Tribuna, septembrie 1901 (Anul 18, nr. 161-180)

1901-09-26 / nr. 177

Ariul XVIII Sibliu, Mercuri 26 Septemvrie (9 Octom­vriei) 1901 Nr. 177 ABONAMENTELE Pentru Siblin : luni 1 oor. 70 bani, '/« an 5 cor., »/, 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la paeS an 80 bani pe vina mai mult Pentru monarchie s 1 lună 2 cor. 40 bani,­­/« an 7 cor. și an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru Romftnia gi străinătate: */, an 10 franci, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai platindu-se înainte. INSERŢIUNILE an fir garmond prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani a treia­ oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Popiăcei Nr. 16. Se preau infer* la poate vi librării. Epistoie nefranc&te *e refulă. — Manuscripte nu s e înapoia. — Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie« Cioclii Tiszaiştilor. Politica tiszaistă a început «o-'şi aducă roadele — neprevăzute de Un­gurii orbiţi de şovinism, dar’ naturale şi logice. Cum falsă a fost întreagă po­litica ganetului din Bihor, false şi ne­­calculate îi sânt şi resultatele. Tisza Kálmán s’a folosit de trei mijloace, căci principii nu le putem numi — pentru-ca să ajungă aceea­ ce a fost. In faţa naţiunii maghiare a păşit ca un fervent kossuthist, ca un înfocat adict al principiilor revoluţionare dela patruzeci-şi-opt. Ajuns odată mare şi temut,­­şi-a întors ochii spre Viena, acceptând dua­lismul și fusionând. Odată în fruntea afacerilor, tre­buia să aleagă, ori Viena și atunci în cuiu cu principiile din trecut, ori prin­cipiile și atunci trebuia să se dee jos de pe piedestalul puterii. Din această dilemă Tisza Kálmán ■’a scos cu o deosebită viclenie. In sus a ocroat să-’şi asigure posiţia şi influ­enţa, prin continuă referire la pericolul kossuthist. El Bo gira ca unicul, care e in stare să înfrîneze pe revoluţionarii din Ungaria. Ear’ creditul perdut faţă de naţiunea maghiară ’l-a inlocuit prin — Evrei şi prin şovinismul cel mai tur­bat, bine ştiind, că totul se iartă ace­luia, care se declară gata să sugrume pe nemaghiarii din Ungaria. Jidovimea în schimbul, ce e drept, al tuturor drepturilor posibile, a pus la dispoziţia lui Tisza capitalele electorale, cu ajutorul cărora acesta­­şi-a creat ma­jorităţile necesare, pe cari printr’o dis­ciplină şi severitate iacobinică le-a ţinut in frâu şi le-a folosit aşa cum el a voit întotdeauna. In ochii Ungurilor, cum am spus, arunca praful şovinismului in­tolerant, ca astfel să nu observe ce face el. Timpul a trecut. Jidovimea strînsă la pieptul lui Tisza in timpul teroris­mului şi omnipotenţei tiszaiste a cre­scut mare şi s’a infiltrat In toate ra­murile vieţii sociale şi de stat in aşa mod puternic, încât te îngrozeşti. Băncile, fabricele, comerciul şi industria, catedrele universitare in mare parte, ştiinţa şi literatura şi in primul rind publicistica, a ajuns aproape esclusiv în mâna Jidanilor. Stăpâni pe opinia publică, deveniţi mari proprietari în urma nimicirii multor familii magnate, având finanţele Ungariei, comerciul şi industria în mânile lor — Jidovii au în­­ceput să păşească tot mai pretensiv, să se afirme tot mai mult în guvernarea statului. In scopul acesta Jidovii nu se dau înapoi dela nimic. Ei devin kossuthişti, liberali, ugronişti, radicali, ori ce, numai se se poată afirma în stat, fără însă să-­şi părăsească natura, obiceiurile, ori­ginea şi solidaritatea israelită. Ori-cât ’şi-ar maghiarisa ei numele, ori-cât ar striga ei, că sânt Unguri, toate acestea le fac numai cu scopul, ca să poată es­­pioata cu atât mai uşor toate avanta­­giile puterii de stat. Că uu­’şi uită Evreii de ceea­ ce sânt, o dovedesc multe fundaţiuni şi instituţiuni filantropice, făcute de capi­talişti Evrei, cari erau consideraţi ca prefăcuţi cu trup cu suflet în Maghiari. In timpul din urmă Jidovimea din Ungaria a ajuns un record, ca nicăiri în alte state. Şi resultatele ajunse în Ungaria de Evrei, ar trebui să-­i pună pe Unguri în primul loc pe gânduri. Curia, cel mai superior for judecatoresc din Ungaria, a fost ştirbit in nimbul seu, de un jude Evreu Kormos. Cariera ad­­vocaţială au dejosit-o Jidanii la un fel de geşeftărie. Medici şefi la spitale şi medici ceronaui mai peste tot locul sânt jidani, tăind astfel cariera tinerilor creştini. Acum au năvălit asupra parlamen­­tului Peste treizeci de deputaţi jidavi vor ocupa loc în corpul legiuitor din Budapesta în viitorul periool parla­mentar. E un număr considerabil acesta, gândindu-ne la alte state şi la propor­ţia numerică a popoarelor, cari compun Ungaria. Acesta este resultatul politicei false şi perfide, inaugurate de ganeful din Bihor. Corupţia în alegeri jidovimea a întrodus-o. Ei au înjghebat cumpăra­rea de suflete. In schimbul »nobilităţii», a titlurilor felurite, Jidanii cu ocasiunea alegerilor au versat aşa-zicend paralele ca un povoiu asupra alegătorilor, — până mai în trecut in interesul şi al lui Tisza, care acum în interesul lor, contra clipei tiszaiste. Corteşii electorali, cei mai îndrăs­­neţi sunt jidani. Candidaţii jidovi în­vaţă limba poporului, îi promit sprijin pe teren bisericesc şi şcolar, intre Ro­mâni se dau de Români, între Unguri de Unguri, nimic nu lasă din şcoala apucătorilor corteşeşti pe lângă parale, numai să poată ajunge la un scaun în casa ţării. E curios joc al sorţii, că de data aceasta, clica tissaistă a simţit mai mult lovitura evreiască. Tisza ’i-a crescut pe Jidovi şi ’i-a făcut tari şi mari, împreună au introdus corupţia în Ungaria, şi acea­stă corupţie în locul prim pe tiszaişti îi îngroapă în valurile­’i murdare. Aici sânt esemplele. Jidanul Barta Ferencz a trântit pe Cajdin la Beiuş. Celelalt jidan kossuthist cu nume Ungu­resc, Bernăt, a răsturnat la lunca pe stu­pul tiszaiştilor din Bihor, pe Hlatky Endre, car’ jurnalistul jidan din Buda­pesta Dr. Löw, era cât p'aci să aducă pe contele Tisza István la soar­te a tâ­­tâne­seu. Sĕ mai adaogem pasul ministrului de justiţie Plósz Sándor, care a mân­cat-o nespălat faţă de micul ovreiaş ko­ssuthist, advocăţelul Reicht Ori învin­gerea perciunatului Weisskopf - Vă­­zsonyi faţă de Radooza János ? Căci pe Plósz şi pe Radooza încă-­i putem nu­măra între »foştii« tiszaişti, deşi în tim­­din urmă au îmbrăcat mantaua lui Széll. Ori-ne Ungur cu mintea la loc, ar pută învăţa foarte mult din aceste ca­şuri, nu întămplătoare, ci resultate logice ale politicei bătrânului Tisza. Concetăţenii noştri israeliţi sunt aceia, cari zugrăvesc aim­ic pe Nema­ghiarii din Ungaria în colori de panslavi, dacoromâni şi pangermani. Scopul lor este, să acvireze duşmani Maghiarilor ca astfel aceştia încurcaţi fiind, ei să tragă o rentă politică cât se poate de grasă. Cu ocasiunea aceasta, renta poli­ticei lor a fost considerabilă. Şi, — Tisza Kálmán a trebuit să plătească pvota cea mai mare din această rentă. Cioclii elicei tissaiste putem zi­ce, că au fost Jidanii. Chiar şi in Orade, unde numărul jidanilor e colosal — şi e ştiut, că Evreii sânt pretutindeni aproape toţi alegători şi solidari — catastrofa lui Tisza lor e de a se atribui. Fi-va aceasta o lecţie pentru vii­torii politiciani Maghiari? A­r. voiaj de propagandă rusească şi in timpul acesta ziarul a înce­tat să mai apară. Reintorcân­­du-se Ilici, ziarele din Bucureşti anunţă, că „ Vostok“ va continua cu apariţia. Oare pănă când ! Un mare sprijinitor al lui „Vostok“ şi preste tot al propa­gandei ruseşti, cum anunţă zia­rele din România, este un boier moldovan, Brăescu din comuna Scurta. Acesta e „coada la to­ii por „Bunul singur — zice „Apor. Naţ.­i — dar­ e destul spre a ne dogori de ruşine obrazul ro­mânesc“ . . . Parlamentul austriac se în­truneşte, cum am amintit ieri, în 17 i. c. La ordinea zilei, in prima şedinţă sunt puse următoarele obiecte: Prima cetire a legii financiare şi a budgetului pentru anul 1901 şi raportul secţiei eco­nomice, privitor la înfiinţarea de întru­niri agricole ale economilor. Sibiiu, 8 Oct. 1901. Prima şedinţă a dietei. Dieta nouă, cum ştim, e convocată în sesiune de cătră Maiestatea Sa pe 24 Octom­­vrie n. In urmarea acestui termin şi in conformitate cu regulamentul intern al dietei, prima şedinţă se va ţină în 26 Octomvrie n. REÎNVIAT. Abia s’a anun­ţat dispariţia lui din şirul celor vii şi acum vine ştirea despre reînviere. E vorba de faimosul ziar filoslav,­­Pravoslavnii Vostoki din Bucureşti. Redactorul lu­i Ilici, plecase în Moldova* în un Triplu şi dupla alianţă. (**). In vremea din urmă, lumea politică europeană se pasionează mai mult ca de obiceiu de situaţia şi de ro­stul celor două mari alianţe europene. In repetite rînduri şi cu insistenţă s’a tratat şi se mai tratează (une­ori chiar se maltratează) această chestiune în co­loanele gazetelor mari din Viena, Berlin, Roma, Paris, Londra, Petersburg. Pricina acestor discuţii, este o serie de evenimente politice, cari pun în nouă lumină starea actuală şi şansele de vii­tor şi ale triplei şi ale duplei alianţe, însemnătatea acestor evenimente, ori­cât s’ar exagera ele din partea presei, nu trebue să scape nici unui om care se interesează de politică. Aceasta cu atât mai puţin, cu cât astăzi politică esternă are o influenţă deosebit de mare nu nu­mai asupra raporturilor culturale şi so­ciale internaţionale, dar­ şi asupra poli­ticei interioare. Pe noi, cari vieţuim intr’o monar­chia în care politica esternă este aproape satrapul politicei interioare, discuţia presei europene asupra triplei şi duplei alianţe, deasemeni are să ne intereseze. Monarchia noastră este alăturea cu im­periul germani factorul cel mai impor­tant al triplicei şi fluctuaţiunile in sinul acesteia pot trece uşor în fluctuaţiunile politicei interioare de dincolo şi de din­­coace de Leitha. Evenimentele recente cari privesc politica triplei­ alianţe, nu sunt de o na­tură prea îmbucurătoare. Ori­cât s’ar tăgădui din partea presei oficiale dela Viena, Berlin şi Roma —­ anume încor­dări serioase, există şi probabil vor cre­şte şi mai mult între cele trei puteri centrale. Intre monarchia noastră şi între Italia, încordările nasC din tendenţele contrarii ale acestor două puteri în po­litica balcanică. Judecând după actuala dispoziţie a multor oameni politici ita­lieni şi a presei italiene, un curent pu­ternic pledează în Italia pentru o even­tuală ataşare a Albaniei la acest stat, sau cel puţin pentru o încorporare a Albanezilor în sfera politicei italiene. Legăturile intime ale dinastiei italiene cu casa domnitoare de Muntenegru şi prin ele prietenia între Italieni şi Mun­tenegreni, au asigurat Italiei concursul micului, dar’ viteazului popor muntene­­grin în favoarea politicei de espansiune a Italiei în Balcani. Până acum — fireşte —■ cercurile oficiale de la Roma desminţesc catego­­ric ori­ce combinaţii politice în acest sens. Eare cercurile oficiale de la Viena se arată foarte mulţumite cu politica loială a Italiei. Dar’ ăsta­’i un joc di­plomatic prea bine cunoscut şi prea pu­ţin vrednic de încredere, — un joc, care se repetă ori de câte­ ori diplomaţia ope­rează la intunerea.­­ Dovadă, poate servi atitudinea din­­ urmă a guvernului din Viena, care tri­­i­misese două vase de răsboiu în apele din faţ­a Albaniei, imediat după-ce gu­vernul din Roma postase acolo două vase de răsboiu italiene... Pe lângă aceste simptome, mai e de remarcat, că voinţa unanimă a Ita­liei este să câştige pentru viitor mai multe şi mai mari favoruri comerciale de la puterile triplicei. Ba s'a zis şi se mai susţine, că aceasta ar fi o condiţie a înoirii alianţei. De altă parte, între Austria şi Ger­­mania pare a fi provocat o oare-care răceală politică prea amicală Rusiei, pe care o manifestă imperiul german chiar acum, când interesele austriace în Bal­cani sunt atât de ameninţate de propa­ganda rusească. Nu mai puţin faimo­sul proiect al noului tarif vamal ger­man, care prevede o politică economică, foarte duşmănoasă intereselor comer­ciale ale celorlalte state, — a indispus foarte mult cercurile politice dela Viena şi dela Roma. Căci, în zădar, nu se poate imagina o prietenie politică alăturea de o duşmănie economică a aceloraşi state! In asemenea condiţii, nu poate fi mirare, că raporturile Italiei faţă cu Francia s’au îmbunătăţit foarte mult, de când cu visita escadrei italiene în Tou­lon şi că se vorbeşte chiar de o even­tuală ataşare a Italiei la dubla­ alianţă — o combinaţie de altfel prematură şi prea lesne de combătut astăzi. Faţă cu această situaţie puţin se­­nină a triplicei, situaţia dublei alianţe apare intr’o lumină mai formidabilă pen­tru moment. Cu prilegiul visitei Ţaru­lui in Francia, alianţa s’a proclamat de nou şi în termini mult mai categorici ca în trecut, cu coasia visitei Ţarului la Paris. O conştienţă de sine remarca­­bilă transpiră din discursurile preşedin­telui Loubet şi din discursurile Ţarului Nicolae. S’a accentuat nu numai tăria alianţei, dar­ şi serviciile ei aduse drep­tăţii şi Umanităţii. Nu-­i vorbă, cuvin­tele acestea sună cam ironic astăzi, când nici o putere nu vrea să intervină în favorul nefericiţilor viteji din Tran­svaal. Dar’ din punct de vedere al po­liticei aşterne, ele arată cât de sigură se simte dubla­ alianţă şi cât de îndrep­tăţită a-’şi reclama cel mai important rol în Europa. E adevărat, că şi armonia duplei* alianţe e turburată de unele voci fran­­cese nemulţumite, cari spun, că Francezii nu câştigă nimic din alianţa cu Rusia şi că aceasta numai li esploatează eco­­nomiceşte cu exorbitantele împrumuturi cari le cere mereu guvernul rus finanţe­­lor franceze. Să nu se uite însă, că ase­menea voci nemulţumite contestează hotărît cu însufleţirea covîrşitoare a Franciei pentru alianţă şi cu politica oficială de la Paris. Francezii par a se fi cuminţit mult politiceşte. Nu mai visează revanşă şi eare revanşă, ci se întăresc militariceşte şi diplomaticeşte, ci ca să câştige mereu politiceşte şi economiceşte în Europa şi afară de Europa. Ear’ sub acest raport alianţa cu Rusia pare a le aduce şi lor multe servicii. Aceasta ar fi în scurt situaţia ac­tuală a celor două mari alianţe, d­in amândouă pretind a esista pentru pace şi amândouă se înarmează mereu. Căci pacea-­i atât de scumpă astăzi tuturor statelor, încât ea trebue bine pă­zită. .. . Erau mai sinceri vechii R­omani , ei recunoşteau făţiş că trebue să te pre­găteşti de resboiu, ca să poţi ave pace Marile puteri de astăzi par a fi întors, vorba pe de... ele vreau pace, ca să se pregătească de resboiu ! Alegerile. Despre alegeri mai primim urmă­toarele rapoarte : Arad—Bihor. Din o corespondenţă mai lungă din părţile Aradului extragem urmă­toarele : Prota Radnei, Beleş, în cele naţio­nale nu ne-a făcut nici­când vre­un ser­­viciu, din contră se simte bine când presidează in cluburile liberale, îl cu­noaştem, deci nu ne mirăm; miraculei e totuşi, că pe lângă o ţinută atât de ne­românească ar aspira la protopopiatul Aradului. După Sever Bocu neamul româ­nesc nu se boceşte, mai ales că n’a ajuns la mandat, se mai poate boci în­suşi până la alte alegeri. In cele naţionale prota Păscut din Şiria e înrudit cu Beleş, uniţi şi neuniţi, nu ne putem jelbi deci contra acestor protopopi, că unul ar fi In jos ca cela­lalt. Se zice că, la tămbfilfiul din ziua alegerii lui Iselensky în corpul Şiriei, a participat fie şi numai in treacăt, pă­rintele Motorca din Agriş, apoi Ana Paul din Tăuţ, car’ prota Păacuţ a fost In frunte. Mult ne mirăm însă de învăţătorii Ştef şi Moldovan din Arad, cari au votat cu Salacz; noi credeam că din Arad să se reverse lumină asupra cer­­curilor electorale, dar’ dascălii ne-au făcut de ruşine dimpreună cu prota Telescu şi prof. George Popp dela liceu. Trist lucru pentru noi in adevăr, mai vîrtos atunci când Aradul in chestii na­ţionale îşi aroagă mai multe drepturi ca alte centre româneşti. Dacă vom urma acestor păcătoşi, apoi mâine-poimâne vom fi necesitaţi a absta şi dela luptele din congregaţii, şi chiar poporul, care era mai înainte însufleţit pentru arfidani, a perdut mult din încrederea ce o avea înainte vreme în inteligenţa din Arad. Nenea Iacob şi alţi ţărani, merg la urnă pentru papricaş şi beaturi, cum cutează să facă aceasta inteligenţii no­ştri? Nici unui biet dascăl sau preot de la sat nu n i­ se iartă atare atitudine, cu atât mai puţin inteliginţei noastre dela oraşe, dela cari tinerimea atit­­dioasă trebue aă înveţe pilde. »Exemplu trahant«, zicea In gimnasiu prof. George Popp, cum stăm acum? Nu ne mirăm de bihoreni, că prof. Farcaş a fost notar etc. etc. aci ae capitofi totul. Rolul preoţilor din Roşia-Hinohi­­ris etc., e cât se poate de dejoaitor, cor­­teşi ordinari, rău ofi nu ’i-au deţinut şi ■ă-­i fi înfundat în vre-o puşcărie ţ* po­porul de i-a frecat a lucrat înţelepteşte, şi cred, că pe viitor nu se vor mai an­gaja să domolească spiritele agitate, fie de Barta sau Gajâri sau de corteşii lor. Pe păr, Ciuhandu zice-se că ’l-au ciuhăit, ne-am înşelat, că aveam alte pre­supuneri despre d-sa. Morala alegerilor e să stai apasfi, să instruezi poporul, să -l scoatem din întuneric, şi dacă chiar mă espun, apoi barem să ştiu că sufer bătae pentru neamul meu. „Pasi­­atul. Activiştii din „Ţeara­ Oltului“. 3 Oct. n. 1901. Marţia trecută a fost alegerea de deputat în cercul electoral al Arpa­­şului. Biografia »feciorului popii« din Voila numără din acea zi cu un »triumf« mai mult, care primministrul Széli are mân­gâierea de a număra cu unul mai mult printe mamelucii sei. Dl Şerban a fost aclamat, rămânând singurul candidat, după­ ce contracandidatul Vas revenind la «mintea Românului» a repăşit. Alegerea cu aclamaţiune a deputa­tului Şarbari e o tristă dovadă de de­cadenţă morală) căci ce alta înseamnă presenţa tuturor preoţilor şi a mixitor în­văţători din cerc la alegere afară de cft-

Next