveşte In cremene, se desfac din schîntei de foc iuţi şi ferbinţi, ce răspân­­de lumină şi aprind unde cad. Aşa si­ntea lui Cogălniceanu, când se atinse cultura apuseană, deveni producătoare de e­i. La o vlrstă când cei mai mulţi oameni a se desfac din lanţurile copilăriei, vedem Cogălniceanu producând una după alta Sibiiu. Marţi. Cu ocazia instalării se va da un concert,­­ alangiat de dl profesor Iacob Murăşanu. Baro corul bisericesc va cânta sub conducerea dlui Ionaş şi Papiu, cari prepară un frumos imn de bineventare. Pe scurt: Blajul se aşteaptă la o festi­vitate solemnă, care după prorociile tuturor, va rămână istorică. Amănunte asupra crisei­ Consiliul de miniştri, ţinut în Buda­pesta, Sâmbătă în 11 Mai. n., a hotărît ultimul pas, ce are să facă Bánffy pen­tru aplanarea crisei. Am amintit încă în numărul nostru trecut, că partidul li­beral nu se mai îndestuleşte nici chiar cu trimiterea notelor diplomatice la Curia din Roma, ci în urma distincţiei lui Kăl­­noky, pretinde şi pentru ministrul ma­ghiar o­­ distincţie sinonimă cu ce ’i­ s’a dat lui Kálnoky. Miniştrii maghiari însă sânt mult mai concilianţi şi mai puţin pretensivi, în consiliul lor au declarat, că pretensiunile guvernului maghiar la nici un cas nu vor trece peste marginile necesităţii absolute. Guvernul nu do­reşte nici o altă satisfacţie, decât să se trimită notele diplomatice cât mai în­­grabă la Curia papală, în urma hotă­­rîrii, Bănffy a plecat la Viena, unde va cere audienţă dela Maiestatea Sa Mo­­narchul, care s’a reîntors deja dela Pola. Ministrul-president maghiar a fost însoţit de ministrul a latere, baronul Jósika, care a fost mijlocitor şi la aplanarea con­flictului dintre Kálnoky şi Bánffy, născut prin incidentul cu Agliardi. Majoritatea partidului liberal şi în­deosebi Tisza Kálmán, au planuri mai mari. Lor le trebue o dispoziţie mai favorabilă pentru timpul când se vor pertracta iarăşi proiectele despre recepţia evreilor şi neconfesionalitate. De aceea ,l-au trimis pe Bănffy la Vien­a, în portofoliu cu demisia subscrisă de toţi membrii cabinetului. Demisia cabinetului Bănffy — se crede — va da prilegiu, ca Maiestatea Sa Monarchul să adreseze şi baro­nului Bănffy o scrisoare în care să-’l distingă cu asigurar­a încrederii sale perfecte și să respingă cererea sa de absolvare de la postU­­seu. Sânt cam­ cred, că Bănffy nu mimai că va primi cu acest prilegiu dis dorită ci va fi decorat chiar r­ou us­ord mai înalt. Pe când Bănffy urm­­lă alăturea cu Jósika după o distinct­ie din partea Ma­iestăţii Sale, pe care guvernamentalii o pretind pentru liniştirea opiniunii publice maghiare, pe atunci atât contele Kálnoky cât şi nunţiul Agliardi primesc zilnic noue dovezi de simpatii, de care se bu­cură în toate cercurile politice din străi­nătate. Aşa de pildă o depeşe din Pa­ris anunţă, că cercurile politice din Francia se alătură cu plăcere la expre­­siunile de bucurie, tălmăcite de mai multe state, din incidentul că contele Kálnoky a rămas şi mai departe în fruntea aface­rile externe ale monarchiei austro-ungare. Contele Kálnoky — se accentuază în toate cercurile politice — are pentru pa­cea europeană merite cu mult mai în­semnate decât ca demisia lui să fi lăsat neatinsă politica Franciei, care dease­menea urmăreşte tendenţele păcii, trei scrieri însemnate, al căror scop era înăl­ţarea poporului seu în mintea omenirii culte a Europei apusene. Prilegiul, care făcu pe Cogălniceanu se scrie cele dintâiu ale lui încercări, fu cunoştinţa vestitului naturalist Alexandru de Humboldt, pe care îl întâlni la nu mai puţin renumitul profesor de drept roman Francisc de Savigny. Humboldt doria se cunoască ceva despre limba şi literatura Românilor şi Kogălniceanu, pentru a răspunde acestei dorinţe, schiţă în revista lui Lehmann pe anul 1837 prima lui încercare de condeiu: Limba şi literatura românească de un Moldovean. Tot pentru Humboldt scrie Cogălniceanu, în acelaşi an 1837, al doilea al seu studiu, de astă-dată în limba franceză şi nu mai mult sub vălul anonimului: „Schiţă asupra istoriei, moravurilor şi a limbii Ţiganilor“. Tot atunci sfîrşeşte de scris şi tipăreşte Cogălniceanu, tot în limba franceză, a treia a sa lucrare de tinereţe, mult mai însemnată şi mai întinsă decât celelalte două, anume primul volum al unei istorii a neamului ro­mânesc, care trebuia să poarte titlul general de: „Istoria Valahiei şi Moldovei şi a Valahi­lor transdanubieni“, din care volumul întâiu, singurul ce a apărut, cuprindea istoria Daciei a Valahilor de peste Dunăre şi a Munteniei. (Va urma.) TRIBUNA 2/14 Maiu 1895 Nr. 99 Nunţiul Agliardi primeşte zilnic — după­ cum scrie „Magyarország“ — de­­peşi, ca semne de simpatii. Bănffy e sprijinit afară de ai sei, şi de ziarele german-liberale, care în frunte cu „Neue Trete Presser * * * * * * * * * 11 apără pe Bânffy şi interesele partidului bănffy şi cu tot atâta foc ca şi „Nemzet“ sau „P. Lloydu. Lucru, ce e lesne de înţeles, căci partidele „liberale“ în C­­­s şi Trans sânt sprijinite în primul rînd de bancherimea evreească, care reciproc ex­ploatarea economică dincoace şi dincolo o dată pe mâna aceleiaşi Ovreimi. Exis­tenţa şi domnia unora depinde deci de existenţa şi domnia altora. „Neue Treie Presse“ de la 12 Maiu se indignează rău, că printre cei­ ce vin să facă visită şi să se înscrie pe listele expuse la nunţiatura papală din Viena sânt şi următoarele persoane: soţia mi­nistrului de justiţie, contele Schönborn, mai mulţi prinţi Windischgrătzi „de­sigur — zice foaia — numai pen­tru a demonstra, că pe membrii guver­nului austriac îi reţine numai oficiul pen­tru a se pută pune pe partea nun­ţiului “. Ziarul enumără apoi multe reuniuni şi corporaţiuni, care de asemenea au tri­mis adrese de aderenţă nunţiului, făcând imputare în special guvernului, că prin intervenţia sa ar fi putut împedeca ase­menea demonstraţii, pe urmă continuă: „El (Bănffy) a justificat răspunsul seu la interpelare; el a biruit, dacă vrem aşa, moraliceşte asupra lui Kálnoky, dar’ poli­ticeşte posiţia sa a devenit de nesus­ţinut“. Şi Bánffy, şi mamelucii sei ar mai fi dorit ca să n’aibă parte de aseme­nea „învingere morală“ asupra lui Kál­noky, ci în schimbul ei „politiceşte po­siţia sa“ să fie cu mult mai tare. Do­vadă sânt cuvintele semi-oficiosului „ Ma­gyar hrtesitő“, care spune: „Posiţia guvernului maghiar în afacerea Agliardi-Kálnoky, se va validita pe deplin, deoare­ce nota diplomatică de intervenţiune la Vatican, în curând va fi trimisă la Roma şi aceasta în urma preaînaltei în­­voeli a celor mai înalte cercuri. Şi după­ ce prin ceasta ministrului - preşident ’i­ se da cea mai splendidă satisfac­ţie, nu doreşte să aibă parte de nici o altă satisfacţie“... Pentru desvoltarea crimei — în urma acestora — important este: ce se va alege din intervenţia diplomatică şi mai vîrtos, care este părerea Maiestăţii Sale Monarchiihii, care­­l-a primit ieri pe Bánffy în audienţă. Aceste două le aş­teaptă cu încordare lumea politică. * Corespondentul vienez al ziarului „Národni Listy“ (deputatul Kim) vor­bind de conflictul Kálnoky-Bánffy scrie între altele și următoarele: „In îngâmfarea lor, Maghiarii cred, că n’au lipsă de a-’şi impune oare-care reservă. Bată-’l pe „Pester Lloyd“, dovedind, că mi­nistrul-president ungar nu este inferior minis­trului de externe, ci de o potrivă, ba încă şi mai mult, organul guvernamental afirmă, că ministrul de externe este de facto subordo­nat guvernului ungar“. „Lucrurile însă totuşi nu stau astfel, car’ popoarele Austriei ar mulţumi frumos, de a se pomeni deodată într’o astfel de sclăvie maghiară şi privitor la chestiunile externe. Ministrul afacerilor străine este comun, deci nu numai al Ungariei. El trebue să se că­lăuzească de interesele intregei monarchii, care om de stat ar fi aplecat a se degrada la simplu împărţitor de scrisori al ministrului­­president ungar. Dacă miniştrii de externe n’ar fi decât nişte mameluci ai Ungariei, am fi avut deja de mai multe­ ori resboiu cu Ru­sia, car’ jumătatea Europei ar sta faţă cu monarchia habsburgică într’o duşmănie neîm­­păcabilă“. „Precum azi asupra Papei, şo­vinismul maghiar năvăleşte la ori­ce moment asupra cutărei sau cutărei puteri. Dacă Ungaria ar avă drept a sili pe ministrul de externe de a se lua la ceartă cu Papa, Tivolia ar pută cere cu acelaşi drept să pornească o cruciadă în favorul Pa­pei. Ceea­ ce pretind Maghiarii, e pur şi sim­plu non­sens şi curată nebunie... „Politica bisericească a Ungariei a de­venit, precum reese din totul, un factor im­portant internaţional. Ea a trântit pe W­e­­kerle, Szilágyi şi Csáky. Dar’ cu aceş­tia nu s’a împlinit numărul celor­ ce au să moară din causa ei. Acum se extind cercu­rile ei şi peste graniţe. Politica aceasta este ca şi o petricică, care a tîrîit după sine o lavină. Şi nimeni nu poate spune azi, câţi şi câte va tîrî ea încă cu sine şi va în­gropa“. Festivitate pompierească (Coresp. particulară a „Tribunei“.) Blaj, 12 Maiu. Azi s’a sfinţit steagul pompierilor volun­tari din Blaj. Actul sfinţirii s’a săvîrşit în pieaţa cea mare. A oficiat canonicul Dr. A. Grama, asistat de preoţii Negruţ, Dr. Marcu, Dr. Hossu şi Domşa. Tot Blajul a asistat la acest act solemnei. Naşe ale steagului (de mătasă roşie, tivită cu fir de aur şi având o mare panglică albastră) au fost doamnele Iu­­liana Vancea, Cornelia Deac şi Otilia Negruţ Baterea cuielor a fost însoţită de puternice împuşcaturi cu treascuri. Cel dintâiu cui­e l-a bătut comandantul pompierilor, dl George Vancea, apoi naşele, dl colonel Mihali, mai mulţi profesori şi frun­taşi din Blaj. Reuniunea pompierilor din Ră­şinari a fost şi ea representată la serbare prin căpitanul de pompieri Frăţilă şi alţi trei tovarăşi. După sfinţirea steagului a urmat exer­ciţiile pompierilor, foarte exact şi bine con­duse. S-a dat apoi un banchet în sala „Uni­vers“ (Turcu). Au ridicat toasturi dl George Vancea pentru noul metropolit; dl colonel Mi­­hali pentru prosperarea Reuniunii pompierilor; dl Frăţilă pentru doamnele naşe; dl Ionaş pentru dl Russu Şirianu, dl Deac pentru ca­nonicul Grama, care a sfinţit steagul, apoi pentru presa română în general, îndeosebi pentru „Tribuna“; dl Russu Şirianu, a arătat rolul naţional ce trebue să-­l aibă între Ro­mânia ori­ce reuniune; măiestrul măsar Ol­­teanu a beut în sănătatea celor­ ce sufer pen­tru naţiune (tot publicul s’a ridicat în pi­cioare); dl Ionaş a amintit în calde cuvinte despre ţerănimea română; dl V. Bersan pen­tru comandantul G. Vancea. Din causă că pe la 3 a început să ploauă, nu s’a putut ţină petrecerea proiec­tată la grădina Gomşa. S’a petrecut însă la „Univers?. Tot aici s’a dat aseară o representaţiune teatrală, în favorul fondului Reuniunii de pom­pieri. S’a jucat „Lipiturile satului“ de V. Alexandri. S’au distins doamna Trifan şi dom­nişoara Vlaicu, apoi domnii A. Coltor (în ro­lul Grecului), Olteanu d in rolul ţeranului şi d’ S.­ Stan (în rolul Jidanului) Deasemeni au jucat bine domnii Bitea, Victor Turcu, Munteanu şi Ioan Stoica Demn de laudă este mai ales faptul, că la această lăudabilă întreprindere a socialilor au dat concursul lor binevoitor şi câteva per­soane din inteligenţă, dintre cari dl Uie Dopp, inginer, a fost regisor. Onoare lor! La muncă bună, toate puterile trebue să se unească. Cerea părintelui Lazar (Socodor) că în intere­sul înaintării noastre să nu întârziem cu în­fiinţarea acelora — după putinţă, — şi prin aceasta să prevenim statul cunoscând intenţia aceluia. Se esmite o comisia care să se ocupe de amănuntul cu chestia edificării unei reşe­dinţe protopopeşti în Chişineu şi după­ ce va fi gata cu proiectul să-­l înainteze scaunului protopopesc, în comisie se aleg: I. Besan, D. Muscan, G. Lazar, Dr. Popovici, Dr. Vesa, A. Pasca şi Dr Trailescu. Se alege de membru suplent în scaunul protopopesc în locul părintelui Gr. Mlădia din Curtici, care înrudit fiind cu protopopul tre­bue să dimisioneze, părintele Pintea din Curtici. Se presentă recercarea Ven. Consistor de a da caşuri com­rete despre ingerenţa inspectorilor regeşti de şcoale în şcoalele noastre confesio-f nale, sinodul va servi Consistorului. (JORESPU­NDJâNIŢA .TRIBUWS1“. Chişineu, Maiu 1895. (Sinodul protopresbiteral al tractului Chi­şineu şi instalarea noului protopop.) La 9 Maiu a. c. s’a întrunit în Chişineu sinodul protopopesc al acelui tract, cu care ocasiune s’a efectuit şi instalarea noului protopresbiter, a Drului I. Trailescu. Despre ceremonialul instalării şi decur­sul sinodului am onoare a raporta următoarele: începerea serviciului divin împreunat cu invocarea Duhului Sfânt dimineaţa la 9 ore. La finea liturgiei comisarul consistorial, dl I. Domşa, asesor cons., paroch în Secşăni insta­lează pe noul protopop şi dă cetire decisului consistorial, prin care este însărcinat cu acea­sta, apoi adresează noului protopop o cuvân­tare ocasională, legând frumoase speranţe de dînsul. Dl Dr. Trăilescu încredinţează poporul că va sta cu cea mai curată inimă în fruntea tractului şi cere ajutorul acestuia în activitatea sa, ca cu acesta şi cu ajutorul lui Dumnezeu să poată ajunge la roade frumoase. * După serviciul divin se întruneşte si­nodul. Dl Iosif Besan assesor, paroch in Giula, prin o vorbire bine potrivită fericită pe noul protopresbiter. Sinodul se deschide şi se presentă prin comitetul protopresbiteral rapoartele despre activitatea oficiilor parochiali din anul 1894, Raportul afacerilor bisericeşti cu datele sta­tisticei despre mişcarea poporaţiunii etc. etc. La punctul despre trecerile la alte con­fesiuni, se naşte o discuţie referitoare la secta nazarenilor. Presidentul protopop observă că cei trecuţi la nazarenism nu se pot lua în acte oficiale, deoare­ ce trecerea lor nu e legată şi religia lor nerecunoscută, trebue Insă în mod privat a ne ocupa cu această chestie La raportul afacerilor şcolare se observă că în genere şcoalele de repetiţie nu sânt cercetate regulat şi se cere dispoziţie in acea­stă privinţă. Urmează discuţia asupra înfiinţării asi­­lelor confesionale, care se termină cu propu­* Terminându-se şedinţa sinodului proto­popesc membrii s’au adunat la prânz coman dat de noul protopop în otelul „Corona“.— Sub durata prânzului s’au rostit mai multe toaste. O mare bucurie a produs între presenţi sosirea părintelui V. Mar­a. — Membrii sino­­nodului şi iubiţii oaspeţi protopopului iu­bit s’au depărtat ducând inima lor bucurie şi mângâiere putând num de al lor pe cel­ ce ’l-au dorit. Vornga. CRONICĂ Si­biu, 13 Maiu n. Prigoniri. In anul trecut, 1« prinderea de post al Crăciunului, a cântat ţtranul loan Podea din Sacadate „Doina Iul Lucaciu şi „Marşul Ligeiu, pentru care a fost pirat şi in urmă dat în judecată Peste câteva zile ’i-a trimis o citaţie pe numele loan Podea invip­tor, pe care după­ ce el nu este învăţător foarte corect purcezînd a refusat de-a o primi. Judele investigator atunci a dispus escortarea lui cu gendarmi, ceea­ ce s’a săvîrşit în zilele trecute ad maiorem Hungáriae glóriám­!... * Tânguiri justificate. Ni­ se scrie din Apahida: în 9, 10 și 11 c jendarmii au cutrierat hotarul întreg şi ’i-au silit pe oa­meni ca să-­şi scoată plugul din brazdă şi să meargă la drumul vicina care duce la Tue, pentru­ că nagyságos­ul , acolo nu aibă drum bătut. Locuitorului Geor­­fiecfSnd că el nu poate să-’şi lase plu^u. -uri şi aşa aratul e întârziat, gen raiul i a răspuns brusc şi’i-a ameninţat. — '. • i causa sece­tei nu e de loc, îânul d . v j­ rw .t de scump nu mai este de unde cu trio- ■ tul s’a în­târziat, vitele cad pe br­a ibe şi to­tuşi stăpânirea nu dă răt i- t­­­or oameni până să-’şi gate cu aratr. • . em o săptămână, ca să aibă ce mânca la . . nemilos Si mină la., drurn. Căci nu sărmanului popor, ci drum Măriei Sale trebue . De altă parte alt năcaz: tocmai acum se fac încassă­­rile de procente şi dări restante, să desprind vitele oamenilor din jug şi le inînd la lici­taţie, car’ rugarea la Măria Sa feszolgabíre as­cultare n’are. Şi pentru-ce toate aceste? Pentru-că bieţii oameni merg mereu la Măria Sa de se plâng în contra nevredniilor şi mult protegiatului notar din Apahida, obn­­tru-câ la procesul Memorandului au fost vreo 80 de bărbaţi. La un alt proces fie sigur Măria Sa, că după­ cum pregăteşte spiritele o să meargă nu optzeci de bărbaţi, ci satul întreg, cu mic cu mare. De altcum răvaşul păcate­lor comise faţă de noi e lung şi la timpul seu toate se vor înşira... a. * O inspecţie maghiară într’o şcoală română. Ni­ se scrie: Mercuri în 26 Aprilie st. v. s’a făcut inspecţie la şcoala din Tăr­­lungeni (comit. Braşov) din partea inspecto­rului de stat Kakuj iy recte Cucuian, însoţit şi de o delegaţiune ungurească. Ajungând cu inspecţiunea la clasa a Il-a îl puseră pe învăţă­tor se-’şi examineze elevii mai ântâiu din limba maghiară. Băieţii satisfăcând referin­ţelor, au tradus din ungureşte în româneşte bine. Inspectorul nu s’a mulţumit cu atâta, ar fi dorit să ţină discursuri în limba lui Árpád A pretins deci dela învăţător să in­­strueze pe e­lvi astfel, ca aceştia să vor­bească ungureşte liber şi fluent. La aceasta paroch­ul local­­i-a reflectat, că ceea­ ce pre­tinde d-sa e în contra „Normativului şcolar“, care spune clar, că limba maghiară să se pro­­propună pe basa gramaticei, care în vorbire atâta cât pot înţelege copiii după manualul de propunere maghiar. Inspectorul insista­ţji adresându-se cătră învăţător şi comisie zice: „mégis lehet valamit csinálni“ (pentru cinstea limbii maghiare), căci „a tanítótól függ“. Tre­când dl inspector cu inspecţia la „Geografie“ întâlneşte pe un elev perplex, după care mai întrebă încă pe 2—3 inşi, şi în sfirşit de­clară, că „Poporul românesc este un popor blazat şi indiferent faţă cu înaintarea în cul­tură (căci nu voeşte să înveţe ungureşte de bunăvoe, ci numai silit) şi totuşi are preten­­siuni de aspiraţiuni înalte naţionale“ ... * S. Verein für Naturwissenschaften — Reuniunea ardeleană pentru ştiinţele na­turale — a avut ieri o frumoasă festivitate. După decenii de lucrare a putut ieri să des­chidă un nou local pentru muzeu, un local propriu. Localul este un decor al Sibiiului, se află în str. Harteneck, lângă edificiul tea­trului. Architectul, care ’l-a zidit este dl Metz. Acest local s’a predat ieri reuniunii în mod festiv. Toate notabilităţile oraşului asistau, fişpanul, generalii institutele culturale, şi cele româneşti, prin representanţi etc. Cu­

Next