Tribuna, iulie 1898 (Anul 15, nr. 141-166)

1898-07-01 / nr. 141

Pag. 566 DIN BUCOVINA. Enunciaţiunile comitetului naţional. Bată în întregime importantele enun­­ciaţiuni făcute de comitetul partidului na­ţional din Bucovina în ultima sa şedinţă. I. Comitetul partidului naţional român din Bucovina, întrunit în şedinţa sa din 5 iulie a. c. n. aprobă pe deplin atitudinea deputa­ţilor români din camera imperială in decursul sesiunei actuale, relevând mai ales faptul, că pe lângă susţinerea nealterată atât a pro­gramului naţional al partidului, cât şi a pro­gramului partidelor autonomiste, coafizate în dreapta parlamentara, au manifestat o resig­­naţiune plină de jertfe pentru salvarea parla­mentarismului greu cercat şi au făcut totul ce li-a stat în putinţă pentru facilitarea în­­jghebărei unei Înţelegeri în situaţia dificilă, creată în conflictul acut al celor două popoare ale Boemiei. II. Comitetul naţional aprobă pe deplin atitudinea în delegaţiuni a dlui deputat baron George Vasilcu, când prin abordarea chestiunei naţionale a protestat în bineînţe­­lesul interes al Monarchiei întregi contra abu­­surilor de putere ale politicei ungare de stat, cari periclitează liniştea interioară şi ne socotesc relaţiunile de bună vecinătate cu regatul vecin român. Iii. Comitetul naţional regretă, că comite­tul ţârei a procedat la recentele numiri pen­tru spitalul ţarei într’un mod păgubitor in­tereselor populaţiunei române, numind un medic ordinar, care nu cunoaşte limba ţârei şi a întrelăsat se fee măsurile necesare, ca acel poet să fie ocupat cu un bărbat pe de­plin corespunzător. Comitetul naţional este nemulţumit cu atitudinea observată de membrii români ai comitetului ţărei, presenţi la acea şedinţă şi aşteaptă, ca pe viitor se se evite astfel de procedeuri, apte a trezi adânci îngrijiri. IV. Comitetul naţional persistă necondiţionat, ca clasele paralele române, ce tant a se înfiinţa la gimnaziul de stat superior din Cernăuţi, să fie curat româneşti şi regretă, că unii din membrii români ai consiliului şcolar al ţărei nu s’au întrepus cu energia necesară pentru acest just postulat al naţiunei române şi aşteaptă, ca membrii români ai consiliului şcolar al ţărei să afirme în viitor lămurit şi fără şovăire principiul naţional în toate afacerile aparţinătoare competenţei con­siliului şcolar al ţărei. V. Comitetul naţional în cunoştinţa impor­tanţei chestiunilor naţionale de la ordinea zi­lei consideră de absolut necesar a cere avizul poporului român şi decide convocarea unei adunări naţionale, însărcinând dirigenţa parti­dului cu convocarea, stabilirea zilei adunărei, compunerea ordinei de zi şi Introducerea lu­crărilor pregătitoare pentru această adunare Toastul dlui Mocsonyi. După resumatul ce am făcut toastului rostit de dl Dr. Al. Mocsonyi la masa comună din Răşinari, dăm acum întreg textul autentic al toastului: Excelenţa Voastră, Preasfinţiţi domni episcopi, onoraţi domni şi doamne. Preaveneratul nostru archiepiscop şi me­­tropolit în frumoasa sa cuvântare a feinevoit a-­şi aduce aminte de noi, de familia Mocsonyi, exprimându-ne mulţumitele sale pentru­ că ne-am presentat la festivitatea comemorativă de azi. Eu însă şi fraţii mei întoarcem mul­ţumită pentru aceasta aducere aminte, căci ne-am împlinit o simplă datorinţă de Români şi ortodocşi, şi o îndreptăm asupra Excelen­­ţiei Sale, care prin presenţa şi participarea sa a ridicat nimbul festivităţei. Astăzi, când întreaga metropolis am pe­­lerinat aici la mormântul marelui nostru me­tropolis ca să depunem tributul nostru de pietate, figura aceluia, cea mai distinsă a re­înviatei noastre biserici naţionale, ni­ se înfă­ţişează înaintea ochilor noştri sufleteşti în toată măreţia sa imposantă, care memoria lui pune în vibrare coardele cele mai delicate ale inimelor noastre pune în mişcare sen­timentele noastre cele mai frumoase şi mai nobile, sentimentele de gratitudine, admiraţiune şi pietate. Un astfel de moment al entusiasmului evlavios pentru nemuritorul reîntemeietor al bisericei naţionale nu poate trece fără a întări în conştienţa noastră ideea bisericei naţionale, nu poate să ne lase nepătrunşi Sibiiu, Mercuri, până în adâncul inimei de acelaşi spirit naţional bisericesc, a cărui întrupare o glori­ficam în neuitatul nostru metropolit, şi aşa are se fie. Din mult agitatul trecut al poporului român se ridică în relief îndeosebi două fapte însemnate. Biserica a stat în tot decur­sul unui şir lung de secoli siniştri, şi în tim­purile cele mai desperate, pururea unicul şi ultimul adăpost al poporului român; ear’ po­porul român secularele sale strîmtoriri le-a suferit îndeosebi pentru statornicia sa, cu care a ţinut strîns şi frim la biserica sa strămoşeas­că. In aceste două fapte istorice se mani­festă sănătosul instinct vital al poporului ro­mân, care în manifestarea seculară a acestui instinct apare însuşi geniul Românismului. Spiritul creştinismului ortodox, contopit cu spiritul anticei culturi romane, această sinteză psihică o constitue geniul Româ­nismului. De aci putem cuprinde ideea bisericei naţionale în toată însemnătatea ei. Biserica naţională este partea intregrantă, indisolubilă a românismului genuin. Nu este deci mirare, dacă biserica română şi poporul român, de când sânt, una se simt, dacă durerile şi bucuriile lor pururea împreună le simt, într'adevăr — fie că catolicismul şi calvinismul au strîmtorat poporul pentru or­todoxia sa, fie că grecismul şi slavismul au ştirbit caracterul naţional al bisericei, pu­rurea românismul a fost atacat în nervul său vital, iar’ ruptura istorică a elementelor sale privite indissolubile . Românismul a resim­ţit-o drept ca o dureroasă vivisecţiune. Pricepem deci de ce biserica naţională a fost, este şi va rămână în veci condiţiunea de vieaţă a poporului român. In aceste culminează spiritul genuin al Românismului, spiritul care precum vedem isvoreşte din sorgintea nesăcată a însuşi să­nătosului instinct vital al românismului. Acest spirit s’a întrupat in nemuritorul nostru metropolit. Acest princip ’i-a dat pu­tere magică, ca să deştepte la nouă vieaţă, plină de speranţă, biserica naţională din som­nul morţei, în care adormise mai mult ca de un secol şi jumătate. Şi de acest spirit a fost însufleţit marele nostru metropolit, când cu înţelepciunea sa departe prevezătoare aşezase biserica naţională pentru veacuri pe funda­mente de granit. îndeplinirea unor astfel de opere epo­cale o reservă provedinţa divină pentru puţini muritori; — un astfel de bărbat epocal, un astfel de bărbat providenţial a fost Andreiu Şaguna. Noi binecuvântăm memoria lui şi bine­cuvântată va rămână până­ când va exista ro­mânismul cu biserica sa naţională. Eare gratitudinea noastră nemărginită faţă cu acest mare binefăcător al nostru, vom dovedi-o, precum în trecut aşa şi pe viitor, prin fapte, lucrând inspiraţi defil lui spirit pentru întărirea, prosperarea şi înflorirea bisericei na­ţionale. Una însă durere, nici cu ocasiunea ace­stei festivităţi înălţătoare n’o putem trece cu vederea, marea diferenţă între timpul reînfiin­ţăm străvechei noastre metropolii şi între zi­lele de astăzi. Cu întristare trebue să ve­dem cum astăzi sublima misiune ideală a bi­sericei nu se mai ştie aprecia după valoarea ei nepreţuibilă. Cu durere simţim, că trăim într’un timp care nici aspiraţiunilor religioase, nici aspiraţiunilor naţionale ale bisericei nu mai Burlde şi care par’că are să’şi peardă sim­ţul pentru bunurile ideale ale vieţei. Dar’ acestea nouă ne pot servi numai ca îndemn de încordare, nu de descurajare. Biserica, care prin atâtea peripeţii a trecut, care din moarte a reînviat, cu drept cuvânt poate zice: „Alios vidi ventosa. Ear’ noi fiii ei credincioşi, cu mândrie şi încredere ne pu­tem îndrepta ochii spre acei bărbaţi distinşi, cari astăzi stau în fruntea bisericei, spre acei bărbaţi valoroşi, cari cu înţelepciune şi tact cârmuesc naia bisericei naţionale, cu bărbăţie şi demnitate apără înaltele ei interese. Ridic pocalul meu în onoarea înalt Prea­sfinţiei Sale şi Prea­veneratului nostru metro­polit şi archiepiscop Miron! Ridic din nou pocalul în onoarea Prea­­sfinţiţilor şi Preaveneraţilor noştri archiepis­­copi loan şi Nicolae. Să trăească! Aforisme politice. — Una la ii. — Trebue să recunoaştem, în onoarea nea­mului omenesc, că mania de a persecuta şi martiriul nu lipseşte nici­odată a înmulţi numărul apărătorilor ideei alungate până la martir, ideei proscrise; aceasta e gloria eternă a nea­mului omenesc şi echoul etern al istoriei sale. E. Castelare. TRIBUNA Chestiuni şcolara Din Alba Iulia. — Scrisoare particulară. — Examenul la şcoala gr.-cat. — Examenul la şcoala gr.-or. — Maialul ambelor şcoale române. — Ură confesio­nală şi ură de rassă. Alba-Iulia, 3 Iulie n. In 26 Iunie st. n. a. c. s’a ţinut exa­menul la şcoala română gr.-cat. din loc. Decurgerea acestui examen, care a dat ocasiune celor presenţi se vadă, că acolo unde învăţătorul e conşliu de chemarea sa, şcoala română, pe lângă toată ignoranţa şi nepăsa­rea unora de ai noştri şi în butul tuturor uneltirilor străine, este şi rămâne un luceafăr al poporului. Examenul s’a început la 2 ore p. m., fiind de faţă p. v. domn Simion Micu proto­pop, care din partea primăriei de notar orăşe­nesc Balázs, precum şi un numeros public. Cred, că numai de stimul pentru alţii ar pute servi, când aş putea aprecia punct de punct programa examenului, dar, fiindcă tim­pul şi poate chiar şi cadrul foii nu-­mi per­mite, mă mărginesc a aminti, că examenul acesta a putut să deştepte în cei mai mulţi un interes mai ,mare faţă de şcoala română de aici, pe care străinii o ar înghiţi ca pe un fagur de miere. Aici în Alba-Iulia, deşi Românii formează majoritatea locuitorilor, şi deşi avem atâţa me­seriaşi de frunte şi o inteligenţă destul de mare, totuşi cei mai mulţi se abat din calea datorinţelor, aşa cât singură şcoala română ne mai aduce câte o zi de sărbătoare. De aceea nu mă pot despărţi de acest, examen fără de a aminti cu plăcere şi satisfacţiune, că astăzi avem şi la şcoala română gre-cat, de aici, în persoana dlui Ioan Pampu, un docent, care îşi cunoaşte chemarea sa, silind pe ori-şi-cine a-­l stima. S’a putut vedea de ce gust extetic şi simţământ românesc e stăpânit de învăţător şi din înfrumseţarea şcoalei, precum şi alegerea poesiilor de declamat, cari au făcut publicul în mai multe rînduri se aplaudeze. Poesiile: „Sânt român şi sfi­t creştin“, „Puterea vir­­tuţei“, dialogul „Tata şi fiiul“ etc., cari pare că ar fi făcute chiar pentru poporul din Alba- Iulia şi cari au fost predate de cătră elevi foarte bine, au impresionat adânc inimile celor de faţă. Răspunsurile elevilor din toate obiectele au fost peste aşteptare. Iţi era mai mare dragul a asculta răs­punsurile corecte din geografie, istorie, con­stituţia patriei, fisică etc. Tot asemenea cân­tările naţionale, ca: „Hai să dăm mână cu mână“, „Limba românească“, „Lăudaţi-­l că e mare Dumnezeu“, „Noi ţăranii de la ţeară“ etc., toate cântate cu precisiune, ne-au umplut inima de bucurie. Dl protopop prin o cuvântare simţitoare, a încheiat anul şcolar, mulţumind cu căldură atât dlui învăţător pentru străda­nia, ce­­şi-a dat în decursul anului, cât şi ele­vilor şi publicului, pentru interesul manifestat în aceea zi faţă de şcoală, îndemnând poporul din toată inima, ca să îmbrăţoşeze şcoala ro­mână. Apoi s’au împărţit câţiva fiorini, ca premii între şcolari după­ cum era datina şi până acum. Dl învăţător a împărţit premiile după merit, dar’ aşa încât nici un elev n’a eşit din şcoală să nu primească ceva. * La şcoala română gr.-or. din loc s’a ţi­nut examen cu finea lui Iunie, care încă a reuşit foarte bine ca şi într’alţi ani, făcând onoare dlui învăţător dela acea şcoală, Iulia Roşea, care din loc fiind de naştere, în mai mulţi ani numai înflorirea şcoalei ’i-a stat la inimă. • Nu pot încheia raportul meu, fără de a-­mi aduce aminte şi de maialul ambelor şcoale române, anunţat şi în coloanele „Tribu­nei“ şi ţinut a doua zi de Rusalii. Voind a arăta mai aot din ura confesională, ce dom­neşte între unii, ar trebui se-’mi moiu peana numai în venin. Nu o fac aceasta însă, căci în inimile tinerimei această ură până acum n’a prins ră­dăcini şi sperăm, că nici nu va prinde, până­­când domnii învăţători dela ambele şcoale ro­mâne din loc, vor dovedi aceeaşi concordie şi vor lucra la tot ce e sărbătoresc, aşa ca în timpul din urmă. Părea că însuşi Dumnezeu ’şi-a arătat în aceea zi bucuria sa, încoronând capetele miilor de români, strînşi în piaţa cea mare din oraş, pentru a vedea conductul elevilor sub un cer Bănin, cu strălucitoare raze de soare. Nim­e nu mai putea face deosebire, cari elevi ar fi gr.-cat. ori gr.-or., căci cu toţii în rînd de câte patru şi în frunte cu musica şi drapelele şcoalelor, în aceeaşi dulce limbă ro­mânească conversau şi strigau „vivat“ şi în ac­elaş port drăgălaş inspirau în inimile tutu­ror, că încă până acum Români sfintem. Pre­umblarea elevilor cătră Breadăr, a fost înso­ţită de tot ce e românesc în Alba-Iulia, dar’ Intorcându-se in pavilonul de dans, cu regret mărturisesc, că cei mai mulţi s’au împrăştiat, deşi în urmă le-a părut rău, căci cine a vă­zut cum s’a jucat „Hora Sinaii“ şi „Sârba“ de sute de elevi, pregătiţi anume de domnii învăţători — numai bucura s’a putat. Seara a urmat joc pentru inteliganţă, care a durat cu animaţie până în zori. S’ar fi aşteptat însă cu mult mai mare interes din partea in­teligenţei. N’ar fi alta de dorit decât, ca Românii din Alba-Iulia să sprijinească mai bine şcoa­­leie române de aici, pentru­ că apar ghimpe in ochii multora. Aceasta s’a putut vedé şi dintr’un articol apărut în foaia ungurească din loc „Gyulafehérvári lapok* din 30 Iunie a. c., unde corespondentul acelei foi sbiară cât poate, că şcoalele române şi cea săsească din loc trebuesc închise, dându-le nume de­­Zugisko­­ldfcu unde simţământul maghiar nu prinde ră­dăcini. Altcum sper, că cei competenţi vor şti sbiciul pe îndrăzneţul redactor, care con­cede a ’i­ se mâsgăli foaia cu astfel de epitete la adresa şcoalelor nemaghiare de aici; cu atât mai mult, căci sânt informat că şi primăria oraşului, care ’şi-a avut delegatul seu la am­bele examene româneşti, e deplin mulţumită cu acestea. Coresp. 1/13 Iulie 1898 A­STRA. Convocare Adunarea generală a despărţământului Cohalm al „Asociaţiunei pentru literatura şi cultura poporului român“ se va ţină în anul acesta în comuna Homorod la 1 August st. p., a. c., la 2 ore p. m. în sala şcoalei ro­mâne gr.-cat. La adunarea aceasta să invită cu toată onoarea membrii Asociaţiunei şi toţi binevoi­torii acestei corporaţiuni. Programa: 1. La 2 ore p. m., deschi­derea adunărei prin directorul despărţământu­lui. 2. Raportul despre activitatea comitetu­lui dela ultima adunare generală. 3. Rapor­tul cassarului despărţământului. 4. Alegerea unei comisiuni pentru înscrierea de membrii noi şi încassarea taxelor. 5. Eventuale diser­­taţiuni. 6. Statolirea budgetului pe anul viitor. 7. Alegerea ator doi delegaţi la adunarea ge­nerală. 8. Curente. 9. Alegerea unei comi­siuni pentru verificarea protocolului. 10. în­cheierea adunărei. Din şedinţa comitetului despărţământu­lui Cchalm a Asociaţiunei ţinută în 24 Iu­­nie 1898. Nicolau D. Mircea, Ioan Băunţiu, ■•director desp. notar. Convocare. Adunarea cercuală ordinară a despărţă­mântului XI. (Blaj) al „Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român“, să convoacă pe ziua de 31 Iulie n. a. c., vi­teza la orele 101/d­in următorul Program: 1. Deschiderea adunărei. 2. Raportul subcomitetului. 3. Alegerea alor trei comi­­siuni: pentru censurarea raportului, înscrierea de membrii noi şi premiarea lucrurilor de mână ţărăneşti expuse. 4. Disertaţiune. 5. De­­figerea locului pentru adunarea generală pro­ximă. 6. Alegerea alor doi delegaţi la aduna­rea generală dela Beiuş. 7. Propuneri. 8. Ale­gerea comitetului pe un period nou de 3 ani. 9. închiderea adunărei. La aceasta adunare, care se va ţină în pavilionul grădinei Comşa, se invită toţi mem­brii Asociaţiunei şi toţi cei­ ce doresc progre­sul poporului român. Spre orientare însemnăm aci, că de acest despărţemânt se ţin următoarele co­mune: Din cercul pretorial al Blajului: Mihalţ, Cereges, Bucerdea-grânoasă, Cisteiul-român, Crăciunel, Blaj, Ciufad, Tiur, Veza, Mănirade, Lupu, Spatac, Cenade, Cergăul-mie, Cergăul­­mare, Beşinău, Ohaba, Colibi, Tău, Roşia-de- Secaş, Ţapu, Şoroştin, Broşteni. — Din cer­­cul pretorial al Uioarei de Murăş: Cuciu, Orosia, Petrilaca, Ciuciu, Găbud, Gheja, Co­­paaciul de Murăş, Botezat, Cecălaca, Aţintişi, Gâmbuţ, Horia, Nandra, Bichiş, Iştiuaza, Ozd, Sân-Iacob, Căptalan, Noşlac, Uioara, Micoş­­laea, Gisteiul-unguresc, Ciunga, Fărău, Here­­pea, Sin Benedic, Medveşal, Şalea maghiară, Alecuş, Spâlnaca, Silvaşul românesc, Turda­­şul-românesc, Murăş-Uioara-Ocna. — Din cer­cul pretorial al Hususăului: Petrisat, Iclod, Sâncel, Panade, Spini, Bia, Valea-Sasului, Sâa- Miclăuş, Şona, Bâlcaciu, Jidvei, Căpâlna, Sfântă- Mărie, Vesăuş, Tătârlaua, Crăciunel-de-sus, Făget, Chesler, Tăuni, Proştea-mare şi Pro­­ştea mică, Micăsasa, Lunca, Lodroman, Husu­­său, Glogoveţ. Blaj, din şedinţa comitetului ţinută la 7 iulie 1898. Ioan German, Aurel C. Dom­şa, director, secretari . Nr. 140 Baboiul ispno­am, în Cuba. La Sant­ Jago de Cuba au pansat răsboi­­nicii, fiind armistiţiu până Sâmbătă la ameazi. Armistiţiul s’a dat, ca generalul Linares să se poată pune în legătură cu guvernul din Madrid şi cu Blanco. Din Washington se depişază, că generalul Shafter pretinde capi­­tulaţie fără condiţii. New York Herald are ştire din Havanna, că generalul Torai a respins pretensiunea Americanilor de a capitula şi e decis a apăra oraşul până la extrem. Blanco a aprobat ati­tudinea respintă a lui Torai. Dacă capitulaţia nu va urma, oraşul va fi bombardat şi de pe mare şi de pe uscat. Ştiri sosite din Cuba anunţă, că în Sant- Jago e mare lipsă de proviant. Oastea a cu­prins toate alimentele şi le împarte, dar, cu mare sgârcenie, aşa, că mulţi din clasele să­race stau să piară de foame. Se întâmplă şi deşertări multe. Pacea. De când sorţiie răsboiului au început să se decidă, mereu să ivesc ştiri de pace, fără a vă fi făcut până acum ceva serios în pri­vinţa aceasta. Din Paris să depeşează cu datul de 9 iunie, că în cercurile politice din Spania tot mai mari să manifestă înclinări pentru pace. Aceasta o constată preea din Madrid. Să zicem că decurg pertractări pentru un armistiţiu da 10 zile, ca în acest timp să se poată folosi intermediarea puterilor. Agenţiei Havas ’i­ se anunţă din Ma­drid, că in sinul cabinetului sfiat neînţelegeri la privinţa păcei. Doi miniştrii sfint pentru pace, doi pentru răsboiu, ear’ Sagasta şi ceia­­lalţi miniştri şovăiesc. Blanco încă e pentru răsboiu, ear’ oamerile greu se vor învoi acum pentru a ceda teritorii. Americanii încă ar fi aplicaţi pentru pace. Proclamaţia lui Mac Kinley e conside­rată ca o prevestitoare a păcei. Ministrul de externe american Day a declarat, că acum e potrivită ocasie pentru tratări de pace şi s’ar pată face paşii în pri­vinţa aceasta sau de guvernul Spaniei, sau de vre-o putere intermediară. Positiv insă nimic nu să ştie, că oare armistiţiului ii va urma pacea sau se va con­tinua răsboiu!) cu înverşunare. Cronica anului. Bucureşti, 11 Iulie. în urma ştirilor de mai sus guvernul provisor ştiind că în capitală nu vor pută resista armelor străine, au părăsit capitala cu o parte a oştirei şi s’au retras la Târgovişte, car’ reacţionarii au decretat o caimăcănie sub Teodor Văcărescu, Emanoil Baleanu şi Neofit metropolitul, care prin o proclamaţie a înştiin­ţat pe popor că­­ rebeliştii au fugit în noaptea de 10 spre 11 iulie, şi anunţă „buna vestire« a sosirei oastelor străine şi îndeamnă pe popor să primească din sentimente de recu­noştinţă şi de dragoste pe isbăvitorii ţărei (Ruşii şi Turcii). Colonelii Solomon şi Odo­­bescu au fost liberaţi. (Xenopol, Pr. Rom.) Verseţ, 11 Iulie. Revoluţionarii sârbi s’au lovit cu armata regulată a Ungurilor şi cu garda naţională din comit. Timiş. Lupta a ţinut 3 ore. Mulţi dintre Şerbi fură prinşi şi duşi. (Gaz. de Trans.) Varasdic, ll Iulie. Banul Croaţiei sosind aci a dat poruncă să se sisteze toate pregătirile de răsboiu în contra Ungariei; străjerii să se retragă înapoi, căci voinţa lui e a face pace cu Ungurii. Ungurilor însă nu le place de ce Ielachich vrea să pună condiţiunile păcei şi nu Ungaria. (Am. Pop.) Pesta, li Iulie, într’o vorbire de 11/a oră Lud. Kossuth arată relaţiunile externe şi interne ale Unga­riei. Aminteşte turburările Croaţilor şi ale Sârbilor, oastea rusească de lângă Prut şi mişcările din mai multe părţi ale ţărei. Din toate aceste ajunge la conclusiunea, că pe­ricolul e foarte iminent pentru ţeară, de nu se va îngriji de mijloace apărătoare. Pro­pune deci să dee naţiunea 200 mii ostaşi şi spesele ce se cer spre aceasta parte prin contribuţiune, parte împuternicind guvernul spre altă operaţiune financiară. Toţi membrii casei se ridică în picioare promiţând în mijlocul însufleţire! generale: vom da! vom da! (Org. Naţ.)

Next