Tribuna, septembrie 1898 (Anul 15, nr. 189-212)
1898-09-01 / nr. 189
I La M. Sa Monarchal. Zguduitoarea veste M. S. Monarchul a aflat-o de la contele Paar, carel-a pregătit înainte şi pe departe la primirea funestului nunţiu. — Acesta e ciasul cel mai amar al vieţei mele, — a zis Monarchul copleşit de durere. Eare mai târziu se zice că ar fi făcut reflexiunea. — Așadară nu există în lume nici o durere de care eu să fiu cruțat? Date biografice. Împărăteasa-Regină Elisabeta, Amalia, Eugenia, este fiica ducelui Maximilian de Bavaria. S’a născut la 24 Decemvrie 1837. La 24 Aprilie 1854 s’a cununat în Viena cu M. Sa împăratul Francisc Iosif, și a avut următorii fii: Sofia (Friderica, Dorotea, Maria, Iosefa) archiduceasă, născută la 12 Februarie 1855, a răposat în vîrstă de doi ani. Gisela (Luisa, Maria), născ. la 12 Iulie 1856, s’a măritat după principele Leopold de Bavaria. Rudolf, fostul principe de coroană și clironom, născut la 21 August 1858, a murit moarte tragică la 30 Ianuarie 1889. Maria Valeria, princesă și archiducesă de Austria, n. la 22 Aprilie 1868, s-a cununat la 31 Iulie 1890 cu archiducele Francisc Salvator. înalta defunctă a suferit în timpul din urmă de un morb de nervi foarte greu şi era aproape se moară în locul de cură Nanheim. Reînsănătoşându-se şi restaurată fiind pe deplin a mers în Elveţia, la Teritet, unde şi Maiestatea Sa Monarchul petrecea cu plăcere. La Geneva, locul fatal, s’a dus numai Vineria trecută, ca se facă o visită. Ştirea în Sibiuu. Teribila ştire a ajuns la Sibiiu abia între 10 şi 11. Seara a avut loc la teatru un concert, care a durat până la 9*/»• Atunci Încă nu se ştia nimic. Seara s’a lăţit faima prin cafenele şi restaurante. Abia Duminecă dimineaţa a aflat marele public vestea din ediţia separată a ziarelor. Tribuna a fost imformată despre oribilul atentat printr’o telegramă din Viena. La 10 ore a apărut Tribuna într’un număr extraordinar pentru abonenţii din Sibiiu. Textul acestui număr e reprodus în fruntea numărului de azi. De dimineaţă deja s’au arborat flamure negre pe edificiile publice din oraş şi s’au tras clopotele la biserici. Doliul Românilor se manifestă prin flamurele arborate la metropolie, la seminar, la »Tribuna« şi alte edificii. Doliul în Pesta. Ştirea atentatului a sosit în Budapesta de timpuriu, la 5 ore d. a. Numaidecât ziarele au scos ediţii separate, teatrele şi localele de petrecere au sistat toate producţiunile. Duminecă dimineaţa ziarele au apărut toate în doliu, aducând articoli plini de emoţiune. Chiar şi ieri d. a. unele ziare au scos ediţiuni regulate, în parlament s’au ţinut ieri şedinţe în ambele case. Camera deputaţilor s’a întrunit la 11 ore sub presidiul lui Szilágyi D., care a făcut necrolog elogios înaltei defuncte. S’a hotărît a exprima M. Sale condolenţe; a nu mai ţine şedinţe decât la 3 zile după înmormântare; a înarticula în lege memoria Reginei şi mulţumită naţiunei. Aceste hotărîri s’au primit şi în casa magnaţilor, presidiată de vicepresi- dentul Daruvăru, înmormântarea. Ieri seară un tren separat de curte a plecat din Viena la Geneva, ca să aducă trupul augustei defuncte. După secţionare, care a constatat o rană de peste 8 cm. adâncă, trupul a fost îmbălsămat. Mercuri va sosi la Viena trenul, care va aduce rămăşiţele pământeşti ale răposatei. Se vorbeşte în cercurile diplomatice, că împăratul Germaniei şi regele Italiei vor asista în persoană la înmormântare, înmormântarea se va face probabil în 17 l. c. Doliul va ţine 6 luni. M. Sa Monarchal. Toate privirile se îndreaptă în acest moment spre mult încercatul Monarch, care aşa de crudet a fost lovit de soarte. Se ştie, că faptul acesta oribil ’l-a zdrobit şi în Viena s’au lăţit ştiri îngrijitoare despre urmările neaşteptatei lovituri. P. Lloyd scrie: »împăratul în tot decursul anului a fost cuprins de sinistre disposiţii şi presimţiri. Adeseori zicea : Dacă numai ar trece odată anul iubitor. Părea că se teme că vreun act oribil al sorţei va cădă înainte de momentul festiv«, Pag. 758 Sibiiu, Marţi, TRIBUNA 1/13 Septemvrie 1898 Bartha Miklós scrie în Magyarország: »în căruntul nostru Domnitor mai este oare putere, ca să supoarte şi această lovitură? »Acum toate s’au sfîrşit ! Acest negru cuvânt ’i-a scăpat de pe buze, când a auzit funebra ştire. Cine va şti spune, ce fond are câte un atare strigăt de durere? »Acum toate s’au sfârşit« — Câtă desilusie, câtă suferinţă, câte griji şi desperări pornesc în sbor cu aceste negre cuvinte«. Egyetértés zice, că un om aproape de guvernul maghiar s’ar fi exprimat, că M. Sa nu va mai rămâne acum pe tron ci va abzice. Mai nou. Manevrele din nordul Ungariei s’au sistat. Un servitor al curţei împărăteşti a înebunit şi strigând: Unde e ucigaşul împărătesei noastre ? — a căzut pe stradă. Toate curţile europene au eomprimat condoleuţele Monarchului nostru ; asemenea şi preşedintele Statelor- Unite din America. Atentatorul Imceheni — se zice — continuă a cânta în celula sa cântece frivole, ca un nebun. Sibiiu, 12 Septemvrie n. Chestiunea nerepresentărei României la manevrele dela Buziaş s’a desluşit, prin zelul corespondentului nostru în mod mulţumitor. A se vedea articolul special în chestiune. — Am dori ca cel puțin tot aşa să se desluşească şi cealaltă chestiune : lipsa archiereilor noştri dela primiri. România şi manevrele din Banat. — Dela raportorul nostru militar. — Timişoara, 10 Sept. n. Pentru a limpezi chestiunea că: fosta România representată la manevrele de la Buziaş ori nu, şi dacă da, in ce mod, oficios ori numai prin privaţi, am mers ieri, Vineri, în 9, drept la comanda corpului VII. din Timişoara pentru a mă informa din isvor oficios şi autentic. Din partea unui organ competent al comandei corpului VII. de armatămi s'a dat următoarele desluşiri: încă înainte de începerea manevrelor celor mari dela Buziaş s’au presentat la comanda de corp din Timişoara domnii căpitani ai statuluimajor român Lupescu, căpitan de artilerie şi căpitanul Oprescu, căp. de cav., cu credinţionale şi recomandaţiuni dela legaţiunea română şi dela ministerul ces. şi reg. de răsboiu din Viena. Aceşti domni deja în luna lui August au luat parte la manevrele de divisie ce s’au ţinut înainte de începerea manevrelor mari de corp, pe teritorul Timişoara—Bocşa— Vârşeţ. Aceşti domni având dreptul de a lua parte la toate operaţiunile, au şi raportat superiorilor lor despre toate ce au văzut şi studiat la manevre. Altcum e faptă ce a raportat corespondentul militar al acestei foi cu datul de 2 Septemvrie, că anume România nu este representată la manevrele dela Buziaş ca şi celelalte state europene prin ataşatul seu militar dela legaţiunea din Viena, dar’ causa nu e politică, ci zace numai în împrejurarea, că fostul ataşat militar al României dela legaţiunea vienezăşi-a părăsit postul seu de până acum, avizându-i-se altă sferă de activitate în armata română, dare noul ataşat încă nu s’a putut denumi, din causa , uşor de explicat când luăm în considerare, că cât de greu este a afla o persoană corăspunzătoare în toate privinţele pentru a fi trimis ca ataşat militar al României la Viena. Toate combinaţiile politice alarmătoare, ce s’au născut din causa susatinsă, cad deci de sine. Domnii căpitani Lupescu şi Oprescu dela Buziaş au plecat la manevrele din Tangaria-de-nord, unde asemenea se ţin manevre mari între corpul I. galiţian (Cracovia) şi între corpurile III. (Pojon) şi VI. (Caşovia). Eare deja înainte de manevrele de la Buziaş oficerii români luase parte la interesantele exerciţii a pontonierilor şi a flotilei dunărene trimise la Korneuburg din sus de Viena. A-Pesta, 10 Septemvrie Biletul împărătesc dela 4 Sept. fără contra-semnatură a produs supărare generală. Jellachci nu numai că e rehabilitat în demnităţile de mai nainte, ci e şi lăudat pentru meritele lui faţă cu monarchia, şi e îndemnat ca şi de aci înainte tot aşa credincios să se poarte. (Org. Naţ. nr. 19). Pesta, 10 Septemvrie. Azi la orele 4 după ameazi a sosit deputaţiunea de o sută a dietei. Deputăţia îndată ce a sosit la Viena a trimis la Monarchul pe cei doi miniştri (Batthyányi şi Deák) cari petreceau aci din 2 Sept. n. fără a fi primiţi de Monarch şi fără a exopera sancţionarea legilor suşternute de dietă mai curând. Primirea deputaţiunei a fost prefiptă pe 8 Sept. n. la 12 ore. Deputaţiunea îşi făcea adresa cătră Maj. Sa, care la pofta împăratului a fost tradusă pe nemţeşte, în 8 Sept. vine generalul Lobkovitz şi spune Ungurilor, că dacă nu vor schimba unele expresiuni din adresă, cari pentru Monarch sunt vătămătoare, pot să se reîntoarcă la Pesta. Schimbarea s’a făcut şi aşa în 9 Sept. au putut să se presenteze înaintea Monarchului. Dar Monarchul ’i-a primit cât se poate de rece, exprimându-’şi voinţa de a nu sancţiona nici o lege fără a fi revizuită din punct în punct; de altmintrelea pentru lucruri de aceste este ministerul. Primirea rece a deputaţiunei în Pesta a produs iritaţie că abia s’a putut linişti poporul. (Gaz. de Tr. şi Am. Pop.) Orlat, 10 Septemvrie. Adunarea din Orlat. Se adună deputaţii din toate companiile regimentului sub presidiul comandantului lr. Räuber. (Bariţiu). Orlat, 11 Septemvrie. Regimentul declară cu toată solemnitatea că el veşte să stee numai sub regimul M. Sale al împăratului, cară ministerului unguresc, pe care nici până acum nu l au recunoscut, îi deneagă orice ascultare. Adresa regimentului I, formulată spre a se aduce la cunoştinţa Monarchului, a fost subscrisă în numele regimentului de delegaţii plenipotenţiari ai sei: David Ursu, locotenent, Mihail Novacu, locot; loan Moldovanul, paroch; Antonie Vestemeanu, paroch; loan Banciu, învăţător com., Constantin Stejar, învăţător corn. Petiţiunea regimentului s’a publicat în text original german în »Romaenen der österr. Monarchie« I. Heft §. 21—25. (Bariţiu). Timişoara, 11 Septemvrie. Maghiarii au atacat St.Toma, dar’ au fost rău bătuţi. (Sieble. p. 105). Oradea-mare, 11 Septemvrie. Românii din jurul Orăzei şi din mai multe părţi ale Bihariei, apoi cei dela Arad s’au răsculat alungând pe Maghiari. (Ed. Hir.) Viena, 11 Septemvrie. Dieta a şters toate datorinţele iobăgeşti şi împăratul a sancţionat legea, care dispune despre aceea, că nişte venituri anumite să fie despăgubite din veniturile statului. Ministerul a primit mijlocirea anglo-franceză în causa Italiei. Garda grăniţărească s’a scos de sub jurisdicţiunea Pestei şi este subordinată Vienei cel puţin pentru oare câtva timp. (Gaz. de Tr. nr. 74). Pesta, 11 Septemvrie. întreaga garda ungurească a demisionat Viena, 11 Septemvrie. Radetzki a trimis lui Jellachi 1 milion fl. arg. (W. Ztg.) ( Pesta, 11 Septemvrie. Ambele case au ţinut sfătuiri secrete, fireşte în urma celor întâmplate la Viena, şi la 4 ore d. a. ministerul ’fi-a dat demisiunea, la 6 ore d. m. I s’a ţinut dieta pe lângă o mulţime teribilă de public, în carei se deneagă palatinului dreptul a guverna fără minister, despre ce să şi îlcunoştiinţează îndată. Kossuth ’şi-a reluat oficiul în mod provisoric, şi a început a vorbi despre Austriaci şi mai cu seamă despre Domnitor aşa ca despre un om făţarnic. Apropus apoi dietei să decreteze circularea bancnotelor de 5 fl. sub pedeapsa morţii. A pretins ca palatinul să fie recunoscut din nou şi ca legile nesancţionate să nu se aplice până după sancţionare. Dieta toate acestea le-a priconit cu unanimitate. Kossuth apoi ’și-a luat de ajutor pe lângă sine pe Nyári, Perényi și Pázmándi până va fi denumit ministerul, (Gaz. de Tr. 74). 18487“). Cronica anului. Viena, 11 Septemvrie. Se decide ca protocoalele, întrebările și condusele dietale să se propună între alte patru limbi şi în limba română. Şi aici nu sunt decât 7 deputaţi români din Bucovina! (Org. Naţ. nr. 19). Pesta, 11 Septemvrie. Jellachci năvăleşte pe trei locuri în Ungaria cu 20.000 miliţie regulată şi 15.000 insurgenţi. Provisiune nu are. (Kerékgyártó). Pesta, 11 Septemvrie. Se începe dieta împreunată a ambelor case şi ţine până la 9. După ameazi se începe la 6 şi ţine până la 10. Ministerul îşi dede demisia, afară de Kossuth şi Szemere. Se trimite o deputaţiune la palatin ca să-şi aducă la cunoştinţă cele întâmplate. într’aceea se aduc următoarele decisiuni: 1. Se întăreşte lucrarea ministrului de finanţe cu publicarea bancnotelor de 5 fl. 2. Ca miliţia de ac încolo să se verbiteze, în batalioane se vor lua şi soldaţii de linie de până acum, şi li se vor computa anii serviciului de mai nainte. (Org. Naţ. nr. 18). Cronică politică. Din Creta. Ştirile ce vin din Creta anunţă cruzimi grozave, ce s’au comis asupra creştinilor din Candia. Trupele turceşti în loc se susţie ordinea, au luat partea răsculaţilor turci. Astfel s’a putut întâmpla, că în Candia au fost omorîţi 800 de creştini. în Atena au sosit 250 de refugiaţi din Candia, cari enarează, că cruzimile cele mai mari le-au comis soldaţii turci şi başibiozacii. Toţi creştinii, cari au eşit pe strade, au fost măcelăriţi fără cruţare. O depeşă din Atena anunţă, că guvernul Greciei va ruga puterile europene prin o circulară, ca să curme neliniştea din Creta, care sgudue Grecia deja de trei ani. Desarmare ? Ţarul Rusiei a inspectat flota rusească de pe Marea Neagră şi din incidentul acesta a trimis un autograf marelui duce Alexis, admiralul marinei ruseşti, în care între altele declară, că în puternica flotă, care s’a adunat în Sebastopol, află garanţa liniştei şi progresului pacinic al Rusiei-de-sud. Nu ştim întru cât conglăsueşte acest autograf cu circularul Ţarului despre desarmare. Manevrele din Bănat. — Raport special al coresp. nostru militar. — IX. Buziaş, 6 Septemvrie. Luptele de astăzi între ambele corpuri de armată VII. şi XII. s’au desvoltat la răsărit de Buziaş, anume între satele Sinerseg, Petroasa (Daruvár), Sacoşul-unguresc (unde însă nu locueşte de present nici un Ungur, ci numai Români) şi pădureaDumbrava*. Ieri, corpul XII. (răsăritean - arde- | lean), intrând în acţiune numai cu două divisiuni, a fost atacat din partea cor- pului VII. (bănăţean-crişan) cu trei divisiuni (dintre care una, divisiunea 17, comandată de Principele de coroană Francisc Ferdinand), adecă cu puteri mai mari, fu silit să se retragă din posiţiunile lui (altcum foarte bune şi încă şi fortificate) de pe dealul Silagiului. încă ieri (Luni, în 5), după ameazi — deja prea târziu pentru lupta de ieri — sosise în ajutorul corpului XII, divisiunea 35, care petrecuse Dumineca în Lugoj, dar’ plecase de acolo (la ordin mai înalt al supremei comande), de abia Luni dimineaţa la 8 ore 30 min. Astăzi, Marţi, în 6 Septemvrie, comandantul corpului XII, simţindu-se egal la puteri cu contrarul (corpul VII.) începu ofensiva şi, după o luptă interesantă şi foarte instructivă în detailurile ei, îi succese a bate pe contrar şi a-l respinge spre apus de Buziaş. Detailurile manevrei de astăzi vi le voiu comunica ulterior, deoarece , sincer spus, nici noi raportorii în decursul luptei nu prea suntem orientaţi, cum stau şansele ambelor corpuri ce se luptă? Vedem mii şi mii de »cătane«, mori de pulbere, atacuri de călăreţi, auzim bubuitul tunurilor, studiăm cartele speciale, dar, despre starea adevărată, despre succese decizătoare, numai comanda centrală e pe deplin orientată, şi noi Nr. 189 raportorii ziaristicei primim de abia în seara zilei de luptă informaţiuni exacte dela oficerul designat spre acest scop din partea comandelor ambelor corpuri, respective a supremei comande a manevrelor. Pe câmpul de manevră m’am întâlnit cu raporturi dela foi aricum foarte însemnate din monarchie şi afară de monarchie. »Colegii« nu sunt nicicând informaţi mai bine decât mine. Ba adeseori cer informaţiuni, ştiri, constatări dela mine, pentru ca se poată raporta redacţiunilor lor încă în ziua respectivă despre decursul manevrei, — încă înainte de ce ne adunăm laolaltă pentru a primi informaţiunile oficioase dela statul-major. Scrisori din Bucovina. Suceava, 8 Sept. n. Alegerile «lietale. — Archimaudiitul Cimbleac. — Cuzin-paşa. — Sf. loan. — Partidul naţional. — Atitudinea consistorului. Rapoartele »Patriei« asupra situaţiunei din Bucovina sunt de natură a atrage atenţiunea tuturor Românilor asupra ţărişoarei ruptă din vechea Moldovă şi lăsată atâta timp în voia întâmplărei. Numai când şi când se iviau momente însemnate în vieaţa bucovinenilor, deşteptându-le conştienţa naţională încălzită de vechile şi frumoasele monumente ale mărgăritarului Moldovei. Avântul din urmă însă — vedem cu bucurie, căi-a umplut de entusiasm şi pe fraţii noştri ce gem sub jugul nesuportabil al Ungurilor, întrucât e îndreptăţit acest entusiasm va dovedi viitorul. — Idealul Românilor din Bucovina este încă foarte departe; se vor perinda încă multe generaţiuni până se va recunoaşte şi bucovinenilor dreptul de existenţă în grădina strămoşilor sei. Nu se poate însă nega, că avântul luat în timpul din urmă a îndrumat în politica militantă un sistem şi a preparat o organisare, care ne umple de frumoase speranţe, — cu toate acestea triumful ar fi ridicol. Tocmairanjarea tuturor Românilor sub un drapel întimpină mari greutăţi, până când mai ales există în mijlocul nostru indivizi, chiar consideraţi de societate, cari se îngraşe aşa zicând din măduva sărmanului popor înşelat şi supt de atâtea creaturi infecte, ce se îndeasă ca să-l fericească. Stăm înaintea alegerilor, încă nu ştim ce poziţie va lua guvernul faţă de candidaţii partidului naţional. Toată suflarea românească ar trebui să fie una în idee, când e la mijloc constituirea unui corp, care are să decidă asupra existenţei întregului popor. Ştirile din urmă însă ne dovedesc contrarul, înţelegem şi admitem diferenţa părerilor, dar, când neagra conştienţă a unor creaturi descreerate intuesc a împedeca tocmai avântul cel mai frumos, ajungem la desperare. Totuși, nu creadă infamii că vor nimici solidaritatea. Chiar să învingă, victoria va pecetlui mormântul lor propriu. Ilustrăm aceasta cu următorul exemplu: în nr. din 4 Sept. a. c. al foii jidovești Buk. Rundschau a apărut portretul binenimerit al archimandritului Emanuel Ciuntuleac, mai ales dacă trăsăturile fisionomice indică însuşirile unui decăzut, care nu cruţă nici un mijloc spre a-’şi satisface poftelor trupeşti şi sufleteşti. Vrednic loc pentru priorul mănăstirei vechei metropolii a Moldovei în foaia jidovească, care ’l-a onorat şi cu o biografie ce excelează atât prin sterilitate, cât şi prin neadevăruri. Ne mirăm, că »Patria« n’a demascat imediat pe acest individ, ca să ştie toţi Românii ce puiu nutreşte dulcea Bucovină, în următoarele vom înşira numai unele date din vieaţa candidatului lui Cuzin-paşa începând cu anul 1890, căci mai nainte catechetul trândav dela şcoalele medii nu era cunoscut, doară numai cassierilor din buticele, uneori cele mai murdare, unde îşi expune smeritul şi evlaviosul călugăr frumosul seu chip spre admirare. De abia metropolitul Silvestru a trebuit să comită greşeala fatală, încredinţându-ş i cârja pentru paza moaştelor Sf. loan în 1890, — un post, de care numai vrednic nu s’a arătat. Adăpostul acesta şi-a deşteptat ambiţia; aci a început a cloci la planuri, unul mai monstruos decât altul. Dăm în vileag toate în faţa lumei, ca prin naşterea unei discuţii publice, să se aleagă neghina de grâu. Scusă, iubite cetitorule, necruţarea în tractare, căci durerea pricinuită prin vătămarea brutală a sentimentului naţional, vătămarea fără mustrare de cuget a sentimentului de solidaritate în un timp în care stă pe cumpănă soartea unui popor întreg — durerea aceasta a ajuns culmea. Trebue să ne cunoaştem bine şi să ne distingem toate calităţile individuale la persoanele cari aspiră la postul de comandant în lupta înverşunată ce ne aşteaptă. Prima idee ce frământă creerii călugărului în noul adăpost era câştigarea unui teren firm pentru o posiţie dominantă a înaltei sale persoane, încunjurat de rudele număroase, cari năvăleau deja din toate părţile, pentru formarea curţei în hanul de la sf. Ioan — un principiu acesta ce, durere, era observat