Tribuna, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 244-267)
1895-11-26 / nr. 264
Anul XII ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., V/ an 2 fl. 50 cr., */1 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr.,/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V, an 10 franci, */t an 20 franci, 1 an 40 franci- Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Duminecă 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1895 Apare în fiecare zi de lucru Nr. 264 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia •• Strada Poplăcii Nr. 15. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. O datorie. (*.) Publicăm la alt loc al foii noastre o ştire ce ne vine — din Orăştie — despre noue ilegalităţi săvîrşite de oamenii stăpânirii ungureşti, o nouă dovadă, că se fac toate cele neiertate, numai ca Românii să poată fi scoşi din congregaţiuni. îndoeală nu mai încape: stăpânirea nu voeşte, ca Românii să-şi validiteze şi ei drepturile constituţionale, nu voeşte mai ales ca dreptul electoral să ajungă la valoare şi între naţionalităţi. Este deci consecvent: după ce pe unii ne-a scos din parlament, care pe alţii ne-a împedecat să intrăm menţinând o lege excepţională în contra noastră, acum că am făcut încercări mari să intrăm câţi se poate de mulţi în congregaţiuni, stăpânirea ungurească face tot ce poate numai ca să ne scoată şi de pe la comitate. Şi totuşi aceeaşi stăpânire ne acusă grav, că suntem renitenţi, că desconsiderăm maiestatea constituţionalismului nevoind să participăm la alegerile parlamentare. Face — cu alte cuvinte — o crimă din pasivitatea noastră. Cele ce se petrec însă zi cu zi la alegerile de tot soiul în statul ungar, dau tot mai multă dreptate celor ce au inaugurat pasivitatea. în adevăr, ar fi fost o cheltueală zadarnică de forţă, dacă ne mistuiam cu alegerile. Ear’ teroarea ce se începuse atunci contra alegătorilor români, nit este şi mai mare, a devenit un sistem pe care l simt şi Ungurii. Probă cele întâmplate mai ieri alaltăieri la alegerile dietale parţiale din Gra 11 şi Stompfa. Cu toate acestea, în comitate lupta trebue purtată înainte, în cercurile electorale, unde comisiile de verificare au invaliditat pe aleşii români, la alegerile ce se vor face, trebue să luptăm cu puteri îndoite încă. Ţeranii noştri, massa cea mare a alegătorilor numai astfel vor pute fi ţinuţi calzi, numai astfel îi vom pută obicinui la disciplina, fără care un partid rămâne numai o simplă numire. Oar’ cei, cari au pătruns în congregaţiune, să se organiseze cât mai grabnic. Să facă un club central şi filiale prin provincie. Să desvălue în congregaţiune toate ticăloşiile pe cari le săvîrşesc agenţii stăpânirii. Constatăm de altfel cu plăcere, că în unele locuri s’au şi pus la lucru. Astfel în comitatul Aradului, de unde tocmai azi primim o ştire despre activitatea ce o desfăşoară fruntaşii români. Pretutindeni aşa să se lupte şi stăpânirea va înceta ea să-’şi mai bată joc de alegătorii români. Respectul, ca şi dreptul, numai prin luptă înverşunată se poate câştiga. FOIŢA „TRIBUNEI“. Scara. Am găsit-o ieri în prun. Dar’ — să nu grăbiţi ocara! “ am luat în pripă scara. Ea mă ’njură: „Eşti nebun? Pune scara!“ „Dacă ’njuri, eu n’o mai pun!“ Mai la urmă, pe-un cuvânt: Să se lase sărutată De-atâtea ori deodată Câţi fuştei la scară sânt. Sărutată — Lăudat fii, Tată sfânt! „Unsprezece“, spune ea; Eu zic „bine“, pe credinţă: Doar’ o fi având ştiinţă, Scara câţi fuştei avea. Pe credinţă — Asta e perzarea mea! Şi-o sărut mereu mereu: Ori ce-aţi spune, ori ce-aţi face, Nu ştiu cum, dar’ mie-’mi place Să sărut — aşa Scul eu! Ori ce-aţi face, Doar’ e dat de Dumnezeu! Dar te uita! Azi me duc. Pe la ei, şi cată scara ! Vrând să pun la cale ţeara, N’am de lucru şi m’apuc Să ’ntorc scara, Şi când colo, stau năuc! Dau să număr la fuştei. Uite-’i, frate, doisprezece! Şi-un cuţit prin piept îmi trece împlântat de mâna ei! Doisprezece, facă-’mi moartea, dragii mei! A greşit, îmi spuneţi voi? Cum de n’a greşit să spue Treisprezece? Să mai sue, Nu să-’mi facă mai vr’o doi! Nu se-’mi spue, Că e Mercuri când e Joi! Zici că poate n’a ştiut Când vorbia din prun cu mine? Dar’ ’i-a numărat ea bine Scoborîndu-’i şi-a tăcut! Nu de mine, ’Mi-e de dînsa, ce-a făcut! M’a scurtat aşa, ştiind! Dacă-i fire mincinoasă, Ce folos e că-i frumoasă? Maica mea, auzi! S’o prind Mincinoasă! N’o mai cred, s’o văd murind! Q. Coşbuc: Alegerile în congregaţie preocupă şi pe opoziţia maghiară Aceasta mai ales din causa a tot felul de manopere ce de pretutindeni se semnalează în sarcina fişpanilor. Românii noştri se fie şi ei cu ochii în patru. Din parlamentul maghiar. Şedinţa din 5 Decemvrie a fost liniştită, monotoana. Discuţia asupra indemnităţii, pusă la ordinea zilei, nu a luat dimensiuni mari ca de altădată. Representanţii oposiţiunii au protestat fără patimă, numai din obiceiu, din datorinţă, sau cum am zice parlamentar, din principiu! Se zice, că oposiţiunea a fost informată şi asigurată, că indemnitatea nu se va abusa pentru alegerile noue din partea guvernului, în contra indemnităţii pentru cvartalul prim al anului 1896, au vorbit deputaţii Bujanovics, Péchy Tamás, Komjáthy Béla şi ia sfîrşit Kossuth Ferencz. Kossuth nu poate vota pentru indemnitate din motiv, că se apropie timpul, în care acest guvern voeşte a lega din nou interesele economice ale Ungariei pe 10 ani cu interesele Austriei. Lui tare îi este teamă, că precum atunci representanţii Austrieişi-au rîs în pumni, tot astfel vor face şi acum. Oratorul asigură, că pactul economic cu Austria nu promovează interesele Ungariei, fiind Ungaria un stat agricultural, până când Austria este stat industrial. Altcum indemnitatatea nu se votează guvernului, ci statului. Majoritatea casei votează indemnitatea. Până aci liniştea! La sfîrşit însă face deputatul Hock János o interpelaţie în chestiunea alegerii de deputat în Giralt, comitatul Sáros. Interpelaţiei şi-a premers o vorbire foarte drastică, menită de a desvăli sistemul de guvernare a lui Bánffy, din care extragem următoarele: „O putem zice cu adevărat, „nulla dies sine Unea«, fiecare zi îşi are evenimentele sale, scandalele sale electorale, căci de când conduce Bánffy cârma Ungariei, vieaţa publică poartă timbrul abusurilor şi a forţei violente, care cu un cinism necomparabil crează starea excepţională. Nu este zi, în care se nu auzim de noue scandale“! Cu astfel de cuvinte, sub continuele aplause ale oposiţiei, îşi sfîrşteşte apoi vorbirea făcându-şi interpelaţia, în care întreabă pe ministrul de interne, că are cunoştinţă despre abusurile ce se fac în cercul electoral Girald pentru alegerea de deputat, abusuri cari ţintesc din capul locului a despoia opoziţia de posibilitatea reuşirii“. Ministrul a promis a face cercetările de lipsă şi a-ş i răspunde apoi în merit. Alegerile în România. Referitor la alegerile de Senat „Timpul“, ziar conservator, scrie în numărul seu de Vineri (6 Decemvrie) următoarele : „Vorbind ieri de resultatul probabil al alegerilor, am zis, că guvernamentalii actuali vor dobândi majorităţi sdrobitoare şi am expus căuşele, cari ne îndreptăţesc a emite această prevedere. „Cele petrecute ieri cu prilegiul alegerii la primul colegiu de Senat au întrecut însă toate aşteptările noastre. Din şesezeci de scaune senatoriale, pentru cari s’a făcut alegerea, oposiţiunea n’a isbutit a dobândi decât unul. Se poate dar’ zice până acum, că guvernul colectivist are aproape unanimitatea în Senat. Este de prevăzut, că alegerea colegiului al doilea nu va schimba într’un mod simţitor acest resultat“. Ear’ „Epoca“, alt ziar conservator, scrie: „Ziua de ieri a fost o zi mare pentru partidul guvernamental. După ce a venit la putere înarmat cu milostenia Suveranului, cată-’l acum căpătuit şi cu încrederea... nu putem zice a naţiunii, dar’ a unei cincimi din naţiune, a colegiului I. de Senat. „Ei, bine, cetitorule, am căzut. Şi am căzut... aşa cum ne aşteptam. „Pentru ce te sperii? Limbagiul adevărului să fie el așa de neobicinuit în presa de partid ? „Noi am căzut pentru ea era logic se cădem. Un corp electoral vechiu, încercat, curagios, și încă nu ne-ar fi votat în împregiurârile noue, create de venirea liberalilor la cârmă“. Victoria cea mare a guvernului nu este însă în acest fapt, ci în numărul mare de voturi ce au obţinut candidaţii liberali faţă de cei conservatori. Astfel la Bucureşti, candidaţii liberali din D. Sturdza şi prinţul D. Ghica au avut câte 1128 voturi faţă de 186 voturi ce au primit candidaţii conservatori. LaBraila di Sturdza, primministru şi Stătescu, ministru de justiţie au avut câte 171 voturi, care candidaţii conservatori 56. La Craiova candidaţii liberali 337, cei conservatori 137. La Călăraşi liberalul P. Grădişteanu a avut 104 voturi, faţă de 51, cât a primit fostul ministru conservator Marghiloman. La Iaşi liberalii au avut 200 voturi, conservatorii 107. La Ploieşti P. S. Aurelian, liberal, a avut 204 voturi faţă de conservatorul G. Cantacuzino, fostul preşedinte al Senatului, care a întrunit 141 voturi. La R.Vîcea, liberalul Simulescu a întrunit 131 voturi, faţă de fostul ministru conservator Al. Lahovary, care a avut numai 35 voturi. La Teleorman liberalii au avut câte 110 voturi contra 64 voturi date dlui general Manu, fost preşedinte al Camerei conservatoare. La V a suu (unde se alegea totdeauna dl Carp) liberalul Lupaşcu a întrunit 46 voturi contra 29 date dlui P. P. Carp. La Giurgiu liberalul Cristopol a întrunit 109 voturi contra 39 date dlui Al. Lahovary, fost ministru conservator. La colegiul al doilea de Senat victoria e şi mai mare pentru liberali. Au reuşit 49 liberali, care conservatorii pretutindeni au căzut. La Bucureşti de pildă candidaţii liberali au reuşit cu 1253 voturi contra 59 ale conservatorilor, între alţii a căzut şi G. Panu, care în col. I. de Fălciu a avut numai 26 voturi, care la col. II. de Iaşi a avut 156 voturi faţă de 276 voturi ale liberalului Mardescu. în mai multe locuri opoziţia s’a şi abţinut de altfel. Azi sânt alegerile pentru col. I. de Cameră. între cei aleşi la col. II. de Senat sânt la Galaţi dl V. A. Urechiă cu 237 voturi, care conservatorii au avut numai 41 voturi şi la Buzău dl St. Perietzeanu - Buzeu cu 291 voturi contra 60 ale conservatorului Sibiceanu. Au întrunit, peste tot, la col. I. de Senat. Liberalii . 8774 voturi Conservatorii 3188 „ Magazinul Barbuni. — Roman. — De André Theuriet. Tradus de I. E. P r o d a n. (U rmare). Din momentul în care Laurenția văzuse pe Havier devenind palid şi tremurând sub privirea bărbatului seu, ea nu mai păstrase decât dispreţ pentru acel lamentabil amorez şi, din acel moment, admirarea ei pentru Germaniai se născuse. Idolul dintru început adorat se sfărîmase; dar, în acelaşi timp, un Dumnezeu mai imposant se înălţase în acelaşi loc pe un piedestal cu totul nou, ca în evoluţiunile mitologiei antice. Sângele rece de care Germania dase dovadă, modul în care ştiuse să-şi învingă mânia, sălbateca măreţie cu care el concediase pe culpabilul şi mărinimia superbă cu care tractase pe Laurenţia, toate aceste atinseră puternic pe tânăra femee. Departe de a-l afla acum ridicol, căuta la el cu un fel de temere gingaşe, care este începutul amorului. Nepoleitura aprigului vânător avea însăşi în ochii sei o aspră coloare de realitate, pe care ea o afla mai frumoasă decât toate sentimentalităţile romane cu cari îşi împoporase odinioară imaginaţiunea. Ea era stăpânită de acest om puternic şi suferea crudei, fiindcă ’l-a ofensat. A se rehabilita în inima bărbatului seu îi era unica dorinţă: cum să ajungă a’l convinge şi a s£ il vinovăţi ? Cum să distrugă prejudiţiile lui, iute Karfin, când toate aparenţele erau contra ei şi, când acela, care ar fi putut pleda causa sa, când însuşi Hiacint o ţinea în bănueală?... Ea voi cel puţin să arete celor doi fraţi, că nu era femeea frivolă, cum o presupuneau, şi că putea să se facă tot atât de serioasă, tot atât de econoamă bună ca şi mătuşa Lenette. Lăsă să se introducă în amănuntele menagiului prin Catinea; casa fu ţinută cu o strictă economie şi, ca în vremile bune de odinioară, cei doi Barbuni îşi aliară rufele în rîndueală şi veştmintele de iarnă şi de vară gata la timpul seu. Câteodată se închidea în odaia sa, faţă în faţă cu pastelul mătuşei Lenette şi se ruga de chipul şters al bătrânei feţe să-i inspire mijloacele prin cari să recucerească pe Germanin ; dar’ trăsurile feţei defunctei rămâneau sarbede şi necompătimitoare şi severii ei ochi cenuşii păreau a zice nefericitei penitenţe: „N’am încredere!“ într’o zi, scormonind printr’o masă de scris închisă dela moartea mătuşei, află un registru scris cu mâna, cu foile de hârtie verzuie acoperit cu o scrisoare groasă. Acesta era ceea ce părinţii noştri numiau cartea lor de raţiociniu, memorandul în care îşi însemnau cheltuelile şi totodată evenimentele vieţii domestice, întreaga vieaţă patriarchal a Tobă-ilor şi a Lafrogne-ilor, aici era relatată în mod naiv şi zi de zi, până în ora în care domnişoara Lenette încetase de a scrie. Vieaţa petrecută a lui Germain aici se desfăşura din ora botezului seu. Laurenţiu percurse lungile coloane de socoteli cu acel interes ferbinte, cu care cetise odinioară pe Valentina. I se părea că întră astfel mai adânc în vieaţa bărbatului seu şi, însufleţirea ce o avea la această lectură retrospectivă arăta mai bine decât tot ce s’ar pută spune, încât era cuprinsă de dorinţa de a-’şi înjgheba de aici înainte cugetările şi emoţiunile sale în ale lui Germanin. Erau încă multe pagine albe în registru. Laurenția îl închise în sertarul seu şi, începând din acel moment înscrise în el cheltuelile casei. Laurenţiu esia rar. N’o vedeai decât Duminecile în biserică, la misa dela nouă ore. Naturalminte, oraşul se preocupase de schimbările intervenite în casa celor doi Barbuni, mirosise a oarecare dramă intimă şi făcui multe glose asupra straniului mod de vieţuire a celor doi soţi. Singur Delfin Nivard ar fi putut să dea lămuriri în privinţa acestui mister; dar, fiindcă nu se simţia cu conştienţa curată şi fiindcă nu voia să se îngrijească de a renoi cunoştinţa cu asprul pumn al lui Germanin, îşi puse scăluş în gură şi se mulţumi de a gusta în internul său răul ce-i făcuse. Obosiţi de luptă, curioşii renunţaseră a căuta cheia enigmei şi, când întâmplarea conversaţiunii aducea pe doamna Lafrogne pe tapet, se mărgineau a da din umeri. Ea are o boală neagră, ziceau bîrfitoarele oraşului, e destul de trist pentru bărbatul ei. Şi rămâneau pe lângă atâta. O boală neagră, într’adever. Cu cât treceau lunile, cu atât tânăra femeie îşi perdea mai mult curajul şi pacienţa. (Va urma.) La colegiul al II-lea de Senat: Liberalii . 14118 voturi Conservatorii 1914 „ Tinerimea activă. „Studentul trebue să aibă idealuri, cugete sublime şi o ţinută doamnă, ce-l ridică peste nivelul grijilor zilnice şi îi dă forţă şi curagiu, per aspera ad astra et Dr. Theobald Ziegler: „Der deutsche student“ Tinerimea română trăeşte azi vremuri frumoase. Aceste vremuri, această posiţie doamnăşi-a dobândit-o în mare parte ea însăşi prin propria-i muncă, prin propriul entusiasm. De mult de tot a clocotit in sinul acestei tinerimi, de mult, a încolţit în acest câmp, ce trebuia cultivat, până ceşi-a făcut cale sentimentul, a isbucnit entusiasmul de care pline erau inimile tuturor, entusiasmul de a munci pe toate căile pentru poporul din care face parte. Acest sentiment numai de curând a isbucnit, numai de curând s’a arătat în tinerime trează conştienţa, trează pe toată linia. Au fost tineri iubitori de muncă şi până acum, tineri zeloşi a căror activitate fertilisează şi azi încă, cărora aşa zicând avem să le mulţumim tot ce are astăzi tinerimea, — şi trebue să ne mirăm, cum acei tineri, cari cu greutăţi aproape de neînvins aveau să lupte, totuşi au lăsat frumoase monumente a activităţii lor! Iată ce ne deosebeşte pe noi de generaţiunile din trecut şi ce mă îndreptăţeşte să afirm, că trăim frumoase vremuri. Acei tineri erau de tot isolaţi, entusiasmul lor mărginit la un cerc mai restrîns, la noi însă focul acesta viu şi sfânt, ce îndeamnă la lucrare, este general. Azi nu mai vorbim deci de tineri muncitori singuratici, ci de un corp compact cu fibre sănătoase, de tinerime. Şi ’i-a trebuit mult timp acestui corp până ce s’a cristalisat, ca şi ori cărui alt cristal; odată format însă, trebue să ne insuim a ni’l susţină integru! Tinerimea este un organ în organismul poporului, din care face parte. Tinerimea română este un sănătos organ al poporului seu în urma rolului, ce însăşişi-a creat constrînsă moraliceşte de forţa împregiurărilor. Ea îşi are în virtutea conştienţei sale voinţele sale tari manifestate deja cu diferite prilegiuri, voinţe cari constituesc aşa zicând programul tinerimii, prin care ea voeşte a influenţa asupra vieţii poporului român.