Tribuna, decembrie 1902 (Anul 19, nr. 221-239)
1902-12-08 / nr. 225
Anul XIX. Sibiiu, Duminecă 8/21 Decemvrie 19021 ABONAMENTELE Pentru Sibila ! luni 1 cor. 70 baai, •/» *E 3 cor, */* ■* 10 sor., 1 te 20 cor Pentru dnoerst la osii on 80 bani pa Isst mal malt Parstra üsoBsrehl« t 1 luni 2 cor. 10 bani, */* an 7 cor., ')i an U cor., 1 an Ss! oor Peutrn Ront&nia yl «triiuiUte s 1 /, an 10 franci, */, an 80 franci, 1 aa 40 franci. Abonamentele ae fac numai pi&tindu-se înainta. INSERTIUNILE Ca fir garaton* prima-datft 14 bani, a dona-oari 13 bani a trala-aarl 19 bani. Rydaeţia y! administraţia: Strada Fopiacai nr. 13 S» jMensna&ră la p«aie şt libiriril. fintiabila abosamactele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Doamnei 23, etajul I. Egiiteie aetriacate its refusă. — Manuscripte nu ss înapoiată. Nassen singuratici â io bani si vând in Sibiiu, ia librăria »Tipografiei., societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Wein Bernat »la loterie „Doctrina constemas ipitar“ Se ţinem cu firmitate la doctrina dreptului naţional! Acum, când perdutăm unul după altul pe protrgoniştii cei mari ai dreptului naţional, pare că ni se revelează mai mult, ce este tesaurul pentru care ei au luptat şi au suferit cu atât devotament. Causa este, că acest sentiment generos la ei nu -l putem aprecia potrivit cu proporţiunile sale gigantice, fără de a ne adânci în ştiinţa dreptului nostru naţional şi fără a privi la pilaştrii, cari susţin doctrina dreptului nostru naţional, fără a ne mai spune ideile noastre cu privire la doctrina dreptului naţional românesc, fără oarecare inspiraţiune »Iura animo parari, animo conservări, animo alienări«, — drepturile se câştigă cu spiritul, se conservă cu spiritul şi se înstrăinează cu spiritul, ne învaţă metafisica dreptului. Aceste prasice cuvinte sunt adânc gravate în inima omenească şi ele primesc vieaţa concretă prin aceea, că, în actele mici şi mari ale vieţii pentru sfânta dreptate omul işi jertfeşte şi vieaţa. ’Şi o jertfeşte, oftoi dreptul este identic cu nemurirea, este nemuritor ca şi spiritul, care-l produce. O naţiune atuncie mare fi devine nemuritoare, când preţueşte dreptul seu mai presus decât însăşi vieaţa si. Se dovedeşte aceasta fi prin aceea, că această trăsătură eroică, caracteristicil o au toţi, cari au trăit şi luptat pentru drepturile naţiunii Campionii dreptului naţional sânt stupii şi are obravii suveranităţii naţionale. Durerea e adâncă, când din aia loc se prăbuşesc aceste columne ale edificiului naţional, Incât golul ce ’l lasă pare a face să se clatine din temelie cea mai frumoasă clădire omenească... Şi această durere devine cu atât mai adânc simţită, cu căt sântem convinşi, că la apunerea fiecărui om mare al naţiunii se prăbuşeşte câte o columnă, de care se restrângeau săgeţie veninoase, îndreptate spre inima naţiunii conservatoare a dreptului naţional. Forţa şi mărimea manifestaţiunilor vieţii naţionale adună dela puterea de vieaţă a inimei unui popor. Ea împrumută stegarilor noştri însufleţire şi entusiasm şi li face să braveze toate pericolele. Cine nu doreşte oare ca inima aceasta să fie vecinică martoră a intrepidităţii vitejiei fiilor aci, — ca ea să fie mereu în contact cu palpitaţiunile ideilor sublime de drept naţional şi de nemurire. Care dintre noi nu doreşte, ca fiii naţiunii să fie toţi mari, ca această sinteză de sentimente sublimă ca dreptatea însăşi şi eternă, ca dreptul, să se reoglindeze maiestos In faptele nemuritoare ale acelora, cărora ea le a dat gloria străbună, le-a dat o limbă dulce şi tradiţii atât de înălţătoare. Gloria, limba şi tradiţiile naţionale sânt ţinta spre care trebue că tindem in luptele noastre, car’ drumul spre ajungerea la ţintă nil deschide şi luminează marii noştri bărbaţi, cari toţi prin aceea s’au distins, că ne au păstrat neştirbită doctrina dreptului naţional. Ei ne-au învăţat că singuri Românii au »jus optimum« adecă vechiul drept al quiriţilor romani în Dacia ; ei ne-au învăţat că invasiunea Ungurilor a fost o lovitură la vieaţa de stat a celorlalte popoare la care dezmoşteniţii au dreptul de a reveni. Ei ne-au învăţat, că deja legea Flavia numită »jus violentiae* near da dreptul a o interpreta în folosul nostru. Prin aceste învăţături ne-au păstrat conştienţa dreptului român, car' prin întemniţările suferite voios, ai* lăsat lumei culte clasica mărturie, că dreptul nostru nu e numaivis şi închipuire*, ai eşti un drept etern, car* l-am căştigat pe basa dreptului ginţilor, 'I au cultivat părinţii şi strămoşii noştri, ’l-am cultivat noi şi ’l vom cultiva ca ceva sfânt şi pentru care trebue se ne dăm şi vieaţa. Fără îndoială Intre aceşti oameni celebrii ocupă loc de frunte presidenţii comitetului naţional. Figuri măreţe, voi, cari locului vostru de onoare ’i-aţi câştigat glorie, atât In resbel civil căt şi In vremile aceste ale conspiraţiei contra libertăţii, voi aţi ştiut că gloria cea adevărată se câştigă prin aceea, că suntem folositori naţiunii, a voastră e onoarea că azi poporul nostru e conştiu, că dreptul unei naţiuni numai prin virtute se poate câştiga, al nostru va fi meritul dacă duşmanii neamului româmânesc vor învăţa că un stat numai prin dreptate se poate susţine. Propagatorii doctrinei dreptului nostru sunt numai aceia aşadară, oari posed conştiinţa dreptului. Înţeleg geniul seu şi împlinesc datorinţeie, oari urmează din aceste două concepţiune, fără de cari nu ne putem închipui o luptă naţională dvdisatorică şi prin aceasta folositoare omonimii. Istoria de altă parte e chemată a -şi spune verdictul, că oare naţiunea ţi Acestea sânt ideile, cari au călăuzit onor, comitet al societăţii istorice a Studenţilor In litere, când a hotărit ţinerea unei şedinţe publice în amintirea marelui loan Raţiu. Luându-mi însărcinarea de a vâ presanta personalitatea lui loan Raţiu binevoiţi a afla, că nu voiu face un dini curs panegiric, dar’ voiu schiţa momen- i tele de bărbăţie din vieaţa marelui luptător, cari s’au manifestat mai ales pe terenul chestiunei naţionale în direcţiune politică. Lucrările de istorie, Ştiinţă şi ilstratură, cari au ocupat o parte din vieaţa lui Ioan Raţiu, nu le voiu atinge, pentru a nu pierde din vedere activitatea politicei sale naţionale. Pentru înţelegerea activităţii sale politice este nevoe de a vă presenta o schiţă istorică a luptei pentru naţionalitate, întreprinsă de Românii din Ungaria în potriva şovinismului maghiar, începând cu evenimentele, cari de- a termină era şovinismului, voiu arăta paralalismul intre şovinismul maghiar şi rezistenţa românească. Ajungând la epoca dela 1848, m-5 ! Simt dator a vă ruga eS 'mi permiteţi o digrisiuns spre a privi figurile măreţe ale generaţiei din seca vreme, după care voiu urma cronologic cu înşirarea evenimentelor, la cari Ioan Raţiu a luat parte, nula cu conştienţiositate şi cu tărie firmă la cea mai preţioasă tradiţie, aceea a dreptului seu, şi dacă naţiunea română sa ţinut de ea prin ce mijloace providenţiale a fost păstrată doctrina unui drept atât de antic. Noi cari din stătea lupte politice naţionale ştim ce putere dă dreptatea, în cele mai teroristice vremuri să nu uităm cuvintele clasice: doctrina conste, mus igitur — să stăm firmi aşadară la doctrina dreptului nostru naţional. Dr Cassiu Maniu. —=====-e g=^=— FOIŢA „TRIBUNEI". Dr. Ioan Raţiu. — Conferenţă ţinută la societatea istorică a studenţilor In litere din Bucureşti la 1 Dec. 1012 de Al. T. Dumitrescu. — Onorat auditor. Fatala lege a omenirei a stins vieaţa unui măreţ chip al românismului. Fraţii noştri din Ungaria au pierdut pe şeful partidului naţional, pe Ioan Saţiu. Noi, Românii de aici, trebue să împreunăm durerile noastre cu ale fraţilor noştri şi împreună cu ei trebue să venerăm memoria marelui luptător al causei naţionale. Legăturile de sânge, unitatea gândirii, unitatea simţirii şi aspiraţiunii, sunt motive puternice, cari ne dat imina pe noi, Românii de aici, să aducem prinosul laudei acelor suflete moi, cari lucrează spre folosul şi binde fraţilor noştri. Sfânta datorie frăţească cer? ei nu Uităm pe luptătorul de o jumătate de Veac pentru ca să ne păstreze în Uagarin fraţi. Dar’ pentru a nu ’l uUa trebue să- l cunoaştem bine, Visita lui Lamsdorff. Ziarul »Fremdenblat«, vorbind de viitoarea visită a contelui Laimsdorff, ministrul afacerilor străine al Rusiei, la Viena şi de comunicatul apărut in »Mesagerul Imparului* din Petersburg în privinţa reformelor hărăzite Macedoniei, se esprimă astfel: Atitudinea Austro Ungariei şi Rusiei au probat Turciei şi celorlalte state balcanice, că aceste două Puteri aunt de acord In tot ce priveşte chestiunile privitoare la situaţia din Peninsula Balcanică. Această colaboraţie, care, de când cu Incheierea acordului austro rus, a fost de mai multe ori foarte preţioasă, pentru desvoltarea pacifică a situaţiunii din aceste localităţi este da asemenea o garanţie pentru resolvirea afacerilor actuale. Acţiunea celor două Puteri are de scop de a localiza incendiul, ce se prevede, că va izbucni la primăvară. Austro-Ungaria şi Rusia nu se gândesc a înrîuri In politica interioară a Procesul memorandului fiind un fapt însemnat In istoria naţiunii române din Ungaria, va merita o deosebită atenţiune. Lupta contra maghiarisârii numelor de comune va încheia această schiţă istorică, începând schiţarea istorică a luptei pentru naţionalitate, nu voiu căuta a stabil raportul de cauzalitate Intre activitatea lui Ioan Raţiu şi aceea a predecesorilor sei, manifestată pe acelaşi câmp de tradics merită un moment Capital în itio- Fia naţionalismului român, care stabileşte raportul de causalitate între presantul şi trecutul Românilor din Ungaria. Acest centru de gravitate al românismului este activitatea generaţiei de la 1848. Aşezat în acest centru, ochiul istoricului poate urmări cum din stânca românismului pornesc isvoarele sale pentru a se împreuna într'un mare reservoriu, din care vor porni iarăşi mult pe tot ogorul românesc. Astfel aşa , istoricul va recunoaşte unul şi acstaş drum urmat in decursul vrsinilor pentru fiecare eveniment însemnat săvârşit de Români. înocentis Oianu, episcopul Românilor, va începe aceea ce Mitropolitul Andrei Şaguna va realiza în parte în mod fericit, autonomia bisericei şi drepturile sale. Revoluţia agrară a lui Horia şi Crişan Va deveni naţională la 1848. Plângerea Românilor adresată în cunoscutul „Supples libellus Valachorum* din 1791 va găsi momentul dela 1848 gata a se întări, pentru a recunoaşte această plângere mai energică peste 101 ani cu pensiunea memorandului din 1892. Aşa dar, cunoştinţa evenimentelor dela 1848 este îndestulătoare pentru a înţelege activitatea lui Ioan Raţiu, desvoltată pa basa programului stabilit de generaţia dela 1848 Dar’ activitatea generaţiei dela 1848 e atât de vastă încât înţelegerea ei deplină e greu de făcut In câteva pagini. Această greutate o vom înlătura limitând chestiunea noastră în marginile anunţate la început, adecă vom urmări în mod cronologic manifestaţiunea luptei da naţionalitate întreprinsă de Români în contra politicei de maghiarizare. De an tieoeatatea de a Vă vorbi despre duşmanul naţionalităţii române, despre politica de maghiariare, la faţa duşmanului voiu face să repară luptătorul şi veţi avea peasiune ! să vedeţi ridicând« se de multe ori măreţu! chip psrdut din sîmiî neamului nostrUi (Va urma), Sîhiiv, 17 Dec. 1802. Remisiunea ministrului de résboiu Krieghammer e fapt împlinit. I Monarchul ’i-a primit-o. Intre căuşele demisionării se numără fiascul cu pro - iectele militare şi împrejurările materiale nefavorabile, în cari se află. Ce pri- I vestea acestea din urmă, ele au fost I deja în două rînduri regulate cu ajutoare din fundaţiunea Albrecht, Krieghammer insă a ajuns din nou In impas. Dreptul limbei nationale. Am vorbit deunăzi de audienţa unei delegaţiuni de Catalani la regele Alfons XIII, pentru a cere respectarea dialectului naţional în biserică, şcoală şi administraţie. Regele s’a întreţinut mai mult timp cu şeful delegaţiunei şi a respins, că, va stărui pe lângă miniştrii de resort în favoarea revendicţiunilor, cei s’au supus statelor balcanice, dar’ nici nu se poate tolera, ca uneltirile comitetului macedonean să fie favorizate, fie dela Belgrad nu dela Sofia, pa faţă sau pe csuiis; sau ca liniştea să fie primejduită, în nici un chip. Ar fi de dorit şi mai ales folositor, ca cele două popoare, Sârbii şi Bulgarii, să nu se lase unor ilusiuni, cari le-ar pută fi funeste. Visita la Belgrad şi Constantinopol. Ziarul parisian »Le Temps«, în numărul său ultim, conţine următoarea telegramă ce o primeşte din Bucureşti referitoare la visita regelui României la Belgrad şi Constantinopol, despre care am luat şi noi notiţă. Zgomotul unei viitoare visite a regelui la Belgrad şi Constantinopol nu este nici desmintit, nici confirmat. Visita la Belgrad este o deosebire foarte probabilă. Pactul. Toate demersurile ambelor guverne pentru grabnica închidlere a pactului s’au dovedit până acum netuccese. Ziarul »N. W. Tagblau« anunţă, că în chestia pactului guvernul maghiar a trimis o notă celui austriac. In această notă, care în Viena este privită de ultimat, guvernul maghiar îşi formulează pretenţia cu guvernul austriac, să aducă, cel mult pănă la finea anului, o decisiune definitivă în chestiunea pactului, căci guvernul maghiar nu mai poate rămâi,â în starea ei de nesiguranţă şi trebue să zorească încheerea pactului. Apropiata ultimă întâlnire a prim- miniştrilor va decide în mod definitiv asupra sorţii pactului. Tot din Viena se anunţă, că In şedinţa parlamentară de joi răspunzând la unele interpalaţiuni în chestia pactului, Köber a enunţat, că ambele guverne au căzut da acord in privinţa noului tarif vamal şi a contractelor comerciale şi vamai din unele chestiuni nu s’a putut ajunge la înţelegere, dar’ decisiunea trebue să urmeze în zilele acestea. Legi tu pregătire. Legea despre regularea salarielor amploiaţilor va fi presentată dietei zilele aceste. Legea despre investiţiuni nefiind gata, va fi înaintată numai după Anulnou. Tot numai după Anul nou va ajunge In dispuţie legea despre darea asupra zăharului, după desbiterea şi primirea proiectelor despre emigare şi emigrare. Mr. 225 In partidul Kossuthist se observă o nervositate vădită. Cu toate desminţirile energice ale lui Kossuth, că el n’a paotat cu Szél, in continuu se ivesc faime nouă despre aceasta. Ceva e în tot lucrul, doi și în partid sânt mulți, cari cred In aceasta paotare. »Egyetértei* comunică cele spuse de Komjáthy, oara a fost avizat, dimpreună cu Tbăly și Tóth, de Kossuth, că Széll vrea să vorbească cu ei asupra situaţiunii. Ei au refuzat, nefiind împuterniciţi la aceasta de partid şi fiind în principiu contrariui unei politici, care se basează pe paptări. Incidentul s’a terminat deocamdată, renunţflnd Kossuth »de bună voe* la conducerea independentă a partidului. Chestia limbilor in Bohemia. Grupul tinerilor Oehi din camera deputaţilor a răspuns la propunerile Germanilor din Bohemia, în privinţa chestiunei limbilor, printr’un memoriu, care insistă asupra reglementării tuturor chestiunilor în litigiu Intre Cehi şi Germani, nu numai în Bohemia, dar şi In Moravia şi Silesia, şi mai înainte de toate asupra resolvării chestiunei limbilor pe basa unei egalităţi complecte intre cele două limbi, germană şi cehă. Memoriul relevă, ei Introducerea limbei cehă In servicciul interior nu trebue consideratii ca o concesiune din partea Germanilor, ci ca un drept incontestabil al poporului ceh. Soluţiunea echitabilă a acestei chestiuni a limbilor va înlesni soluţiunea chestiunilor administrative, de asemenea In litigiu. Tinerii Cehi se declară la sflrşit dispuşi de a Intra In negocieri cu Germanii pentru restabilirea prtcii interioare. Bâtrânii Oehi îşi vor lUptttte propunerile lor direct conferinţei de cond Ilare, care se va convoca. Deputaţii germani din Bohemia au declarat drept răspuns la cele zise de Oehi, că ei pot Incepe pertractările numai pe basa propunerilor făcute de ei. Din dietă. Ultimile şedinţe ale dietei au fost ocupate cu desbaterea asupra proiectului de lege despre imigrare şi emigrare. Oratorii tuturor partidelor au primit In general proiectul, în şedinţa primă au presentat momente mai Insemnate vorbirile lui Edmund Barta şi Roland Hegedus. Cel dintăiu a arătat »primej- Suspinul Codrului..* ~ Din incidentul morţii D-rului Raţiu. E o posomorită zi de iarnă. Fulgi de zăpadă miei, ca lacrâmilOi bem un văl alb pe pământul amorţit, ce pare a fi un cadavru , cerul e întunecat, pare că e flamură de doliu, lăsată In mod tainic, In mod sublim, pe suprafaţa întregului univers... In măreaţa natură e ceva neobiceiuit, e ceva misterios... un suspin lung... un suspin dureros, un suspin sfâşietor de durere, ca un concert divin, armonios, cântat de milioane de voci tânguitoare se aude. E suspinul codrului, codrului secular. . . ... Codrul suspină... suspină toată creanga lui... varsă lacrămi ferbinţi... lacrămi amari... Şi cum să nu suspine, cum să nu verse lacrămi... sărmanul când soartea, nemiloasa soarte, şi-a dat o lovitură grozavă, o lovitură crâncenă, lovitura cea mai grozavă şi crâncenă, pe care 0 va simţi in totdeauna, a răpit din mijlocul seu: — stejarul cel mai viguros, cel mai înalt, ’i-a răpit fată lui! De jumătate de secol, falnicul stejar cu fruntea ridicată, nemişcat ca o stâncă, în tot momentul a fost în mijlocul codrului și a vorbit fiecărei crengi...