Tribuna, septembrie 1902 (Anul 19, nr. 160-179)
1902-09-26 / nr. 177
Pag. 706 Sibiu, Joi, Ungaria, proprii monte în Bănatul cel cu limba germană ţi din părinţi germani, a fost folosit din partea Maghia- rilor ca un act de violenţă nu contra poporaţîunei germane, care «ub supra- vegherea unui detaşament de gendarmi înarmaţi cu puşti de repetiţie încărcate trebuia să asculte în limftd cum acum aşa numitul renegat Herczog Ferencz, mai nainte Franz Herzog, ţinea vorbirea comemorativă în limba maghiară. Nemţii din Bănat îşi întoarseră supăraţi dosul cătră locul de sărbătorire şi astfel putură Maghiarii dimpreună cu aliaţii lor Jidani să sărbătorească intre păhare pline pe esploatatul poet german de al lor. Pentru aceasta răpire de poet a fost trimis anume secretarul de stat Qullner, care îşi ţinti toastul seu de împăciuire. »Doamnă a fost sărbătorirea lui Lenau în Verşeţ, unde nu cuteză nici un element străin să se atingă de atitudinea energică, care o lua.poporaţiunea germană a acestui oraş aceleiaşi atitudini îi deteră espresiune puterică corporaţiunile de industriaşi ale Ungariei sudice în congresul acestui oraş ţinut în redută la 31 August. Persoanele oficioase apărute in congres folosiră in conversaţiile lor limba maghiară. »Atunci sau auzit strigăte din partea industriaşilor germani: Nemţeşte ! Să se vorbească şi să se preleagă nemţeşte! Şi deodată s’au pornit aproape toţi membrii congresului spre uşă. —, presidiul şi oficialii au trebuit să fie concesivi şi membrii congresului s’au rentors numai după ce s'a făcut promisiunea, că de aci înainte să va vorbi numai in limba germană. Şi adevărat» că de aci înainte s'au ţinut numai discursuri germane, dar’ congresul proiectat pe două zile, s’a închis oficial în ziua primă. »Eşecurile suferite până acum din toate părţile au înduplecat panmaghiarismul să joace ultima festă. Contele Apponyi a apărut ca un salvator în lipsă. Nobilul poate, cum era conducătorul oposiţiei şi contrar al regimului Tiszaist şi Banffyst, îşi ofiligase oarecare popularitate în Ungaria sudică şi a fost salutat simpatic în Timişoara şi Lovrin. A urmat însă în curând desilusia. Contele Apponyi n’a venit în mijlocul alegătorilor sei de odinioară din Lovrin şi Verşeţ, ca prietin, ca sol al împăcării, n’a venit cu palmierul păcii în mână, ci învîrtind biciul. El a stigmatisat alipirea poporaţiunii germane la conştienţa sa de rassă şi la limba sa de pangermanism periculos statului, ca din aceasta să se tragă consecinţa, că contra apărătorilor elementului german, pe cari el ’i-a numit profeţi falşi, puterii statului să ’i se impue a-’i lovi cu toate mijloacele, ce- i stau la disposiţie. Cu o nedumerire vădită ascultară Şvabii espectorările acestui bărbat, în care odinioară ei îşi puseră încrederea şi care îi apusă cu trădarea patriei, a acelei patrii, căreia ei ’i-au fost întotdeauna fii credincioşi şi ’i au rămas până azi«. Din comitate. — Congregaţia comitatului Caraş-Severin. — Lugoj, 8 o. Luni s’au început şedinţele congregaţiunii ordinare de toamnă a comitatului Caraş-Severin. La ordinea zilei a fost un program cât se poate de mare şi totodată interesant. îndată la deschiderea şedinţei din partea comitelui suprem C. Pogány, încă înainte de ordinea zilei se dă cuvăntul domnului Virgil Tomici, care în numele seu presentă o interpelaţiune ţinută In termini demni In causa impunerii în mod oficios comunelor din comitatul Caraş-Severin a foaie! I »Controlat. Interpelantul zice că organele oficioase cu violarea drepturilor autonome impun şi decretează oficios a se ajutora o foaie ale cărei producte după părerea tuturora, chiar şi a secesioniştilor sunt murdare şi necinstite. Interpelantul protestând în contra protegierii oficioase al Controlei* afirmă despre această foaie, că la cetirea ei se revoaltă simţul moral a! părinţilor, feciorii şi fecioarele trebue să roşească şi numai gândind la ceea ce li se ofere spre cetire. Arătând deci păcatul ce se comite prin susţinerea din oficiu a acestei foi, care caută să infecteze şi prăpădească şi sufletul, la care adversarii noştri, domnii, n'au nici un drept, fiind acela dela Dumnezeul moşi-strămoşilor noştri, interpelantul întreabă pe domnul Proacomite, că are cunoştinţă, că prin călcarea autonomiei comunale, garantată prin art. de lege XXII. din 1866, prin ordinaţiune s’a impus comunelor presumărarea foii »Controlat şi având cunoştinţă, are de cuget dl vicecomite ca numai decât te retragă această ordinafiuns ilegală? La interpelarea dlui Virgil Tomiei, vicecomitele dl. Fialka răspunde, că dînsul n'a dat nici un mandat pentru impunerea foii şi nici nu are cunoştinţă că ar esista un astfel de mandat. Va cerceta însă lucrul şi aflând că esistă o astfel de ordonanţă ilegală o va revoca. In chestiunile presei, zice dl vicecomite, nu e în drept a se amesteca şi afară de foaea oficioasă nici nu impune nici nu opreşte comunelor abonarea de foi. Urmând pertractarea obiectelor puse la ordinea zilei se primeşte primul punct despre impositul comitatens adiţional de Pt pro 1903 pentru acoperirea lipsei budgetare. La raportul vicecomitelui ia cuvântul dl Coriolan Bediceanu, cerând sa ■â se sisteze Inpassarea dării publice până nu se vor deschide tîrgurile, dela cari poporul, ca cultîrător de vite, îşi aşteaptă uşurarea sorţii. Din causa grasârii boalei de vite, zice dl Brediceanu, tîrgurile au fost închise şi poporul n’a avut nici un venit. Poporul în modul acesta sleit, fiind forţat prin esecuţiuni să plătească, ar trebui să peară şi când e să se aleagă între popor şi stat trebue lăsat statul şi salvată esistenţa poporului. Propune deci, ca vicecomitele să fie îndrumat a esopera sistarea încassării pe cale esecuţională a dării in acele părţi ale comitatului, cari au fost atinse de boale de vite. Fiindcă din raportul dlui vicecomite lipsea vărsarea de sânge românesc dela Valeadieni, dl Brediceanu aducând acest pas în legătură cu cel dela Mehadioa Corniareva, unde car’ asupra celor împuşcaţi a căzut greutatea legii şi nu asupra celor ce au vărsat sângele cetăţenilor nevinovaţi, se întreabă mirat cum de nu s’a raportat asupra acestui cas sângeros, la care n’a fost vorbă nici de oposiţie cu forţa, nici de atac săvirşit în contra gendarmilor. După aceste dl Brediceanu trece la un alt obiect, la chestiunea de limbă şi la espulsările redactorilor din Ghichinda şi Timişoara şi întreabă pe dl vicecomite, că nu au primit organele poliţiale îndrumări ori instrucţiuni ca să espulseze pe fiecare cetăţean, care de dragul unităţii naţionale de stat, nu voeşte să se lapede de limba şi naţia sa şi nu voeşte a învăţa la poruncă limba statului. Procedura contrară legii şi ordinaţiunii ministeriale de espulsare şi la noi e aproape să bată la uşă. Vorbitorul mai spune adevărul, că apusaţii în cause de presă nu se mai duceau cu apărătorii la ziua de judecată-osândă, ci cu geamantanul în mână şi cu întrebarea care e numărul odăii în care şi cât va fi arestat. Libertatea personală incă nu a fost până acum periclitată fără judecată, acum insă şi la aceasta ne putem aştepta. Cere deci desluşiri dela domnul vicecomite. Mai atrage atenţiunea dlui vicecomite şi comite-suprem, cari vin des în atingere cu ministrul de instrucţiune şi sfetnicii sei, asupra disposiţiunilor de maghiarisare, cari le face zi de zi acest înalt minister şi cari trebue să provoace un conflict grav între organele acelui minister şi între autorităţile noastre bisericeşti-şcolare. De aceea ministrul de instrucţie ar trebui să se abată de la această direcţie supărătoare şi contrară scopului învăţământului. Dl Brediceanu îşi mai face observaţiile la unele lucruri din cere cuprinse in raportul vicecomitelui, precum la interesele scăritate ce se dau orfanilor din partea sediiei orfanale şi la chestiunile disciplinare. Dl Dr. G. Dobrin se alătură la propunerile dlui Brediceanu şi mai face propunere in causa combaterii boaiei de vite. Propuneri se mai fac din partea dlui Dr. P. Cornescu în causa perceperii dării de rentă, care de mult a încetat. Dl Tomici, cere ca din congregațiune pe oaie telegrafică să se ceară dela ministru, ca să se deelibera târgurile de țeară. Cere totodată ca în causa sacrilegiului de la Balinţ să se raporteze dacă vinovaţii au fost pedepsiţi. In fine dl Dr. C. Jurca îşi face unele escepţiuni cu privire la activitatea oficianţilor, la uşura ce grasează în mod îngrozitor în comitat şi la colonizările din Valea Begheiului, unde ar trebui ca poporului român să ’i se dee pământ fiind foarte sărac. TRIBUNA I Vicecomitele răspunde la observaţiunile cai s’au făcut şi primeşte propunerile făcute de Brediceanu, Dobrin şi Tomici în causa ţoalelor de vite, ca I congregaţiunea să se adreatze telegrafice cătră ministru, în chestiunea dela Valeadieni ancheta gendanailor dife- i rând de cea administrativă, aproabă ca ' să se esmită o comisiune mixtă. In comisiunea mixtă e propus şi primit Dr. Aurel Vălean. In chestiunea sacrilegiului dela Balinţ vicecomitele enunţă, că vinovaţii au fost aspru dojeniţi, deşi preotul a afirmat la protocol, că intrarea gendarmilor în altar nu constitue sacrilegiu. Vicecomitele a întrevenit la minister şi în chestiunea colonisărilor de pe Valea Begheiului şi speră că va avă resuitat favorabil pentru Români. Celelalte chestiuni fiind de importanţă locala aflu de prisos a te mai comunica. Din Braşov. » — Serbarea sf. Sofii la gimnasiul român. — — 6 Oct. 6. Sânt 8 ani de atunci. Eram student In gimnasiu când cu ooasia obicinuitei sărbări şcolare în ziua sfintei Sofii unul din talentaţii profesori ai generaţiei de atunci a ţinut memorabila vorbire, care a stârnit o adevărată revoluţiune în sentimentele noastre naţionale pe atunci încă aşa de virginale, încă ferite de decepţiile vieţii. A fost un călduros apel la tinerime, desfăşurându-ne înaintea ochilor orizonturi nouă, ideale. Ne îndemna la muncă şi la împlinirea sfântă a datorinţelor faţă de neamul din care am ieşit, întreagă lumea românească a privit uimită la tinărul profesor, care a avut oaragiul să vorbească verde româneşte. Sărbarea de la sfânta Sofie deodată e devenit celebră. Sfîrşitul încât priveşte pe tinărul sămănător al unor idei cam prea temerare a fost trist. A plătit cu catedra puţin »circumspecta» lui însufleţire. Că sămânţa aruncată de el căzută pe pământ roditor, încolţită în inimile tinereşti şi dacă de, aduce-va cândva roadele cari să compensese jertfa aducă de sămănător de taina viitorului. Dar abia sânt 8 ani de atunci... Şi în anul acesta s’au întrunit clerul şi poporul, profesori şi studenţi în sala cea mare a gimnastului român ca să învoace ajutorul ceresc asupra muncii cinstite şi româneşti os se va duce în îndeplinire in noul an şcolar. O emoţie sfântă m’a cuprins când am păşit în sala aceasta, în care nu am mai fost de când am trecut paste prima probă de foc căreia îi siceaamen de maturitate. Mi s’a părut că toate au rămas aceleaşi cum le am lăsat atunci. Aceleaş portrete venerabile şi senine ale fundatorilor şi mecenaţilor şcoalelor româneşti, acelaşi inteligent şi zelos corp profesoral, întregii se-şi dreptau forţe tinere, şi în fine aceeaşi tinerime studioasă, aceiaşi băeţi vioi şi curaţi. După obicinuita rugă a preoţilor, a cântat corul studenţilor sub conducerea maestrului G. Dima o cântare ocazională, după care a urcat tribuna dl profesor Petrovici şi a ridicat în relief Insămnătatea acestei zile. In 17 Septemvrie st. v. s’au împlinit 51 de ani de când nemuritorul Şaguna a pus piatra fundamentală a măreţului edificiu şcolar, tocmai în ziua sfintei Sofii. Această semnificativă şi potrivită coincidenţă — anume Sofia înseamnă pe greceşte înţelepciune — a îndemnat pe însuşi înţeleptul prelat să institue pe sf. Sofie de patroneasa gimnasiului român. Şi de atunci an de an în ziua aceasta se adună tinerimea şi profesorii, preoţii şi poporul ca să învoace bunăvoinţă celui de sus şi să preamărească amintirea fundatorilor acestor şcoala. Abnegaţia şi simţul de jertfă, munificenţa şi însufleţirea naţională a acestor pii fundatori le-a presentat dl profesor tinerim şi drept pildă de admirat şi de urmat După stropirea cu apa sfinită a edificiului şcolar, s’au depărtat cu toţii în ordine şi cu inima înălţată de ces văzute şi auzite. ♦ * o Vorbind despre şcoaleie româneşti din Breşov îmi vine In minte o ciudată impresie, ce am avut acum câţiva ani, când după vre-o 3 ani petrecuţi în alte oraşe ,n’am întors earăşi la Braşov. O impresie neplăcută, cam asemenea aceleia când fără veste pui mâna pe corpul rece al unei amfibii, ori-când te împinge cineva fără veste într’un rîu cu apă rece. E vorba de neplăcerea şi involuntara mania ce m’a cuprins când am zărit sus pe Tâmpa «tatua »marelui« Árpád. Imi părea că e un spion, o sentinelă a unei culturi străina, menită să demonstreze şi în acest colţ de ţeavă puterea şi gloria celor cu pita şi cuţitul. Când însă m’am apropiat de gimnaziul român locul indisposiţiei avute la vederea statuei de pe vîrful Tâmpei ’l-a ocupat o binefăcătoare căldură, o însufleţire, o uşurare sufletească căreia asemenea rar m’a ajuns. îmi venea să mă dau jos din trăsură şi să îmi plec capul înaintea acestui măreţ edificiu românesc. Par’că simţeam căldura culture! româneşti ce de-o jumătate de veac se răspândeşte din acest locaş. Şi în momentul acesta cu o nesfîrşită satisfacţie m’am uitat la sfântul Soare triburea de frig, — era iarnă — pa vîrful Tâmpei şi eram să-m i zic: — Poţi sta acolo sălbatic principe care ai nimicit rămăşiţele culturii romane de pe aceste plaiuri intrucât a mai rămas ceva de nimicit în urma înaintaşilor Huni. Te uită în vale la urmaşii acelora cari s’au retras în peşterile munţilor dinaintea vitejilor tăi, cari mâncau carne vie bătucită de sub şeaua de pe cal. Până tu atai ţeapăn, rece şi nemişcat în vîrf de deal, jos în vale se răspândeşte binefăcător căldura culturii şi , a limbii române. Şi ’mi-am zis în mine barem de-ar ave Ungurii pe fiecare vîrf de deal câte un sfânt de-al lor: Atila, Lehel, Ben- degust, Töhö'ea aau oricum naiba T archema, în schimb Insă în fiecare vale unde locuesc Români să avem câte o şcoală asemenea celei din Braşov. v. n. 26 Septemvrie (9 Ootomvrie) 1902 Bibliot. poporală „Deşteptarea" din Colun. In sărbătoarea »înălţării şi cruci« s’a împlinit anul, de când tinerimea inteligentă din Colun a pus basă şi a deschis o mică bibliotecă poporală, a cărei avere consta atunci din puţinele cărţi, parte donate, parte cumpărate din venitul unui concert aranjat spre acest scop. Cei-ce au înfiinţat această bibliotecă nu au dat-o uitării nici pe viitor, ci cu mare zel au lucrat, ca averea ei ma- t terială să crească, sporind prin aceasta şi capitalul de cunoştinţe al cetitorilor. Nu într’atâta voim noi să arătăm averea ei materială, ci mai cu seamă roadele ce le a adus ea în sinul poporului nostru. Cu nespusă bucurie putem raporta că dorul de luminare se manifestă viu in pătura poporului nostru şi cu deosebire la generaţia ticără, căci pe lângă 3 -4 indivizi trecuţi de 30 de ani, contingentul cetitorilor îi dau tinerii eşiţi din anii şcoalei şi cu deosebire micii copilaşi de şcoală, cari peste iarnă au alergat cu nespus dor ca să se nutrească cu frumseţile depuse în poveştile noastre româneşti. Asemenea remarcabilă este şi atragerea poporului nostru cătră istorie, care singură îi poate desvăli trecutul glorios, făcându-i prin aceasta mândru de străbunii sei. Nu putem trece ca să nu amintim cu laudă pe trei dintre ţăranii noştri şi anume: I. Gavrilă, N. Tudor şi I. Suma, cari fără întrerupere au cetit peste iară arătând totodată progrese însemnate şi în pricepere. Se arată aşadar, peste tot, că înfiinţarea acestei biblioteci în comună a fost necesară, căci putem zice că în de- I curs de un an de la înfiinţarea ei a fost destul de bine cercetată, cu toate că inteligenţa comunei nu a arătat prea mare interes faţă de ea. Ne mirăm cum de acei bărbaţi, cari mai vîrtos ar trebui să dee pildă cu fapta, au stat nepăsători în decursul acestui an! Sperăm insă, că pe viitor ei vor fi înainte mergătorii poporului, atât pentru binele lor, cât şi ale acelora, în fruntea cărora stau ca povăţuitori. Averea materială a bibliotecii constă astăzi din 174 cărţi. S’au procurat I In decursul acestui an: »Poeţii ocm*i plete«, de V. Alexandri şi 7 volum, din »Ist. Românilor», de Xanopol, toate din încassările făcute la bibi., la cari se mai adaugă voi din »Ist Românilor«, de Xenopol, cumpărate de Aurel Barbu, în- vâţător şi A. Comşa, not. 1 volum din acelaşi op, astfel cât astăzi biblioteca noastră posede şi monumentala operă »Ist. Rom.« completă. Nr. 177 Donaţiuni au incurs dela următorii domni: I. Băgăian, profesor 5 cărţi, A. Barbu, învăţător 1, N. Bunescu 14, A. Cioba 4 I. Creţu 4, I. Gavrilă 3, loan Gurca Ion, învăţător 1, N. Giurca 3, D. Nicoară 2, L. Praşca, 20, societatea »Andrem Şaguna« 18, societatea »Inocenţiu M. Gain« 1, E. Păcurar 3. Primească deci marinimoşii donatori şi pe această cale sincerile noastre mulţumite. Pentru membrii fondatori: Nicolae Ticaciu, Ioan Giurca, teolog, teolog abs. Mc. Bunescu, Mc. Thcaciu, stud. bibliotecar. Revistă esternă, Rusia şi turca. Sultanul a primit o telegramă din partea Ţarului, prin care îi mulţămeşte pentru sentimentele esprimate cu opasiuasa visitei marelui duce Nicolae Nicolaeviai. Tot deodată Ţarul îşi reîno£ ş se asigurările despre amiciţia sa, înainte de a pleca marele duce, Sultanul ’La rugat de a tansmite Ţarului viile sale mulţumiri pentru visita ce ’i s’a făcut în numele Ţarului Nicolae. Cu opasiunea acestei visite, Sultanul a făcut marelui duce cadouri foarte preţioase. Fostul ministru de externe Turcan Paşa a fost desemnat ca şef al misiunii otomane, care va pleca la 24 Noemvrie viitor la Livadia, pentru a saluta pe Ţarul Rusiei din partea Sultanului. Serbia. Sârbii macedoneni au ţinut în 5 p. un mare meeting de protestare, convocat de advocatul Stoianovici in Belgrad. Adunarea a fost însă disolvată şi sala golită de gendarmi din causa tumulturilor iscate in decursul dezbaterilor. Cele aproape 1000 persoane se împărţiseră în două partide, una, care voia să se fee o resoluţie ţinută în termini aspri, prin cari se condamna activitatea funcţionarilor turci din Macedonia şi se ameninţa, că Sârbii vor cere ajutor din afară, şi alta, care voia să trimită Sultanului o adresă omagială. Ştiri moranti. Ziarul »Morning Leaders« află, ori regele Leopold al Belgiei are serios de gând să abzică.* Trupele americane au bătut pe Filipini la Macin cucerind 40 posiţii înăinte ale acestora. Esposiţia industriali din Sibiiu. De la sate. Fruntaşă între fruntaşe comuna Poiana (lângă Mercurea) sa va runja la esposiţia industrială din Sibiiu în şirurile cele dintâi«. Apelul insistent şi cald al oilor Comşa şi Tordilşianu, unul ca representant al »Reuniunei române de agricultură din comitatul Sibiiu«, pestalalt ca representant al »Reuniuniii sodaților români din Sibiiu«, cari ne-au chemat la armonică şi împreună lucrare pe inteligent, pe meseriaş şi pe econom — cu bucuria constatăm, a produs aproape pretutideni efectul dorit. Incât pentru noi, Poienarii, în fruntea mişcării s’au pus primăria noastră şi frumoasa clasă a inteligenţei şi a meseriaşilor noştri. Primăria din parte’şi spre a îndemna la expunere a votat 50 cor. pentru 4 premii şi anume de 20 cor., de 15 cor., de 10 şi de 5 cor., ce să se distribue între exponenţii de aici, fie ei bărbaţi (meseriaşi), fie femei. Comitetul de femei este alcătuit din doamnele preotese Ana Şerb, Elisaveta Dobrotă, Maria Dobrotă şi soţia notarului Aurelia Micu. De la comitetul dirigent• In şedinţa ultimă a comitetului sa a stabilit în mod definitiv programul serbărilor împreunate cu esposiţia, ce se va deschide în sala cea mare de la »Gesellechafthaus« Duminecă în 19 Oct.n. Și până la publicarea programului dăm spre orientare următoarele date: Duminecă în 19 seara se va aranja în teatrul orășenesc concertul, la care cooperează »Reuniunea română de musică din Sibiiu«, »Reuniunea sodaților români din Sibiiu«, »Reuniunea meseriaşilor »Andreiana« din Sebeşul-săsesc şi corul elevilor din seminarul »Andreian«. Reuniunea de musică din Sibiiu va esecuta şi frumoasa composiţie * Măiestrii fi