Tribuna, mai 1895 (Anul 12, nr. 99-122)
1895-05-02 / nr. 99
Pag. 396 în sfîrșit îmi fac datorinţa de raportor mai adăugând, că după ştirile publicate de mai multe ziare de astăzi, grupul disidenţilor condus de dl Gr. P ă u c e s c u, care n’a eşit din Cameră din causa legii minelor, s’ar fi împăcat cu guvernul. Acesta li-ar fi făcut mai multe concesii locale în administraţia judeţelor, pentru care ei au promis a nu mai combate guvernul. Instalarea de la Blaj, încă de Sâmbătă nu a venit ştirea, că instalarea I. P. S. Sale metropolitului Dr. Victor Mihali nu se va pute face în ziua de 19 Maiu. Voind să ştim positiv care este adevărul asupra acestei afaceri, despre care s’au împrăştiat ştiri contradictorii, unul dintre redactorii noştri a plecat la Blaj. Duminecă, la 12 c, redactorul nostru a avut onoare să fie primit de dl colonel Iulius Mihali, fratele Excelenţei Sale dlui metropolis Dl colonel a dat cu multă gentileţă toate informaţiunile. Iată ce ne scrie redactorul nostru: Din causă, că tocmai pe ziua de 14 Mai, I. P. S. Sa va trebui să fie la Budapesta, unde în Casa Magnaţilor se vor discuta proiectele religionare, instalarea nu s’a putut anunţa pe 19 c. Dacă nu se va ivi însă nici o pedecă, instalarea de sigur se va face Duminecă, în 26 Mai. La tot caşul comitetul de primire din Blaj va fi înştiinţat cu 10 zile nainte, şi astfel va fi timp să fie avizat şi publicat. Dintre prelaţii gr. - cat.şi-a anunţat participarea P. S. episcopul Pavel al OrăziiMari. Noul metropolit a invitat de altfel pe toţi sufraganii Sei. Comitetul de primire, care are president pe canonicul Dr. A. Gramma şi secretar pe zelosul profesor Dr. G. Precup, face cele mai întinse preparative pentru ca primirea se fie cât se poate de splendidă. Se vor ridica trei arcuri de triumf: unul la intrarea în oraş, altul la intrarea în piaţă din centrul oraşului şi al treilea la reşedinţa metropolitană. La fiecare arc de triumf se va ţine un discurs de bineventare. Pompierii vor arangia un cordon de la gară şi până în oraş. Fetele de la internat vor eşi întru intimpinarea înaltului prelat cu flori şi îmbrăcate în alb, car’ tinerimea şcolară deasemenea îl va întimpina cu nori. Şi până la sosirea Sa In Blaj, metropolitului ’i se vor face calde ovaţiuni. Cea mai mare ovaţiune se arangiază la Radna, comitatul Aradului, unde se vor aduna să-’şi fee rămas bun de la păstorul lor iubit credincioşii din Bănat, întimpinat va fi apoi la Deva, Orăştie şi Teiuş. I. P. S. Sa soseşte în Blaj Sâmbătă la 25 dimineaţa, care festivităţile instalării se vor face a doua zi, Duminecă la 26. Excelenţa Sa este ocupat acum cu darea în primire a afacerilor eparchiei Lugojului, pe care ţine se o lase Intr’o ordine exemplară. Tot aşa, la Blaj afacerile averilor au fost luate deja în primire de Ilustritatea Sa dl colonel Iuliu Mihali. La festivităţi s’au înştiinţat deja atâţia, că şi satele de prin pregiur vor fi pline, în Blaj toate casele sânt angajate şi încă zilnic vin înştiinţări. Deasemeni vor fi mulţi ţerani, nu numai din satele învecinate, ci şi din comune mai îndepărtate. Germaniei şi primit în cercurile politice in Berlin, am avut fericita ocasiune şi ptnta de a-mi îmbogăţi mintea cu ideile reurmătoare, ce atunci inspirau înaltele intelienţe ale Germaniei. Da, universităţii din erlin, a doua mea mamă, exemplului ce ’mi-ait amorul pentru patria germană şi pe care am găsit în toate păturile societăţii germane, nobilime, fie burghezime, datoresc eu amor pentru patria română şi spiritul liberal, nu m’au însufleţit în toate actele vieţii mele, lungile lupte şi lucrări, în prigonirile înrbunate, cari nu odată s’au încercat a mă robi, pururea am avut înaintea ochilor mei ele frumoase cuvinte, pe cari în memoriul cătră rege, le arată principele de Hamberg ca puternicul mijloc de a reînălţa facterul şi bărbăţia poporului german, pen- i desrobirea sa de jugul străin, pentru marea şi mărirea Germaniei, principii demoitice într’un guvern monarchic“. Michail Cogălniceanu nu era însă se unească in Berlin numai neşterse întipăriri, ndi oţelul loveşte In cremene, se desfac din schîntei de foc iuţi şi ferbinţi, ce răspânde lumină şi aprind unde cad. Aşa sintea lui Cogălniceanu, când se atinse cultura apuseană, deveni producătoare de ei. La o vlrstă când cei mai mulţi oameni a se desfac din lanţurile copilăriei, vedem Cogălniceanu producând una după alta Sibiiu. Marţi. Cu ocazia instalării se va da un concert, alangiat de dl profesor Iacob Murăşanu. Baro corul bisericesc va cânta sub conducerea dlui Ionaş şi Papiu, cari prepară un frumos imn de bineventare. Pe scurt: Blajul se aşteaptă la o festivitate solemnă, care după prorociile tuturor, va rămână istorică. Amănunte asupra crisei Consiliul de miniştri, ţinut în Budapesta, Sâmbătă în 11 Mai. n., a hotărît ultimul pas, ce are să facă Bánffy pentru aplanarea crisei. Am amintit încă în numărul nostru trecut, că partidul liberal nu se mai îndestuleşte nici chiar cu trimiterea notelor diplomatice la Curia din Roma, ci în urma distincţiei lui Kălnoky, pretinde şi pentru ministrul maghiar o distincţie sinonimă cu ce ’i s’a dat lui Kálnoky. Miniştrii maghiari însă sânt mult mai concilianţi şi mai puţin pretensivi, în consiliul lor au declarat, că pretensiunile guvernului maghiar la nici un cas nu vor trece peste marginile necesităţii absolute. Guvernul nu doreşte nici o altă satisfacţie, decât să se trimită notele diplomatice cât mai îngrabă la Curia papală, în urma hotărîrii, Bănffy a plecat la Viena, unde va cere audienţă dela Maiestatea Sa Monarchul, care s’a reîntors deja dela Pola. Ministrul-president maghiar a fost însoţit de ministrul a latere, baronul Jósika, care a fost mijlocitor şi la aplanarea conflictului dintre Kálnoky şi Bánffy, născut prin incidentul cu Agliardi. Majoritatea partidului liberal şi îndeosebi Tisza Kálmán, au planuri mai mari. Lor le trebue o dispoziţie mai favorabilă pentru timpul când se vor pertracta iarăşi proiectele despre recepţia evreilor şi neconfesionalitate. De aceea ,l-au trimis pe Bănffy la Viena, în portofoliu cu demisia subscrisă de toţi membrii cabinetului. Demisia cabinetului Bănffy — se crede — va da prilegiu, ca Maiestatea Sa Monarchul să adreseze şi baronului Bănffy o scrisoare în care să-’l distingă cu asigurara încrederii sale perfecte și să respingă cererea sa de absolvare de la postUseu. Sânt cam cred, că Bănffy nu mimai că va primi cu acest prilegiu dis dorită ci va fi decorat chiar rou usord mai înalt. Pe când Bănffy urmlă alăturea cu Jósika după o distinctie din partea Maiestăţii Sale, pe care guvernamentalii o pretind pentru liniştirea opiniunii publice maghiare, pe atunci atât contele Kálnoky cât şi nunţiul Agliardi primesc zilnic noue dovezi de simpatii, de care se bucură în toate cercurile politice din străinătate. Aşa de pildă o depeşe din Paris anunţă, că cercurile politice din Francia se alătură cu plăcere la expresiunile de bucurie, tălmăcite de mai multe state, din incidentul că contele Kálnoky a rămas şi mai departe în fruntea afacerile externe ale monarchiei austro-ungare. Contele Kálnoky — se accentuază în toate cercurile politice — are pentru pacea europeană merite cu mult mai însemnate decât ca demisia lui să fi lăsat neatinsă politica Franciei, care deasemenea urmăreşte tendenţele păcii, trei scrieri însemnate, al căror scop era înălţarea poporului seu în mintea omenirii culte a Europei apusene. Prilegiul, care făcu pe Cogălniceanu se scrie cele dintâiu ale lui încercări, fu cunoştinţa vestitului naturalist Alexandru de Humboldt, pe care îl întâlni la nu mai puţin renumitul profesor de drept roman Francisc de Savigny. Humboldt doria se cunoască ceva despre limba şi literatura Românilor şi Kogălniceanu, pentru a răspunde acestei dorinţe, schiţă în revista lui Lehmann pe anul 1837 prima lui încercare de condeiu: Limba şi literatura românească de un Moldovean. Tot pentru Humboldt scrie Cogălniceanu, în acelaşi an 1837, al doilea al seu studiu, de astă-dată în limba franceză şi nu mai mult sub vălul anonimului: „Schiţă asupra istoriei, moravurilor şi a limbii Ţiganilor“. Tot atunci sfîrşeşte de scris şi tipăreşte Cogălniceanu, tot în limba franceză, a treia a sa lucrare de tinereţe, mult mai însemnată şi mai întinsă decât celelalte două, anume primul volum al unei istorii a neamului românesc, care trebuia să poarte titlul general de: „Istoria Valahiei şi Moldovei şi a Valahilor transdanubieni“, din care volumul întâiu, singurul ce a apărut, cuprindea istoria Daciei a Valahilor de peste Dunăre şi a Munteniei. (Va urma.) TRIBUNA 2/14 Maiu 1895 Nr. 99 Nunţiul Agliardi primeşte zilnic — după cum scrie „Magyarország“ — depeşi, ca semne de simpatii. Bănffy e sprijinit afară de ai sei, şi de ziarele german-liberale, care în frunte cu „Neue Trete Presser * * * * * * * * * 11 apără pe Bânffy şi interesele partidului bănffy şi cu tot atâta foc ca şi „Nemzet“ sau „P. Lloydu. Lucru, ce e lesne de înţeles, căci partidele „liberale“ în Cs şi Trans sânt sprijinite în primul rînd de bancherimea evreească, care reciproc exploatarea economică dincoace şi dincolo o dată pe mâna aceleiaşi Ovreimi. Existenţa şi domnia unora depinde deci de existenţa şi domnia altora. „Neue Treie Presse“ de la 12 Maiu se indignează rău, că printre cei ce vin să facă visită şi să se înscrie pe listele expuse la nunţiatura papală din Viena sânt şi următoarele persoane: soţia ministrului de justiţie, contele Schönborn, mai mulţi prinţi Windischgrătzi „desigur — zice foaia — numai pentru a demonstra, că pe membrii guvernului austriac îi reţine numai oficiul pentru a se pută pune pe partea nunţiului “. Ziarul enumără apoi multe reuniuni şi corporaţiuni, care de asemenea au trimis adrese de aderenţă nunţiului, făcând imputare în special guvernului, că prin intervenţia sa ar fi putut împedeca asemenea demonstraţii, pe urmă continuă: „El (Bănffy) a justificat răspunsul seu la interpelare; el a biruit, dacă vrem aşa, moraliceşte asupra lui Kálnoky, dar’ politiceşte posiţia sa a devenit de nesusţinut“. Şi Bánffy, şi mamelucii sei ar mai fi dorit ca să n’aibă parte de asemenea „învingere morală“ asupra lui Kálnoky, ci în schimbul ei „politiceşte posiţia sa“ să fie cu mult mai tare. Dovadă sânt cuvintele semi-oficiosului „ Magyar hrtesitő“, care spune: „Posiţia guvernului maghiar în afacerea Agliardi-Kálnoky, se va validita pe deplin, deoarece nota diplomatică de intervenţiune la Vatican, în curând va fi trimisă la Roma şi aceasta în urma preaînaltei învoeli a celor mai înalte cercuri. Şi după ce prin ceasta ministrului - preşident ’i se da cea mai splendidă satisfacţie, nu doreşte să aibă parte de nici o altă satisfacţie“... Pentru desvoltarea crimei — în urma acestora — important este: ce se va alege din intervenţia diplomatică şi mai vîrtos, care este părerea Maiestăţii Sale Monarchiihii, carel-a primit ieri pe Bánffy în audienţă. Aceste două le aşteaptă cu încordare lumea politică. * Corespondentul vienez al ziarului „Národni Listy“ (deputatul Kim) vorbind de conflictul Kálnoky-Bánffy scrie între altele și următoarele: „In îngâmfarea lor, Maghiarii cred, că n’au lipsă de a-’şi impune oare-care reservă. Bată-’l pe „Pester Lloyd“, dovedind, că ministrul-president ungar nu este inferior ministrului de externe, ci de o potrivă, ba încă şi mai mult, organul guvernamental afirmă, că ministrul de externe este de facto subordonat guvernului ungar“. „Lucrurile însă totuşi nu stau astfel, car’ popoarele Austriei ar mulţumi frumos, de a se pomeni deodată într’o astfel de sclăvie maghiară şi privitor la chestiunile externe. Ministrul afacerilor străine este comun, deci nu numai al Ungariei. El trebue să se călăuzească de interesele intregei monarchii, care om de stat ar fi aplecat a se degrada la simplu împărţitor de scrisori al ministruluipresident ungar. Dacă miniştrii de externe n’ar fi decât nişte mameluci ai Ungariei, am fi avut deja de mai multe ori resboiu cu Rusia, car’ jumătatea Europei ar sta faţă cu monarchia habsburgică într’o duşmănie neîmpăcabilă“. „Precum azi asupra Papei, şovinismul maghiar năvăleşte la orice moment asupra cutărei sau cutărei puteri. Dacă Ungaria ar avă drept a sili pe ministrul de externe de a se lua la ceartă cu Papa, Tivolia ar pută cere cu acelaşi drept să pornească o cruciadă în favorul Papei. Ceea ce pretind Maghiarii, e pur şi simplu nonsens şi curată nebunie... „Politica bisericească a Ungariei a devenit, precum reese din totul, un factor important internaţional. Ea a trântit pe Wekerle, Szilágyi şi Csáky. Dar’ cu aceştia nu s’a împlinit numărul celor ce au să moară din causa ei. Acum se extind cercurile ei şi peste graniţe. Politica aceasta este ca şi o petricică, care a tîrîit după sine o lavină. Şi nimeni nu poate spune azi, câţi şi câte va tîrî ea încă cu sine şi va îngropa“. Festivitate pompierească (Coresp. particulară a „Tribunei“.) Blaj, 12 Maiu. Azi s’a sfinţit steagul pompierilor voluntari din Blaj. Actul sfinţirii s’a săvîrşit în pieaţa cea mare. A oficiat canonicul Dr. A. Grama, asistat de preoţii Negruţ, Dr. Marcu, Dr. Hossu şi Domşa. Tot Blajul a asistat la acest act solemnei. Naşe ale steagului (de mătasă roşie, tivită cu fir de aur şi având o mare panglică albastră) au fost doamnele Iuliana Vancea, Cornelia Deac şi Otilia Negruţ Baterea cuielor a fost însoţită de puternice împuşcaturi cu treascuri. Cel dintâiu cuie l-a bătut comandantul pompierilor, dl George Vancea, apoi naşele, dl colonel Mihali, mai mulţi profesori şi fruntaşi din Blaj. Reuniunea pompierilor din Răşinari a fost şi ea representată la serbare prin căpitanul de pompieri Frăţilă şi alţi trei tovarăşi. După sfinţirea steagului a urmat exerciţiile pompierilor, foarte exact şi bine conduse. S-a dat apoi un banchet în sala „Univers“ (Turcu). Au ridicat toasturi dl George Vancea pentru noul metropolit; dl colonel Mihali pentru prosperarea Reuniunii pompierilor; dl Frăţilă pentru doamnele naşe; dl Ionaş pentru dl Russu Şirianu, dl Deac pentru canonicul Grama, care a sfinţit steagul, apoi pentru presa română în general, îndeosebi pentru „Tribuna“; dl Russu Şirianu, a arătat rolul naţional ce trebue să-l aibă între România orice reuniune; măiestrul măsar Olteanu a beut în sănătatea celor ce sufer pentru naţiune (tot publicul s’a ridicat în picioare); dl Ionaş a amintit în calde cuvinte despre ţerănimea română; dl V. Bersan pentru comandantul G. Vancea. Din causă că pe la 3 a început să ploauă, nu s’a putut ţină petrecerea proiectată la grădina Gomşa. S’a petrecut însă la „Univers?. Tot aici s’a dat aseară o representaţiune teatrală, în favorul fondului Reuniunii de pompieri. S’a jucat „Lipiturile satului“ de V. Alexandri. S’au distins doamna Trifan şi domnişoara Vlaicu, apoi domnii A. Coltor (în rolul Grecului), Olteanu d in rolul ţeranului şi d’ S. Stan (în rolul Jidanului) Deasemeni au jucat bine domnii Bitea, Victor Turcu, Munteanu şi Ioan Stoica Demn de laudă este mai ales faptul, că la această lăudabilă întreprindere a socialilor au dat concursul lor binevoitor şi câteva persoane din inteligenţă, dintre cari dl Uie Dopp, inginer, a fost regisor. Onoare lor! La muncă bună, toate puterile trebue să se unească. Cerea părintelui Lazar (Socodor) că în interesul înaintării noastre să nu întârziem cu înfiinţarea acelora — după putinţă, — şi prin aceasta să prevenim statul cunoscând intenţia aceluia. Se esmite o comisia care să se ocupe de amănuntul cu chestia edificării unei reşedinţe protopopeşti în Chişineu şi după ce va fi gata cu proiectul să-l înainteze scaunului protopopesc, în comisie se aleg: I. Besan, D. Muscan, G. Lazar, Dr. Popovici, Dr. Vesa, A. Pasca şi Dr Trailescu. Se alege de membru suplent în scaunul protopopesc în locul părintelui Gr. Mlădia din Curtici, care înrudit fiind cu protopopul trebue să dimisioneze, părintele Pintea din Curtici. Se presentă recercarea Ven. Consistor de a da caşuri comrete despre ingerenţa inspectorilor regeşti de şcoale în şcoalele noastre confesio-f nale, sinodul va servi Consistorului. (JORESPUNDJâNIŢA .TRIBUWS1“. Chişineu, Maiu 1895. (Sinodul protopresbiteral al tractului Chişineu şi instalarea noului protopop.) La 9 Maiu a. c. s’a întrunit în Chişineu sinodul protopopesc al acelui tract, cu care ocasiune s’a efectuit şi instalarea noului protopresbiter, a Drului I. Trailescu. Despre ceremonialul instalării şi decursul sinodului am onoare a raporta următoarele: începerea serviciului divin împreunat cu invocarea Duhului Sfânt dimineaţa la 9 ore. La finea liturgiei comisarul consistorial, dl I. Domşa, asesor cons., paroch în Secşăni instalează pe noul protopop şi dă cetire decisului consistorial, prin care este însărcinat cu aceasta, apoi adresează noului protopop o cuvântare ocasională, legând frumoase speranţe de dînsul. Dl Dr. Trăilescu încredinţează poporul că va sta cu cea mai curată inimă în fruntea tractului şi cere ajutorul acestuia în activitatea sa, ca cu acesta şi cu ajutorul lui Dumnezeu să poată ajunge la roade frumoase. * După serviciul divin se întruneşte sinodul. Dl Iosif Besan assesor, paroch in Giula, prin o vorbire bine potrivită fericită pe noul protopresbiter. Sinodul se deschide şi se presentă prin comitetul protopresbiteral rapoartele despre activitatea oficiilor parochiali din anul 1894, Raportul afacerilor bisericeşti cu datele statisticei despre mişcarea poporaţiunii etc. etc. La punctul despre trecerile la alte confesiuni, se naşte o discuţie referitoare la secta nazarenilor. Presidentul protopop observă că cei trecuţi la nazarenism nu se pot lua în acte oficiale, deoare ce trecerea lor nu e legată şi religia lor nerecunoscută, trebue Insă în mod privat a ne ocupa cu această chestie La raportul afacerilor şcolare se observă că în genere şcoalele de repetiţie nu sânt cercetate regulat şi se cere dispoziţie in această privinţă. Urmează discuţia asupra înfiinţării asilelor confesionale, care se termină cu propu* Terminându-se şedinţa sinodului protopopesc membrii s’au adunat la prânz coman dat de noul protopop în otelul „Corona“.— Sub durata prânzului s’au rostit mai multe toaste. O mare bucurie a produs între presenţi sosirea părintelui V. Mara. — Membrii sinonodului şi iubiţii oaspeţi protopopului iubit s’au depărtat ducând inima lor bucurie şi mângâiere putând num de al lor pe cel ce ’l-au dorit. Vornga. CRONICĂ Sibiu, 13 Maiu n. Prigoniri. In anul trecut, 1« prinderea de post al Crăciunului, a cântat ţtranul loan Podea din Sacadate „Doina Iul Lucaciu şi „Marşul Ligeiu, pentru care a fost pirat şi in urmă dat în judecată Peste câteva zile ’i-a trimis o citaţie pe numele loan Podea inviptor, pe care după ce el nu este învăţător foarte corect purcezînd a refusat de-a o primi. Judele investigator atunci a dispus escortarea lui cu gendarmi, ceea ce s’a săvîrşit în zilele trecute ad maiorem Hungáriae glóriám!... * Tânguiri justificate. Ni se scrie din Apahida: în 9, 10 și 11 c jendarmii au cutrierat hotarul întreg şi ’i-au silit pe oameni ca să-şi scoată plugul din brazdă şi să meargă la drumul vicina care duce la Tue, pentru că nagyságosul , acolo nu aibă drum bătut. Locuitorului GeorfiecfSnd că el nu poate să-’şi lase plu^u. -uri şi aşa aratul e întârziat, gen raiul i a răspuns brusc şi’i-a ameninţat. — '. • i causa secetei nu e de loc, îânul d . v j rw .t de scump nu mai este de unde cu trio- ■ tul s’a întârziat, vitele cad pe bra ibe şi totuşi stăpânirea nu dă răt i- tor oameni până să-’şi gate cu aratr. • . em o săptămână, ca să aibă ce mânca la . . nemilos Si mină la., drurn. Căci nu sărmanului popor, ci drum Măriei Sale trebue . De altă parte alt năcaz: tocmai acum se fac încassările de procente şi dări restante, să desprind vitele oamenilor din jug şi le inînd la licitaţie, car’ rugarea la Măria Sa feszolgabíre ascultare n’are. Şi pentru-ce toate aceste? Pentru-că bieţii oameni merg mereu la Măria Sa de se plâng în contra nevredniilor şi mult protegiatului notar din Apahida, obntru-câ la procesul Memorandului au fost vreo 80 de bărbaţi. La un alt proces fie sigur Măria Sa, că după cum pregăteşte spiritele o să meargă nu optzeci de bărbaţi, ci satul întreg, cu mic cu mare. De altcum răvaşul păcatelor comise faţă de noi e lung şi la timpul seu toate se vor înşira... a. * O inspecţie maghiară într’o şcoală română. Ni se scrie: Mercuri în 26 Aprilie st. v. s’a făcut inspecţie la şcoala din Tărlungeni (comit. Braşov) din partea inspectorului de stat Kakuj iy recte Cucuian, însoţit şi de o delegaţiune ungurească. Ajungând cu inspecţiunea la clasa a Il-a îl puseră pe învăţător se-’şi examineze elevii mai ântâiu din limba maghiară. Băieţii satisfăcând referinţelor, au tradus din ungureşte în româneşte bine. Inspectorul nu s’a mulţumit cu atâta, ar fi dorit să ţină discursuri în limba lui Árpád A pretins deci dela învăţător să instrueze pe elvi astfel, ca aceştia să vorbească ungureşte liber şi fluent. La aceasta parochul locali-a reflectat, că ceea ce pretinde d-sa e în contra „Normativului şcolar“, care spune clar, că limba maghiară să se propropună pe basa gramaticei, care în vorbire atâta cât pot înţelege copiii după manualul de propunere maghiar. Inspectorul insistaţji adresându-se cătră învăţător şi comisie zice: „mégis lehet valamit csinálni“ (pentru cinstea limbii maghiare), căci „a tanítótól függ“. Trecând dl inspector cu inspecţia la „Geografie“ întâlneşte pe un elev perplex, după care mai întrebă încă pe 2—3 inşi, şi în sfirşit declară, că „Poporul românesc este un popor blazat şi indiferent faţă cu înaintarea în cultură (căci nu voeşte să înveţe ungureşte de bunăvoe, ci numai silit) şi totuşi are pretensiuni de aspiraţiuni înalte naţionale“ ... * S. Verein für Naturwissenschaften — Reuniunea ardeleană pentru ştiinţele naturale — a avut ieri o frumoasă festivitate. După decenii de lucrare a putut ieri să deschidă un nou local pentru muzeu, un local propriu. Localul este un decor al Sibiiului, se află în str. Harteneck, lângă edificiul teatrului. Architectul, care ’l-a zidit este dl Metz. Acest local s’a predat ieri reuniunii în mod festiv. Toate notabilităţile oraşului asistau, fişpanul, generalii institutele culturale, şi cele româneşti, prin representanţi etc. Cu