Tribuna, septembrie 1931 (Anul 4, nr. 19-21)

1931-09-13 / nr. 19

Pag. 2 de dorit ca aceste procedee să înceteze, iar vinovaţi să-şi ia pe­deapsa. O severă anchetă ar fi binevenită! Neamurile dlui lorga. Nimeni nu ştia pănă azi că dl prim ministru Nicolae lorga are neamuri in Sibiu. Până mai­eri, când dl N. lorga era un umil profesor uni­versitar, dar mare român şi mare naţionalist, iar dl Ioan Prişcu era negustor de automobile „Inter­­naţional, având firma naţiona­listă „Priscu & Hatzak* zic atunci dl I. Priscu nu avea interes să spună că-i rudenie cu dl N. Iorga. Azi o spune, dar nu în Sibiu — unde nu-l crede nimeni — ci nu­mai prin Bucureşti şi mai ales pe la Ministerul Comunica­țiilor, unde acum urma să se adjudece liniile de autobuse pe diferitele trasee ale judeţului. Vremea a trecut, dl Iorga a rămas tot marele naţionalist şi dăm publicului românesc în tra­ducere următoarea publicaţie a mem­brilor orchestrei orăşeneşti, apărute în „Neue Zeitung“ din Sibiu: Credem necesar de a da Onor. Public Sibian, care a observat sau a auzit, că la concertul de „Sub Arini“ al orhestrei orăşeneşti ce a avut loc în seara de 25 August, bagheta Dlui Capelmaistru Dr. W. Schönherr nici după repeţite încercări nu a fost în stare să intoneze instrumentele orhes­trei, aşa că n­u i-a rămas altceva de aşi dua pălăria şi a pleca, pentru a ceda Jocul său şefului orhestrei, ur­mătoarea explicare, mai cu seamă că anumite cercuri au interes, de a ne prezenta drept „bolşevici“. Membrii orhestrei Sibiene, precum este ştiut şi recunoscut au fost sub maestrul Be­ii şi ultimul diriginte Dl Novak obişnuiţi cu disciplină şi muncă inimoasă sau adresat Dlui Pri­­mar al Municipuui Sibiu cu o plân­gere în care arată : 1. Cum capeimaistrul tor i-a in­sultat şi înj­osit în modul cel mai grav, care ar fi putut forma şi baza unui proces penal. 2. Cum acesta să exprimi în general despre societatea, cu care stu­diază la probe, şi în special despre damele cari aparţin elitei societăţii, şi cum le compară cu anumite femei din Viena. 3. Ce părere are despre ţara noastră şi populaţia ei, şi cu ce cu­vinte şi gesturi îşi exprimă ura şi dis­preţul său. 4. Cum se cugetă şi să apucă cu „groază“ de munca, pentru care este angajat, şi cum o consideră pe asta drept un rău existent, de care a scăpa este mereu preocupat şi a chiar încercat — deşi pe cum se vede în­­zadar — cât a fost în concediu în Austria, şi cu ce sentimente lucrează el în postul său în care antecesorii lui cu renume mondial au găsit o che­mare a vieţei, şi cum în consecinţă în attosfera creată de aceste senti­mente face imposibil colaboratorilor săi de a munci ca dragostea şi râvna marele cărturar, dar a ajuns prim ministru, iar dl Prişcu a pierdut şi vechea firmă naţionalistă şi automobilele „Internaţional“, ba ceva mai mult, aflăm că i­ s-a ce­rut de o firmă din Bucureşti de­clararea în stare de faliment. De, aşa-i viaţa! Unchiul se ridică şi nepotul decade. Cum nepotul s'a folosit prea mul de numele un­chiului, i-s a înfundat, căci a pă­ţi­t-o la Ministerul Comunicaţiilor unde dl­­. Prişcu a fost dat afară în ziua de 29 August. Pentru ca pe viitor să nu i­ se mai poată întâmpla o ase­menea ruşine, ar fi bine ca dl N. Iorga să-i dea dlui I. Prişcu un „Ausweis* în baza căruia să i­ se deschidă toate porţile şi toţi uşierii să i sărute pulpana hainei. Dl prim ministru Nicolae Iorga ne a promis în sala „Thalia“ că va pune mâna în beregata tu­turor hoţilor, dar noi îi cerem să-l prindă de urechi pe nepoţel — dacă-i într'adevăr nepot — şi să-l pună la punct, iar dacă nu-i adevărat şi numai se laudă, să-l readucă la realitate pe cetăţeanul lăudăros Ioan Prişcu, membrui partidului duchist din Sibiu, cu care membrii orhestrei orăşeneşti au fost obişnuiţi. 5. şi cum gestiunea economică nu a procedat cum trebuia.­­Plânge­rea se poate vedea la primăria mun. Sibiu sub No. După o cercetare care în urma acestei plângeri s'a făcut de către primărie — în contra m­mbrilor or­hestrei căreia n mânui nici nu i-a trecut prin minte sâ-i obţină măcar o de­claraţie împăciuitoare din partea Dlui Capelmaistru, ni s-a comunicat rezo­luţia că în contra Dlui nu există nici un motiv de procedură disciplinară, din contră sa încercat de a ne căuta nouă o vină. Pentru a ne umili, am f­it tri­mişi la probă cu DI Dr. Schönherr mai mult încă, camaradu­l nostru Asch care după o boală îndelungată şi ope­raţie, a cerut primăriei un avans din salarul său, într-un mod brusc, ca pe timpul iobagiei, a fost trimis la DI ca­pelmaistru pentru a obţine mai întâi avizul favorabil al acestuia. Natural că în atari împrejurări colegul nostru nu a putut să se înjoseaca ci a pre­ferat a-şi suporta mizeria. La proba din 25 Aug. ţinuta tri­umfătoare cu care a apărut Dl capel­maistru a surescitat în aşa măsură ner­vii colegului nostru Scorpik, — care cu trup şi suflet a lucrat de mulţi ani în orhestra oraşului Sibiu, şi este un membru valoros şi stimat — încât a fost silit să părăsească proba. Am re­gretat ulterior că nu l-am urmat ime­diat. In aceaşi zi după amiazi a avut camaradul nostru Scorpik în urma a­­cestei sguduiri un atac grav de nervi, care l-a pus în pat. In aceste împrejurări şi cu cuge­tul la bietul camarad am procedat in­stinctiv unanim, deoarece fiind toţi iritaţi simţeam că prezenţa capelmai­­strului ne face imposibilă concentrarea necesară şi ne temeam de o „răstur­nare“ pe care reputaţia orhestrei nu o putea risca. Ne am făcut însă dato­ria şi ca de un coşmar liberaţi am exe­cutat cu plăcere programul sub con­ducerea Dlui şef de muzică Griffel. Suntem muzicieni vechi, capi de familie şi nu suntem dispuşi la copilă­rii. Manifestaţia noastră a fost o legi­timă apărare faţă de insu­lele grave ne­­meritate şi o umilire încercată. Pentru orhestra orăşenească ss. Eduard Griffel şef de muzică Deoarece declaraţia de mai sus lămureşte în deajun­s starea de fapt, dăm publicului desfâşurarea acestui scandal, care cu drept cuvânt pro­vo­acă indignarea cetăţenilor români din oraşul Sibiu. În ziua de 26 August delegaţia municipiului a decis eliminarea şefului de muzică şi altor doi din cei mai va­loroşi membrii ai orhestrei. Alţi câţiva au fost pedepsiţi cu amendă. Deciziunea delegaţiei invoacă drept motiv faptul petrecut la concertul din 25, pe care-l coalifică g­ară căl­care a îndatoririi membrilor orhestrei, trecând însă sub completă tăcere mo­bilul demonstraţiei orhestrei, ca şi când nu ar fi existând, ca şi când procedeul orhestrei ar fi pur şi simplu cauza nu efectul. Aşa le place dom­nilor din delegaţie să prezinte cazul. Credem câ este necesar să dăm aici câteva lămuri­­ mai d­­ailate, deşi mare parte din publicul Sibian cunoaşte şi consideraţiunile şi mentalitatea care stă la baza măsurilor dictatoriale luate de domnii delegaţ . Orch­estra Orăşenească Sibiu s'a înfiinţat prin 1876. Statutul orăşenesc a prevăzut între îndată­r­ile orches­trei orăşeneşti şi obligaţiunea de a presta servicii gratuite societăţilor de muzică săseşti atunci existente şi de­oarece acestea s’au sporit de atunci încoace şi deoarece tot aceia au fost şi atunci stăpâni, cari sunt şi azi la primâria Sibiu, s'a extins această o­­bligaţiune şi referitor la cele nou ve­nite. Capelmaistrul orhestrei orăşeneşti a fost în­totdeauna toto­a­­­şi diri­jorul acelor societăţi („Misikverein“ şi „Hermania“) şi dinii dela Primărie şi-au ales persoana, de care aveau mvpe în primul rând pentru tipu­rile particulare având acesta să accep­­teze condiţiunile. Societăţile de muzică faceau în modul acesta un fel de e­­conomie, considerând ca orchestra pregăteşte în sute de probe concertele acelor societăţi. Este clar aşadar, că primul inte­res este apărarea nu a şefului orhes­trei, ci al dirijorului societăţilor, cari au nevoe de dl Dr. Schönherr, m­­portat din Austria. Şi pentru a supri­­ma în germen ori­ce mişcare, care ar putea ştirbi puterea dictatorială, a­­c­ordată, întotdeauna şefului orhestrei şi în acelaşi timp dirijorului societăţi­lor săseşti de muzică, să ia apărarea acestuia şi să stabileşte calcularea dis­ciplinei din partea membri ar orhestrei cu sancţiunile ce e mai severe şi chiar prin ilegalitate, comisă faţă de aceşti funcţionari ai municipiului prin luarea de măsuri arb­orate şi trecerea peste competinţa şi forma legală. In conservarea dirijorului socie­tăţilor particulare susţinut din banii oraşului şi care nu mai are timp de repertoriul orhestrei orăşeneşti ca atare, nu s-ar supăra concertatorii saşi şi nici damele lor de aprecierire dras­tice ale atot­puternicului dirijor Dr. Schönherr, le înghit pur şi simplu, având un interes superior de al men­ţine. Ii priveşte. Dar dacă în, delegaţie în care este numai un român, califică drept „fleac“ şi „caraghios“ punctul din plân­gere a membrilor orchestrei în care ei, cari nu sunt români — unul singur există de scurt timp totuşi prezintă ca un caz grav faptul că Dl Dr. Schönherr a considerat de sub dem­nitatea Dsale de a conduce orhestra la banchetul la care a fost oas pe Alteța Sa Regală Prinţul Nicolae, lă­­sându-o pe mâna primului violonist şi preferind a să preumbla cu duduele dsale cu automobilul, aceasta însem­nează că aprobă gestul necuviincios al Dlui Dr. Schönherr. Ori, scuza pe care i-o aduce tot domnii din dele­gaţie ca la acel banchet ar fi debu­tat numai o „mică armonie“, nu în­treaga orhestră, in primul rând nu este exact, căci a fost aproape în­treaga orhestră, lipsiau doar 3—4 membrii şi apoi se uită că la o „şi mai mică armonie“ în Römischer Kaiser d. e­ a ţinut­ul Dr. Schönherr se dirijeze personal shimy-urile şi fox­­troturile şi a admira picioruţele feti­ţelor dansante. In fine ori­ce mare maestru cu renume — la care titlu încă DI Dr. Schönherr nu poate aspira — s'-ar fi făcut o onoare mare din ocaziunea de a dirija în prezenţa Alteţei Sale Regale. D3a însă a preferat alte dis­tracţii şi şi On. Delegaţie este de părere, că nu a fost nevoie de pre­zenţa unei personalităţi ca aceea a Dlui Dr. Schönherr în fruntea orhes­trei. Prin urmare nu a aflat cazul de ai face cel puţin un reproş pentru aceea lipsă totală de tact, — măcar pentru ochii lumei. Se răzbună însă asupra bieţilor membrii, capi de familie, cari de zeci de anî au muncit pentru ridicarea ni­velului muzical în oraşul Sibiu şi vrea să-i lase pe drumuri de azi pe mâine, numai pentru că au cutezat să sesi­zeze anumite chestiuni, neplăcute unor anumite cercuri. Şi iată, dl capelmaistru Dr. W. Scheiherr care din concediu scria ilustrate şi trimetea salutări cunoscu­ţilor „din Europa“, unde avu fericirea să petreacă vacanţa, rămâne triumfă­tor. Mândria naţională impune cetă­ţenilor Români să reacţioneze faţă de o sfidare atât de cinică. Iar sindicatul instrumentaliştilor ce zice la gloriosul său membru? Ce-ar fi iasă, dacă primăria ar desfiinţa această orchestră, care ne costă anual un milion şi două sute me lai ? Acum când ţara se prăpădeşte de sărăcie, acum când sutele de şo­meri, mor de foame, n'ar fi mai bine să se desfiinţeze ? Populaţia oraşului ar primi cu bucurie acest gest, dar bănuim că vorbim aceloraşi urechi surde?! Scandalul de la primăria municipiului Sibiu. ,T­R­I­B­U­N­A*1 Nr. 19 Polemice de Const. Juncu—Şiret Vai de biet român săracul... . înapoi tot da ca racul. La­conice şi lapidare versuri dintr-o jalnică poezie datorita astralului geniu român, Mihail Eminescu, vagabondul filozof dela Ipoteştî, ţâra diplome şi fără considerente burgheze. Mă ve­ţi întreba — e şi fi­resc — cinstiţi cetitori, de ce m'am agăţat de aceste două ver­suri luându-te drept titlul unui articol de polemica ? Şi acum iată de ce m­ira agăţat de funebra „Doină“ emi­nesciană. Pentrucâ cu ocazia vizite! locality lor de pe distanţa Bra­­şov-Ploeşti, pe traseul ce se con­­strueşte şoseaua de... asfalt am făcut constatări de un crud... re­alism. Scoboram o ctina domoalâ cu o camionetă condusă de un şofer mucalit. iatâ-ne în preajma km. nu ştiu cât, de unde un inginer al casei ce a încheiat contractul pentru refacerea şoselelor ne o­­preşte şi : „Mata găsit un şofer tare liniştit pentru cursa de azi, cel de... „mâine*, (să mă trân­­teasca sânt­ liie de știam cu cine voiu face cursa de a doua zi) e* un tare zăpăcit, tot pietriş Îm­prăştie...

Next