Tribuna, septembrie 1902 (Anul 19, nr. 160-179)

1902-09-26 / nr. 177

Pag. 706 Sibi­­u, Joi, Ungaria, proprii monte în Bănatul cel cu limba germană ţi din părinţi ger­mani, a fost folosit din partea Maghia-­­ rilor ca un act de violenţă nu contra poporaţîunei germane, care «ub supra-­­ vegherea unui detaşament de gendarmi înarmaţi cu puşti de repetiţie încăr­cate trebuia să asculte în lim­ftd cum acum aşa numitul renegat Herczog Fe­­rencz, mai nainte Franz Herzog, ţinea vorbirea comemorativă în limba ma­ghiară. Nemţii din Bănat îşi întoarseră supăraţi dosul cătră locul de sărbăto­rire şi astfel putură Maghiarii dimpre­ună cu aliaţii lor Jidani să sărbăto­rească intre păhare pline pe esploatatul poet german de al lor. Pentru aceasta răpire de poet a fost trimis anume se­cretarul de stat Qullner, care îşi ţinti toastul seu de împăciuire. »Doamnă a fost sărbătorirea lui Le­nau în Verşeţ, unde nu cuteză nici un element străin să se atingă de atitudinea energică, care o lua.poporaţiunea ger­mană a acestui oraş aceleiaşi atitudini îi deteră espresiune puterică corporaţiunile de industriaşi ale Ungariei­ sudice în con­gresul acestui oraş ţinut în redută la 31 August. Persoanele oficioase apărute in congres folosiră in conversaţiile lor limba maghiară. »Atunci sau auzit strigăte din par­tea industriaşilor germani: Nemţeşte ! Să se vorbească şi să se preleagă nem­ţeşte! Şi deodată s’au pornit aproape toţi membrii congresului spre uşă. —, presidiul şi oficialii au trebuit să fie concesivi şi membrii congresului s’au rentors numai după­ ce s'a făcut pro­misiunea, că de aci înainte să va vorbi numai in limba germană. Şi adevărat» că de aci înainte s'au ţinut numai dis­­cursuri germane, dar’ congresul proiec­tat pe două zile, s’a închis oficial în ziua primă. »Eşecurile suferite până acum din toate părţile au înduplecat panmaghia­­rismul să joace ultima festă. Contele Apponyi a apărut ca un salvator în lipsă. Nobilul poate, cum era conducă­torul oposiţiei şi contrar al regimului Tiszaist şi Banffyst, îşi ofiligase oare­care popularitate în Ungaria sudică şi a fost salutat simpatic în Timişoara şi­­ Lovrin. A urmat însă în curând des­­ilusia. Contele Apponyi n’a venit în mijlocul alegătorilor sei de odinioară­­ din Lovrin şi Verşeţ, ca prietin, ca sol­­ al împăcării, n’a venit cu palmierul păcii­­ în mână, ci învîrtind biciul. El a stig­­matisat alipirea poporaţiunii germane la conştienţa sa de rassă şi la limba sa de pangermanism periculos statului, ca din aceasta să se tragă consecinţa, că contra apărătorilor elementului ger­man, pe cari el ’i-a numit profeţi falşi, puterii statului să ’i se impue a-’i lovi cu toate mijloacele, ce- i stau la dispo­­siţie. Cu o nedumerire vădită ascultară Şvabii espectorările acestui bărbat, în care odinioară ei îşi puseră încrederea şi care îi apusă cu trădarea patriei, a acelei patrii, căreia ei ’i-au fost întot­deauna fii credincioşi şi ’i au rămas până azi«. Din comitate. — Congregaţia comitatului Caraş-Severin. — Lugoj, 8 o. Luni s’au început şedinţele congre­­gaţiunii ordinare de toamnă a comita­tului Caraş-Severin. La ordinea zilei a fost un program cât se poate de mare şi totodată interesant. îndată la deschi­derea şedinţei din partea comitelui su­prem C. Pogány, încă înainte de ordi­nea zilei se dă cuvăntul domnului Vir­gil Tomici, care în numele seu presentă o interpelaţiune ţinută In termini demni In causa impunerii în mod oficios comune­lor din comitatul Caraş-Severin a foaie! I »Controlat. Interpelantul zice că organele­­ oficioase cu violarea drepturilor auto­nome impun şi decretează oficios a se ajutora o foaie ale cărei producte după părerea tuturora, chiar şi a secesionişti­­lor sunt murdare şi necinstite. Interpelantul protestând în contra protegierii oficioase a­l Controlei* afirmă despre această foaie, că la cetirea ei se revoaltă simţul moral a! părinţilor, fe­ciorii şi fecioarele trebue să roşească şi numai gândind la ceea­ ce li se ofere spre cetire. Arătând deci păcatul ce se comite prin susţinerea din oficiu a ace­stei foi, care caută să infecteze şi pră­pădească şi sufletul, la care adversarii noştri, domnii, n'au nici un drept, fiind acela dela Dumnezeul moşi-strămoşilor noştri, interpelantul întreabă pe domnul Proacomite, că are cunoştinţă, că prin călcarea autonomiei comunale, garan­tată prin art. de lege XXII. din 1866, prin ordinaţiune s’a impus comunelor presumărarea foii »Controlat şi având cunoştinţă, are de cuget dl vicecomite ca numai decât te retragă această or­­dinafiuns ilegală? La interpelarea dlui Virgil Tomiei, vicecomitele dl­­. Fialka răspunde, că dînsul n'a dat nici un mandat pentru impunerea foii şi nici nu are cunoştinţă că ar esista un astfel de mandat. Va cerceta însă lucrul şi aflând că esistă o astfel de ordonanţă ilegală o va revoca. In chestiunile presei, zice dl vicecomite, nu e în drept a se amesteca şi afară de foaea oficioasă nici nu impune nici nu opreşte comunelor abonarea de foi. Urmând pertractarea obiectelor puse la ordinea zilei se primeşte primul punct despre impositul comitatens adiţional de P­t pro 1903 pentru acoperirea lip­sei budgetare. La raportul vicecomitelui ia cuvân­tul dl Coriolan Bediceanu, cerând sa ■â se sisteze Inpassarea dării publice până nu se vor desc­hide tîrgurile, dela cari poporul, ca cultîrător de vite, îşi aşteaptă uşurarea sorţii. Din causa gra­­sârii boalei de vite, zice dl Brediceanu, tîrgurile au fost închise şi poporul n’a avut nici un venit. Poporul în modul acesta sleit, fiind forţat prin esecuţiuni să plătească, ar trebui să peară şi când e să se aleagă între popor şi stat tre­bue lăsat statul şi salvată esistenţa po­porului. Propune deci, ca vicecomitele să fie îndrumat a esopera sistarea în­­cassării pe cale esecuţională a dării in acele părţi ale comitatului, cari au fost atinse de boale de vite. Fiindcă din raportul dlui viceco­­mite lipsea vărsarea de sânge româ­nesc dela Valeadieni, dl Brediceanu aducând acest pas în legătură cu cel dela Mehadioa Corniareva, unde car’ asupra celor împuşcaţi a căzut greuta­tea legii şi nu asupra celor­ ce au văr­sat sângele cetăţenilor nevinovaţi, se în­treabă mirat cum de nu s’a raportat asupra acestui cas sângeros, la care n’a fost vorbă nici de oposiţie cu forţa, nici de atac săvirşit în contra gendarmilor. După aceste dl Brediceanu trece la un alt obiect, la chestiunea de limbă şi la espulsările redactorilor din Ghichinda şi Timişoara şi întreabă pe dl viceco­­mite, că nu au primit organele poliţiale îndrumări ori instrucţiuni ca să espul­­seze pe fiecare cetăţean, care de dragul unităţii naţionale de stat, nu voeşte să se lapede de limba şi naţia sa şi nu voeşte a învăţa la poruncă limba sta­tului. Procedura contrară legii şi ordina­­ţiunii ministeriale de espulsare şi la noi e aproape să bată la uşă. Vorbitorul mai spune adevărul, că apusaţii în cause de presă nu se mai duceau cu apără­torii la ziua de judecată-osândă, ci cu geamantanul în mână şi cu întrebarea care e numărul odăii în care şi cât va fi arestat. Libertatea personală incă nu a fost până acum periclitată fără jude­cată, acum insă şi la aceasta ne putem aştepta. Cere deci desluşiri dela domnul vicecomite. Mai atrage atenţiunea dlui vicecomite şi comite-suprem, cari vin des în atingere cu ministrul de instrucţiune şi sfetnicii sei, asupra disposiţiunilor de maghiarisare, cari le face zi de zi acest înalt minister şi cari trebue să provoace un conflict grav între organele acelui minister şi între autorităţile noastre bi­­sericeşti-şcolare. De aceea ministrul de instrucţie ar trebui să se abată de la această direcţie supărătoare şi contrară scopului învăţământului. Dl Brediceanu îşi mai face obser­vaţiile la unele lucruri din cere cuprinse in raportul vicecomitelui, precum la in­teresele scăritate ce se dau orfanilor din partea sediiei orfanale şi la chestiunile disciplinare. Dl Dr. G. Dobrin se ală­tură la propunerile dlui Brediceanu şi mai face propunere in causa combaterii boaiei de vite. Propuneri se mai fac din partea dlui Dr. P. Cornescu în causa perceperii dării de rentă, care de mult a încetat. Dl Tomici, cere ca din congrega­­țiune pe oaie telegrafică să se ceară dela ministru, ca să se dee­libera târgu­­rile de țeară. Cere totodată ca în causa sacrilegiului de la Ba­lin­ţ să se raporteze dacă vinovaţii au fost pedepsiţi. In fine dl Dr. C. Jurca îşi face unele escep­­ţiuni cu privire la activitatea oficianţi­lor, la uşura ce grasează în mod îngro­zitor în comitat şi la colonizările din Valea Begheiului, unde ar trebui ca po­porului român să ’i se dee pământ fiind foarte sărac. TRIBUNA I Vicecomitele răspunde la observa­­ţiunile ca­­i­ s’au făcut şi primeşte propu­nerile făcute de Brediceanu, Dobrin şi Tomici în causa ţoalelor de vite, ca I congregaţiunea să se adreat­ze telegra­fice cătră ministru, în chestiunea dela­­ Valeadieni ancheta gendanailor dife- i rând de cea administrativă, aproabă ca ' să se esmită o comisiune mixtă. In comisiunea mixtă e propus şi primit Dr. Aurel Vălean. In chestiunea sacrilegiului dela Ba­­linţ vicecomitele enunţă, că vinovaţii au fost aspru dojeniţi, deşi preotul a afir­mat la protocol, că intrarea gendarmi­lor în altar nu constitue sacrilegiu. Vi­cecomitele a întrevenit la minister şi în chestiunea colonisărilor de pe Valea­ Begheiului şi speră că va avă resuitat favorabil pentru Români. Celelalte che­­stiuni fiind de importanţă locala aflu de prisos a te mai comunica. Din Braşov. » — Serbarea sf. Sofii la gimnasiul român. — — 6 Oct. 6. Sânt 8 ani de atunci. Eram stu­dent In gimnasiu când cu ooasia obici­nuitei sărbări şcolare în ziua sfintei Sofii unul din talentaţii profesori ai ge­neraţiei de atunci a ţinut memorabila vorbire, care a stârnit o adevărată re­­voluţiune în sentimentele noastre naţio­nale pe atunci încă aşa de virginale, încă ferite de decepţiile vieţii. A fost un călduros apel la tinerime, desfăşurân­­du-ne înaintea ochilor orizonturi nouă, ideale. Ne îndemna la muncă şi la îm­plinirea sfântă a datorinţelor faţă de neamul din care am ieşit, întreagă lumea românească a privit uimită la tinărul profesor, care a avut oaragiul să vorbească verde româneşte. Sărbarea de la sfânta Sofie deodată e devenit celebră. Sfîrşitul încât priveşte pe tinărul sămănător al unor idei cam prea teme­rare a fost trist. A plătit cu catedra pu­ţin »circumspecta» lui însufleţire. Că sămânţa aruncată de el căzută pe pământ roditor, încolţită în inimile tinereşti şi dacă de, aduce-va cândva roadele cari să compensese jertfa aducă de sămănător d­e taina viitorului. Dar­ abia sânt 8 ani de atunci... Şi în anul acesta s’au întrunit cle­rul şi poporul, profesori şi studenţi în sala cea mare a gimnastului român ca să învoace ajutorul ceresc asupra muncii cinstite şi româneşti os se va duce în îndeplinire in noul an şcolar. O emoţie sfântă m’a cuprins când am păşit în sala aceasta, în care nu am mai fost de când am trecut paste prima probă de foc căreia îi sic­­eaamen de maturitate. Mi­ s’a părut că toate au rămas ace­­leaşi cum le am lăsat atunci. Aceleaş portrete venerabile şi senine ale funda­torilor şi mecenaţilor şcoalelor româneşti, acelaşi inteligent şi zelos corp profeso­ral, întregii se-şi drep­tau forţe tinere, şi în fine aceeaşi tinerime studioasă, ace­iaşi băeţi vioi şi curaţi. După obicinuita rugă a preoţilor, a cântat corul studenţilor sub conduce­rea maestrului G. Dim­a o cântare oca­zională, după care a urcat tribuna dl profesor Petrovici şi a ridicat în relief Insămnătatea acestei zile. In 17 Sep­temvrie st. v. s’au împlinit 51 de ani de când nemuritorul Şaguna a pus piatra fundamentală a măreţului edificiu şco­lar, tocmai în ziua sfintei Sofii. Această semnificativă şi potrivită coincidenţă — anume Sofia înseamnă pe greceşte în­ţelepciune — a îndemnat pe însuşi în­ţeleptul prelat să institue pe sf. Sofie de patroneasa gimnasiului român. Şi de atunci an de an în ziua aceasta se adună tinerimea şi profesorii, preoţii şi poporul ca să învoace bună­voinţă celui de sus şi să preamărească amintirea fundatorilor acestor şcoala. Abnegaţia şi simţul de jertfă, mu­nificenţa şi însufleţirea naţională a ace­stor pii fundatori le-a presentat dl pro­fesor tinerim şi drept pildă de admirat şi de urmat După stropirea cu apa sfin­ită a edificiului şcolar, s’au depărtat cu toţii în ordine şi cu inima înălţată de ce­s văzute şi auzite. ♦ * o Vorbind despre şcoaleie româneşti din Breşov îmi vine In minte o ciudată impresie, ce am avut acum câţiva ani, când după vre-o 3 ani petrecuţi în alte oraşe ,n’am întors earăşi la Braşov. O impresie neplăcută, cam asemenea ace­leia când fără veste pui mâna pe corpul rece al unei amfibii, ori-când te împinge cineva fără veste într’un rîu cu apă rece. E vorba de neplăcerea şi involun­tara mania ce m’a cuprins când am ză­rit sus pe Tâmpa «tatua »marelui« Árpád. Imi părea că e un spion, o senti­nelă a unei culturi străina, menită să de­monstreze şi în acest colţ de ţeavă puterea şi gloria celor cu pita şi cuţitul. Când însă m’am apropiat de gim­naziul român locul indisposiţiei avute la vederea statuei de pe vîrful Tâm­pei ’l-a ocupat o binefăcătoare căldură, o însu­fleţire, o uşurare sufletească căreia ase­menea rar m’a ajuns. îmi venea să mă dau jos din tră­sură şi să îmi plec capul înaintea ace­stui măreţ edificiu românesc. Par’că simţeam căldura culture! ro­mâneşti ce de-o jumătate de veac se răspândeşte din acest locaş. Şi în momentul acesta cu o nesfîr­­şită satisfacţie m’am uitat la sfântul Soare t­riburea de frig, — era iarnă — pa vîrful Tâmpei şi eram să-m i zic: — Poţi sta acolo sălbatic principe care ai nimicit rămăşiţele culturii romane de pe aceste plaiuri intrucât a mai ră­mas ceva de nimicit în urma înaintaşilor Huni. Te uită în vale la urmaşii acelora cari s’au retras în peşterile munţilor dinaintea vitejilor tăi, cari mâncau carne vie bătucită de sub şeaua de pe cal. Până tu atai ţeapăn, rece şi nemiş­cat în vîrf de deal, jos în vale se răs­pândeşte binefăcător căldura culturii şi , a limbii române. Şi ’mi-am zis în mine barem de-ar ave Ungurii pe fiecare vîrf de deal câte­­ un sfânt de-al lor: Atila, Lehel, Ben-­­ degust, Töhö'ea aau ori­cum naiba T ar­­­chema, în schimb Insă în fiecare vale­­ unde locuesc Români să avem câte o şcoală asemenea celei din Braşov. v. n­. 26 Septemvrie (9 Ootomvrie) 1902 Bibliot. poporală „Deşteptarea" din Colun. In sărbătoarea »înălţării şi cruci« s’a împlinit anul, de când tinerimea in­teligentă din Colun a pus basă şi a des­chis o mică bibliotecă poporală, a cărei­­ avere consta atunci din puţinele cărţi, parte donate, parte cumpărate din ve­nitul unui concert aranjat spre acest scop. Cei-ce au înfiinţat această biblio­­­­tecă nu au dat-o uitării nici pe viitor, ci­­ cu mare zel au lucrat, ca averea ei ma- t terială să crească, sporind prin aceasta şi capitalul de cunoştinţe al cetitorilor. Nu într’atâta voim noi să arătăm ave­rea ei materială, ci mai cu seamă roa­dele ce le a adus ea în sinul poporului nostru. Cu nespusă bucurie putem raporta că dorul de luminare se manifestă viu in pătura poporului nostru şi cu­­ deosebire la generaţia ticără, căci pe lângă 3 -4 indivizi trecuţi de 30 de ani, contingentul cetitorilor îi dau tinerii eşiţi din anii şcoalei şi cu deosebire micii copilaşi de şcoală, cari peste iarnă au alergat cu nespus dor ca să se nutrească cu frumseţile depuse în poveştile noastre­­ româneşti. Asemenea remarcabilă este­­ şi atragerea poporului nostru cătră is­torie, care singură îi poate desvăli tre­cutul glorios, făcându-­i prin aceasta mândru de străbunii sei. Nu putem trece ca să nu amintim cu laudă pe trei dintre ţăranii noştri şi­­ anume: I. Gavrilă, N. Tudor şi I. Suma, cari fără întrerupere au cetit peste iar­ă arătând totodată progrese însemnate şi în pricepere. Se arată aşadar, peste tot, că în­fiinţarea acestei biblioteci în comună a­­ fost necesară, căci putem zice că în de- I curs de un an de la înfiinţarea ei a fost destul de bine cercetată, cu toate­ că in­teligenţa comunei nu a arătat prea mare interes faţă de ea. Ne mirăm cum de­­ acei bărbaţi, cari mai vîrtos ar trebui să dee pildă cu fapta, au stat nepăsători în decursul acestui an! Sperăm insă, că pe viitor ei vor fi înainte mergătorii po­porului, atât pentru binele lor, cât şi al­e acelora, în fruntea cărora stau ca po­­văţuitori. Averea materială a bibliotecii con­stă astăzi din 174 cărţi. S’au procurat I In decursul acestui an: »Poeţii ocm*­i plete«, de V. Alexandri şi 7 volum, din­­ »Ist. Românilor», de Xanopol, toate din încassările făcute la bibi., la cari se mai adaug­ă voi din »Ist Românilor«, de Xenopol, cumpărate de Aurel Barbu, în-­­ vâţător şi A. Comşa, not. 1 volum din acelaşi op, astfel cât astăzi biblioteca noastră posede şi monumentala operă »Ist. Rom.« completă. Nr. 177 Donaţiuni au incurs dela următorii domni: I. Băgăian, profesor 5 cărţi, A. Barbu, învăţător 1, N. Bunescu 14, A. Cioba 4 I. Creţu­ 4, I. Gavrilă 3, loan G­urca Ion, învăţător 1, N. Giurca 3, D. Nicoară 2, L. Praşca, 20, societatea »An­drem Şaguna« 18, societatea »Inocenţiu M. Gain« 1, E. Păcurar 3. Primească deci marinimoşii dona­tori şi pe această cale sincerile noastre mulţumite. Pentru membrii fondatori: Nicolae Ticaciu, Ioan Giurca, teolog, teolog abs. M­c. Bunescu, M­c. Thcaciu, stud. bibliotecar. Revistă esternă, Rusia şi t­urca. Sultanul a primit o telegramă din partea Ţarului, prin care îi mulţămeşte pentru sentimentele esprimate cu opa­­siuasa visitei marelui duce Nicolae Ni­­colaeviai. Tot deodată Ţarul îşi reîno­­£ ş se asigurările despre amiciţia sa, înainte de a pleca marele duce, Sultanul ’La rugat de a tansmite Ţa­rului viile sale mulţumiri pentru visita ce ’i­ s’a făcut în numele Ţarului Ni­colae. Cu opasiunea acestei visite, Sulta­nul a făcut marelui duce cadouri foarte preţioase. Fostul ministru de externe Turcan Paşa a fost desemnat ca şef al misiunii otomane, care va pleca la 24 Noemvrie viitor la Livadia, pentru a saluta pe Ţa­rul Rusiei din partea Sultanului. Serbia. Sârbii macedoneni au ţinut în 5 p. un mare meeting de protestare, convo­­cat de advocatul Stoianovici in Belgrad. Adunarea a fost însă disolvată şi sala golită de gendarmi din causa tumultu­rilor iscate in decursul dezbaterilor. Cele aproape 1000 persoane se împărţiseră în două partide, una, care voia să se fee o resoluţie ţinută în termini aspri, prin cari se condamna activitatea funcţiona­rilor turci din Macedonia şi se ameninţa, că Sârbii vor cere ajutor din afară, şi alta, care voia să trimită Sultanului o adresă omagială. Ştiri moranti. Ziarul »Morning Leaders« află, ori regele Leopold al Belgiei are serios de gând să abzică.* Trupele americane au bătut pe Filipini la Macin cucerind 40 posiţii înăinte ale acestora. Esposiţia industriali din Sibiiu. De la sate. Fruntaşă între fruntaşe comuna Poiana (lângă Mercurea) sa va runja la esposiţia industrială din Sibiiu în şirurile cele dintâi«. Apelul insistent şi cald al oilor Comşa şi Tordilşianu, unul ca representant al »Reuniunei ro­mâne de agricultură din comitatul Si­biiu«, pestalalt ca representant al »Reu­­niuniii sodaților români din Sibiiu«, cari ne-au chemat la armonică şi îm­preună lucrare pe inteligent, pe mese­riaş şi pe econom — cu bucuria con­statăm, a produs aproape pretutideni efectul dorit. Incât pentru noi, Poienarii, în frun­tea mişcării s’au pus primăria noastră şi frumoasa clasă a inteligenţei şi a me­seriaşilor noştri. Primăria din parte­’şi spre a îndemna la expunere a votat 50 cor. pentru 4 premii şi anume de 20 cor., de 15 cor., de 10 şi de 5 cor., ce să se distribue între exponenţii de aici, fie ei bărbaţi (meseriaşi), fie femei. Comitetul de femei este alcătuit din doamnele preotese Ana Şerb, Eli­­saveta Dobrotă, Maria Dobrotă şi soţia notarului Aurelia Micu. De la comitetul dirigent•­ In şedinţa ultimă a comitetului sa a stabilit în mod definitiv programul ser­bărilor împreunate cu esposiţia, ce se va deschide în sala cea mare de la »Gesellechafthaus« Duminecă în 19 Oct.n. Și până la publicarea programului dăm spre orientare următoarele date: Dumi­necă în 19 seara se va aranja în teatrul orășenesc concertul, la care cooperează »Reuniunea română de musică din Si­biiu«, »Reuniunea sodaților români din Sibiiu«, »Reuniunea meseriaşilor »An­­dreiana« din Sebeşul-săsesc şi corul ele­vilor din seminarul »Andreian«. Reu­niunea de musică din Sibiiu va esecuta şi frumoasa composiţie * Măiestrii fi

Next