Tribuna, octombrie 1898 (Anul 15, nr. 213-237)

1898-10-28 / nr. 234

Pag. 138 Sibiiu, Mercuri, LIBERTATEA de JOHN STUART MILL. — Traducere de Teodor V. Păcâțian. — III. Individualitatea ca unul din elemen­tele prosperităței. (Urmare). Nimeni nu neagă, că oamenii se în­­struează și se exerciază în aceste lu­cruri din tinerețe, pentru­ ca resultatele asigurate să fie cunoscute şi de folos ex­perienţei omeneşti. E însă de întâietatea şi de pozi­­ţia acomodată a fiinţei omeneşti, ca ea, ajunsă la facultate matură, să folosească şi să aplice experienţa, în felul său pro­priu. E chestia omului, ca să descopere, care parte din experienţele moştenite poate fi adaptată împrejurărilor şi ca­racterului seu propriu. Moştenirea şi moravurile altora, sunt, până la un anu­mit punct, dovadă despre aceea, la ce ’i-a învăţat experienţa pe ei înşişi, do­vadă presumptivă, care ca atare merită atenţie. Dar’, ântăiu, experienţa lor poate fi prea mărginită, sau poate ei nici n’au înţeles-o corect. A doua: tălmăcirea experienţei lor, poate fi corectă, dar’ nu e aplicabilă la alţii. Obicenuinţele sunt numai pen­tru împrejurările normale şi pentru ca­racterele comune, — şi numai împreju­rările şi caracterele altora sunt neo­­bicînuite. A treia: cu toate­ că obicînuinţele acestea, pot fi ca atari, bune şi potrivite pentru alţii, aplicarea obiceiului, numai ca obiceiu, nu va produce şi nu va des­­volta însuşiri, pe cari le creează talentul de distingere al fiinţei omeneşti. Facultăţile omeneşti, de a concepe, de a judeca, de a compara, facultatea producţiunei spirituale, şi chiar şi a în­­tâietăţei morale, — se exerciază numai atunci, când alegerea e lăsată în grija omului. Cel­ ce face ceva, pentru­ că aşa e obiceiul, — nu alege. Nu ajunge la dexte­ritatea de a deosebi sau de a-­şi dori ceva ce e — mai bun. Forţele spiri­tuale şi morale se îmbunătăţesc, — ca şi cele corporale, — numai prin folosire. Când face omul ceva, numai pentru­ că şi alţii fac aşa, li­ se vor exercia facul­tăţile tot atât de puţin, ca atunci, când crede în ceva, numai pentru­ că şi alţii cred. Atunci, când motivele unei opinii n’au efect convingător asupra inteligenţei proprii a omului, prin acceptarea opi­niei, nu că ’i­ se întăreşte, dar’ chiar ’i­ se slăbeşte inteligenţa! Şi când motoarele unui mod de acţiune, nu stau în consonanţă cu sen­timentul propriu şi cu caracterul propriu (unde afecţiunea şi drepturile altora nu vin luate în seamă), sentimentele şi ca­racterul devin prin aceasta cu mult mai lâncede şi mai tâmpite, în loc să devină mai agere şi mai puternice. Cel­ ce lasă în grija lumei, sau a împrejurimei sale, să-’i prescrie planul vieţei, n’are trebuinţă de altă facultate, decât de cea măimuţărească a l­imi­­tărei! Cel­ ce-’şi face singur planul, pune în aplicare toate facultăţile sale! Trebue să facă us de talentul observatoric, pen­tru a veda, de minte şi de facultatea de a judeca, pentru a precumpăni, de ac­tivitate, pentru a aduna material pe seama hotărîrei, de circumspecţie, pen­tru a se decide; şi după­ ce s’a, decis de statornicie şi de stăpânirea de sine, pen­tru a ţine la hotărîrea premeditată. Şi însuşirile acestea le foloseşte şi le exer­ciază omul în proporţie cu mărimea bunei sale stări, stabilită de judecata şi de sentimentul seu. E posibil, ca omul să fie condus pe cale adevărată, şi să fie cruţat de perderi, chiar şi fără a le observa toate acestea. Dar, atunci ce valoare echiva­lentă ar ave el ca fiinţă omenească? în faptă, e de importanţă nu nu­mai aceea ce fac oamenii, ci şi aceea ce fel de oameni sunt cei­ ce fac ceva. Intre operile omenirei, la a căror perfecţionare şi ornamentare ia parte de drept vieaţa omenească, e omul însuşi negreşit opera de cea mai înaltă însem­nătate. Presupunând, că ar fi posibil să se clădească case, să se samene şi se­cere ogoarele, să se ducă răsboaie, să se poarte procese, ba chiar şi să se con­struiască biserici şi să se rostească ru­găciuni în ele prin aplicarea de maşine­­automate, în formă omenească, to­tuşi s’ar constata o însemnată perdere, chiar şi numai la schimbarea acestor automate, faţă de bărbaţii şi femeile cari locuesc astăzi părţile mai civilisate ale lumei, şi cari sânt numai meschine exem­ple despre ceea­ ce poate şi vrea natura să producă. (Va urma). Cronică politică. Cabinetul Dupuy. Cabinetul Dupuy s’a presentat în cameră în şedinţa din 4­­. c., unde a avut o primire bună. Dupuy a cetit de­claraţiile noului cabinet, care au făcut bună impresie. Dupuy s’a exprimat cu stima cuvenită asupra armatei, în che­stia Dreyfus a zis, că liniştea ţărei pre­tinde, ca dreptatea să-’şi facă calea sa, în chestia Faşoda nu s’a declarat, dar’ a zis în general, că cabinetul în politica externă va griji, ca interesele Franciei să nu sufere. Majoritatea camerei — afară de antisemiţi şi clericali — a pri­mit cu satisfacţie aceste enunciaţiuni şi camera a votat ordinea de zi, prin care se aproabă enunciaţiunile guvernului cu 429 de voturi, faţă de 64. Chestia Faşoda. Chestia Faşodei se poate considera de încheiată; ea a fost tranşată pe cale pacinică. Pe când Anglia făcea pregătiri de răsboiu, căci punctul Faşoda nu voia să-­l părăsească, fiind de mare impor­tanţă pentru ea, consiliul ministerial al Franciei decide a rechema expediţia Mar­­chand din Faşoda. Aceasta se anunţă din Londra şi din Paris cu adaosul, că Fran­cia în schimb cere unele compensaţii şi astfel vor mai fi de lipsă unele per­tractări. Ziarele franceze zic, că acest pas e o derută pentru Francia, asemenea că­reia n’a mai suferit Francia dela 1870. Figaro însă aproabă acest pas şi zice, că Delcassé a procedat înţelepţeşte şi corect. Ziarele engleze nu prea sunt mul­ţumite cu retragerea Franciei, din causă că se tem, că Francia va cere prea mări compensaţii. Times în special accen­tuează această împrejurare şi constată, că Francia numai atuncia a bătut în re­tragere, când Anglia a ameninţat cu răsboiu, n’a fost, ci va fi, se schimbă astfel: Ungaria a fost şi nu va fi. Buzăth Ferencz spune, că ce im­presie mi-a făcut dieta, când a întrat ân­­tâiu în ea. A experiat cu mâhnire, cum se îneacă aici ori­ce ideal în marea de păcate a liberalismului, cum cre­şte tot mai mult corupţia, ca mijloc de guvernare. Oratorul îşi termină discursul ast­fel : Piară liberalismul, trăească restau­rarea creştină. Făy István caracterisează dieta asemenea lui Buzău­, apoi revenind la sărăcia poporului zice: E de temut, că în prăpastia, ce există între Bănffy şi adevăraţii patrioţi se va prăbuşi naţiunea şi pe pământul unguresc nu va mai fi atâta proprie­tate maghiară, încât naţiunei maghiare ’ să ’i­ se poată face o cruce de lemn. Oratorul arată apoi cu date stati­stice, cum sărăceşte poporul şi drept conclusiune enunţă, adresându-se cătră Bănffy: — Progresăm, die prim-ministru, dar’ nu în stare bună, ci în sărăcie, decăzând treptat, dar’ cu repeziciune. 1­" - —— Spicuiri din parlament, Şedinţa de la 4 Noemvrie. Un singur orator a vorbit în această şedinţă, în decurs de 4 ore, Sima Ferencz. El atacă politica familiară a lui Tisza, povesteşte multe păţănii de ale lui cu oamenii guvernului din comitatul Cion­­grad. Revenind la obiect, atacă pe prim-ministrul, că nu a clarificat chestia Dessewffy, ceea­ ce ar fi făcut-o ori­ce cavaler. Majoritatea ne ţine lecţie asupra cava­lerismului, — zice Sima, — acea majoritate, care aplaudează pe ministrul-president, căruia­­i­ se spune aci în dietă şi în ţeară că minte. (Presidentul îl îndrumă la ordine). Sima : Dacă toţi ar considera aşa de energic problema oposiţiei, ca mine, guvernul nu ar pute rămâne nici un moment la cârmă, acel guvern, care împinge naţiunea la revoluţie. Şedinţa de la 5 Noemvrie. Lazar Arpad: Mă alătur la lupta oposiţiei, din cauză că în aceasta văd expresiunea neîncrederei faţă de gu­vern. La guvern nu văd progres în nici o direcţie şi prin modul cum el face declaraţii representanţilor ţărei se dejoseşte, se eludează parlamentul, se nimiceşte parlamentarismul. Creaţiunile de până aci ale guver-­­ nului, mai cu seamă legile de naţiona­litate au un efect distrugător asupra naţiunei şi stau în serviciul unei idei vechi: divide et impera. Eu, care sânt din un ţinut locuit de naţionalităţi, am făcut experienţa, că partea covîrşitoare a poporului român e recunoscătoare, dacă se tratează cu dreptate şi loialitate, în chipul acesta se poate promova consolidarea naţiunei noastre. Nu politica de partid să se va­loreze, ci interesele naţiunei. Eu nu cunosc alt merit al lui Bănffy, fostul fişpan în Solnoc - Dobâca, decât acela, că ne-a învăţat a nu cinsti le­gile, care pe concetăţenii noştri români ’i-a învăţat se nu-şi iubească patria (?! Red. »Trib.«) în urma sistemului de guvernare de azi, vorba lui Széchenyi, că »Ungaria _________TRI­B­UNA_________ 1848)e l­ron­ura anului. Pesta, 25 Octomvrie. Batalionul grăniţerilor din Năsăud a sosit aici şi a fost încuartirat în »Neugebäude«. După încuartirare a trimis majorul Pop pe adjutantul batalionului, baron Mah­omes, ca să aducă steagul la cuartirul comandantului. Garda steagului în frunte cu vicecaporalul l'ănase Borgovan, n'a voit si-'­ predee. IV. Șotropa în Gaz. de Trans.­ Lugoj, 28 Octomvrie. Cătanele sânt tot în Lugoj; încă trău vor merge nu se ştie. Călătorii cari vin din Ardeal zic că vre-o 3—4 mii Români armaţi împreună cu ar­mata nemţească vin în jos pe ţărmurii Mu­­răşului. (Am. Pop. nr. 22). Pesta, 28 Octomvrie. Colera se tot iveşte­ în Pesta mai cu seamă în suburbii bântuie în măsură mai mare. Mai mulţi iscutiţi îşi sparg capul să afle medicină în contra ei. Colera s’a ivit şi în Ardeal. (Am. Pop. nr. 22.) Zlatna, 29 Octomvrie. Iancu e încă aici şi adună banii şi aurul răpit de Români cu ocasiunea catastrofei. Toţi aduc bucuros cele luate atunci, după­ ce au auzit, că aurul nu e al lui Kossuth, ci al împăratului. (S. B. nr. 119) Gratz, 29 octomvrie. Principele Windischgrätz a pus ofițerilor din armata lui Kossuth un termin de 14 zile, până­ când să se reîntoarcă în armata împă­rătească. (S. B. nr. 127). Graniţa Ungariei, 29 Octomvrie. Cete mari de voluntari se apropie de comitatele slovace pentru de a organisa pe Slovaci contra Maghiarilor. (S. B. nr. 127). Abrud, 29 Octomvrie. Prefectul I. Buteanu anunţă, că pretu­­tindenea s’a arborat steagul împărătesc. Toţi Maghiarii sunt desarmaţi. Oficianţii şi alte fa­milii scăpate din Zlatna stau sub scutul lui. Comunicaţiunea între Abrud şi Deva, Arad şi Bi­tuş e liberă, curăţind lăncerii români drumurile de cetele Maghiarilor. (S. B. nr. 119). Pesta, 29 Octomvrie. Azi după ameazi au fost să joare gră­­niţerii români dela Năsăud pentru a 3-a oară dar’ nu s’au învoit nici-decât; s’a făcut pen­tru ei o formulă de jurământ mai molcomă, dar nici aşa n’au jurat. Mulţi au şi fugit din casarmă, dintre cari pe 7 deja ’i-au prins şi ’i-au judecat la 70 de boi pe câte unul. Comisiunea apărătoare de ţeară a hotă­­rît ca şi Pesta să fie încunjurată cu şanţ. Pentru săparea şanţurilor bărbaţii vor ave 30 cr. arg. muierile 24 er. arg. şi copiii 15 cr. arg. la zi. (Am. Pop. nr. 22). Berlin, 29 Octomvrie. Democraţii de aci au ţinut mai multe adunări. Pe mâne se plănueşte o demonstraţie publică în favorul Vienezilor, în urmarea că­reia dieta va ave să protesteze contra ce­lor săvîrşite de Windischgrätz. (Am. Pop. nr. 24). Sibiiu, 30 Octomvrie, în şedinţa universităţei săseşti se enunţă, că comitetul naţional săsesc e de a se privi 28 Octomvrie (9 Noemvrie) 1898Nr. 234 drept delegaţiune a ei, având toate autorită­ţile cercuale să se supună hotârîrilor lui. (S. B. nr.­ 17). Schwechat, 30 Octomvrie. Ungurii trec hotarele ţărei, ca să elibe­reze Viena de sub asediu. Armata maghiară, sub conducerea lui Moga, e bătută şi fugărită. Au murit 40, car’ mai mulţi decât 200 s’au rănit. Generalul Moga după perderea aceasta si fiindcă s’a şi rănit îşi dă abzicerea. I­I­I (Kerékgyártó). Din Francia. — Scrisoare particulară. — Paris, 4 Nov. n. De când v’am scris mai pe urmă s’au întâmplat la noi două lucruri de­stul de însemnate: sentenţa curtei de cassaţie şi formarea ministerului Charles- Dupuy. Curtea de cassaţie a hotărît ca se se primească cererea doamnei Drey­fus privitoare la revizuirea procesului din 1894. Dar, fiindcă chestiunea asta e prea complicată, curtea a mai hotărît ca se facă dînsa din nou o cercetare asu­pra vinovăţiei sau nevinovăţiei lui Drey­fus. După cercetarea asta curtea va anula sau nu va anula sentenţa din 1894, în adevăr mie ’mi­ se pare, că va anula-o. Curtea de cassaţie a găsit mijlo­cul cel mai bun de a sfîrşî afacerea, căci prin cercetarea asta se va face lu­mină în chestiune. A fost foarte binevenită părtaşilor lui Dreyfus şi raportul dlui Bard, jude la curtea de cassaţie, pentru­ că s’a recu­noscut prin raportul acesta că »dreyfus­­iştii« au avut dreptate aproape în toate părerile lor, în urmare mulţi oameni cari până acum nu se interesau de afacerea Drey­fus sau se împotriveau »revisioniştilor«, ’şi-au schimbat părerea. Nu se ştie însă acum ce va face cabinetul Dupuy? E probabil că va în­cerca să mulţumească şi pe unii, şi pe alţii; dar’ tocmai de aceea lumea n’are încredere prea mare în noul cabinet, pentru­ că în afacerea aceasta cu greu se poate găsi o soluţiune mijlocitoare, care să mulţumească ambele partide. Nimic nou în afacerea Faşodei, dar’ agitaţiunea poporului s’a micşorat aici, ca şi în Englitera. M. R. O ştire tristă ne vine dela Beiuş. Vasile Ignatu, advocat, unul dintre cei mai distinşi fruntaşi ai Bihorului, mem­bru al comitetului naţional şi devotat luptător pentru causa poporului nostru, a încetat din vieaţă Duminecă noaptea spre Luni. Răposatul a fost un bărbat foarte respectat de toţi câţi ’l-au cunoscut. Su­ferind fiind de mai mulţi ani n’a prea luat parte activă la mişcările şi luptele anilor din urmă, a fost însă un neclintit aderent al curentului naţional pe care­­l-a sprijinit în mod efectiv. Deşi suferia mai de mult, nu era bolnav, şi ştirea morţei sosită ieri prin­­tr’o telegramă la adresa dlui Dr. Raţiu a fost o dureroasă surprindere. S’a întâmplat că această ştire tristă a găsit împreună, aici în Sibiiu pe mulţi din cei mai buni amici şi tovarăşi de luptă ai regretatului decedat. Ei au şi dat expresiune durerei, ce ’i-a cuprins printr’o telegramă care face cea mai frumoasă apreciare a frun­taşului ce am perdut şi a cărui perdere o deplângem cu toţii. Iată telegrama ce s’a adresat de aici familiei răposatului : Deplângem pe cel mai scump şi drag coleg, pe Românul neînfrânt. — Primiţi condolenţele cele mai sincere dela întristaţii lui amici Dr. Raţiu. O. Pop de Băseşti. Dr. Teodor­­Hih­ali. Kuiciu Patiţa. Alexandru Pilip. * Despre moartea fruntaşului biho­rean am primit următorul anunţ: Hermina Ignatu n. Bocşan, fiii sei: Sabin şi Viora împreună cu toţi con­sângenii, cu inima înfrântă de durere aduc la cunoştinţă, că prea iubitul şi pu­rurea neuitatul lor soţ şi părinte Vasi­­liu Ignatu, advocat în Benuş, membru al »Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român«, prevăzut cu sfintele taine ale muribunzilor a în­cetat din vieaţă Duminecă, în 6 Noem­vrie dim­ la 1 oră, după un morb scurt şi greu, în al 55-lea an al vieţei şi al 23-lea al fericitei sale căsătorii. Rămăşiţele pământeşti ale prea iubi­tului defunct ,se vor înmormânta după ritul bisericei gr.-cat. Marţi, în 8 Noem­­vrie, la orele 2 d. a. Beviş, în 6 Noemvrie 1898. Fie-­i ţărîna uşoară şi memoria bi­necuvântată ! Sibiiu, 8 Nov. n. Examene de notari. La exame­nul de notari, ţinut în 4 şi 5 Noemvrie st. n. în sala comitatului nostru, s’au supus următorii Români: Iacob Manuil, teol. abs. din Fofeldea; Octavian Ber­­gheşan, not. subst. Aciliu; Alexandru Neagoe, oficial la dir. finanţ.; George Seulean, not. subst. Pianul-de-sus; Vasile Crişan, cancelist la pretura din Sălişte şi Aurel Hăţăgan, not. subst. în Sibiel, acest din urmă numai din statutele co­mitatului. Toţi candidaţii au reuşit la examen, doi cu unanimitate, ceialalţi cu majoritate de voturi. * Alegerile municipale în comitatul Alba-inferioară se vor face în 15 Noem­vrie­­, şi anume în oraşul Abrud se vor alege 6 membri, la Alba-Iulia 12, la Aiud 10, la Ocna - Sibiiului 9, în cercul Vinţul­i nf. 7, în cercul Blaj (preşedintele I. M. Moldovan) 7, în cercul Bărăbanţ 6, în al Ighiului 6, în al Uioarei 8, în al Vingardului 12, în al Aiudului 7 și în al Zlatnei 5.* Denumiri de comiți - supremi. Foaia oficioasă publică două denumiri de fispani: în locul baronului Szentke­­reszty a fost denumit comite-suprem al comitatului Hunedoara contele Bethlen Miklós, fost protonotar în comitatul To­­rontalului. Al doilea fişpan nou denu­mit este baronul Vay Dénes în comita­tul Pojonului. Aceste două denumiri nu sunt bine primite în ceata mamelucilor guvernamentali pentru simplul motiv, că »denumiţii n’au fost aleşi dintre supuşii deputaţi, care cu votul lor sprijinesc şi susţin la putere pe paşa Bănffy?« * Viriliştii români din comitatul Al­­bei­ inferioare pe anul 1899 sunt urmă­torii : Dr. V. Mihályi, metropolit Blaj; Ioan Cirlea, proprietar Alba-Iulia; I. M. Moldovan, prepos. Blaj; Alex. Filip, ad­vocat Abrud; Dr. Emil F. Negruţ, me­dic Blaj; Petru Paul junior, proprietar Zlatna; Francisc Boţan, paroch gr.-cat. Bărăbanţ; Mihaiu Cirlea, notar public Abrud; Dr. Aug. Dumitrean, medic Bu­dapesta; Victor Bariţiu, notar Bucium; Basiliu Turcu, proprietar Blaj; Const. Colbazi, proprietar Spring; Iosif Mun­tean, proprietar Bărăbanţ; Ludovic An­drei, notar Totoiu; Rubin Patiţa, ad­vocat Alba-Iulia; Dr. Alex. Pop, medic Blaj; Ioan Dregan, proprietar Roşia- Abrud; Nicolau Trifan, proprietar Ro­şia; Iuliu Moldovan, învăţător Totoiu; Petru Fizeşan, proprietar Abrud; Moise Meteş, notar Bucerdea-vin.; loan Rusan, proprietar Mesentea; loan Maior, paroch gr.-cat. Roşia; George Vancea, proprie­tar Blaj; George Ivaşcu, neguţător Abrud; Vasile Orăşan, paroch gr.-crt. Sân­ Iacob; Efrem Raţiu, proprietar Te­­iuş; Dr. Laurian Pop, advocat Abrud; Silv. Nestor, profesor Blaj; George Bocăniciu, neguţător Roşia; Nicolau Mi­­hălţan, proprietar Ohaba; Ioan Coşer, advocat Alba-Iulia.* Atentat contra Monarchului. în Vineria trecută s’a lăţit în Budapesta grozava faimă, că în contra Monarchu­lui nostru s’a săvîrşit un atentat în Gö­döllő, în toate părţile vestea a produs o ne­mai­pomenită impresie. Toată lu­mea a rămas încremenită de spaimă în primele momente. Deputaţii şi miniştrii, cari ţineau şedinţă în parlament au pă­răsit sala şi căutau nervoşi ca să afle detailuri despre îngrozitoarea faptă. în curând însă s’a desminţit ve­stea dela locurile competente spunân­­du-se, că întreaga ştire este o josnică scornitură. Poliţia umblă acum în ruptul ca­pului să afle pe înscenatorul acestei in­­cualificabile apucături. Mulţi cred, că autorul trebue căutat între agenţii dela bursă, care a voit să încâlcească afa­cerile dela bursă prin teribila veste. * La postul de advocat diecesan în Lugoj — scrie »Unirea« — s’a escris concurs cu terminul 15 Noemvrie n. a. c. Emolumentele: 1. Honorar anual 450 fl. 2. în procesele, ce s’ar per tracta afară de Lugoj, precum și în alte exmisiuni afară de Lugoj, diurne de câte 2 fl. 50 cr., în afară de teritorul diecesei 3 fl. 50 cr., bilet de clasa II, eare fără de calea ferată 20 cr. de chm. 3. Pentru pregătirea obligațiunilor res­pective pentru rugările de întabulare a împrumuturilor date din fondurile die­­cesare taxele specificate în tarifa stabi­lită prin decisul consistorial cu nr. 1445—1884. 4. Spesele şi remuneraţiu­­nile liquidate din partea forurilor jude­cătoreşti, întru­ cât acelea le supoartă contrarii şi dela aceia se pot încassa. Eară în procesele perdute ori câştigate cu sarcina purtărei speselor, advocatul diecesan va ave dreptul să pretindă esolvirea erogațiunilor de bani, precum rebonificarea timbrelor, a competenței solvite martorilor sau comisiunilor jude­cătorești, vectura și diurne. ♦

Next