Tribuna, ianuarie 1903 (Anul 20, nr. 1-19)

1903-01-15 / nr. 8

Anul XX. Sibiiu, Mercuri 15/28 Ianuarie 1903 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 cor. 70 bani, */4 an 6 cor., */1 an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */4 an 7 cor., */ 311 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru Romfnnia și străinătate: */4 an 10 franci, */4 an 20 franci, 1 an 40 franci. —Wfc»— Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani. —40»»— Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. —«0»4— Se prenumără la poşte şi librării. - -Ea din România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder, Bucureşti, str. Doamnei 28, etajul I. ■m*— Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani se vend în Sibiiu, librăria „Tipografiei“, societate pe acţiuni, — în Alba-Iulia la librăria Weiss Bernat „La loterie“, „Finis Poloniae“. Reuniunile polone din Berlin au înfiinţat un curs de limba polonă, în Berlin. Acum a primit prezidental reuniunilor o poruncă aspră căr în timp de o săptămână să sisteze acest curs, la pas contrar va urma pedeapsă aspră. Să ne întoarcem ochii spre Berlin. Spre frumoasa capitală a frumoasei Genuai, — a curţii şi umanitarei Germanii. Din vălmăşagul fumului de fabrici ■e dezvăleau coperişele palatelor, cupole, turnuri de la biserici, — atrăluceau în rasele de spare. Pretutindeni strălucire, — cultură... Sgomotul ciocanelor, — al fabricilor umplu văzduhul, restind în depărtări hărnicia în muncă, hărnicia poporului german. Acest agomot asurzitor copleşeşte totul, — vaerul celor săraci, nemulţumirea lor, aprişnitul din dinţi al apoalismului, ca ploaia de dinamit şi bombe , pufee de anarchişti, glaaul cerşitorilor şi cântecele de ghitară ale trubadurilor întârziaţi, din veacuri trecute. Un singur glaa, un vaer dureroa este numai pe care nu-l tnăduse nici zgomotul fabricator, nici uruitul tunurilor şi zăngănirea de arme, e glasul asupriţi- i lor Poloni, — strigătul după ajutor al unui popor obedit, ţipetele desperate ale poporului, căruia ’i-au pus laţul in gât, — pe care-’l sugrumă. Se aud până la noi vaetele, dar’ n’avem ce face. Le aud şi celelalte neamuri, dar’ nu fac nimic. Nu au interes ca aă-’l ajute. Roaia însăşi, părtaşă consorţiului, care, sugrumă in numele legii, fără milă, fără îndurare un neam viteaz de 17 milioane suflete, care nu are alt păcat decât că Dumnezeu ’l-a lăsat pe lume, şi are nefericirea că a căzut în robia unor state mari, puternice, cari nu au nici milă, nici conştiinţă, nici simţ de dreptate. Dacă Rusia, un stat absolutistic, îşi sugrumă Polonii ei, cel puţin nu o neagă, îşi mărturiseşte scopul. Ucide naţionaliceşte în faţa lumii. Dar’ Germania posează pe c cmvlisa ta”. E stat constituţional, şi predică umanitatea. Are parlament, are constituţiune. Libertatea presii şi a cuvântului. Şi totuşi dintre cele două state Germania e mai crâncenă, mai setoasă de a stinge vieaţa naţională a unui popor. Pe când Rusia este un ucigaş simplu, Germania e mai rafinată. De ce Prusiacul pasează pecivilisatul şi civilisatorul, când numai spoiala îi deosebeşte de strămoşii lor? Când atavismul nu lasă ca să le dispară setea de-a distruge. De ce? Este lipsa de adevărata cultură, de adevărata civilisaţie şi umanitate. Rasa germanică şi slavică, rasa mongolă şi ural-altaică, trebue încă să se cultive mult în sentimente şi în nobleţă pentru de a se pătrunde sinotifii nefătărit de ideile umanitare: libertate, — egalitate, — frăţietate. Nu numai creştinismul, dar’ şi civilisaţia pretinde: se nu ucizi, se nu lăcomeţti la averea de aproape lui, — să nu lucrezi întru perirea lui. Unde aflăm vre-un neam de rasa latină, oare să ţină sclavi un înţeles modern, cărora să nu le permită libera dezvoltare naţională? Englezii au presa zeci de popoare, chiar şi pe Irlandezi. Ruşii alte zeci de popoare Germanii asemenea. Şi pe urma lor Turcii şi Maghiarii, cari iisuesc spre civilisaţie, ba ’şi-o atribuise chiar, dar’ stăpâniţi de atavism, îşi urmează instinctului lor de a prigoni pe alte popoare. Prigonirea e aceeaşi, dacă e constituţional statul asupritor ori este absoluţistic. Deosebirea este, că fărădelegile se fac în numele unui monaroh ori al constituţiei. Prusia ţine încătuşaţi pe sărmanii Poloni. Scopul îi este să-ş i ucidă naţionaliceşte. In Prusia ori-ce instrucţie in limba polonă e oprită. Şcoalele primare sunt închise de trei ani. Nici religiunea nu e permis să se propună în limba maternă a băiaţilor poloni. Cursurile private de limba polonă sânt sistate, interzise. S’a decretat moartea acestei limbi. Ez offo, fără paradă. In numele lui? Doar’ Dumnezeu a dat-o? Cu ce drept? Cine împuterniceşte pe barbarii bătrânei Europe, în veacul XX., să ucidă naţionaliceste popoare? Ce le-a dat Polonilor Germania, ca în schimb să le pretindă esistenţa? Civilisaţie ? N’au cerut-o, n’au avut trebuinţă de ea? Lanţuri, obezi, temniţi? Răsplata pentru aceste daruri este glonţul, spânzurătoarea, dispreţul. Prea tari se socotesc Germanii, încât să se teamă de răsbunare. Se ţin atotputernici. Nime, nime nu poate schimba soartea bieţilor asupriţi, aşa cugetă dînşii. Dar cine seamănă vânt, seceră furtună. Va sosi clasul de răsbunare şi pentru bieţii Poloni, cât şi pentru toţi cei asupriţi. Când gemetele asupriţilor Poloni ajung până la urechile noastre, ne cuprinde amărăciunea şi indignarea, şi ne doare, că nu le putem ajuta. Dar’ curaj, putere şi mântuire le dorim, să poată duce lupta, până-ce razele adevăratei civilisaţii vor pătrunde şi la popoarele asupritoare, strtu». FOIŢA „TRIBUNEI“. Micii martiri. (Urmare). Intre creştinii, cari adunau râmăşiţele martirilor, era şi Justinian, unul dintre ofiţerii înalţi ai împăratului, care In secret era creştin cu întreaga familie. Ziua îşi îndeplinea oficiul, noaptea păru însuşi pe umere cadavrele și cu oameni de încredere le Inmormânta In mod cuviincios sau In catacombe sau in vre-un loc afară de cetate. De câte ori s’a întâsaplat, că Intorcându-se noaptea târziu sau cătră ziuă dela lucrul de caritate, în loc să-’și închine capul spre odihnă, cerceta pe orfanii celor decapitaţi, ducându-le elemoaină, ca să le uşureze lipsele, să-’i măngăie In dureri şi să-’i ajute cu sfatul seu. Era părintele nu numai al ostaşilor, ci şi al săracilor şi părăsiţilor, al orfanilor rămaşi de martiri, în pieptul oşteanului negru da soare, care deja de mii de ori a privit moartea In faţă, care nu odată a simţit suflarea morţii, a aflat resunet durerea orfanilor şi plânsul acelora a stors lacrămi din ochii lui. Şi cum să nu! Doar’ şi el avea astfel de ângeraşi, cari azi mâne vor ajunge la asemenea soarte şi in lipsă de grijitori vor pribegi şi poate vor muri de foame sărmanii. Dar’ nu ! Pentru-pe aceasta pusilanimitatel D-zeu va fi părinte şi copiilor sei, în mână mai bună nici nui ar pută lăsa. Nici nu se poate această altcum. Pentru cine se roagă atâţia martiri colo sus în ceriuri, pentru cine a făcut dinsul atâta bine aici pe pământ şi cere graţie divină ?! Şi acum a îngropat pe un oştean, pe care, dominţându-’l la împăratul, că e creştin,l-au chinuit mai ântâiu de moarte, apoi dupăce şi in torturele’i cele mai mari pronunţa numele lui Isus, ’l-au străpuns prin inimă, car’cadavrul seu purtându ’l de alungul străzilor, spre a înfripa pe creştini ’l-au aruncat afară de cetate pe o colină. Aceasta ştiind o Justinian, ’şi-a ţinut de datorinţă, ca îndată ce se va însera, să’l caute şi să-’l îngroape. Dar’ aceasta 'i a fost cea din urmă faptă a îndurării; răsplata cerească na întârziat. D-zeu ’l-a aflat vrednic de cununa martiriului. Era Dumineca Rusaliilor. Creştinii s’au edunat în catacombe la sf liturgie, între ei şi Justinian cu Intreaga’i familie. Inghenunchiaţi în jurul sicrielor martirilor, creştinii se roagă într’o linişte sfântă, ce:educe ajutorul şi Intrepunerea pentru timpurile de jale, dar pline de învingeri, şi cu o inimă şi un suflet aşteaptă pe Spiritul mângăitor, ca odinioară apostolii adunaţi în Ierusalim, ca să le curăţască sufletele, să le verse în inimă tărie şi perseverară la luptele, ce se apropie. Pentru-că şi aşa ştiau că mai curând, ori mai târziu vor fi duşi şi dinşii la locul de perzare. Şi presupunerea nui-a înşelat. Episcopul celebrant umblă pe la toţi de-a rândul, dându-le tuturor deja cel mai mic până la cel mai mare prea curatul Corp al Mântuitorului, spre a-’i întări. Cu Mântuitorul Isus se «coboară In inimeie lor şi pacea şi tăria lui. O! ou câtă bucurie, ou ce fericire cerească îşi îndreaptă ochii spre crucifixul de pe altar; ou câtă abnegaţiune şi curaj ar fi păşit In momentul acesta pe rugul aprins, sau ’şi ar fi plecat capul sub securea călăului; priveşte-i cât sânt de fericiţi. .. De pe feţele lor se reoglindeşte pacea cerească. Cu inimile pline de iubire, cu sufletele liniştite, întăriţi de graţia divină erau gata in oricare moment a sta în faţa morţii, că să dovedească dragostea, care le ardea in inimi, ca să se improupe cât mai în grabă cu Isus al lor colo sus in cer. Ca nişte ângeri pământeşti! Feţele le sânt transfigurate, de pe buze răsună accentele rugăciune! inimilor lor. Abia , cu trupul mai sânt pe pământ, cu sufletul insă se inchipuiesc şi simţesc înaintea lui D-zeu. Da! căci nici nu există aici pe pământ o bucurie mai curată şi fericire mai frumoasă, decât conştiinţa curată, liniştea inimei, care nu are nici o patimă, ci e credinţă vie şi dragoste faţă de D-zeu. Sunt cu toţii egali, credinţa ii unia, căci toţi erau creştini şi nici securea călăului nu căuta, că pare mica sau mare sacrificiul morţii. Intr’acestea se gată cuminecarea; episcopul intr’o vorbire scurtă, dar’ pătrunzătoare întăreşte şi îmbărbătează pe cei de faţă. Nu vă temeţi de domnii te- reştri, aceia numai trupul vi-l pot omori, sufletul însă nu. D-zeu aleşilor sei dă graţia, de-a muri pentru dinsul. Nu vă temeţi daci — zice — de moarte; ou D zeu ii va fi partea aceluia, ce va subi moartea pentru sfânt numele lui. Să ne rugăm pentru toţi aceia, cari au fost smulşi din mijlocul nostru, şi duşi pe eşafod pentru credinţa lor sfântă, să ne rugăm pentru ei, ca să nu ie scadă credinţa între chinurile înfricoşata, dar’ sourîs.. . Lângă lutodâfi afâ atând şi familia sa, speranţa şi fericirea lui, patru Sub titlul de mai sus, »La Revue Économique et Financiére« din Paris publică următorul articol asupra situaţiunii budgetare şi financiare a României . Se ştie la ce procedeu drastic a recurs guvernul român acum trei ani pentru a restabili echilibrul budgetar. Aceastft monarchia nu s’a dat îndărăt dinaintea unui remediu eroic, care înspăimântă şi Republica noastră democratică: ea n’a şovăit de a forfeca aristocraţia budgetivoră şi de sus In jos, pe scara biurocratică, salariile au fost fără îndurare reduse la proporţiunile necesitate de împrejurări, însuşi Regele şi miniştrii dând esemplul cu fapta. A fost o stupefacţiune In toate ţările şi mai ales la noi, unde In totdeauna contribuabilii plătesc neghiobiile guvernanţilor. Dacă esemplul ar deveni contagios şi dacă s’ar pune In practică proverbul francez: Cine sparge sticlăria, o plăteşte! Ar fi sffrşitul lumii atunci. De aceea s’au grăbit să se Indoească de opera îndeplinită in România, sau cel puţin de durata ei. ’Şi-au zis, sau mai bine ni s’a zis, că manifestaţiunea făcută şi echilibrul restabilit, România va reveni incet-Incet la vechiie greşeli. Ei bine, profeţii s'au înşelat. Nu numai, că echilibrul a copilaşi frumoşi şi soţia; şi ei erau creştini, căci Justinian aşa ’i-a crescut.Cum să fi rămas vre unul dela serviciul divin. El era creştin bun şi ostaş brav, cum s’ar fi spăriat de moarte? ! Cu toate acestea astăzi, când bătrânul episcop a vorbit de moarte, când luă trupul Domnului in mânile ’i tremurătoare, un deosebit simţământ ’i a străbătut membrele. In întreg interiorul seu s’a cutremurat, ca şi când ’l-ar fi ajuns suflarea morţii. Poate era graţia dumnezeiască specială, care voia să ’l pregătească la soartea ce-’l aştepta. In acelaşi moment Ii trage de vestment copilaşul cel mai mic; el se pleacă, car’ copilaşul Ii şopteşte la ureche: — Tată dragă şi noi vom muri ? Tatăl II priveşte uimit: oare e o întâmplare sau o putere supranaturală aceea, ce naşte gândul morţii la capul copilaşului ? Dar’ se linişteşte, dacă D zeu aşa voieşte, fie; şi adiind capul micului ângersş, îi zice: — Acum te roagă, drăguţul tatii, uiteiîşs — şi-’i pune pesteolaltă micuţele’i mâni. Copilaşul a început a se ruga — de pe busete-’i vişinit cel puţin aşa se pare, căci se mişcă. Dar’ ca şi când graţie divină ar grăi din inima inocentă a copilului, ca şi când presimţul de cale Sibiiu, 21 Ian. n. 19 3. PROCESELE NOASTRE. După cum simtem informaţi în zilele de 5—7 Februarie. ce vor pertracta la juriul din Cluj acuzele ridicate contra noastră pentru următorii articoli publicaţi în „Tribuna“, în 5 Februarie articolii: „Vor a ne sugruma“, „Tablou moral“ şi „Tendenţe şi resultate“. în 6 Februarie: „Pericolul se apropie“, „Numai morţi vom da-o“ şi „Seauni“. în 7 Februarie un singur articol: „Din picatele noastre“Apărător este zelosul şi vrednicul advocat din Cluj, dl Dr. Cassiu Maniu. Procesele de presă ale Slovacilor. In 10 Februarie. se va pertracta înaintea juriului din Budapesta procesul de presă al redactorului Milos Pietor, pus sub apusă pentru nefite pretinse poesii agitatorice, publicate in ziarul „Poutsmo Zabavne Kuihy“, al cărui redactor responsabil e Pietor. La două săptămâni* după aceasta, în 23 Februarie o. se va pertracta tot în Budapesta procesul de presă al lui Svetozar Hurban-Vajanski. După »Tribuna*, urmează îndată ziarele slovace! După Români — Slovacii înainte / Din dietă. Ieri s’a început desbaterea proiectelor militare. Referentul Münnich le recomandă spre primire. El presentă şi două propuneri de resoluţiune: guvernul să chibzuiască asupra serviciului militar de 2 ani şi să lucre intr’acolo, ca ofiţerii din Ungaria să fie aplicaţi după posibilitate la regimente din Ungaria, ferérvári accentuează, că armata trebue desvolţită, cum au făcut toate Puterile europene. Cere primirea proiectelor, accentuând, că dorinţele îndreptăţite vor fi considerate după posibilitate. Toik declară în numele partidului independent că acesta va lupta cu toate mijloacele posibile contra acestor proiecte. Apponyi în dizgrație. Afa spune cel pufin »Szegedi Naplót, care primește futirea dintr'un isvor demn de credință. Cu prilejul unei audiențe , Maiestatea Sa l-au întrebat pe Széli: : »Cine e ministru president in Budapesta ? Széli sau Apponyi ?« Apponyi, cel-ot face pe leul când e vorba de »naţionalizarea armatei comune, dar’ cedează, când e la adecă, a simţit insufit disgraţiarea, căci în săptămâna trecută a declarat ţaţă de câţiva deputaţi: »La Monarchal am căzut în disgraţie, acum trebue să caut a prinde rădăcini în popor“. Noul partid, format în comitatul Liptov sub numirea »Partidul maghiar«, îşi ţine astăzi adunareade constituire. Până acum numără vreo sută de membri din cercurile inteligenţei maghiare de acolo. Avem de-a face cu partidul unei naţionalităţi — al celei maghiare. Pentru ce e oprit în aativitate partidul altei naţionalităţi, al celei române ? Contra teatrului german călărifite din nou »Reuniunea reginaolară a artiştilor dramatici maghiari« pe ridicula Rosinantă a şovinismului maghiar. Cere, ca ministrul se-’fi împlinească promisiunea (?) oprind representafiunile germane în întreaga ţeară. Par că oprind representaţiunile în limba germană şi română, Germanul şi Românul se va duce la teatrul maghiar ! Situaţia în Austria, Ţinuta resolută a Cehilor în causa fustelor lor postulate naţionale ’ia făcut şi pe Germani să ’şi stringă tot mai mult rîndurile. Membrii partidului poporal german s’au întrunit în 24 Ianuarie, intr’o adunare in care s’au ocupat cu modificarea regulamentului Reichsrathului. Urgenta modificare a regulamentului, oare membrii partidului au constatat-o de inomisibilă, este îndreptată în contra Cehilor. Germanii voesc cu ori-ce preţ să facă să nu se mai audă limba cehă in parlament. Măsurile de rigoare ce voesc să le introducă Germanii în vieaţa parlamentară nu-’i vor pută împedeca pe Cehi de a-’şi apăra drepturile poporului lor. Partidul poporal crede, că modificarea regulamentului casei se poate face numai în înţe- Nr. 8 1 gere cu toate partidele germane. In vederea reformei adunarea a ales o comisiune din cinci, care să facă partidului propuneri concrete. Pe când Germanii caută măsuri ca în parlament să reducă terenul de acţiune al Cehilor aceştia deşi încet, îşi asigură câte-o poziţie. Camera austriacă ţinută în 24 o a primit propunerea de urgenţă a lui Zazvorca, ca în Praga sâ se înfiinţeze o şcoală veterinară superioară. Deputatul Klofao interpelează pe prim ministrul Korberin chestiunea convenţiunei comerciale cu Serbia, şi cere ca aceasta convenţie păgubitoare intereselor economice ale Austriei să se denunţe. Dacă economia Austriei prin noua convenţiune cu Ungaria este ameninţată ca pe pieţele ei să se impoarte vite şi mai ales porci bolnavi, cel puţin din partea Serbiei să fie scutită. Guvernul n’a aflat însă de bine să denunţe convenţia comercială cu Serbia. Şedinţele camerei austriace In zilele din urmă au fost osebite de scenele furtunoase de mai nainte, cari poate se vor repeta cănd se va pertracta proiectul de apărare al ţării. Finanțele României.