Tribuna, ianuarie 1902 (Anul 19, nr. 1-20)

1902-01-15 / nr. 9

Anul XIX. ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 aor. 70 bani, »/* *n 5 oor., '/« an 10 oor., 1 an 20 cor­ Pentru ducerea la casă cu 80 bani pe luni mal mult. Pentru monarchies 1 luni 2 oor. 40 bani, */* an 7 oor., ‘j, an 14 oor., 1 an 28 oor Pentru România și itrălnicati: '/, an 10 franci, *7, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Marţi 15/28 Ianuarie 1902 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima-dati 14 bani, a doua­ oară 12 bani a treia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplâcoi Nr. 1&. Se prenumărâ la poate şi librării. Iu România abonamentele se­­fac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistole pefrancate se rennsft. — Manuscripte nu s» înapoia/i Numeri singuratici — 10 bani se vend în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei., societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Câteva vorbe. — Doi articoli. — I. In luptele politice prima condiţiune este organisarea de partid şi disci­­plina in acţiune. ✓ Până­ când organisarea partidului naţional român a fost respectată şi sus­ţinută de toţi luptătorii ar causei naţionale, în general vorbind lupta noastră a fost impunătoare, a insuflat teamă adversa­rilor noştri politici. Divergenţele ivite în sînul partidu­lui, — peste cari astăzi tragem vălul ui­tării — au avut de resultat, că în ul­timii ani nu s’a putut fixa o direc­ţiune politică, care să corăspundă întru toate referinţelor vremii şi situaţiunii, în care am ajuns în urma unor împre­jurări parte interne, parte esterne, nea­­tîrnătoare de noi. Tonul discuţiilor, cami menite ar fi fost să clarifice ţinuta noastră viitoare, a fost înlocuit din unele părţi de patimă. Astfel nu-­i mirare şi a fost numai o respectare a principiului cardinal al asistenţei unui partid politic, disciplina in­acţiune şi organisare, că noi am stă­ruit cu toate forţele pe lângă modul de luptă şi tactica acceptată de toţi frun­taşii naţiunii române, după multă şi cumpănită chibzuială şi după măsurarea tuturor factorilor, cari hotărîtori pot să fie pentru ori-ce atitudine politică. Membrii unui partid politic numai de principii trebue să fie legaţi laolaltă. Unde casa de asistenţă a unui partid o formează interese reciproce personale, acolo nu mai poate fi vorbă de partid politic, ci de o simplă coterie, care mai curănd ori mai târziu trebue să dee de mal. Depinde de la pacienţa şi desvol­­tarea sentimentului ,şi conştienţei poli­tice a unui popor până­ cănd să-­şi tră­­găneze asistenţa abusivă o coterie. La noi, la Români, ca­­partid de opoziţie, coterii nici nu pot esista. Par­tidul naţional român este o armată de apărare, care ţine defensiva faţă de duş­manii vieţii noastre naţionale. Statul maghiar duce luptă de estirpare in con­tra poporului romăn, şi partidul naţio­nal român trebue să ţină piept acestei lupte. Nu binele propriu, nu interesele personale pot să joace la noi rol în lupta, ce siliţi suntem a purta, ci esclu­­siv interesele obşteşti ale Românismului. Lupta noastră numai jertfe reclamă, nu­mai rane îţi aduce, pe cari unicul bal­sam este sentimentul de mulţumire su­fletească, că­rţii ai împlinit datorinţa faţă de neamul, cărui aparţii. Aceia cari in­terese personale vor, cari favoruri aş­teaptă dela soar­te, cari nu suferinţa, nu persecuţiunea, nu bruscarea vor să o întimpine în vieaţă, ci satisfa­cerea burgheză a unor ambiţiuni şi dorinţe de spirit simplu, aceia trec uşor în tabăra duşmană, şi deci nici nu mai vin la seamă, ca membri ai familiei ro­mâneşti. Toţi Românii cinstiţi, cari vreau să-­şi jertfească liniştea vieţii pe alta­rul naţiunii, cari la inimă poartă soartea neamului românesc, numai unui singur partid pot aparţinea, partidului na­ţional. Fiinţa acestuia însă reclamă orga­nizare strictă şi disciplină de fel. Acele persoane, cari se află în fruntea par­tidului trebue să caute şi să găsească apoi calea, pe care partidul unitar să înainteze între marginile programului fixat. A trece peste unele puncte din program aşa numai, alegând ce-’ţi place şi trăgând o dungă peste ce ’nu-’ţi con­vine, însemnează a nu fi în d­ar nici cu cele mai simple principii de politică militantă. Bărbaţii, cari au alcătuit pro­gramul naţional român din 1881, au fost conştii de ceea-ce fac, n’au scuturat numai din mânecă punctele programu­lui. Cine ’şi-a dat osteneala să cetească botele conferenţelor noastre naţionale, acela s’a putut convinge, având chiar facultăţi spirituale mai modeste, că tot ce s’a făcut pe teren politic la noi, a resultat din împrejurările luminate din toate punctele de cei mai distinşi şi în­focaţi naţionalişti români din toate păr­ţile. Principiul majorităţii acceptat de toată lumea politică a fost respectat şi la noi în­totdeauna. Până şi elementele »moderatei, aşa zise »oportuniste«, s’au plecat în faţa decisiunilor majorităţii fruntaşilor Români, adunaţi pe vremuri la conferenţe politice. Era şi natural să fie aşa. Pentru­­că noi nu purtăm o luptă în apărarea unor interese locale. Naţiunea română, adecă partea ei, care se află sub oblă­duirea maghiară, este atacată de toate părţile, în toate punctele, şi o resistenţă cu succes numai astfel putem desvolta, dacă ne prindem cu toţii într’o singură falangă, peste care duşmanul să nu poată străbate la inima poporului român. Conducerea politică la ori­care na­ţiune e pusă în mâna clasei inteligente. Pătura de­asupra a unei naţiuni repre­­sintă convingerile politice ale aceleia. Poporul, grosul naţiunii este element de luptă, care poate fi întrebuinţat bine şi poate fi folosit rău. Depinde de la fruntaşii inteligenţi în primul loc în ce direcţiune se desvoaltă poporul şi pe care drum apucă spre viitor. Bine o ştiu aceasta adversarii no­ştri, cari fac politica Ungariei. De aceea vedem, că deşi ani de-a rîndul poporul român, nu conştiu încă de ceea-ce el re­­presentă şi de ceea-ce este în interesul lui naţional, în urma tacticei impuse de vreme, a pasivităţii, a fost un element, în parte mai mică ori mai mare, foarte potrivit scopurilor electorale ale guver­nului maghiar, totuşi acesta a ţinut cont de convingerile politice ce le representă în mod natural inteligenţa română. Pa­sivitatea n’a fost esecutată în măsură ideală. Poporul nostru încă nu are şi nici nu poate ave convingeri politice, fiind în stadiul prim al vieţii de liber­tate (fie cât de puţină) cetăţenească. Şi totuşi guvernul maghiar cât s’a tot in­­suit să abată inteligenţa română dela pasivitate, terorisând pe unii, ademe­nind pe alţii. Cunosc Ungurii istoria. Ştiu ei, că legi să fac şi legi să şterg. Află ei caşuri în istorie, cum acelaşi po­por, aceleaşi masse au dus la glorie şi la eşafod, au purtat pe umeri şi au căl­cat în picioare pe aceleaşi persoane. De aici indlenţa guvernului şi a societăţii maghiare de a ţăndări clasa suprapusă a­­ poporului român. • * Să creştem poporul român în di- I recţiunea ce noi vrem, avem teren de- j stut şi ne ajută şi Maghiarii prin dete­stabila lor politică de ruinare a statu­lui. Numai noi inteligenţa să fim strîns uniţi într’o singură tabără. Două motive puternice au îmbol­dit totdeauna popoarele la cea mai des­perată resistenţă. Sau o stare foarte favorabilă, pe care cu ori­ ce preţ au vrut să o menţină, se o apere, sau o si­tuaţie desperată, când nimic n'au mai avut pe perde şi deci ori-ce pas făcut, mai mare rău nu putea să aducă. La noi e pasul ultim, şi deci, cum am spus, avem teren multiplu să formăm poporul no­stru după-cum bine priceputele noastre interese naţionale pretind. Vorba prinde, numai noi să fim la tocul nostru. Prima condiţie a reuşitei, a ajun­gerii acestei ţinte este însă organizarea solidă, nedivisată a inteligenţei, a clasei noastre conducătoare într’un singur şi puternic partid, cu program unitar, cu aceeaşi tactică de luptă şi cu respec­tarea principiului majorităţii în par­tid. Altfel numai la desastre ne putem aştepta. Un cai recent, foarte instructiv pen­tru toţi aceia, cari se ocupă cu politica la noi, este aventura dlui Dr. Aurel Muntean din Orăștie. Oaşul in sine nu ne ar importa mult. Partea personală absolut nu ne preocupă. Ilustrează însă in mod caracteriatic principiile accen­tuate în fugă mai sus, și de aceea ne vom face unele reflexii într’un al doilea articol, arătând unde am ajunge, dacă toţi am face oare cum ne taie capul, fără nici o considerare la disciplină şi organisare. D­r. Sibiiu, 27 Ianuarie 1902, Mişcarea Los von. Rom. »N­r. Journal« e informat din isvor si­gur, că archiepiscopul din Viena, Dr. Oruscha a înaintat nu de mult un memorand monarchului, în chestia mişcării »Les von Roma­. Archiepis­­copul face în memorand istoricul miş­cării şi apasă guvernul austriac, că n’a făcut nimic pentru contrabalan­sarea ei şi delăturarea pericolului, ce ameninţă biserica catolică. Monarchul a primit afabil memo­randul, dar­ în răspunsul său a accen­tuat cu aplomb, că ţinuta guvernu­lui a fost corectă, de­oare­ce nu e permis se părăsească calea constitu­ţională şi numai atunci poate între­­veni, dacă agitaţia e antilegală. Astfel guvernul nu poate să-­şi schimbe atitudinea nici pe viitor. Autonomia catolică. Proiectul comisiunii de 27 a fost primit în gene­ral de congresul catolic. Şedinţa de Sâmbătă de altfel a fost foarte intere­santă. Din partea opoziţiei a vorbit Ugron Gábor cu mult efect, combătând proiectul şi polemisând cu contele Ap­ponyi, înainte de votare mai mulţi membri marcanţi, între cari şi episcopul conte Majláth Gusztáv, au părăsit sala. Pentru proiect au votat 69, contra pro­iectului 56, au au abţinut de la vot 48. Astăzi să începe­m discuţia în spe­cial asupra proiectului. Membrilor din opoziţie, lui Ugrón şi contelui Zichy li-s’aU făcut mari ovaţiuni la eşire, pe când contele Apponyi Hordinssky şi ar­chiepiscopul Samassa au fost primiţi cu »abzug«. —SS“’“* TUNURI NOUE. în mini­­s­ter­­ul de resboiu s’a terminat planul introducerii de noue tu­nuri în armată. Suma desti­nată spre acest scop este de 150 trulioane, care inse probabil va fi ridicată ulterior — ca de regulă, când e vorbă de militarism. JPo­­siția de „mare putere” a Monar­­chiei noastre pretinde aceasta, și bietul popor trebue să plă­tească, căci — nu poate fi mare și tare numai așa fără nici o jertfă. -sr— Din dietă. In şedinţa de Sâm­bătă camera maghiară a primit şi după cetirea a treia proiectul de lege despre passele comitatense. S’au făcut mai multe raportări, a fost suspendată imu­nitatea mai multor deputaţi, pa urmă dep. Gorove Lăazlo,a interpelat pe Wlas­­sics în chestia demonstraţiilor studen­ţeşti din Budapesta. Wlassics a con­damnat mişcarea tinerimei declarând că numai aceea parte a tinerimei îi­ este simpatică, care cultivează pacea socială şi confesională. Astăzi Luni, la ordinea zilei este pusă deliberarea asupra sorţii mandatului din Dej, nimicit de Curte, mai multe proiecte referitoare la căi ferate de interes local, şi câteva ca­se de imunitate, rămase din şedinţa tre­cută. Hassa, bisericei în România. Camera a votat Sâmbătă cu 81 voturi din 94 votanţi proiectul de lege pentru înfiinţarea şi organizarea cassei bi­­sericei autocefale ortodocse române. Remaniare. La ordinea zilei , în Bucureşti remaniarea ministerială. Se fac o mulţime de combinaţii, dar­ cert e numai demisia dlui Ballade, anunţată şi de noi. La întrunirea majorităţilor prim­­ministrul Sturdia a făcut declaraţii, atât cu privire la demisia dlui Pal­lade, cât şi la remaniare. »Cronica­ din Bucureşti scrie despre aceasta următoarele : D. Sturdza a început prin a de­clara că motivul principal al demisiei dlui Ballade este starea sănătăţii sale. Au fost însă şi oare­cari neînţelegeri cu colegii săi din minister, dar, aceste neînțelegeri nu sunt de natură să schimbe direcția partidului şi linia urmată până acum in chestia fi­nanciară. Budgetul va fi depus zilele aceste la cameră și prin el se realisează încă 3.500.000 economii, peste cele 24.000.000 realisate deja. Referitor la remaniare, domnul Sturdza declară, că este şi a­ea de pă­rere, că trebue să se facă o remaniare ministerială şi va consulta asupra ace­stei remanieri pe toţi fruntaşii par­tidului. După­ cum anunţă mai departe „Cronica“ convorbirile cu fruntaşii au început. Se dă apoi ca sigură şti­rea, cu dl B. Mistt­r va eşi din mi­nister. în acest cas dl Aurelian va trece la domenii şi vor rămâne vacante cele două portofolii: interne şi esterne. Esternele este probabil, că se va da dlui M. Pherichidi, car’ internele dlui V. Lascar. Nimic insă nu e hotărît definitiv. Parlamentul austriac. Comisiunea bud­­getară a parlamentului e pe sfîrşite cu lucră­rile sale. Prim-ministrul va conferă cu şefii partidelor şi dacă nu se­ vor ivi greutăţi esen­ţiale, parlamentul îşi va începe activitatea. în cercurile politice din Viena se vorbeşte, că par­lamentul se va întruni în 4 Febr. c. „Libertatea“. (Urmare şi fine). Credincioşi desvoltării paralele, ce are să străbată toate păturile poporului nostru, avem să aprofundăm trecutul neamului românesc, principiile politice­, de cari a fost condus acesta în decurs de veacuri şi astfel să înţelegem fiinţa, aspiraţiunile şi destinele lui. Resulta­te cercetărilor noastre avem să-­l comu­nicăm unii cu alţii aşa încât acela să ajungă la cunoştinţa tuturora. Mai departe trebue să se facă la noi lumină deplină în privinţa referen­ţelor de drept a ţării noastre, în pri­vinţa drepturilor şi a datorinţelor cetă­ţeneşti, a modului de validitate în ca­drele constituţiei şi celelalte. Munca aceasta naţională intensă are se se întâmple­ cu diligenţa de fer a al­binelor, dar’ şi cu disciplina minunată a acestora, fără sgomot, dar’ pururea la înălţimea causei. Din punctele de vedere dezvoltate urmează de sine că deocamdată să fim pe lângă status quo şi că principiul de activitate în parlamentul ţărei enuncint în cuvântul-program din­­Libertatea­, pe câtă vreme nu s’a pus pondul re ce­rut pe aceea, că precum ori­ce acţiune românească aşa şi activitatea parlamen­tară trebue să-­şi aibă rădăcinile în con­­ştenţa vie a păturilor poporului, ceea­re încă nu există la noi, a produs o nedu­merire oare care. La aceasta s’a adaus în­tre altele împrejurarea că nici ro­ducă­torii fireşti ai noştri nu se par aplicaţi şi pregătiţi pentru atare acţiune. Enunciaţiunea, că coloanele ziarului „Libertatea“ vor fi deschise şi pentru discuţii îndreptate contra programului naţional sub motivul, că de dragul for­melor nu se va jertfi esenţa, ca un mod de purcedere escepţional şi nebazat, a trebuit să producă chiar resens, în programul naţional, această »magnachina« a noastră, noi sfintem dedaţi a privi quintesenţa vederilor po­litice a acelor barbaţi providenţiali ade­veraţi apostoli ai noştri, care în nemăr­ginita lor iubire de neam au vâzut cu ochii minunaţi ai sufletului lor inspirat viitorul poporului nostru,­­ au priceput menirea şi şi-au determinat căile pe ca­­are să înainteze cu succes. Purtatele sin­ceri ne dau sintesa găndirii şi presim­­ţ­­ii divine a marelui Inocenţiu Klein, Bărnuţiu şi a altor luceferi nu sunt forme ci­tsanţă, ca­ şi-care nu­mai din veac în veac ies la lumină. Până acum eram dedaţi mai de­parte a şti, că straturile poporului no­stru nici nu au ajuns să priceapă pro­gramul naţional, să-­l aprecieze în destui, deci să se identifice cu el, căci desvoltarea tuturor popoarelor arată că totdeauna bărbaţi geniali aruncă înainte sămânţa ideilor, ce au să predomineze în viitor. E de înţeles surprinderea, că deo­dată să manifestă tendenţa de a modi­fica programul despre care nici aceea nu să poate zice, că nu ar fi destul de realisabil, pentru­ că realizarea lui încă nici nu s’a încercat îndeajuns. O casă istorică, cum e la noi pro­gramul naţional, de bună seamă numai aşa să poate modifica cât de puţin, dacă interesele poporului repet să se jert­fească puţinul pentru mai mult, despre ce însă la noi durere încă nici vorbă nu poate fi...................................................... Un punct marcant formează în pro­gramul din­­Libertatea* relevarea inte­resului deosebit, ce are să se manifeste față cu chestiunile economice, pe când trecerea cu vederea a problemelor so­ciale e o lacună. După toate acestea, fără a voi să știrbesc cât de puţin solidaritatea, îmi permit a esprima speranţa, că de o parte şi în şirul tinerilor grupaţi în jurul­­Libertăţii* să vor afla aleşi, cari înţe­legând spiritul timpului să lupte în pri­mul rând pentru progresul nostru cultu­ral şi social-economic şi să contribue la pregătirea terenului politic, dare de altă parte vor fi chemaţi cari să satisfacă datorinţelor noastre sfinte,­ urmând pe cei aleşi.­­ George J­ătăceanu, Nr. 9 Preoţimea din Selagiu ţi congrua, — Ianuarie, în numărul prim al ziarului »Tri­buna* din an curent din incidentul că în şedinţa comisiunii budgetare din dietă s’a adus pe tapet şi memorandul preoţi­mei gr.-pai a Sălagiului, adresat cătră ministrul de culte şi instrucţiune publică Dr. Wlassics, aţi binevoit a ob­serva ~~ ca să nu zic armonia b­oieru­lui sălăgean, ca să se ferească de sepa­ratism, şi intro oausă gravă, ca şi cum e congruarea preoţimei, să păşească în acord şi solidar cu preoţimea întregei provincii metropolitane Ei bine! naş are nimic de reflectat la această obser­­vaţiune, căci cu toţii ifin­tem convinşi despre adevărul, că puterea, tăria şi sta­tornicia a ori-şi-ce întreprindere stă în concursul tuturor factorilor chemaţi spre a duce la bun şi fericit sfîrşit între­prinderea începută, dar’ după-ce din ne­fericire preoţimii noastre gr.-pat. ’i­ se deneagă — se zic aşa — dreptul de a se aduna la centru, pentru-ca acolo în congrăduire comună să delibereze şi des­­bată căuşele de interes public pentru biserică şi credincioşii ei, îmi iau voia pe calea publicităţii să-­mi desfăşur pă­rerea modestă cu privire la rugareaa menţionată a preoţimei din Sălagiu. înainte de toate am ce constat, ofi ce a dat însă preoţimii sălăgene pen­tru înaintarea memorandului respectiv la ministru. Ivindu-se prin multe locuri din vasta diecesă a Gherlei unele tulburări şi di­sensiuni din incidentul conferirei paro­­chiilor vacante, nevoind poporul a primi de preot pe cel numit de guvernul die­­cisan, ci pe altul care de multe­ ori pe căi clandestine şi neiertate ,şi-a ştiut vâna popularitatea inaintea po­porului, guvernul diecesan pentru afla­rea modalităţii de a se curma acele ne­înţelegeri şi frecări păgubitoare pentru biserică, în nedumerirea sa, ca tot cumva şi anul de văduvie al bietelor preoțese editând in această diecesă ab Us vechili

Next