Tribuna, decembrie 1896 (Anul 13, nr. 265-286)

1896-12-08 / nr. 270

Anul X0­T Sibiiu, Duminecă 8/20 Decemvrie 1896 270 ABONAMENTELE Păstra Sibiiu: 1 h?.n& 85 cr., V4 an 2 fi. 50 cr., l/9 an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru durerea în casă cu ÎS cr, pr ioni mai mult. I’?aim amiurohis: 1 anfi 1 fi 20 cr., * l *jt, an 3 fi. 60 cr., l/9 an 7 fi . an 14 fi. Pentru Rom&nia și străinătate: lt an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente 3» fac numai pl&tindv.-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTSUNILE Un șir garmond prima­ dată 7 cr. * dooa-pan­ 6 cr. a treia-oarS 5 cr.; și .tinir.r 4*. 10 at. Redioțif, șl sdarirdsiriTk: ^?st|fi Popisem Mr. 56 YislUpJfoR Kit. a«­. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refosi. — Manuscripte au se înapoiat ’ Numeri singuratici a 5 cr. sS vend la „Tipografia“, soc pe acţiuni Chestiunea naţională. I VII.*) Am văzut raporturile maghiarismului cu Austria şi Germania, am văzut că tă­ria Ungurilor consistă în faptul, că ei au isbutit a produce în sferele germane im­presia, că ei singuri ar fi un element de greutate între toate popoarele din Sud-Vest, mai ales faţă cu Slavismul. Dacă puternica Germanie, dacă po­litica oficială austriacă şi cea maghiară ţin în toate combinaţiunile lor seamă de existenţa şi tendenţele slavismului, cu cât mai vîrtos trebue să stăruim noi a ne orienta din ce în ce mai mult, şi a ne dumeri asupra curentelor slave din acest Orient, în care Dumnezeu şi vre­mea ne-a aşezat, şi unde ţinem a ne asigura pe mai departe existenţa noastră naţională! Şi cu toate acestea, sunt şi între noi oameni politici, cari trăesc în Ilusia, că chestiunea naţională nu ar fi decât sinteza câtorva mici conflicte de ordin ad­ministrativ în Ungaria, că totul s’ar re­duce la „legea de naţionalităţi“, la „legea electorală“, la o chestie de func­ţiuni­­ etc. Aceşti politiciani „practici“ au fireşte un fel de idiosincrasie politică, ori de câte­ ori vine vorba a privi chestiunea din puncte de vedere mai largi. E adevărat, că politica în sine este un complex de acţiuni de oportunitate, vorba e numai să ştii, ce este şi ce nu, oportun în epoca în care faci o anu­mită politică. Dar, chestiunea naţională nu este o afacere politică isolată şi mărginită numai la Românii de peste munţi, la Unguri şi la sentimentele noastre de consângeritate. Dacă în Austro-Ungaria n’ar mai fi şi alte naţiuni şi tendenţe, şi dacă giur împregiurul statului nostru nu ar mai fi şi alte state cu aspiraţii divergente de ale noastre, chestia naţională s’ar reduce la proporţii foarte simple, mai simple chiar decât condiţiunile în care luptă Italienii din Triest şi din Trentin. Dar’ aci residă importanţa chestiunii, în dificultăţile mari şi în ■pericolul ce se cuprind în situaţia noastră politică şi et­nografică, în legătură cu causa Români­lor de peste munţi. Interesele statului nostru şi condi­ţiunile de conservare ale naţionalităţii noa­stre ne îndrumează spre sfera triplei alianţe. Şi într’adevăr, toţi bărbaţii no­ştri de stat, cari înţeleg situaţia noastră din toate punctele de vedere, înclină tot mai mult în acest sens. întreaga noa­stră politică exterioară, politica statului român şi nu a vre­unui partid singular, se face în armonie cu tripla alianţă. Nici un partid din ţeara nu s’a împotrivit ace­stei direcţiuni. Dacă este aşa, şi aşa este, aceasta dovedeşte din nou bunul simţ şi maturitatea politică a naţiunii noastre. Am învăţat din experienţele triste ale tre­cutului nostru, ne-am deşteptat, şi la lu­mina realităţii vedem azi lămurit drumul pe care trebue să stăruim. Ear’ acest drum nu duce spre Nord. La Nord e ger şi întunerec, ear’ naţiunile tinere au trebuinţă de căldură şi lumină dacă vor să prospereze. Dar’ ca să înţelegem necesitatea su­perioară pe care o are statul român de a se apropia de tripla alianţă nu avem, decât să ne dăm bine seamă de tenden­ţele mai mult sau mai puţin manifestate ale politicei ruseşti. Rusia este un imperiu, ale cărui hotare se întind par­că până dincolo de zarea gândului. Cele 80 de milioane de Ruşi sunt un popor evlavios şi ascul­tător fără împotrivire. Pentru acest po­por cuvântul Ţarului este sinonim cu al evangeliei. Ear’ politica Rusiei o face Ţarul, din tată în fiiu, consiliat de un cerc re­­strîns de oameni politici. *) Vezi numărul 205 al „Tribunei“ Redacţiimea, Rusia tinde spre Bosfor nu numai de dragul „fascinaţiilor indiscriptibile“, de care vorbeşte E. von Hartmann, ci pentru­ că de la Petru-cel-Mare încoaci cercurile politice de la Neva cred, că ga­­ranţa existenţei imperiului rusesc este Constantinopolul. Adevărul e, că multe rîuri mari ru­seşti se varsă în Marea-Neagră şi com­er­­ciul şi industria Rusiei se îndrumează spre Euxin, dar’ mai pe sus de toate Marea-Neagră este, din punct de vedere strategic călcâiul ahileic al acestui im­periu. Mai ales experienţele pe cari le-au făcut Ruşii în răsboiul Crimeii ’i-au convins despre importanţa strategică a punctului, prin care marile puteri se pot apropia d. p. de Sebastopol... Catcoff a formulat în următorul mod plastic interesul Rusiei la Marea­ Neagră şi Constantinopol, zicând: „Ruşii sunt stăpânii unei clădiri întinse, ai Rusiei, însă poarta de intrare a acestei clădiri — Constantinopolul — nu este în mâna lor, ci a adversarilor lor. De aceea, Ruşii trebue să pună stă­pânire asupra acestei porţi şi a cheilor ei, asupra Dardanelelor“. Din nefericire pentru noi, România stă în drumul Rusiei, de aceea vrând ne­­vrând, aceasta ne a călcat mereu în pi­cioare... Astfel se explică curentul anti­­rusesc, care a cuprins din ce în ce mai mult pe patrioţii noştri cei mai luminaţi. Că Ioan Heliade Rădulescu era un adversar hotărît al politicei ruseşti, acea­sta o ştim cu toţii. Tot aşa ştim, că aproape întreaga pleiadă a Băbeştilor, Găieştilor, Ghiculeştilor ş. a. împărtăşia aceste temeri faţă de tendenţele ruseşti. La 1889 apăru scrierea regretatului Ioan N. Şoimescu: România, Rusia şi întreita alianţă, *) care avea darul de a face sensaţie până şi în societatea noa­stră de regulă din cale afară indiferentă faţă de asemenea publicaţiuni politice. Cartea lui Şoimescu este scrisă în contra politicei ruseşti şi pentru apro­pierea României de tripla alianţă. Iată conclusiile pe care le formu­­lează acest autor: „Să veghem ziua şi noaptea asu­pra mişcărilor Rusiei, care este duşma­nul nostru secular, vădit şi pronunţat. Se fugim de ori­ce apropiere de ori­ce formă, cu Rusia, şi să privim ca nişte curse amăgitoare promisiunile ace­stei puteri, în veci cutropitoare. Să depărtăm asemenea de la noi ori­ce ilusiune şi speranţă de a avea vre-un sprijin şi ajutor din partea Franciei, ale cărei interese de revanşă şi revendicare a Albaţiei şi Lorenei o leagă atât de strâns de Rusia. Să ne pregătim din vreme de alianţă cu puterile întreitei alianţe car­ de 10 ani au asigurat pacea europeană şi li­bertatea popoarelor balcano-dunărene, pen­tru a fi garantaţi şi salvaţi, în cas de resboiu şi de grea cu tipenil“. Forma în care se spun aceste con­duşii nu este tocmai diplomatică, dar­ nimeni nu se mai poate îndoi astăzi de adevărul ce se cuprinde în ele. Insă temerea aceasta de cutropire rusească nu o împărtăşeşte numai Ger­mania, cabinetul de la Viena şi publiciştii şi oamenii noştri de stat, ci chiar mulţi dintre patrioţii francezi mai luminaţi, sau cel puţin neorbi de pasiuni an­ti-germane. Astfel dl Th. Runcke-Brentano, pro fesor Ia şcoala liberă de ştiinţe politice din Paris, vorbind despre situaţia gene­rală a marilor puteri, zice despre Rusia: „Elle n’est plus notre alléé naturelle qu elle n’est celle de V Allemagne ou de i’ Aufnche, de V Angleterre, ou de la lurquie; eile n’a qu’un souei, s’étendre, qu’une ambition, grandir. Si eile y met des formes, cest pour se faire mieux comprendre et admettre dans le prétendu concert européen. *) România, Rusia şi întreita alianţă. O pa­gină de istoria politică contimporană, de Ioan N. I Şoimescu. Bucureşti, 1889. Un volum de 396 pag. ■ Preţul 2 lei Cartea aceasta ar trebui s® se găsească­­ în casa fiecărui Román şi merită a nu fi numai cetită,­­ ci şi studiată. Tout le monde et personne peut compter sur eile. Nous lui faisons des offres, eile les présente á Berlin, qui lui en fait des meilleurs; cest á prendre au ă laisser, sans fausse honte ni faux honneur; son honneur, sa conscience, e’est eile mérne. Elle n’en admet point d’autres. Route alliance qui Vaide ă grandir est bonne, tout autre mauvaise. Elle participe au partage des Etats avec la meine désinvolture qu’elle marche h leur conqmte; réduit la Pologne et sou­­léoe les Balcans parce qu’ils sont slaves et annexe Chinois, Turcomans, Armé­­niens, parce qu’ils ne le sont pás, mais parce quelle est tovjours eile, la Rus­­sie“*). Pe românește: „ea nu este a noastră aliată naturală precum nu e nici a Ger­maniei sau a Austriei, a Engliterei sau a Turciei; ea n’are decât o singură grije : de a se întinde, o singură ambiţie: de a se mări. Dacă ea se foloseşte de forme nu o face decât pentru­ ca să fie mai bine înţeleasă şi să fie admisă în pretin­sul concert european. Toată lumea şi nimeni pot conta la ea. Noi îi facem oferte, ea le presentă la Berlin, care îi face altele mai bune; ea stă astfel în faţa alternativei de a le primi sau nu, şi aceasta fără falsă ru­şine şi fără falsă cinste. Onoarea ei, conştienţa ei, este ea singură. Ori­ce alianţă care o ajută a se mări e bună, ori­ şi­ care alta e rea. Ea participă la împărţirea statelor cu aceeaşi lipsă de scrupul, care o caracterisează când pleacă să le cucerească. Ea reduce Polonia şi revoluţionează Balcanii pentru­ că sânt Slavi, anexează Chinezi, Turcomani, Armeni, pentru­ că nu sânt Slavi, ci pentru­ că ea e totdeauna aceeaşi: Rusia“. Ţinem eni mni i­.'rnlîmfî Trnnl-U«l Ir»« Xnnţu OU.uri. 1UU1 vxpuu^i. V UOUbUl IUL scriitor politic şi militar, generalul Ro­­tislav Fadereff zice într una din scrierile sale, în care arată, că chestiunea orien­tală ar fi o chestiune slavă: „Când vor­besc de Slavi, eu sub această noţiune în­ţeleg întregul grup al acelor popoare ortodoxe şi consângene pe cari istoria le-a legat de soartea Rusiei, în această chestiune nu putem face abstracţie de Greci şi de Români. Mai ales pe aceşti din urmă nu-­i putem trece cu vederea, pentru­ că sunt atât de tare înfipţi în carnea slavismului, încât trebue să fie împărtăşiţi de soartea Slavilor“. După­ ce autorul face o schiţă de felul cum au să fie rusificate toate po­poarele slave şi dreptcredincioase din Orient, el continuă astfel: „Totul de­pinde numai de la putinţa unei soluţiuni a chestiunii slave (orientale). Rusia sau va reuşi a-’şi întinde hotarele sale până la Maria-Adriatică, sau va fi silită a se retrage dincoace de Nipru. Până astăzi patria noastră a făcut pas de pas drumul pe care ’i­ l’a indicat istoria“. Aci autorul arată, că „Rusia cu prepotenţa pe care o are în lumea slavă şi drept-credincioasă trebue să protegieze pe aceste popoare prin mediul limbii ru­seşti, pentru­ că numai această limbă are dreptul incontestabil de a fi limba domi­nat­ă şi de înţelegere în acea lume pan­­slavistâ a viitorului“ **), îngrozitoare perspective pentru noi! Dar, ceea­ ce e mai grav e faptul, că aceste proiecte nu par a fi rămas în domeniul fantasiei. Din contră. Politica rusească înaintează, când pe drumul mare când pe căi şi poteci lăturalnice întro direcţie care se vede a nu fi opusă pla­nurilor lui Fadereff, Petrovici-Pogodin, Sarianco, Comaraff şi ale altor teoreticiani politici ruşi. Iată de ce politica statului român ţine să fie în buni termeni cu toate sta­tele, dar­ mai ales cu cele din întreita alianţă. Aci se iveşte contradicţia următoare: dacă întreţinem raporturi amicale cu *. La politique, principes, critique réformes. Paris 189 . **) Das russichen General Rotislaw Faiedeff Neue­ste Schriften, Lipsea, Berlin, München, Carl Prohasca. tripla alianţă, ce rost mai are să agităm chestiunea naţională? Pentru­ că această agitaţie ar pute slăbi alianţa şi raportu­rile noastre cu ea! Aşa cred mulţi dintre noi. Se înşeală. Contradicţia e aparentă. ------—.luiMH»«»­ Sibiiu, 19 Decemvrie n. Din parlamentul maghiar, în şe­dinţa din 17 şi 13 a dietei s’a continuat des­­baterea asupra adresei. Şedinţa primă a fost aproape întreagă a prim-ministrului Bánffy, care s’a apărat într’un discurs plin de cel mai revoltător cinism în contra învinovăţirilor ce li­ se aduc că ar fi făcut alegeri ilegale. ’I-au reflectat imediat toţi şefii partidelor din opo­­siţie. Discuţia va dura încă câteva zile. în casa magnaţilor s’a pus în discuţie adresa în şedinţa de ieri, care a fost presi­­dată de noul president Toth Vilmos. Cardi­nalul Schlauch a propus un amendament de cuprinsul: „sperăm, că Regele va găsi calea vindecării relelor religionare“, pe care ’şi­’l-a motivat cu aceea, că guvernul se găteşte pen­tru o nouă acţiune pe terenul bisericesc. Ba­ronul Bonfy declară, că cardinalul Schlauch se află în rătăcire. Ministrul de culte Wlas­sies provoacă episcopatul la „pacificare“. Dis­cuţia se continuă şi aci. Sinceritate. „Liberalul“, noul organ politic din Bucureşti al partidului naţional-li­­beral, scrie în primul său număr pe care noi abia azi ,l-am primit, următoarele : „în politică, ca în ori­ce altă manifes­­taţiune omenească, ceea­ ce este artificial şi basat numai pe o meşteşugită dări amăgi­toare arătare a lucrurilor, nu poate dura mult timp............ Noi suntem convinşi, că mai tot ceea­ ce a fint, astfel alc­ănuit prin mestesneire de acei cari s’au folosit de o emoţiune trecătoare şi oare-cum naivă, nu va putu dura, cum nu durează mult nimic artificial. Ceea­ ce prin agitare se ridică şi prin agitare creşte nemă­surat în volum, ca spuma se ridică; vremea apasă greu asupra celor mai tainice lucruri, necum asupra celor fără de consistenţă; — puţin timp trebue ca spuma să se topească lăsând numai lichidul, ceva mai turbure, dar­ redus la adevăratul seu volum*. — Admirabile idei ! Şi cât de bine se po­trivesc ele la ţinuta »artificială şi meşteşugită* a dini D. A. Sturdza In chestiunea naţio­nală! întru adevăr „s’a ridicat ca spuma ... spuma s’a topit ... a rămas lichidul, turbure, redus la adevărat volum« !... Da, da! In politică sa cere statenicie şi — sinceritate! Lămuriri întârziate. Cum se ştie, mesagiul de tron cu care d’a deschis actuala sesiune parlamentară, nu a atins cu nici un cuvânt politica externă. S’au făcut diferite combinaţiuni asupra motivului acestui fapt, •­ar’acuma vine oficiosul „Pol. Ért.* şi publică următorul comunicat, care ne arată adevăra­tul motiv. Comunicatul sună astfel: „în do­si! pasagiului eliminat din mesagiul de tron, care a dat ansa la multe discuţi­­uni şi dife­rite scornituri, zace un moment cu mult mai însemnat da cum e acela pomenit de dl Po­­lonyi îa interpelarea sa, că adecă: obicinui­tul clişeu pentru aceea s’a şters din vorbire, pentru­ că nu era bun şi corespunzător; căci s’a şters pentru aceea, fiind că pe vremea And s’a compus şi s’a rostit mesagiu! de tron politica externă era atât de complicată, încât obicinuitul clişeu nu ar fi corespuns adevă­rului, deoparte, car’ de altă parte, o altă de­claraţie referitoare la politica externă din caisa situaţiunii încurcate nu se putea face. Lipsa acestui pasagiu din mesagiu­ de tron are dată fond sensaţional, care stă în legă­tură cu chestiunea orientală“. — Bine, bine! Dar’ de ce se spune acea­­sta aşa de târziu ? ? — Metropolitul Antim. Sa telegra­­fează din Constantinopol, că Patriarchul ecu­menic a adresat notă oficioasă ministrului oto­man de culte, în care ’i­ se plânge, că Românii din Turcia nici-când nu s’au apropiat în mod direct de Patriarch cu dorinţele lor. Din­­ aceasta se deduce, că Patriarchul ar fi aple- I cât a recunoaşte pe Metropolitul Antim de­­ cip al bisericii române din Macedonia, — dar’ aşteaptă ca Românii să-’i roage : a să o I facă aceasta. Cum am mai zis odată, chestie de — i ambiţ. Dia dieta croata, în şedinţa de . Marţi a dietei croate a rostit deputatul Frank , o vorbire lungă la adresa Maghiarilor. A con­statat, că politica de „mare putere“ a Unga­riei e păgubitoare intereselor Croaţiei, şi dieta croată are dorinţa a ’i­ se opune. — „Tre­bue organisată resistenţa poporului a zis vorbitorul — car’ aceasta se poate face numai desf­ăşurând stindardul purtat de Anton Star­­cevici Echou la meetingul din Paris. Ziarul liberal democrat polonez, Nowa Re­forma, pa care îl primim în schimb şi al cărui redactor-şef este cel mai iubit poet­­scriitor al Polonezilor austriaci, Adam Asnyk, publică în numărul seu de la 14 cu o cores­pondenţă foarte interesantă din Viena de­spre situaţia parlamentară dincolo de Le­ib­a. E că ce se zice între altele în cores­pondenţă : „E lucru sigur, că ministerul, dacă va umbla pe singura cale justă şi naţională, va fi în stare să grupeze în giuru-şi toate par­tidele slave şi cu ajutorul conservatorilor va puta aduce la îndeplinire, în viitorul ren­osratic, egala îndreptăţire a naţionalităţilor, atât de dorită. Dacă şi ce fel de promisiuni a făcut Badeni Cehilor, nu ştim, se poate însă pre­supune, că nişte oameni politici aşa de treji la minte cum sânt Cehii-tineri, nu se vor lăsa prinşi cu nimicuri. De altă parte guvernul trebue se se abţină de ori­ce experimente pe terenul administraţiei, care ar intenţiona vre­o ştirbire a autonomiei ţerilor­. „Afaceri de extremă importanţă aşteaptă a fi resolvate de viitorul parlament: reînoirea pactului comercial cu Ungaria şi o serie de reforme sociale. Aceste însărcinări inse reichsrathul le va pută îndeplini numai dacă li­ se va da chestiunii naţionalităţilor o resol­­vire dreaptă şi în Austria se vor întocmi în această privinţă astfel de stări ca în Elveţia. Altfel nu va pută fi vorba nici de o raţională grupare a partidelor, nici de o ma­joritate parlamentară şi actualele stări chaotice ar dăinui şi mai departe*. Afacerea metropolitului (taaflie - aplanata. Chestiunea Metropolitului-Primat Ghe­­nadie,­­ care a ţinut România şepte luni de zile în cea mai mare agitaţie, a fost în fine resolvată, şi e resolvată în mod satisfă­cător pentru întreaga ţeară românească, chiar pentru întreaga românime. Noul guvern român a înţeles, că mari interese sunt legate de paeanica resolvare a acestei chestiuni, dar­ a înţeles-o aceasta şi oposiţia, şi de aceea partidul conservator s’a grăbit să dee tot concursul seu guver­nului, întru găsirea unui mod potrivit de so­­luţiune. Şi modul s’a aflat. Şeful partidului conservator, dl Lascar Gatargiu, a înduplecat pe mult cerealul Me­tropolit Ghenadie să-’şi dse demisiunea, pe care apoi bătrânul bărbat de stat al României a depus-o la mânile Regelui Garol, în modul acesta văzându­-se guvernul asigurat, că Me­tropolitul-Primat nu-­i va face mai mult difi­cultăţi, şi că totodată a luat arma din mâna acelora, cari duceau agitaţia în ţeară pe mo­tivul nedreptăţii ce s’a făcut Metropolitului, s’a pus să-’i dee satisfacere deplină. Aflat odată modul soluţiunii, executarea a fost uşoară şi a mers foarte repede. Pre­cum a fost­­­­lecat Metropolitul în două zile, tot astfel a fost şi rehabilitat tot în două zile. Marţi, în 15 Decemvrie n., dl G. Mâr­­zescu, ministru al cultelor şi instrucţiunii pu­blice în România a adresat consiliului de mi­niştri următorul referat: — „Domnilor miniştri! Precum cunoa­şteţi, sfântul Sinod al sfintei noastre biserici

Next