Tribuna, noiembrie 1898 (Anul 15, nr. 238-261)
1898-11-26 / nr. 258
Pag. 1034 Sibiu, Joi, TRIBUNA 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1898 Nr. 258 pabili de a se conduce ? Dacă se acoardă pe seama copiilor şi a minorilor scut în contra lor înşile, nu e datoare oare societatea tot aşa să acoarde scut şi oamenilor maturi, — cari înse nu sânt capabili, nici ei, de a se stăpâni pe sine ? Dacă jocul de cărţi, beţia, desfrînarea, lenevia sau necurăţenia sunt tot aşa de stricăciose pentru binele omului şi împedecă tot aşa perfecţionarea ca multe, sau ca cele mai multe dintre acţiunile oprite de lege, — de ce (s’ar putea întreba) să nu poarte grije legea, ca să le suprime şi pe acestea, — întru cât lucrul e compatibil cu admisibilitatea şi cu convenţiile sociale? (Va urma). ---'»«nu Scrisoarea dlui Sturdza. — Revista presei. — După informaţiunile ce avem scrisoarea dlui D. A. Sturdza, ce am publicat deunăzi, a făcut în Bucureşti, ca pretutindenea la Românii serioşi, cari pătrund situaţia actuală, cea mai adâncă impresiune. Toţi recunosc gravitatea excepţională a fatalului fapt, isvorul întregei nenorocite crise, sub ale cărei urmări suferim şi azi, în lipsă de spaţiu marcăm numai câteva din aprecierile ce ’i s’au făcut la primul moment. Timpul o apreciază într’un primarticol întitulat »O faptă neagră«. Sfatul dlui Sturdza îl numeşte sfatul lui Iuda, car’ scrisoarea însăşi o numeşte o »scrisoare apocaliptică în care Sturdza apare în toată goliciunea răutăţei sale pătimaşe, ascunsă în dosul unei smerenii prefăcute, care merge până a pune data »înălţărei Domnului« în josul unui act de înjosire«.* Drapelul publică în mod distinct sfîrşitul scrisoarei, conţinând păcătoasa conclusiune şi îşi reservă a reveni. Scrisoarea însăşi o numeşte »un document important«.* Epoca cualifică pe dl Sturdza drept »un monstru«. Arată excepţionala gravitate a acestui prim pas spre abis al dlui Sturdza şi întreabă »ce zice partidul liberal — care a mai rămas curat de atingerile acestui monstru?« * Adevărul zice, că scrisoarea ne arată marea şi nedeamna schimbare la faţă în chestia naţională a dlui Sturdza. Bine zice »Tribuna«, că ea va face lumină deplină, dar e o lumină tristă. * Dreptatea resumă ce înseamnă scrisoarea lui Sturdza, înseamnă, că cel ce a decorat pe Jeszenszky şi a dat o lovitură şcoalelor naţionale, a sfătuit pe condamnaţii de peste munţi să facă în România un centru de conspiraţie. * La Roumanie publică în primul loc scrisoarea şi o apreciază apoi într’un articol cu titlul »Vhomme-Désastre“, zi FOIŢA „TRIBUNEI“. IMPRESII DIN MÜNCHEN. — Scrisoare particulară a »Tribunei«. — München, 26 Noemvrien. E ceva imposant această mare clădire numită »Löwenbrauhaus«. Pe cât afli de ușor drumul în lăuntru, pe atât e de greu să eși afară, mai ales dacă ai beut cu o halbă prea mult. Nici firul Ariadnei nu te mai scoate atunci din ghiarele de bălaur ale unui Katzenjammer straşnic. înainte-mi am tocmai o ploscă teutonică din care se obicinueşte a se bea berea în acest locaş monstru. Am promis a face o analiză acestui fluid trândav. Dar, cred, că o astfel de disertaţie e superfluă, deoarece se află în toate cărţile de chemie. Stomachul o destilează destul de conştient, şi nu-i bine să te amesteci în afaceri străine, căci altcum îţi merge ca regretabilului Treipicioare. Cunoştinţele mele chemice nu sânt prea specifice, şi dacă aş încerca o analiză, aş comite cel mult un »bordereau« confus. Cum s’ar şi potrivi formulele complicate, potenţele abstracte şi parantesele simbolice care le are formula berei, cu cârdurile juvenile şi joviale a chelnăriţelor cochete şi frumoase! Pe cât e berea de brună şi de condensată, pe atât sunt aceste libelule sprintene de albe şi de gingaşe. Când întri în acest »Löwenbrauhaus« îţi pare că întri într’un raiu modern, c’o sută de Eve. Şi dacă ai ave nu ca Paris, un măr, ci zece la buzunar, nu ai şti cum să le împărţeşti, căci una îţi suride mai ispititor decât ceealaltă, mai ales dacă simte că eşti străin. De porţi un pardesiu ori un jobenjraai »aparte« şi spui că eşti American, Rus, ori ficior de boier din Bucureşti, te ţin imediat milionar şi dacă vreai te ţine şi în braţe. Pe cât e părul acestor silfide de bere de auriu, pe atât e magnetismul lor după lucitorul aur de mare, şi la câte relaţii amoroase, secrete nocturne, nu dă această bere întunecată vieaţă !... De la o astfel de blondină sensitivă am învăţat cu ocasiunea unui tămbălău artistic o strofă drăguţă: In München ist es herrlich, In München ist es schön, Geht man da mal spazieren, So kann man vieles seh’n. Şedeam la un corn de masă şi ascultam cu ţigareta aprinsă aceste şire cu o nespusă plăcere. Simţul, că şi eu mă aflu în această Meccă modernă a artelor, mă transporta într’o disposiţie fericită. Toate tablourile splendide, busturile şi figurile silfidice de marmoră care le văzusem în zilele din urmă, păreau că joacă o horă legendară în jurul meu, un Quadrill nălucitor. Eram trist şi totuşi pătruns de o mulţumire optimistă, căci orice lucrare de geniu te doboară, pe cât te ridică. Nu cred să curgă prin vinele unui oraş, un sânge mai artistic, ca chiar în München. Aici sânt fântânile ascunse pentru poesia colorilor şi tainele sculpturei. Pe strade, prin birturi şi cafenele întâlneşti o lume nouă. Nu vezi fisionomiile de duium, cursul monoton al unei vieţi tăcute, ci feţe expresive şi caracteristice, un impuls singuratic, ceva din mişcările nelămurite ale unei mări. Mai tot trecătorul are ceva neaşteptat, particular, căci fieştecare dintre ei e un artist în felul lui. Unde priveşti observi o eleganţă calmă, şi întreaga atmosferă pare pătrunsă ca de un ozon spiritual. Münchenul e un Monte-Carlo intelectual, pentru bursierii-artişti. Aceeaşi sete, aceeaşi nelinişte şi excitare, ca la jocurile de roletă. O lume volatică şi bizară se opreşte aici în fugă după idealuri, după noroc şi glorie. Orice ziuă aduce sensaţii impulsive. Un tablou nou, o concepţie mai marcantă de sculptură, un premiu câştigat, dau naştere la o mulţime de dispute şi critici. Motorul principal al societăţei actuale e materialismul. El mişcă şi agitează lumea de azi, toate întrebările arzătoare care cer o soluţie grabnică au o basă materialistă. Münchenul e în privinţa aceasta o insulă norocoasă în oceanul de bere bavarez. Curentul idealist, care predomneşte populaţia pare a disolva vieaţa într’o simfonie frumoasă. Aici nu există setea modernă de aur, există cel mult o sete de bere, setea sacră după frumseţă şi perfecţiune. (Silfidele de bere fac o excepţiune). Cei mai mulţi artişti sânt sărmani. Dar’ câtă poesie nu zace în această sărăcie. In odăile lor scunde şi retrase îşi zidesc planurile cele mai fantastice. Ei poartă pe un colţ de paletă o lume întreagă. Cunosc o legendă de moarte, care îmi pică totdeauna în minte, când mă cuget la aceşti oameni singuratici. Era odată de demult un lăutar pătimaş. Toate coardele ’i se rupseră pe vioară. In nostalgia cânturilor apuse, plecă la o vrăjitoare blăstămată să-’şi întindă coarde noue pe gâtul diplei. Vrăjitoarea îi ceru în schimb se-’i dee nevasta şi copiii. Lăutarul se înfiora la această cerinţă neaşteptată..., dar’ când îi încorda strunele şi auzi vibratul dulce şi îndelungat al unei doine tânguioase de iubire, începu să-’i crească pieptul şi-’i dete uitând de lume, tot ce ceru, când, că acest nume cu care s-a botezat »Tribuna« este cel mai potrivit ce ’i se cuvine. Asupra acestor vom reveni, pentru că toate constată, în plină cunoştinţă, importanţa epocală a actului, — a cărui însemnătate vom ave prilej a o arăta şi noi, din punctul de vedere curat al chestiunei naţionale.* Tribuna Poporului — e interesant ce zice ea — tractează afacerea într’un mod foarte cinic. O publică abia Marţi, sub titlul caracteristic (pentru ea): »Ultima puşcătură«, şi în loc de a se rosti meritul cuprinsului ei grav, se preocupă de chestii laterale făcându-ne proces de intenţiunile ce am fi avut cu publicarea ei. Vom vorbi special pentru domnii dela »Tribuna Poporului« cu atât mai vîrtos, că ei înşişi au întrerupt armistiţiul propus — cine ştie în ce scop! Szabó - tot Szabó! Episcopul Gherlei, acest nenorocit archiereu al bisericei unite, a mai făcut una. A adresat clerului din diecesa sa un circular, dat »din şedinţa consistorială, ţinută în Gherla la 5 Octomvrie 1898«, prin care comunică în traducere »românească« ordinaţiunea ministrului Wlassics, prin care să dispune, ca în ziua de 19 Noemvrie a fiecărui an să se ţină sărbătoare şcolară de doliu în memoria decedatei Împărătese-Regine, Elisabeta. În textul acestei ordinaţiuni se află între altele şi următorul pasaj, pe care-l dăm verbal în traducerea oficioasă a consistorului: »Serbarea de doliu şi de suvenire se se încheie apoi cu rugăciunea noastră naţională, cu »Imnul lui Kölcsey«, cu ale cărui cuvinte frumoase se cerem binecuvântare dela Dumnezeul Maghiarilor asupra naţiunei noastre şi a tronului*. Şi ordinaţiunea în care se cuprinde o atare blasfemie, contra lui D-zeu şi a neamului românesc, o comunică episcopul român (!) din Gherla preoţilor români, ■»cu acea îndrumare, ca toate cele dispuse în aceea să se observe«. Omul n’ar crede, dacă n’ar veda tipărit negru pe alb. Dar’ aceasta nu e numai un servilism, ci e păgănism — sau demenţă! Cum poate numi un episcop român imnul lui Kölcsey »rugăciunea noastră naţională« ? Dar’ cum poate numi peste tot un episcop greco-catolic pe D-zeul părinţilor noştri *D-zeul Maghiarilor* ? Care episcop catolic maghiar a mai comis vreodată un atare act de absolută stupiditate sau de păgânism şovinistic maghiar! ? Oare să nu existe vre-un remediu faţă de astfel de archierei, cari compromit astfel înalta demnitate, ce ocupă, şi biserica, ce li s’a încredinţat spre cârmuire ? Cronică politică. Congresul contra anarchiştilor. Sunt puţine ştirile, ce ne vin despre decisiunile congresului anti-anarchist din Roma. Congresul n’a primit în principiu măsurile de expulsare faţă de anarchişti, — dar’ va lua alte măsuri pentru de-a împedecă trecerea anarchiştilor din un stat în altul şi a hotărît totodată, că va înfrîna presa anarchistă. La congres sosesc din toate părţile lumei cărţi, manuscripte şi memorande, în cari anarchiştii îşi desvoaltă teoriile. Unele din aceste sînt anonime. Congresul a hotărît, ca toate aceste să se cetească în şedinţe. Mulţi cred, că congresul nu va ave resultate practice. Această părere o susţine Crispi în un articol publicat în Daily Mail. Greutatea principală residă în aceea, că dacă statele ar încheia tratate concrete pentru expulsarea şi urmărirea anarchiştilor, atunci se poate întâmpla uşor, ca un stat să se mestece în afacerile interne ale altui stat. Mai departe Anglia nu va lua parte la decisiuni, cari restrîng libertatea personală şi îi pun la îndoială dreptul său tradiţional de ospitalitate şi refugiu. Pacea spaniolă-americană. După ce s’a decis cedarea insulelor Cuba, Portorico şi Filippine, comisiunea de pace din Paris s’a ocupat cu stabilirea unor chestii juridice şi comerciale şi a raporturilor Spaniolilor, cari vor să rămână şi mai departe în aceste insule. Din Madrid se anunţă, că în cortez se va face eventual propunerea de-a se cassa ministeriul de colonii, având acum Spania puţine posesii coloniale. Chestiuni şcolare. Chestia foii pedagogice. S’a fost propus în adunarea învăţătorilor rămâni gr.-cat, ţinută în Brad, să se ceară la consistorul din Blaj înfiinţarea unei foi pedagogice. Propunerea a aflat echoa şi acum răsună rînd pe rînd din mijlocul tuturor adunărilor ce s’au mai ţinut de atunci încoace. Primim în această privinţă o scrisoare, care ni se pare vrednică de atenţiune, şi la care vom reveni. Iată scrisoarea: Dela marginea Câmpiei, 5 Dec. n. Domnule Redactor! Cetesc în »Tribuna« nr. 255 sub rubrica »Chestiuni şcolare« o corespondenţă din Poieni, — în care se zice, fcă decisiunea Sibiienilor de a cere cu insistenţă înfiinţarea unei foi pedagogice s’a primit în adunarea de toamnă a învăţătorilor gr.-cat. din tractul Morlacei, ţinută în Hodiş, cu entusiasm. Ca să cunoaşteţi istoricul acestei chestiuni am să vă aduc aminte, că în adunarea de astă-primăvară inspectorul r. şcolar domnul Iuliu Bardossy a propus învăţătorilor din tractul gr.-cat. al Sibiiului, ca să se roage comitetul central al Reuniunei din Blaj, pentru ca să facă paşii de lipsă la Ven. consistor, — în cauza înfiinţărei unei foi pedagogice special pe seama întregei provincii metropolitane; — adunarea a şi primit cu unanimitate propunerea aceasta, — ba s’a adresat prin un circular la toate Reuniunile învăţătoreşti din archidiecesă, ca să sprijinească reuşirea acestei afaceri la comitetul central. Cele mai multe Reuniuni au şi pertractat circularul, — au primit fără de nici o obiecţiune ideea, — au făcut în această privinţă representaţiuni cătră comitetul central, — dar’ tocmai fiindcă realizarea ideei acesteia de altmintrelea salutară este foarte grea, nu vedem şi nu cetim nimica despre decisul centralei în această privinţă. Intenţiunea dlui inspector Bardossy este de laudă, ca şi noi învăţătorii să avem odată o foaie specială, în care să se discute chestiunile pedagogice, metodice şi alte afaceri de ale noastre, — ba şi statutele Reuniunei generale prescriu asta, dar, ca să avem acum o foaie specială de sine stătătoare nu ne ajung puterile materiale, — ca să se adaugă la »Unirea« un supliment pur pedagogic, nu va ţine ca scop comitetul central — şi aşa nu ne rămâne alta, decât să ne aliăm cu o altă foaie deja existentă şi cetită în cercuri mai largi, cum este bunăoară Foaia Poporului din Sibiiu, care o cetesc pe lângă învăţători şi alţii, prin urmare chestiunile pedagogice s’ar lăţi şi între poporul sătean, ceea ce ar promova ştiinţa creşterei pruncilor, — ba eu cred, că dacă Reuniunile noastre s’ar pune în conţelegere cu administraţiunea foii acesteia ar pute exopera, că publicând ea în toată săptămâna câte oşcoală afaceri şcolare, preţul foii să rămână tot cel mic de acum, (dela 1 Ian. 1899 încolo va fi mai 2 fl. la an. Red.) când apoi partea cea mai mare din colegii noştri ar pute fi prenumăraţi la astă foaie — şi când pe lângă cele şcolare colegii noştri ar fi în starea cea plăcută de a pute ceti şi ceva despre starea lumei, ba şi chestiuni economice şi în urmă şi cele de beletristice. Noi am mai avut în Blaj o foaie şcolastică, — care sub direcţiunea rev. domn Ioan M. Moldovan, atunci canonic( care acum preposit capitular a fost eminent redactată, dar’ din lipsă de sprijin material a încetat. Tot aşa a păţit-o foaia pedagogică foarte bine scrisă a lui Vasile Petri, pentru ce să facem dar’ încercare nouă, când prada ne învaţă, că la susţinerea unei foi sânt multe de lipsă! Eu am safevat chestiunea aceasta; îi învit pe colegii mei, să o discute în adunările lor, ba să-’şi dee părerile lor prin jurnale, ca aşa până la finea anului acesta să fim în clar cu afacerea, car’ părerea »Mărgineanului« din numărul 256 al »Gazetei Transilvaniei«, ca să ne aliăm la »Foaia Pedagogică« din Sibiiu aş părtini-o numai atunci, când aceea s’ar desbrăca de coloritul seu confesional şi s’ar face numai naţională, Câmpeanul. Ca lăutarul sânt şi artiştii. Abandonaţi şi flămânzi jertfesc tot ce au pentru idealurile visate, şi câţi nu cad , murind pe o margine de drum, departe de vatra natală şi de ţintele sperate. Traian Mihaiu. 4 848, c ifronara anului. Grab, 6 Decemvrie. Generalul austriac Schlick din Galiţia vine cu o armată în comitatul Şaroş şi ocupă comunele Zboro şi Szvolnik. Ungurii, încă şi armata, au fugit dinaintea lui. Scopul lui este a se întâlni cu armata lui Windischgrätz. (Wint. nr. 103). Sibiiu, 6 Decemvrie. Generalul Bem trimite cătră toţi locuitorii Ardealului o declaraţiune în sensul căreia guvernul maghiar promite egalitate în drept fără considerare de naţionalitate şi religiune; promite că oficiile se vor da fără considerare la naştere, la limbă şi confesiune. Lucrurile comunale se pot face în limba comunei. — Mai departe promite guvernul, că se va îngriji de văduvele şi orfanii celor omorîţi în luptă, precum şi de cei ce s’au făcut neputincioşi prin luptă. (Röv. Okm. nr. 134). Sibiiu, 6 Decemvrie. Prințul Lieven, adjutantul general al împăratului Nicolae a oferit în numele acestuia I lui Windischgrätz marea cruce a ordului Sf. I George și lui Iellachi marea cruce a ordului S. Vladimir. Intrun autograf le exprimă plăcerea pentru vitejia arătată la cuprinderea Vienei. (S. B. nr. 132). Cluj, 6 Decemvrie. Urban dă o proclamaţiune, în care spune că orice primar, notar, jurat al vreunei comune, care nu şi-ar comunica apropierea rebelilor, ori chiar va simpatisa cu ei, va fi împuşcat. Fiecare comună, prin care trece, să arboreze şi steagul austriac, ori unul alb. Locuitorii depun armele şi le predau miliţiei împărăteşti. Pentru fiecare Român spânzurat de Maghiari, va spânzura doi Maghiari. (S. B. nr. 138). Braşov, 6 Decemvrie. Săcuii s’au hotărît a cuprinde Braşovul. Braşovenii au cerut ajutor dela Puchner, ceea ce auzind Săcuii s’au retras fără asalt. Cu ocasiunea retragerei lor au fost bătuţi la St.Petru, la Herman şi la Prejmer. (Bakk : Kezdiv. tort.) Pesta, 6 Decemvrie. Comisiunea de apărarea patriei hotăreşte ca suboficerii şi ficiorii, cari vor rămâne în armată, deşi ’şi-au împlinit anii de serviciu, să aibă soldul mai mare cu 1/1 parte. (Közi, nr. 180). Londra, 6 Decemvrie. După ce Szalay a făcut guvernului englez toate propunerile ce ’i-a fost încredinţat Kossuth, Palmerston într’o epistolă ’i-a răspuns aşa: »Guvernul Britaniei cunoaşte Ungaria numai ca o parte constitutivă a Austriei. Dacă trimisul are ceva cu guvernul critic... aceest * Sibiiu, 7 Dec. n. Chirotoniri. La 2 Decemvrie, cu ocazia oficiărei serviciului divin din prilejul iubileului preagraţiosului nostru Monarch, în catedrala română gr.-or. din Arad a fost chirotonit întru protopresbiter onorar dl loan Groza, refer. bis. al consistorului din Oradea-mare, care dl Procopie Givulescu a fost chirotonit întru preot. Tot cu acest prilej a fost distins cu brâu roșu profesorul sein. dl loan Petran, dl preot din Şepreuş Corneliu Ursuţ, dl preot din Măderat Ioan Morariu, ieromonachul de la mănăstirea Hodoş-Bodrog Teofil Seculici şi dl preot din Silinghia Axente Chirilă. Raportul anual al soc. acad. româno »Junimea« din Cernăuţi, pe care l-am primit acum, conţine o amănunţită dare de seamă despre bogata activitate a bravei noastre tinerimi academice din Cernăuţi, în decursul anului administrativ al XX. (dela 15 Noemvrie 1897 până la 27 Noemvrie 1898). Din bogatele date ale acestui raport extragem următoarele: In decursul anului societatea »Junimea« a aranjat cu splendid succes:un bal, două comersuri festive, patru serate cu dans şi o excursiune. în şedinţele literare s’au cetit 2 operate. Cabinetul de lectură a pus la disposiţiunea membrilor 32 ziare şi reviste, între cari 8 nemţeşti. Biblioteca s’a înmulţit în anul trecut în 87 opuri în 110 volume, astfel că la finea anului a dispus de 2513 opuri în 3330 volume şi broşuri. Averea societăţei în total la finea anului a fost de 3559 fl. 32 cr. Membrii societăţei cu finea anului au fost: 34 onorari, 13 fundatori, 3 sprijinitori, 25 binefăcători, 89 emeritaţi şi 31 ordinari ; în total dar’: 195 membri. Perderi dureroase a îndurat societatea prin trecerea din vieaţă alor 25 membri ai sei.* în cercul Iliei (com. Hunedoarei) a fost ales ca tutor orfanal dl Ioanichie Olariu, învăţător în pensiune, mulţumită ţinutei bărbăteşti a Românilor de acolo.