Tribuna, noiembrie 1898 (Anul 15, nr. 238-261)

1898-11-26 / nr. 258

Pag. 1034 Sib­­i­u, Joi, TRIBUNA 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1898 Nr. 258 pabili de a se conduce ? Dacă se acoardă pe seama copiilor şi a minorilor scut în contra lor înşile, nu e datoare oare so­cietatea tot aşa să acoarde scut şi oame­nilor maturi, — cari înse nu sânt ca­pabili, nici ei, de a se stăpâni pe sine ? Dacă jocul de cărţi, beţia, desfrî­­narea, lenevia sau necurăţenia sunt tot aşa de stricăciose pentru binele omului şi împedecă tot aşa perfecţionarea ca multe, sau ca cele mai multe dintre ac­ţiunile oprite de lege, — de ce (s’ar putea întreba) să nu poarte grije legea, ca să le suprime şi pe acestea, — întru cât lucrul e compatibil cu admisibilitatea şi cu convenţiile sociale? (Va urma). ---'»«nu­ Scrisoarea dlui Sturdza. — Revista presei. — După informaţiunile ce avem scri­soarea dlui D. A. Sturdza, ce am pu­blicat deunăzi, a făcut în Bucureşti, ca pretutindenea la Românii serioşi, cari pătrund situaţia actuală, cea mai adâncă impresiune. Toţi recunosc gravitatea ex­cepţională a fatalului fapt, isvorul în­­tregei nenorocite crise, sub ale cărei ur­mări suferim şi azi, în lipsă de spaţiu marcăm numai câteva din aprecierile ce ’i­ s’au făcut la primul moment. Timpul o apreciază într’un prim­­articol întitulat »O faptă neagră«. Sfa­tul dlui Sturdza îl numeşte sfatul lui Iuda, car’ scrisoarea însăşi o numeşte o »scrisoare apocaliptică în care Sturdza apare în toată goliciunea răutăţei sale pătimaşe, ascunsă în dosul unei smere­­nii prefăcute, care merge până a pune data »înălţărei Domnului« în josul unui act de înjosire«.* Drapelul publică în mod distinct sfîrşitul scrisoarei, conţinând păcătoasa conclusiune şi îşi reservă a reveni. Scri­soarea însăşi o numeşte »un document important«.* Epoca cualifică pe dl Sturdza drept »un monstru«. Arată excepţionala gra­vitate a acestui prim pas spre abis al dlui Sturdza şi întreabă »ce zice parti­dul liberal — care a mai rămas curat de atingerile acestui monstru?« * Adevărul zice, că scrisoarea ne arată marea şi nedeamna schimbare la faţă în chestia naţională a dlui Sturdza. Bine zice »Tribuna«, că ea va face lu­mină deplină, dar e o lumină tristă. * Dreptatea resumă ce înseamnă scri­soarea lui Sturdza, înseamnă, că cel­ ce a decorat pe Jeszenszky şi a dat o lovi­tură şcoalelor naţionale, a sfătuit pe con­damnaţii de peste munţi să facă în Ro­mânia un centru de conspiraţie. * La Roumanie publică în primul loc scrisoarea şi o apreciază apoi într’un articol cu titlul »Vhomme-Désastre“, zi­ FOIŢA „TRIBUNEI“. IMPRESII DIN MÜNCHEN. — Scrisoare particulară a »Tribunei«. — München, 26 Noemvrie­n. E ceva imposant această mare clă­dire numită »Löwenbrauhaus«. Pe cât afli de ușor drumul în lăun­­tru, pe atât e de greu să eși afară, mai ales dacă ai beut cu o halbă prea mult. Nici firul Ariadnei nu te mai scoate atunci din ghiarele de bălaur ale unui Katzenjammer straşnic. înainte-­mi am tocmai o ploscă teu­tonică din care se obicinueşte a se bea berea în acest locaş monstru. Am pro­mis a face o analiză acestui fluid trân­dav. Dar, cred, că o astfel de disertaţie e superfluă, de­oare­ce se află în toate cărţile de chemie. Stomachul o destilează destul de conştient, şi nu-­i bine să te amesteci în afaceri străine, căci altcum îţi merge ca regretabilului Treipicioare. Cunoştinţele mele chemice nu sânt prea specifice, şi dacă aş încerca o analiză, aş comite cel mult un »bordereau« con­­fus. Cum s’ar şi potrivi formulele com­plicate, potenţele abstracte şi parantesele simbolice care le are formula berei, cu cârdurile juvenile şi joviale a chelnări­ţelor cochete şi frumoase! Pe cât e be­rea de brună şi de condensată, pe atât sunt aceste libelule sprintene de albe şi de gingaşe. Când întri în acest »Löwenbrau­haus« îţi pare­ că întri într’un raiu mo­dern, c’o sută de Eve. Şi dacă ai ave nu ca Paris, un măr, ci zece la buzunar, nu ai şti cum să le împărţeşti, căci una îţi suride mai ispititor decât ceealaltă, mai ales dacă simte că eşti străin. De porţi un pardesiu ori un joben­­­jraai »aparte« şi spui că eşti American,­­ Rus, ori ficior de boier din Bucureşti, te ţin imediat milionar şi dacă vreai te ţin­e şi în braţe. Pe cât e părul acestor silfide de bere de auriu, pe atât e mag­netismul lor după lucitorul aur de mare, şi la câte relaţii amoroase, secrete noc­turne, nu dă această bere întunecată vi­eaţă !... De la o astfel de blondină sensitivă am învăţat cu ocasiunea unui tămbălău artistic o strofă drăguţă: In München ist es herrlich, In München ist es schön, Geht man da mal spazieren, So kann man vieles seh’n. Şedeam la un corn de masă şi as­cultam cu ţigareta aprinsă aceste şire cu o nespusă plăcere. Simţul, că şi eu mă aflu în această Meccă modernă a arte­lor, mă transporta într’o disposiţie feri­cită. Toate tablourile splendide, bustu­­rile şi figurile silfidice de marmoră care le văzusem în zilele din urmă, păreau că joacă o horă legendară în jurul meu, un Quadrill nălucitor. Eram trist şi to­tuşi pătruns de o mulţumire optimistă, căci ori­ce lucrare de geniu te doboară, pe cât te ridică. Nu cred să curgă prin vinele unui oraş, un sânge mai artistic, ca chiar în München. Aici sânt fântânile ascunse pentru poesia colorilor şi tainele sculpturei. Pe strade, prin birturi şi cafenele întâlneşti o lume nouă. Nu vezi fisio­­nomiile de duium, cursul monoton al unei vieţi tăcute, ci feţe expresive şi ca­racteristice, un impuls singuratic, ceva din mişcările nelămurite ale unei mări. Mai tot trecătorul are ceva neaşteptat, particular, căci fieşte­care dintre ei e un artist în felul lui. Unde priveşti observi o eleganţă calmă, şi întreaga atmosferă pare pă­trunsă ca de un ozon spiritual. Münchenul e un Monte-Carlo inte­lectual, pentru bursierii-artişti. Aceeaşi sete, aceeaşi nelinişte şi excitare, ca la jocurile de roletă. O lume volatică şi bizară se opreşte aici în fugă după idealuri, după noroc şi glorie. Ori­ce ziuă aduce sensaţii im­pulsive. Un tablou nou, o concepţie mai marcantă de sculptură, un premiu câ­ştigat, dau naştere la o mulţime de dispute şi critici. Motorul principal al societăţei ac­tuale e materialismul. El mişcă şi agi­­tează lumea de azi, toate întrebările arzătoare care cer o soluţie grabnică au o basă materialistă. Münchenul e în privinţa aceasta o insulă norocoasă în oceanul de bere bavarez. Curentul idealist, care pre­­domneşte populaţia pare a disolva vieaţa într’o simfonie frumoasă. Aici nu există setea modernă de aur, există cel mult o sete de bere, setea sacră după frumseţă şi perfecţiune. (Silfidele de bere fac o excepţiune). Cei mai mulţi artişti sânt sărmani. Dar’ câtă poesie nu zace în această să­răcie. In odăile lor scunde şi retrase îşi zidesc planurile cele mai fantastice. Ei poartă pe un colţ de paletă o lume întreagă. Cunosc o legendă de moarte, care îmi pică totdeauna în minte, când mă cuget la aceşti oameni singuratici. Era odată de demult un lăutar pătimaş. Toate coardele ’i­ se rupseră pe vioară. In nostalgia cânturilor apuse, plecă la o vrăjitoare blăstămată să-’şi întindă coarde noue pe gâtul diplei. Vrăjitoa­rea îi ceru în schimb se-’i dee nevasta şi copiii. Lăutarul se înfiora la această cerinţă neaşteptată..., dar’ când îi în­corda strunele şi auzi vibratul dulce şi îndelungat al unei doine tânguioase de iubire, începu să-’i crească pieptul şi-’i dete uitând de lume, tot ce ceru, când, că acest nume cu care s-a botezat »Tribuna« este cel mai potrivit ce ’i­ se cuvine. Asupra acestor vom reveni, pentru­ că toate constată, în plină cunoştinţă, im­portanţa epocală a actului, — a cărui însemnătate vom ave prilej a o arăta şi noi, din punctul de vedere curat al che­­stiunei naţionale.* Tribuna Poporului — e interesant ce zice ea — tractează afacerea într’un mod foarte cinic. O publică abia Marţi, sub titlul caracteristic (pentru ea): »Ul­tima puşcătură«, şi în loc de a se rosti meritul cuprinsului ei grav, se preo­cupă de chestii laterale făcându-ne pro­ces de intenţiunile ce am fi avut cu publicarea ei. Vom vorbi special pentru domnii dela »Tribuna Poporului« cu atât mai vîrtos, că ei înşişi au întrerupt armisti­ţiul propus — cine ştie în ce scop! Szabó - tot Szabó! Episcopul Gherlei, acest nenoro­cit archiereu al bisericei unite, a mai făcut una. A adresat clerului din diecesa sa un circular, dat »din şedinţa consisto­rială, ţinută în Gherla la 5 Octomvrie 1898«, prin care comunică în traducere »românească« ordinaţiunea ministrului Wlassics, prin care să dispune, ca în ziua de 19 Noemvrie a fiecărui an să se ţină sărbătoare şcolară de doliu în memoria decedatei Împărătese-Regine, Elisabeta. În textul acestei ordinaţiuni se află în­tre altele şi următorul pasaj, pe ca­­re-­l dăm verbal în traducerea oficioasă a consistorului: »Serbarea de doliu şi de suvenire se se încheie apoi cu rugăciunea noastră naţion­ală, cu »Imnul lui Kölcsey«, cu ale cărui cuvinte fru­moase se cerem binecuvântare dela Dumnezeul Maghiarilor asupra na­­ţiunei noastre şi a tronului*. Şi ordinaţiunea în care se cuprinde o atare blasfemie, contra lui D-zeu şi a neamului românesc, o comunică epi­scopul român (!) din Gherla preoţilor români, ■»cu acea îndrumare, ca toate cele dispuse în aceea să se ob­serve«. Omul n’ar crede, dacă n’ar veda tipărit negru pe alb. Dar’ aceasta nu e numai un servi­lism, ci e păgănism — sau demenţă! Cum poate numi un episcop ro­mân imnul lui Kölcsey »rugăciunea noastră naţională« ? Dar’ cum poate numi peste tot un epi­scop greco-catolic pe D-zeul părinţilor noştri *D-zeul Maghiarilor* ? Care episcop catolic maghiar a mai comis vre­odată un atare act de abso­l­­ută stupiditate sau­­ de păgânism şo­­vinistic maghiar! ? Oare să nu existe vre-un remediu faţă de astfel de archierei, cari compro­mit astfel înalta demnitate, ce ocupă, şi biserica, ce li­ s’a încredinţat spre câr­muire ? Cronică politică. Congresul contra anarchiştilor. Sunt puţine ştirile, ce ne vin de­spre decisiunile congresului anti-anar­­chist din Roma. Congresul n’a primit în principiu măsurile de expulsare faţă de anarchişti, — dar’ va lua alte măsuri pentru de-a împedecă trecerea anarchiştilor din un stat în altul şi a hotărît totodată, că va înfrîna presa anarchistă. La congres sosesc din toate păr­ţile lumei cărţi, manuscripte şi memo­­rande, în cari anarchiştii îşi desvoaltă teoriile. Unele din aceste sînt anonime. Congresul a hotărît, ca toate aceste să se cetească în şedinţe. Mulţi cred, că congresul nu va ave resultate practice. Această părere o susţine Crispi în un articol publicat în Daily Mail. Greutatea principală residă în aceea, că dacă statele ar în­cheia tratate concrete pentru expulsarea şi urmărirea anarchiştilor, atunci se poate întâmpla uşor, ca un stat să se mestece în afacerile interne ale altui stat. Mai departe Anglia nu va lua parte la decisiuni, cari restrîng liber­tatea personală şi îi pun la îndoială dreptul său tradiţional de ospitalitate şi refugiu. Pacea spaniolă-americană. După­ ce s’a decis cedarea insulelor Cuba, Portorico şi Filippine, comisiunea de pace din Paris s’a ocupat cu stabi­lirea unor chestii juridice şi comerciale şi a raporturilor Spaniolilor, cari vor să rămână şi mai departe în aceste insule. Din Madrid se anunţă, că în cortez se va face eventual propunerea de-a se cassa ministeriul de colonii, având acum Spania puţine posesii coloniale. Chestiuni şcolare. Chestia foii pedagogice. S’a fost propus în adunarea învă­ţătorilor rămâni gr.-cat, ţinută în Brad, să se ceară la consistorul din Blaj înfiinţarea unei foi pedagogice. Propu­nerea a aflat echoa şi acum răsună rînd pe rînd din mijlocul tuturor adu­nărilor ce s’au mai ţinut de atunci încoace. Primim în această privinţă o scri­soare, care ni­ se pare vrednică de aten­ţiune, şi la care vom reveni. Iată scrisoarea: Dela marginea Câmpiei, 5 Dec. n. Domnule Redactor! Cetesc în »Tri­buna« nr. 255 sub rubrica »Chestiuni şcolare« o corespondenţă din Poieni, — în care se zice, fcă decisiunea Sibiienilor de a cere cu insistenţă înfiinţarea unei foi pedagogice s’a primit în adunarea de toamnă a învăţătorilor gr.-cat. din tractul Morlacei, ţinută în Hodiş, cu entu­­siasm. Ca să cunoaşteţi istoricul acestei chestiuni am să vă aduc aminte, că în adunarea de astă-primăvară inspectorul r. şcolar domnul Iuliu Bardossy a propus învăţătorilor din tractul gr.-cat. al Sibiiului, ca să se roage comitetul central al Reuniunei din Blaj, pentru­ ca să facă paşii de lipsă la Ven. consistor, — în cauza înfiinţărei unei foi pedago­gice special pe seama întregei provincii metropolitane; — adunarea a şi primit cu unanimitate propunerea aceasta, — ba s’a adresat prin un circular la toate Reuniunile învăţătoreşti din archidie­­cesă, ca să sprijinească reuşirea ace­stei afaceri la comitetul central. Cele mai multe Reuniuni au şi per­­tractat circularul, — au primit fără de nici o obiecţiune ideea, — au făcut în această privinţă representaţiuni cătră comitetul central, — dar’ tocmai fiindcă realizarea ideei acesteia de altmintrelea salutară este foarte grea, nu vedem şi nu cetim nimica despre decisul cen­tralei în această privinţă. Intenţiunea dlui inspector Bardossy este de laudă, ca şi noi învăţătorii să avem odată o foaie specială, în care să se discute chestiunile pedagogice, meto­dice şi alte afaceri de ale noastre, — ba şi statutele Reuniunei generale prescriu asta, dar, ca să avem acum o foaie spe­cială de sine stătătoare nu ne ajung pu­terile materiale, — ca să se adaugă la »Uni­rea« un supliment pur pedagogic, nu va ţine ca scop comitetul central — şi aşa nu ne rămâne alta, decât să ne aliăm cu o altă foaie deja existentă şi cetită în cercuri mai largi, cum este bună­oară Foaia Poporului din Sibiiu, care o ce­tesc pe lângă învăţători şi alţii, prin ur­mare chestiunile pedagogice s’ar lăţi şi între poporul sătean, ceea­ ce ar promova ştiinţa creşterei pruncilor, — ba eu cred, că dacă Reuniunile noastre s’ar pune în conţelegere cu administraţiunea foii ace­steia ar pute exopera, că publicând ea în toată săptămâna câte o­­ş­coală afa­ceri şcolare, preţul foii să rămână tot cel mic de acum, (dela 1 Ian. 1899 încolo va fi mai 2 fl. la an. Red.) când apoi partea cea mai mare din colegii noştri ar pute fi prenumăraţi la astă foaie — şi când pe lângă cele şcolare colegii noştri ar fi în starea cea plăcută de a pute ceti şi ceva despre starea lumei, ba şi chestiuni economice şi în urmă şi cele de beletri­stice. Noi am mai avut în Blaj o foaie şcolastică, — care sub direcţiunea rev. domn Ioan M. Moldovan, atunci canonic( care acum preposit capitular a fost emi­nent redactată, dar’ din lipsă de spri­jin material a încetat. Tot aşa a păţit-o foaia pedagogică foarte bine scrisă a lui Vasile Petri, pentru­ ce să facem dar’ încercare nouă, când prada ne în­vaţă, că la susţinerea unei foi sânt multe de lipsă! Eu am safevat chestiunea aceasta; îi învit pe colegii mei, să o discute în adunările lor, ba să-’şi dee părerile lor prin jurnale, ca aşa până la finea anu­lui acesta să fim în clar cu afacerea, car’ părerea »Mărgineanului« din numărul 256 al »Gazetei Transilvaniei«, ca să ne aliăm la »Foaia Pedagogică« din Sibiiu aş părtini-o numai atunci, când aceea s’ar desbrăca de coloritul seu confesio­nal şi s’ar face numai naţională, Câmpeanul. Ca lăutarul sânt şi artiştii. Aban­donaţi şi flămânzi jertfesc tot ce au pentru idealurile visate, şi câţi nu cad , murind pe o margine de drum, departe de vatra natală şi de ţintele sperate. Traian Mihaiu. 4 848, c­ ifronara anului. Grab, 6 Decemvrie. Generalul austriac Schlick din Galiţia vine cu o armată în comitatul Şaroş şi ocupă comunele Zboro şi Szvolnik. Ungurii, încă şi armata, au fugit dinaintea lui. Scopul lui este a se întâlni cu armata lui Windischgrätz. (Wint. nr. 103). Sibiiu, 6 Decemvrie. Generalul Bem trimite cătră toţi locui­torii Ardealului o declaraţiune în sensul că­reia guvernul maghiar promite egalitate în drept fără considerare de naţionalitate şi reli­­giune; promite că oficiile se vor da fără con­siderare la naştere, la limbă şi confesiune. Lucrurile comunale se pot face în limba co­munei. — Mai departe promite guvernul, că se va îngriji de văduvele şi orfanii celor omo­­rîţi în luptă, precum şi de cei­ ce s’au făcut neputincioşi prin luptă. (Röv. Okm. nr. 134). Sibiiu, 6 Decemvrie. Prințul Lieven, adjutantul general al îm­păratului Nicolae a oferit în numele acestuia I lui Windischgrätz marea cruce a ordului Sf. I George și lui Iellach­i marea cruce a ordului S. Vladimir. Intrun autograf le exprimă plăcerea pentru vitejia arătată la cuprinderea Vienei. (S. B. nr. 132). Cluj, 6 Decemvrie. Urban dă o proclamaţiune, în care spune că ori­ce primar, notar, jurat al vre­unei co­mune, care nu şi-ar comunica apropierea re­belilor, ori chiar va simpatisa cu ei, va fi îm­puşcat. Fiecare comună, prin care trece, să arboreze şi steagul austriac, ori unul alb. Locuitorii depun armele şi le predau miliţiei împărăteşti. Pentru fiecare Român spânzurat de Maghiari, va spânzura doi Ma­ghiari. (S. B. nr. 138). Braşov, 6 Decemvrie. Săcuii s’au hotărît a cuprinde Braşovul. Braşovenii au cerut ajutor dela Puchner, ceea­ ce auzind Săcuii s’au retras fără asalt. Cu oca­siunea retragerei lor au fost bătuţi la St.­Pe­­tru, la Herman şi la Prejmer. (Bakk : Kezdiv. tort.) Pesta, 6 Decemvrie. Comisiunea de apărarea patriei hotăre­­şte ca suboficerii şi ficiorii, cari vor rămâne în armată, deşi ’şi-au împlinit anii de serviciu, să aibă soldul mai mare cu 1/1 parte. (Közi, nr. 180). Londra, 6 Decemvrie. După­ ce Szalay a făcut guvernului en­glez toate propunerile ce ’i-a fost încredinţat Kossuth, Palmerston într’o epistolă ’i-a răs­puns aşa: »Guvernul Britaniei cunoaşte Ungaria nu­mai ca o parte constitutivă a Austriei. Dacă trimisul are ceva cu guvernul critic... aceest * Sibiiu, 7 Dec. n. Chirotoniri. La 2 Decemvrie, cu ocazia oficiărei serviciului divin din pri­lejul iubileului preagraţiosului nostru Monarch, în catedrala română gr.-or. din Arad a fost chirotonit întru pro­­topresbiter onorar dl loan Groza, refer. bis. al consistorului din Oradea-mare, care dl Procopie Givulescu a fost chiro­tonit întru preot. Tot cu acest prilej a fost distins cu brâu roșu profesorul sein. dl loan Petran, dl preot din Şepreuş Corneliu Ursuţ, dl preot din Măderat Ioan Mo­­rariu, ieromonachul de la mănăstirea Hodoş-Bodrog Teofil Seculici şi dl preot din Silinghia Axente Chirilă. Raportul anual al soc. acad. ro­mâno »Junimea« din Cernăuţi, pe care l-am primit acum, conţine o amă­nunţită dare de seamă despre bogata activitate a bravei noastre tinerimi aca­demice din Cernăuţi, în decursul anului administrativ al XX. (dela 15 Noemvrie 1897 până la 27 Noemvrie 1898). Din bogatele date ale acestui raport extragem următoarele: In decursul anului societatea »Ju­nimea« a aranjat cu splendid succes:un bal, două comersuri festive, patru serate cu dans şi o excursiune. în şedinţele literare s’au cetit 2 operate. Cabinetul de lectură a pus la disposiţiunea membrilor 32 ziare şi re­viste, între cari 8 nemţeşti. Biblioteca s’a înmulţit în anul trecut în 87 opuri în 110 volume, astfel că la finea anului a dispus de 2513 opuri în 3330 volume şi broşuri. Averea societăţei în total la finea anului a fost de 3559 fl. 32 cr. Membrii societăţei cu finea anului au fost: 34 onorari, 13 fundatori, 3 sprijinitori, 25 binefăcători, 89 emeri­­taţi şi 31 ordinari ; în total dar’: 195­­ membri. Perderi dureroase a îndurat­­ societatea prin trecerea din vieaţă alor 25 membri ai sei.* în cercul Iliei (com. Hunedoarei) a fost ales ca tutor orfanal dl Ioanichie Olariu, învăţător în pensiune, mulţu­mită ţinutei bărbăteşti a Românilor de acolo.

Next