Tribuna, decembrie 1896 (Anul 13, nr. 265-286)
1896-12-08 / nr. 270
Anul X0T Sibiiu, Duminecă 8/20 Decemvrie 1896 270 ABONAMENTELE Păstra Sibiiu: 1 h?.n& 85 cr., V4 an 2 fi. 50 cr., l/9 an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru durerea în casă cu ÎS cr, pr ioni mai mult. I’?aim amiurohis: 1 anfi 1 fi 20 cr., * l *jt, an 3 fi. 60 cr., l/9 an 7 fi . an 14 fi. Pentru Rom&nia și străinătate: lt an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente 3» fac numai pl&tindv.-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTSUNILE Un șir garmond prima dată 7 cr. * dooa-pan 6 cr. a treia-oarS 5 cr.; și .tinir.r 4*. 10 at. Redioțif, șl sdarirdsiriTk: ^?st|fi Popisem Mr. 56 YislUpJfoR Kit. a«. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refosi. — Manuscripte au se înapoiat ’ Numeri singuratici a 5 cr. sS vend la „Tipografia“, soc pe acţiuni Chestiunea naţională. I VII.*) Am văzut raporturile maghiarismului cu Austria şi Germania, am văzut că tăria Ungurilor consistă în faptul, că ei au isbutit a produce în sferele germane impresia, că ei singuri ar fi un element de greutate între toate popoarele din Sud-Vest, mai ales faţă cu Slavismul. Dacă puternica Germanie, dacă politica oficială austriacă şi cea maghiară ţin în toate combinaţiunile lor seamă de existenţa şi tendenţele slavismului, cu cât mai vîrtos trebue să stăruim noi a ne orienta din ce în ce mai mult, şi a ne dumeri asupra curentelor slave din acest Orient, în care Dumnezeu şi vremea ne-a aşezat, şi unde ţinem a ne asigura pe mai departe existenţa noastră naţională! Şi cu toate acestea, sunt şi între noi oameni politici, cari trăesc în Ilusia, că chestiunea naţională nu ar fi decât sinteza câtorva mici conflicte de ordin administrativ în Ungaria, că totul s’ar reduce la „legea de naţionalităţi“, la „legea electorală“, la o chestie de funcţiuni etc. Aceşti politiciani „practici“ au fireşte un fel de idiosincrasie politică, ori de câte ori vine vorba a privi chestiunea din puncte de vedere mai largi. E adevărat, că politica în sine este un complex de acţiuni de oportunitate, vorba e numai să ştii, ce este şi ce nu, oportun în epoca în care faci o anumită politică. Dar, chestiunea naţională nu este o afacere politică isolată şi mărginită numai la Românii de peste munţi, la Unguri şi la sentimentele noastre de consângeritate. Dacă în Austro-Ungaria n’ar mai fi şi alte naţiuni şi tendenţe, şi dacă giur împregiurul statului nostru nu ar mai fi şi alte state cu aspiraţii divergente de ale noastre, chestia naţională s’ar reduce la proporţii foarte simple, mai simple chiar decât condiţiunile în care luptă Italienii din Triest şi din Trentin. Dar’ aci residă importanţa chestiunii, în dificultăţile mari şi în ■pericolul ce se cuprind în situaţia noastră politică şi etnografică, în legătură cu causa Românilor de peste munţi. Interesele statului nostru şi condiţiunile de conservare ale naţionalităţii noastre ne îndrumează spre sfera triplei alianţe. Şi într’adevăr, toţi bărbaţii noştri de stat, cari înţeleg situaţia noastră din toate punctele de vedere, înclină tot mai mult în acest sens. întreaga noastră politică exterioară, politica statului român şi nu a vreunui partid singular, se face în armonie cu tripla alianţă. Nici un partid din ţeara nu s’a împotrivit acestei direcţiuni. Dacă este aşa, şi aşa este, aceasta dovedeşte din nou bunul simţ şi maturitatea politică a naţiunii noastre. Am învăţat din experienţele triste ale trecutului nostru, ne-am deşteptat, şi la lumina realităţii vedem azi lămurit drumul pe care trebue să stăruim. Ear’ acest drum nu duce spre Nord. La Nord e ger şi întunerec, ear’ naţiunile tinere au trebuinţă de căldură şi lumină dacă vor să prospereze. Dar’ ca să înţelegem necesitatea superioară pe care o are statul român de a se apropia de tripla alianţă nu avem, decât să ne dăm bine seamă de tendenţele mai mult sau mai puţin manifestate ale politicei ruseşti. Rusia este un imperiu, ale cărui hotare se întind parcă până dincolo de zarea gândului. Cele 80 de milioane de Ruşi sunt un popor evlavios şi ascultător fără împotrivire. Pentru acest popor cuvântul Ţarului este sinonim cu al evangeliei. Ear’ politica Rusiei o face Ţarul, din tată în fiiu, consiliat de un cerc restrîns de oameni politici. *) Vezi numărul 205 al „Tribunei“ Redacţiimea, Rusia tinde spre Bosfor nu numai de dragul „fascinaţiilor indiscriptibile“, de care vorbeşte E. von Hartmann, ci pentru că de la Petru-cel-Mare încoaci cercurile politice de la Neva cred, că garanţa existenţei imperiului rusesc este Constantinopolul. Adevărul e, că multe rîuri mari ruseşti se varsă în Marea-Neagră şi comerciul şi industria Rusiei se îndrumează spre Euxin, dar’ mai pe sus de toate Marea-Neagră este, din punct de vedere strategic călcâiul ahileic al acestui imperiu. Mai ales experienţele pe cari le-au făcut Ruşii în răsboiul Crimeii ’i-au convins despre importanţa strategică a punctului, prin care marile puteri se pot apropia d. p. de Sebastopol... Catcoff a formulat în următorul mod plastic interesul Rusiei la Marea Neagră şi Constantinopol, zicând: „Ruşii sunt stăpânii unei clădiri întinse, ai Rusiei, însă poarta de intrare a acestei clădiri — Constantinopolul — nu este în mâna lor, ci a adversarilor lor. De aceea, Ruşii trebue să pună stăpânire asupra acestei porţi şi a cheilor ei, asupra Dardanelelor“. Din nefericire pentru noi, România stă în drumul Rusiei, de aceea vrând nevrând, aceasta ne a călcat mereu în picioare... Astfel se explică curentul antirusesc, care a cuprins din ce în ce mai mult pe patrioţii noştri cei mai luminaţi. Că Ioan Heliade Rădulescu era un adversar hotărît al politicei ruseşti, aceasta o ştim cu toţii. Tot aşa ştim, că aproape întreaga pleiadă a Băbeştilor, Găieştilor, Ghiculeştilor ş. a. împărtăşia aceste temeri faţă de tendenţele ruseşti. La 1889 apăru scrierea regretatului Ioan N. Şoimescu: România, Rusia şi întreita alianţă, *) care avea darul de a face sensaţie până şi în societatea noastră de regulă din cale afară indiferentă faţă de asemenea publicaţiuni politice. Cartea lui Şoimescu este scrisă în contra politicei ruseşti şi pentru apropierea României de tripla alianţă. Iată conclusiile pe care le formulează acest autor: „Să veghem ziua şi noaptea asupra mişcărilor Rusiei, care este duşmanul nostru secular, vădit şi pronunţat. Se fugim de orice apropiere de orice formă, cu Rusia, şi să privim ca nişte curse amăgitoare promisiunile acestei puteri, în veci cutropitoare. Să depărtăm asemenea de la noi orice ilusiune şi speranţă de a avea vre-un sprijin şi ajutor din partea Franciei, ale cărei interese de revanşă şi revendicare a Albaţiei şi Lorenei o leagă atât de strâns de Rusia. Să ne pregătim din vreme de alianţă cu puterile întreitei alianţe car de 10 ani au asigurat pacea europeană şi libertatea popoarelor balcano-dunărene, pentru a fi garantaţi şi salvaţi, în cas de resboiu şi de grea cu tipenil“. Forma în care se spun aceste conduşii nu este tocmai diplomatică, dar nimeni nu se mai poate îndoi astăzi de adevărul ce se cuprinde în ele. Insă temerea aceasta de cutropire rusească nu o împărtăşeşte numai Germania, cabinetul de la Viena şi publiciştii şi oamenii noştri de stat, ci chiar mulţi dintre patrioţii francezi mai luminaţi, sau cel puţin neorbi de pasiuni anti-germane. Astfel dl Th. Runcke-Brentano, pro fesor Ia şcoala liberă de ştiinţe politice din Paris, vorbind despre situaţia generală a marilor puteri, zice despre Rusia: „Elle n’est plus notre alléé naturelle qu elle n’est celle de V Allemagne ou de i’ Aufnche, de V Angleterre, ou de la lurquie; eile n’a qu’un souei, s’étendre, qu’une ambition, grandir. Si eile y met des formes, cest pour se faire mieux comprendre et admettre dans le prétendu concert européen. *) România, Rusia şi întreita alianţă. O pagină de istoria politică contimporană, de Ioan N. I Şoimescu. Bucureşti, 1889. Un volum de 396 pag. ■ Preţul 2 lei Cartea aceasta ar trebui s® se găsească în casa fiecărui Román şi merită a nu fi numai cetită, ci şi studiată. Tout le monde et personne peut compter sur eile. Nous lui faisons des offres, eile les présente á Berlin, qui lui en fait des meilleurs; cest á prendre au ă laisser, sans fausse honte ni faux honneur; son honneur, sa conscience, e’est eile mérne. Elle n’en admet point d’autres. Route alliance qui Vaide ă grandir est bonne, tout autre mauvaise. Elle participe au partage des Etats avec la meine désinvolture qu’elle marche h leur conqmte; réduit la Pologne et souléoe les Balcans parce qu’ils sont slaves et annexe Chinois, Turcomans, Arméniens, parce qu’ils ne le sont pás, mais parce quelle est tovjours eile, la Russie“*). Pe românește: „ea nu este a noastră aliată naturală precum nu e nici a Germaniei sau a Austriei, a Engliterei sau a Turciei; ea n’are decât o singură grije : de a se întinde, o singură ambiţie: de a se mări. Dacă ea se foloseşte de forme nu o face decât pentru ca să fie mai bine înţeleasă şi să fie admisă în pretinsul concert european. Toată lumea şi nimeni pot conta la ea. Noi îi facem oferte, ea le presentă la Berlin, care îi face altele mai bune; ea stă astfel în faţa alternativei de a le primi sau nu, şi aceasta fără falsă ruşine şi fără falsă cinste. Onoarea ei, conştienţa ei, este ea singură. Orice alianţă care o ajută a se mări e bună, ori şi care alta e rea. Ea participă la împărţirea statelor cu aceeaşi lipsă de scrupul, care o caracterisează când pleacă să le cucerească. Ea reduce Polonia şi revoluţionează Balcanii pentru că sânt Slavi, anexează Chinezi, Turcomani, Armeni, pentru că nu sânt Slavi, ci pentru că ea e totdeauna aceeaşi: Rusia“. Ţinem eni mni i.'rnlîmfî Trnnl-U«l Ir»« Xnnţu OU.uri. 1UU1 vxpuu^i. V UOUbUl IUL scriitor politic şi militar, generalul Rotislav Fadereff zice într una din scrierile sale, în care arată, că chestiunea orientală ar fi o chestiune slavă: „Când vorbesc de Slavi, eu sub această noţiune înţeleg întregul grup al acelor popoare ortodoxe şi consângene pe cari istoria le-a legat de soartea Rusiei, în această chestiune nu putem face abstracţie de Greci şi de Români. Mai ales pe aceşti din urmă nu-i putem trece cu vederea, pentru că sunt atât de tare înfipţi în carnea slavismului, încât trebue să fie împărtăşiţi de soartea Slavilor“. După ce autorul face o schiţă de felul cum au să fie rusificate toate popoarele slave şi dreptcredincioase din Orient, el continuă astfel: „Totul depinde numai de la putinţa unei soluţiuni a chestiunii slave (orientale). Rusia sau va reuşi a-’şi întinde hotarele sale până la Maria-Adriatică, sau va fi silită a se retrage dincoace de Nipru. Până astăzi patria noastră a făcut pas de pas drumul pe care ’i l’a indicat istoria“. Aci autorul arată, că „Rusia cu prepotenţa pe care o are în lumea slavă şi drept-credincioasă trebue să protegieze pe aceste popoare prin mediul limbii ruseşti, pentru că numai această limbă are dreptul incontestabil de a fi limba dominată şi de înţelegere în acea lume panslavistâ a viitorului“ **), îngrozitoare perspective pentru noi! Dar, ceea ce e mai grav e faptul, că aceste proiecte nu par a fi rămas în domeniul fantasiei. Din contră. Politica rusească înaintează, când pe drumul mare când pe căi şi poteci lăturalnice întro direcţie care se vede a nu fi opusă planurilor lui Fadereff, Petrovici-Pogodin, Sarianco, Comaraff şi ale altor teoreticiani politici ruşi. Iată de ce politica statului român ţine să fie în buni termeni cu toate statele, dar mai ales cu cele din întreita alianţă. Aci se iveşte contradicţia următoare: dacă întreţinem raporturi amicale cu *. La politique, principes, critique réformes. Paris 189 . **) Das russichen General Rotislaw Faiedeff Neueste Schriften, Lipsea, Berlin, München, Carl Prohasca. tripla alianţă, ce rost mai are să agităm chestiunea naţională? Pentru că această agitaţie ar pute slăbi alianţa şi raporturile noastre cu ea! Aşa cred mulţi dintre noi. Se înşeală. Contradicţia e aparentă. ------—.luiMH»«» Sibiiu, 19 Decemvrie n. Din parlamentul maghiar, în şedinţa din 17 şi 13 a dietei s’a continuat desbaterea asupra adresei. Şedinţa primă a fost aproape întreagă a prim-ministrului Bánffy, care s’a apărat într’un discurs plin de cel mai revoltător cinism în contra învinovăţirilor ce li se aduc că ar fi făcut alegeri ilegale. ’I-au reflectat imediat toţi şefii partidelor din oposiţie. Discuţia va dura încă câteva zile. în casa magnaţilor s’a pus în discuţie adresa în şedinţa de ieri, care a fost presidată de noul president Toth Vilmos. Cardinalul Schlauch a propus un amendament de cuprinsul: „sperăm, că Regele va găsi calea vindecării relelor religionare“, pe care ’şi’l-a motivat cu aceea, că guvernul se găteşte pentru o nouă acţiune pe terenul bisericesc. Baronul Bonfy declară, că cardinalul Schlauch se află în rătăcire. Ministrul de culte Wlassies provoacă episcopatul la „pacificare“. Discuţia se continuă şi aci. Sinceritate. „Liberalul“, noul organ politic din Bucureşti al partidului naţional-liberal, scrie în primul său număr pe care noi abia azi ,l-am primit, următoarele : „în politică, ca în orice altă manifestaţiune omenească, ceea ce este artificial şi basat numai pe o meşteşugită dări amăgitoare arătare a lucrurilor, nu poate dura mult timp............ Noi suntem convinşi, că mai tot ceea ce a fint, astfel alcănuit prin mestesneire de acei cari s’au folosit de o emoţiune trecătoare şi oare-cum naivă, nu va putu dura, cum nu durează mult nimic artificial. Ceea ce prin agitare se ridică şi prin agitare creşte nemăsurat în volum, ca spuma se ridică; vremea apasă greu asupra celor mai tainice lucruri, necum asupra celor fără de consistenţă; — puţin timp trebue ca spuma să se topească lăsând numai lichidul, ceva mai turbure, dar redus la adevăratul seu volum*. — Admirabile idei ! Şi cât de bine se potrivesc ele la ţinuta »artificială şi meşteşugită* a dini D. A. Sturdza In chestiunea naţională! întru adevăr „s’a ridicat ca spuma ... spuma s’a topit ... a rămas lichidul, turbure, redus la adevărat volum« !... Da, da! In politică sa cere statenicie şi — sinceritate! Lămuriri întârziate. Cum se ştie, mesagiul de tron cu care d’a deschis actuala sesiune parlamentară, nu a atins cu nici un cuvânt politica externă. S’au făcut diferite combinaţiuni asupra motivului acestui fapt, •ar’acuma vine oficiosul „Pol. Ért.* şi publică următorul comunicat, care ne arată adevăratul motiv. Comunicatul sună astfel: „în dosi! pasagiului eliminat din mesagiul de tron, care a dat ansa la multe discuţiuni şi diferite scornituri, zace un moment cu mult mai însemnat da cum e acela pomenit de dl Polonyi îa interpelarea sa, că adecă: obicinuitul clişeu pentru aceea s’a şters din vorbire, pentru că nu era bun şi corespunzător; căci s’a şters pentru aceea, fiind că pe vremea And s’a compus şi s’a rostit mesagiu! de tron politica externă era atât de complicată, încât obicinuitul clişeu nu ar fi corespuns adevărului, deoparte, car’ de altă parte, o altă declaraţie referitoare la politica externă din caisa situaţiunii încurcate nu se putea face. Lipsa acestui pasagiu din mesagiu de tron are dată fond sensaţional, care stă în legătură cu chestiunea orientală“. — Bine, bine! Dar’ de ce se spune aceasta aşa de târziu ? ? — Metropolitul Antim. Sa telegrafează din Constantinopol, că Patriarchul ecumenic a adresat notă oficioasă ministrului otoman de culte, în care ’i se plânge, că Românii din Turcia nici-când nu s’au apropiat în mod direct de Patriarch cu dorinţele lor. Din aceasta se deduce, că Patriarchul ar fi aple- I cât a recunoaşte pe Metropolitul Antim de cip al bisericii române din Macedonia, — dar’ aşteaptă ca Românii să-’i roage : a să o I facă aceasta. Cum am mai zis odată, chestie de — i ambiţ. Dia dieta croata, în şedinţa de . Marţi a dietei croate a rostit deputatul Frank , o vorbire lungă la adresa Maghiarilor. A constatat, că politica de „mare putere“ a Ungariei e păgubitoare intereselor Croaţiei, şi dieta croată are dorinţa a ’i se opune. — „Trebue organisată resistenţa poporului a zis vorbitorul — car’ aceasta se poate face numai desfăşurând stindardul purtat de Anton Starcevici Echou la meetingul din Paris. Ziarul liberal democrat polonez, Nowa Reforma, pa care îl primim în schimb şi al cărui redactor-şef este cel mai iubit poetscriitor al Polonezilor austriaci, Adam Asnyk, publică în numărul seu de la 14 cu o corespondenţă foarte interesantă din Viena despre situaţia parlamentară dincolo de Leiba. E că ce se zice între altele în corespondenţă : „E lucru sigur, că ministerul, dacă va umbla pe singura cale justă şi naţională, va fi în stare să grupeze în giuru-şi toate partidele slave şi cu ajutorul conservatorilor va puta aduce la îndeplinire, în viitorul renosratic, egala îndreptăţire a naţionalităţilor, atât de dorită. Dacă şi ce fel de promisiuni a făcut Badeni Cehilor, nu ştim, se poate însă presupune, că nişte oameni politici aşa de treji la minte cum sânt Cehii-tineri, nu se vor lăsa prinşi cu nimicuri. De altă parte guvernul trebue se se abţină de orice experimente pe terenul administraţiei, care ar intenţiona vreo ştirbire a autonomiei ţerilor. „Afaceri de extremă importanţă aşteaptă a fi resolvate de viitorul parlament: reînoirea pactului comercial cu Ungaria şi o serie de reforme sociale. Aceste însărcinări inse reichsrathul le va pută îndeplini numai dacă li se va da chestiunii naţionalităţilor o resolvire dreaptă şi în Austria se vor întocmi în această privinţă astfel de stări ca în Elveţia. Altfel nu va pută fi vorba nici de o raţională grupare a partidelor, nici de o majoritate parlamentară şi actualele stări chaotice ar dăinui şi mai departe*. Afacerea metropolitului (taaflie - aplanata. Chestiunea Metropolitului-Primat Ghenadie, care a ţinut România şepte luni de zile în cea mai mare agitaţie, a fost în fine resolvată, şi e resolvată în mod satisfăcător pentru întreaga ţeară românească, chiar pentru întreaga românime. Noul guvern român a înţeles, că mari interese sunt legate de paeanica resolvare a acestei chestiuni, dar a înţeles-o aceasta şi oposiţia, şi de aceea partidul conservator s’a grăbit să dee tot concursul seu guvernului, întru găsirea unui mod potrivit de soluţiune. Şi modul s’a aflat. Şeful partidului conservator, dl Lascar Gatargiu, a înduplecat pe mult cerealul Metropolit Ghenadie să-’şi dse demisiunea, pe care apoi bătrânul bărbat de stat al României a depus-o la mânile Regelui Garol, în modul acesta văzându-se guvernul asigurat, că Metropolitul-Primat nu-i va face mai mult dificultăţi, şi că totodată a luat arma din mâna acelora, cari duceau agitaţia în ţeară pe motivul nedreptăţii ce s’a făcut Metropolitului, s’a pus să-’i dee satisfacere deplină. Aflat odată modul soluţiunii, executarea a fost uşoară şi a mers foarte repede. Precum a fostlecat Metropolitul în două zile, tot astfel a fost şi rehabilitat tot în două zile. Marţi, în 15 Decemvrie n., dl G. Mârzescu, ministru al cultelor şi instrucţiunii publice în România a adresat consiliului de miniştri următorul referat: — „Domnilor miniştri! Precum cunoaşteţi, sfântul Sinod al sfintei noastre biserici