Tribuna, noiembrie 1896 (Anul 13, nr. 241-264)

1896-11-26 / nr. 260

Pag. 1038 S­i­b­­­i­u, Marţi, Preoţimea adunată la aceasta ceremonie a aclamat viu pe fiecare capitular şi pe Ex­celenţa Sa. A urmat apoi sfânta liturgie, celebrată de promovaţii canonici. La ameazi a fost prânz consistorial, cu care p pasiune I. P. Sa a ridicat paharul în onorul canonicilor, la care a răspuns canonicul Moldovan, închinând pentru Metropolitul. * Iată câteva date din vieaţa noului pre­­posit: Ioan M. Moldovan, noul preposit s’a născut în Varfalău la anul 1833. A început studiile la şcoala poporală din locul naşterii. La 1842 a venit la Blaj, unde a rămas până la 1848, când a terminat retorica. După li­niştirea revoluţiunii, la 1851 a continuat tot la gimnasiul din Elsj până la 1853, când a de­pus maturitatea şi a fost trimis pentru ascul­tarea teologiei în seminarul central din Pesta. După absolvirea cursului I, a trecut la Viena, dar, bolnăvindu-se greu, a venit acasă. A continuat apoi teologia la Blaj, terminând-o la 1857. în acelaşi an a fost denumit profesor la seminar de limbile orientale şi studiul bi­blic, a trecut insă pe anul viitor la gimnasiu, ca profesor de limba română, filosofie, latină ş. a. La anul 1859 a fost ordinat ca preot. După 20 de ani, la anul 1879, a fost ales de canonic teolog, ultimul stal­in capi­tal boboian şi azi după 18 ani a ajuns la cea mai înaltă demnitate. Om foarte activ şi erudit, a ajuns la această înaltă vrednicie, numai în urma însu­şirilor sale excelente. E preşedinte al Asociaţiunii transilvane şi membru ordinar al Academiei­ Române. * La telegrama omagială a Sinodului Ma­iestatea Sa a răspuns prin ministrul de culte. Răspunsul publicat de .Unirea“, e urmă­torul : Nr. 4''f?3 preş. Ministrul r. ung. de culte şi instrucţie publică. Sânt fericit a încunoştiinţa pe Excelenţa Voastră cu toată onoarea, că Maiestatea Sa ces. şi apost, reg în sensul comunicatului can­celariei de cabinet de cit. 20 a. c. nr. 4, c­orr. pentru manifestarea telegrafică de omagiu insinuată prin Excelenţa Voastră în 17 a. c. din sinodul gr.-cat. ţinut în Blaj, s’a îndurat a-’şi exprima mulţumită Sa prea graţioasă. Primiţi Excelenţa Voastră expresia sin­et­ră a stimei mele deosebite Budapesta, 2 Decemvrie 1896. Wlassics, în numărul mai de pe urmă .Unirea“ impută „Tribunei“ indiscreţiune. Aceasta să nu vă supere, —ea însăşi a comis o mică indiscreţiune publicând răspun­sul acesta. fr. -f-se adreseze pieţelor europene pentru bani. Sultanul va chema în cel mai sever mod la răspundere pe fiecare şef, care lucrează în contra acestor porunci şi aşteaptă (tot Sul­tanul !) de la patriotismul recunoscut (1­1) şi de la caracterul cinstit (! 11) al şefilor, că-­şi vor da toate silinţele spre ajungerea ace­stui scop. A apela la patriotismul şi cinstea mi­niştrilor, paşalelor, vali-War etc. turceşti, e negreşit culmea ridicolului. Se înţelege, că cel­ ce a compus iradeaua încă a rîs cu hohot scriind-o, care stăpânu-seu, Sultanul, s’a în­­cungiurat şi cu mai multă miliţie de pază, ştiind bine ce nemulţumire va produce această poruncă de economie. Ultima ştire din Ţarigrad sosită prin Filipopol spune, că dintre funcţionarii supe­riori de stat, arestaţi în ultimele zile, doi, anume marele măiestru al artileriei şi şei­­kul Naila au fost internaţi la Tripolis. Noue arestări continuă mai în toate zilele, parte pentru machinaţiunile Turcilor-tineri, parte însă din causa că persoanele res­pective îşi exprimă în cuvinte aspre nemul­ţumirea contra guvernului, pentru­ că nu capătă de loc leafă. Aşa va merge treaba, tot mai rău până la înlocuirea­­administraţiei turceşti printr’una europeană. După ultimele ştiri, din lipsa de bani s’a ordonat concediarea a 100 de regimente de ale redifilor. Cronică politică. Din Ţarigrad. Pe când diplomaţii, duşi în concediu, se sfătuesc despre modurile şi chipurile de a în­mormânta cadavrul viu, cate câteva ştiri despre cele­ ce se petrec în Ţarigradul al Sul­tanilor. Pol. Corresp. anunţă, că pe la mijlocul lunii trecute au fost arestaţi 15 elevi de ai marinei şi 4 elevi ai şcoalei de cădeţi, gă­­sindu-se la ei broşuri şi ziare împrăştiate de către partidul aşa zis­­al Turcilor-tineri“, în urma cercetării făcute cu aceşti 19 elevi, au mai fost arestaţi 4 elevi ai şcoalei de cavalerie, tot pentru aceeaşi crimă. Din cercetările de până acuma s’a dovedit, că din partea comi­tetelor „Turcilor-tineri“ s’a adus în armată şi marină o propagandă deja destul de lăţită. Lucrurie acestea, spune „Corres. Po’it.“ au băgat spaimă în cercurile guvernamentale şi în palatul dela Y­i­­­d­i­z. O depeşă dela 30 Noemvrie spunea, că şi multe soitale au fost arestate în săptă­mânile din urmă, tot din causa machinaţiunilor Turcilor-tineri. Cu data de 2­4., se telegrafează „Co­­resp. Politice“, în cercurile armatei şi ale marinei produce mare nemulţumire faptul, că ofiţerilor li­ s-a detras, în mod silit, o parte din leafă în folosul nouei subscripţiuni ordo­nate de cătră Sultan, destinată pentru echipa­rea şi înarmarea trupelor. Aceste detrageri se urcau la unele sarge până la 2/s ale lefii. Corpul ofiţeresc e lovit cu atât mai crud prin aceasta, cu cât de 6—7 luni n’au căpătat de loc leafă. Acelaşi isvor oficios şi plin de toate apa­renţele de seriositate, fără a trada măcar cu un cuvânţel rîsul ce-’i produce, povesteşte următoarele: O­­radea confidenţială împără­tească cătră miniştri şi şefii de administraţie, le cere acestora să desvoalte cea mai mare economie şi să împlineacă strict poruncile deja editate, care orî'jS'ăcâ’ o reducere de cinci­sprezece la sută a budgetului, pentru­ ca bud­getul statului să poată fi adus in echilibru şi guvernul să nu vină în pr­siţia de a fi silit Bă Un eşec al Engliterei. Am amintit la timpul sau modul, cum a exoperat Englitera de la comisiunea euro­peană pentru administrarea datoriei publice a Egipetului 500 000 lire sterline, pentru ex­pediţia sa întru recucerirea Sudanului, prin care recucerire voeşte să-­şi întărească şi mai mult poziţia sa în Egipet. Patru membri ai comisiei (englez, german, italian şi austro­­ungar) votaseră pentru încuviinţarea sumei Ruspomenile, pe când doi, Rusul şi Francezul, nu numai că votaseră contra, dar­ făcuseră şi recurs contra acestui vot către aşa zisul tri­bunal mixt din Cairo, compus din 3 membri europeni şi 2 egipteni. Afară de recursul acestor doi comisari membri ai datoriei publice, mai protestată la tribunal încă 3 alte grupuri deferite de capitalişti străini, interesaţi la da­toria publică. Tribunalul mixt a recunoscut (la 8 iulie) dreptatea protestanţilor, nimicind hotărârea celor patru şi condamnând atât pe aceştia, cât şi pe guvernul egiptean a restitui banii datoriei publice cu 5% interese şi spe­sele de proces. Guvernul egiptean şi cei patru comisari au făcut şi ei recurs contra hotărârii tribunalului primei istanţe către tri­bunalul de apel, tot mixt, dar a compus nu numai din representanţi ai puterilor mari, ci şi ai puterilor de rangul al doilea. Tribunalul de apel a confirmat acum câteva zile hotărîrea primei instanţe, astfel că guvernul egiptean va trebui să restituească banii. Contra sen­­tentei acesteia nu mai este nici un recurs posibil. Această resolvire a afacerii este o sim­ţitoare înfrângere a Engliterei şi se crede că este premergătorul unei acţiuni a Rusiei şi Franciei, întru evacuarea Egipetului. ------—a—«a».-----­ Compas românesc. Zilele aceste a apărut cunoscutul anuar financiar pe 1896, compus de dl Petru Pe­­trescu şi tipărit pe spesele „Albinei“. Ace­sta e al IV-lea an al compasului. Din an în an el apare tot mai complet, mai voluminos şi îmbogăţit cu date noue. Noul compas con­ţine o inovaţie de însemnătate faţă de cele anterioare, anume afară de bilanţe, aproape la fie­care bancă se află şi împărţirea profitului curat şi aretare despre suma dată spre sco­puri culturale. Aceasta a fost de lipsă, ca b­oala­­ce nu o dă compasul despre fia­care bancă deosebit, se fia mai completă. Numărul institutelor noastre de bani a fost un 1896 de 52, în înfiinţare s’a aflat unul. Compasul ne dă date speciale despre toate aceste bănci, despre starea şi mişcarea lor, precum şi numele persoanelor, cari le con­duc. Arangiarea lor e practică, în ordine alfa­betică, aşa că uşor poţi afla institutul ce-’l cauţi, într’o „tabelă statistică“ aflăm extrase datele principale (active şi pasive, reveriment, dividends), care după aceasta urmează institu­tele aşezate, după anii de înfiinţare după capitalul social, după localităţi, comitate etc., Clasarea după comitate cu deosebire e de însemnătate, fiindcă din ea se vede, unde ar fi încă de lipsă înte­meiarea de bănci noue. Sânt adecă comitate locuite de Români, cari n’au decât câte o bancă română, dar’ s­u­n­t şi de acele, cari nu au de loc. Frun­taşii de prin aceste locuri nu ar trebui să stee şi mai departe cu mânile în sin, ci se întemeieze institute, dacă nu pot la oraşe, se facă în comunele mai de frunte româneşti, cum sânt pe la Năsăud şi Bistriţa, prin Bănat etc. ________TRIBUNA_______ Partea a II-a cuprinde »Legea comer­cială ungară«, care începută în compasul din anul trecut, se sfîrşeşte acum. „Compasul românesc“ este o carte financiară folositoare pentru toţi aceia, care se interesează de starea şi desvoltarea băncilor noastre. Un singur defect îi putem imputa, nu valorii cărţii, ci­ timpului de apariţiune : com­pasul apare prea târziu; ar fi bine, dacă ar apără în prima jumătate a fiecărui an şi nu în a doua spre sfîrşit. Aceasta înte nu scade din valoarea cărţii, pe care o recomandăm pu­blicului românesc. Preţul e m­ic: 1 cor. 50 bani.­sm. Chestiuni bisericeşti. — Adaus la chestiunea: „Cin«» se administrează diecesa Gherlei şi a Ordzii­ mari ? — Din diecesa Ordzii-mari, August n. (Urmare). Şcoala de fete. Ceea­ ce produce gimnasiul pentru die­­cesă, tot aceea o va produce şi şcoala de fete din Beiuş pentru diecesă şi neam. După­ cum am cetit în foi, concursurile la această şcoală, zic că are să fie o şcoală de model, care va ţine pas cu ori­care şcoală civilă de fete; alt­cum însuşi întemeietorul ne este garanţă de­stulă, pentru­ că ori­ce a întreprins e monumen­tal, e măreţ. Şi poate să fie, ca o şcoală la care se vor aplica aşa puteri, precum am cetit în concursuri, o şcoală lângă care este gimnasiu cu aşa 14 profesori, dintre cari pro­fesori Veneratul consistor îndemnat s’a simţit pentru succesele pedagogice din acest an şi din anii aproape trecuţi, ca acuma în 30 Iulie se denumească deodată pe lângă cari mai sânt încă: 5 asesori şi protopopi onorari, zic să poate oare, ca o atare să nu fie şcoală măreaţă ? Eu aşa cuget, ca laic încâtva în ale pe­dagogiei, că nu poate obveni lucru ori causă pedagogică, metodică,, disciplinară, administra­tivă la această şcoală, care prin astfel de pu­teri să nu fie deslegată în mod satisfăcător. Şi ceea­ ce va fi mai măreţ în această şcoală de fete­­, că fiecare elevă îşi va însuşi perfect limba mamei sale, limba dulce româ­nească. Nu vor păţi fetiţele noastre de preot din diecesă, cari vor frecventa această şcoală ruşinea, că la bal se meargă în costum româ­nesc şi când colea, se nu ştie vorbi nimic româneşte, deşi părinţii ei şi ea au crescut cu prescură românească. Eu pot zice, încât cunosc diecesa, că din 160 familii preoţeşti abia sânt 30 familii, cari să poseadă bine limba română în integritatea ei. în urma acestor bunătăţi, ce ne va oferi şcoala aceasta de fete din Beiuş, insist şi ro­­gu-vă domnilor şi fraţilor din diecesa prăzii, ca în ori­ce cas să vă aduceţi fetiţele, scum­pele sufletului vostru, la această şcoală, care va suplini cu totul pe părinţi. Şi cari nu va avă se servească în internat 15 fiorini la lună, pot să le întreţină în oraş la familii oneste, la preotese văduve, cu câte o sumă moderată de 8—10 florini, pentru­ că în Beiuş traiul nu e aşa scump, apoi nici luxul aşa desvoltat tocmai cu fetiţe mici. Ştiu de când eram şi eu student în Beiuş, apoi precum am schiicit, şi acuma sânt în Beiuş la şcoala elementară de fete de stat fetiţe mai ales de preoţi şi mireni gr.-or. români, cari reuşesc a trăi din suma amintită, ba altele şi din straiţă. Ştiu că nu numai preoţii gr.-cat. îşi cresc fetiţele în Orade, Sătmar etc. la călugăriţe ci chiar şi preoţi gr.-or români. Atrag dară atenţiunea întreg clerului şi poporului românesc de ambele confe­siuni, mai ales din diecesele pradane, spre a lua în considerare şi folosinţă institutul ce I I ni­ se promite atât de favoritor şi atât de mă­reţ. Aci dau laudă şi mulţumită lui Dum-I I I nezeu, că ideile ce le-am contemplat înainte de aceasta cu 3—4 ani şi le-am comunicat în preţuita noastră »Tribunal azi prin libe­­ralitatea şi munificenţa Exelenţei Sale dlui Episcop Mihail Pavel trup s’au făcut. Stâna-de-Vale. Am făcut şi eu odată o excursiune la vestita »stână-de-Vale«. Voiam să mă inspir şi eu de poziţia lo­cului pitoresc. Edificiul preoţimii diecesane era ocupat atunci de atâţia nechemaţi, aseme­nea şi odăile modeste ale Excelenţei Sale. I • Celelalte încăperi de cari dispune ho­telierul încă au fost ocupate mai tot numai de »patrioţi«, şi hotelierul nu-­mi dădu bucu­ros chilie, ci mă miri la casa preoţilor; se temea — se vede — că eu nu pot servi aşa galant ca patrioţii ce-­şi dădeau atâta aer, deşi mâne-poimâne o păţesc şi ei, ca Szakál (jude reg. în Beretyó-Ujfalu, suspendat şi în­­chis la moment în 25 iulie.) Cu un cuvânt deşi preot, eu am fost rău văzut la »Stâna-de-Vale« şi pentru aceea m’am şi depărtat ca degrabă, că nici nu aveam societate românească. ’Ţi­ se părea a fi în mijlocul pustei de »Hortobágy«, aşa societate ungurească era­m acolo. Atunci am înţeles că la întemeiarea »Stânei-de Vale« acest stabiliment a fost destinat numai pentru recrearea Exc. Sale a Episcopului, a canonicilor şi a corpului pro­fesoral din Beiuş. Dar’ o păţiră, căci astăzi şi Excelenţa Sa tare puţin şede la »Stâna­­de-Vale« şi şi atunci stă mai mult pentru lu­crurile economice a munţilor din domeniu, decât pentru a se recrea. Ear’ canonicii şi profesorii nu mai merg mai ales de când un fel de pădurar ungur, fără nici o causă, numai din curat »patrio­tism, a insultat pe profesorii şi oaspeţii români. Acest vestit patriot după doi ani a fost alungat din postul seu de pădurar. După această insultă »bravul« comite­­suprem Br. Döry, oaspete permanent al »Stânei-de-Vale«, cu 6 persoane pe lângă sine pe spesele Excelenţei Sale M. Pavel bag­­seamă în semn de mulţumită în timp de 6 săptămâni, cât e stat acolo pe profesorii şi preoţii români ,i-a pus sub pază poliţie­nească. Mult îl năcăjea pe bietul comite aceea că profesorii nu se scriau în liber ungureşte şi că vorbiau româneşte. Din acestea se poate vedea, că sfintem exchişi chiar din propriul nostru domeniu, chiar din vîrful munţilor noştri. (Va urma­. 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1896 Chestiuni şcolare. Reuniunea învăţătorilor gr.-or. români din stânga Murăşului, diecesa Aradului. B.­Co­nloş, Octomvrie 1896. Când ne reamintim timpii vitregi, — cari cu o fatalitate proverbială s’au legat de soartea şi vieaţa poporului românesc, — şi ne cugetăm apoi cum totuşi geniul bun, calităţile sale eminente ’l-a conservat pe Român în vieaţa: inima ni­ s’ar înveseli, dacă lupta des­perată pentru existenţă, nu ar fi agravat tragicul sorţii voastre tot înspre mai rău, însufleţirea naţională, ne-a aruncat în vîrte­jul luptelor politice — unde ne consumăm toate forţele noastre, uitând cu o uşurinţă neiertată, că victoriile pentru exi­stenţă naţională se câştigă numai prin cultură. Dacă în trecut a fost şi pentru noi sen­­sabilă starea primitivă de cultură, în care se aflau toate popoarele, astăzi însă, in secolul progresului trăind, riscăm a fi tăiaţi de roa­tele acestuia, dacă nu vom ţină cont de vocea timpului. Oprimaţi în toate direcţiunile şi cu deo­sebire pe terenul cultural, nouă. Românilor bănăţeni nu ni-a fost dit dela soarte a avă alte societăţi, decât reuniunile înviiţătoreşti, nu cari se mai manifesta din timp în timp vieaţa noastră culturală. Şi cât de scumpe ne sunt aceste reu­niuni, va înţelege ori­şi­care Român, cu dor de cultură pentru neamul seu. Tuturor ni-e cunoscut, cum inimicul pru­dent atacă zilnic fortăreţele noastre culturale, în cari avem poştale sentinelele noastre de cultură, forţa noastră de prima ordine, învă­­ţătorimea noastră! Forţa de resistenţă a acestor sentinele, este şi ea expusă fluctuaţiunilor, unor asalturi sistematice, încât reclamă imperios noue in­­spiraţiuni de curagiu şi luptă. Iată deci uti­litatea imperioasă a acestor întruniri învăţă­­toreşti şi din punct de vedere etic-moral. Fatalitatea a făcut, ca această pepinieră de cultură se stagneze în detrimentul culturii noastre. Este un lucru de notorietate publică, că activitatea reuniunii învăţătorilor bănăţeni din stânga Murăşului — diecesa Aradului — a fost 4 ani sistată, mulţumită fostului ei preşedinte Paul Rotariu şi datinei sale de a pune tbîhau chiar şi îu chestiuni culturale. Rea­tivată odată această reuniune prin votul şi nobila însufleţire a membrilor sei, — dar, cu nerealegerea fostului ei preşedinte, — a fost destul, ca domnul Rotariu, în ale cărui mâni — din nefericire — s’a metamor­­fosat chiar şi Dreptatea de odinioară, în a doua ediţie a „Luminătorului“ de pre me­morie, — a fost destul zic, se insulte în modul cel mai josnic statul învăţâtoresc şi pe sub­s risul, — succesorul seu în presidenţie. Ţinând mult la buna reputaţiune a sta­tului Învăţâtoresc de o parte, car’ de altă parte voind a proba procedura mea întru toate corectă ca preşedinte al reuniunii, mă văd necesitat în interesul adevărului a reflecta în­­vinovăţirilor nelasate, apărute în numerii 175, 178, 185, 196 şi 197 ai Dreptăţii, cari în mod tendenţios şi fără temeiu s’au ridicat de oameni interesaţi şi conduşi de rancună in contra mea. Dorim se se ştie, că încă dela reorga­­nisarea acestei reuniuni, pe basa regulamen­tului general pentru reuniuni învăţătoreşti, votat, de Yen, sinod eparchial la 1890, auto­rităţile civile o priviau ca constituită în mod ilegal şi cereau mereu a le face statute, şi a le substerne guvernului spre aprobare. După o vieaţă de abia doi ani,­­ avută de la noua sa organisare, s onor­­ei preşe­dinte ’i-a cetit însuşi prohodul, nevoind a con­voca nici măcar o adunare generală, spre a decide însăşi reuniunea asupra sorţii sale, ceea­ ce era nu numai bine, dar­ totodată era şi dator­ă o facă dl Rotariu. Noi am ţinut să probăm, că ştim sacri­fica mult, când vorba e de ştirbirea auto­nomiei bisericii, deşi nici logic şi nici ra­ţional nu e se sacrifici cultura poporului, pen­tru litera unei legi devenite moartă prin ne­­respectarea ei. Dorim însă să înţeleagă ori­­şi­cine, că noi nu putem sacrifica cultura po­porului pentru nimic în astă lume, căci urmând vederilor dlui Rotariu de a o sacrifica chiar şi pentru formalităţi, am riscat însăşi exi­stenţa naţională. A fost aceea o jertfă, neaprobată nici de „Dreptatea“, care iată ce scria în acest me­rit sub direcţia distinsului ei redactor Dr. G. C­andrea în nr. 143 de la 28 iunie 1895 ...„spntem însă de credinţa, că răul este îndoit mai mare, dacă învăţătorii noştri nu să în­trunesc de loc în reuniune, decât dacă dînşii au nişte statute cu signatura guvernului“. La 27 Martie a. c. s’a exmis câtră ven. autoritâţi şcolare rescriptul ministerial, prin care se interzice dela 1 Maiu autoritatea tu­turor reuniunilor învăţătoreşti, cari nu vor avă statute întărite de guvern. Asupra acestui rescript a deliberat pen, sinod eparchial în şedinţa sa data 5/17 Aprilie a. c. nr. 59 şi a decis: a avisa consistorul, ca se dispună cele de lipsă „pentru efectuirea acestei provocăriear’ venerat acelaşi prin disposiţiunea sa dela 22 Maiu a. c. m’a pro­vocat, — ca pe preşedintele reuniunii, — că luând în consideraţiune hârtia ministerială, se întrunesc corporaţiuneaa şi să fac „cum se recere“. Ce se putea oare face, în faţa ace­stor disposiţiuni emanate dela ven. noastre autorităţi şcolare bisericeşti, cam­ sigur, vor fi desbătut asupra „marelui şi cardinalului prin­cipiu"­ , dacă este de lipsă ori ba a se face statute ? Dacă şi încât este motivată ingerenţa guver­nului în autonomia noastră bisericească şco­lară? după­ cum adecă în mod ironic pretinde Dreptatea a şti (nr.­­175), că „astea sunt nişte chestiuni mult mai presus, decât să fie atins priceperea on. presidiu!“ Ca şi în toate acţiunile vieţii mele, am fost şi în chestiunea subversantă cu mult mai mare respect şi încredere cătră ven. noastre autorităţi, decât să presupun măcar, că acele se dispună şi aproape un ce păgubitor pentru binele bisericii şi al şcoalei, şi din acest mo­tiv nu am putut urma ideilor adevărat anar­­chice de a nu ne „supune şi subordona“, după­ cum pretinde „Dreptatea“ nr. 173 a. c. Şi cât de inconsecvenţi în principii sunt onor. de la Dreptatea. Pe când d-lor îşi mo­tivează ţinuta ostilă faţă cu toate chestiunile lăudabile In chestiunea naţională emanate de Tribuna şi aderenţii ei, prin aceea, că d-lor nu voesc se împopuleze temniţele lui Bás­tfy, pe atunci, pe noi, învăţatorim­ea, ne duce pe povîrnişul periculos al „nesubordinării şi de­­monstraţiunilor, cari numai bine nu pot aduce pentru şcoalele noastre şi aşa destul de ata­cate în existenţa lor. Prin atari principii eronate, di Rotariu, periclitează mari im­erese culturale, pentru care îi facem răsponsabil la faţa naţiunii şi a bisericii, ca representantul ei în diferitele ei corporaţiuni. Se ştie, că o adunare de despărţământ a acestei reuniuni ţinute la Timişoara a fost disolvată de organele poliţiale. Se nu perde­m apoi din vedere, că învă­­ţâtorimea noastră e o corporaţiune morală şi că prin urmare trebue să ţinem mult la au­toritatea ei. Dl Rotariu este deputat sinodal, asesor consistorial etc., pentru­ ce nu a pretins în sînul acelor venei corporaţiuni, o energică apărare în contra ingerenţelor guvernului, ace­lea fiind în prima linie chemate a apăra au­tonomia bisericii şi fiind constituite în mare parte din bărbaţi independenţi, au şi dato­­rinţa şi şi posibilitatea de a apăra autonomia bisericii şi a şcoallelor noastre. Pentru­ ce reflectaţi stimabililor la noi, pe cari ne-aţi exchis cu desăvîrşire din cor-m­poraţiunile noastre bisericeşti şi şcolare?! Ori nu aţi avut destule probe de rară abregaţiune din partea învăţătorimii noastre; voiţi să vă deschid cartea martiriului nostru naţional??! luliu Vuia. (Va urma), invocator. ___________________________Nr. 260 REVISTA PRESEI. Presa română. Dreptatea (nr. 256—7) publică un art­­col întitulat „La situaţiune“, în care ajunge la conclusiunea, că presa este acum unicul nostru mijloc de luptă. Cu toate acestea presa noastră e slabă, pentru­ că nu e sprijinită.

Next