Tribuna, septembrie 1931 (Anul 4, nr. 19-21)
1931-09-13 / nr. 19
Pag. 2 de dorit ca aceste procedee să înceteze, iar vinovaţi să-şi ia pedeapsa. O severă anchetă ar fi binevenită! Neamurile dlui lorga. Nimeni nu ştia pănă azi că dl prim ministru Nicolae lorga are neamuri in Sibiu. Până maieri, când dl N. lorga era un umil profesor universitar, dar mare român şi mare naţionalist, iar dl Ioan Prişcu era negustor de automobile „Internaţional, având firma naţionalistă „Priscu & Hatzak* zic atunci dl I. Priscu nu avea interes să spună că-i rudenie cu dl N. Iorga. Azi o spune, dar nu în Sibiu — unde nu-l crede nimeni — ci numai prin Bucureşti şi mai ales pe la Ministerul Comunicațiilor, unde acum urma să se adjudece liniile de autobuse pe diferitele trasee ale judeţului. Vremea a trecut, dl Iorga a rămas tot marele naţionalist şi dăm publicului românesc în traducere următoarea publicaţie a membrilor orchestrei orăşeneşti, apărute în „Neue Zeitung“ din Sibiu: Credem necesar de a da Onor. Public Sibian, care a observat sau a auzit, că la concertul de „Sub Arini“ al orhestrei orăşeneşti ce a avut loc în seara de 25 August, bagheta Dlui Capelmaistru Dr. W. Schönherr nici după repeţite încercări nu a fost în stare să intoneze instrumentele orhestrei, aşa că nu i-a rămas altceva de aşi dua pălăria şi a pleca, pentru a ceda Jocul său şefului orhestrei, următoarea explicare, mai cu seamă că anumite cercuri au interes, de a ne prezenta drept „bolşevici“. Membrii orhestrei Sibiene, precum este ştiut şi recunoscut au fost sub maestrul Beii şi ultimul diriginte Dl Novak obişnuiţi cu disciplină şi muncă inimoasă sau adresat Dlui Primar al Municipuui Sibiu cu o plângere în care arată : 1. Cum capeimaistrul tor i-a insultat şi înjosit în modul cel mai grav, care ar fi putut forma şi baza unui proces penal. 2. Cum acesta să exprimi în general despre societatea, cu care studiază la probe, şi în special despre damele cari aparţin elitei societăţii, şi cum le compară cu anumite femei din Viena. 3. Ce părere are despre ţara noastră şi populaţia ei, şi cu ce cuvinte şi gesturi îşi exprimă ura şi dispreţul său. 4. Cum se cugetă şi să apucă cu „groază“ de munca, pentru care este angajat, şi cum o consideră pe asta drept un rău existent, de care a scăpa este mereu preocupat şi a chiar încercat — deşi pe cum se vede înzadar — cât a fost în concediu în Austria, şi cu ce sentimente lucrează el în postul său în care antecesorii lui cu renume mondial au găsit o chemare a vieţei, şi cum în consecinţă în attosfera creată de aceste sentimente face imposibil colaboratorilor săi de a munci ca dragostea şi râvna marele cărturar, dar a ajuns prim ministru, iar dl Prişcu a pierdut şi vechea firmă naţionalistă şi automobilele „Internaţional“, ba ceva mai mult, aflăm că i s-a cerut de o firmă din Bucureşti declararea în stare de faliment. De, aşa-i viaţa! Unchiul se ridică şi nepotul decade. Cum nepotul s'a folosit prea mul de numele unchiului, i-s a înfundat, căci a păţit-o la Ministerul Comunicaţiilor unde dl. Prişcu a fost dat afară în ziua de 29 August. Pentru ca pe viitor să nu i se mai poată întâmpla o asemenea ruşine, ar fi bine ca dl N. Iorga să-i dea dlui I. Prişcu un „Ausweis* în baza căruia să i se deschidă toate porţile şi toţi uşierii să i sărute pulpana hainei. Dl prim ministru Nicolae Iorga ne a promis în sala „Thalia“ că va pune mâna în beregata tuturor hoţilor, dar noi îi cerem să-l prindă de urechi pe nepoţel — dacă-i într'adevăr nepot — şi să-l pună la punct, iar dacă nu-i adevărat şi numai se laudă, să-l readucă la realitate pe cetăţeanul lăudăros Ioan Prişcu, membrui partidului duchist din Sibiu, cu care membrii orhestrei orăşeneşti au fost obişnuiţi. 5. şi cum gestiunea economică nu a procedat cum trebuia.Plângerea se poate vedea la primăria mun. Sibiu sub No. După o cercetare care în urma acestei plângeri s'a făcut de către primărie — în contra mmbrilor orhestrei căreia n mânui nici nu i-a trecut prin minte sâ-i obţină măcar o declaraţie împăciuitoare din partea Dlui Capelmaistru, ni s-a comunicat rezoluţia că în contra Dlui nu există nici un motiv de procedură disciplinară, din contră sa încercat de a ne căuta nouă o vină. Pentru a ne umili, am fit trimişi la probă cu DI Dr. Schönherr mai mult încă, camaradul nostru Asch care după o boală îndelungată şi operaţie, a cerut primăriei un avans din salarul său, într-un mod brusc, ca pe timpul iobagiei, a fost trimis la DI capelmaistru pentru a obţine mai întâi avizul favorabil al acestuia. Natural că în atari împrejurări colegul nostru nu a putut să se înjoseaca ci a preferat a-şi suporta mizeria. La proba din 25 Aug. ţinuta triumfătoare cu care a apărut Dl capelmaistru a surescitat în aşa măsură nervii colegului nostru Scorpik, — care cu trup şi suflet a lucrat de mulţi ani în orhestra oraşului Sibiu, şi este un membru valoros şi stimat — încât a fost silit să părăsească proba. Am regretat ulterior că nu l-am urmat imediat. In aceaşi zi după amiazi a avut camaradul nostru Scorpik în urma acestei sguduiri un atac grav de nervi, care l-a pus în pat. In aceste împrejurări şi cu cugetul la bietul camarad am procedat instinctiv unanim, deoarece fiind toţi iritaţi simţeam că prezenţa capelmaistrului ne face imposibilă concentrarea necesară şi ne temeam de o „răsturnare“ pe care reputaţia orhestrei nu o putea risca. Ne am făcut însă datoria şi ca de un coşmar liberaţi am executat cu plăcere programul sub conducerea Dlui şef de muzică Griffel. Suntem muzicieni vechi, capi de familie şi nu suntem dispuşi la copilării. Manifestaţia noastră a fost o legitimă apărare faţă de insulele grave nemeritate şi o umilire încercată. Pentru orhestra orăşenească ss. Eduard Griffel şef de muzică Deoarece declaraţia de mai sus lămureşte în deajuns starea de fapt, dăm publicului desfâşurarea acestui scandal, care cu drept cuvânt provoacă indignarea cetăţenilor români din oraşul Sibiu. În ziua de 26 August delegaţia municipiului a decis eliminarea şefului de muzică şi altor doi din cei mai valoroşi membrii ai orhestrei. Alţi câţiva au fost pedepsiţi cu amendă. Deciziunea delegaţiei invoacă drept motiv faptul petrecut la concertul din 25, pe care-l coalifică gară călcare a îndatoririi membrilor orhestrei, trecând însă sub completă tăcere mobilul demonstraţiei orhestrei, ca şi când nu ar fi existând, ca şi când procedeul orhestrei ar fi pur şi simplu cauza nu efectul. Aşa le place domnilor din delegaţie să prezinte cazul. Credem câ este necesar să dăm aici câteva lămuri mai dailate, deşi mare parte din publicul Sibian cunoaşte şi consideraţiunile şi mentalitatea care stă la baza măsurilor dictatoriale luate de domnii delegaţ . Orchestra Orăşenească Sibiu s'a înfiinţat prin 1876. Statutul orăşenesc a prevăzut între îndatările orchestrei orăşeneşti şi obligaţiunea de a presta servicii gratuite societăţilor de muzică săseşti atunci existente şi deoarece acestea s’au sporit de atunci încoace şi deoarece tot aceia au fost şi atunci stăpâni, cari sunt şi azi la primâria Sibiu, s'a extins această obligaţiune şi referitor la cele nou venite. Capelmaistrul orhestrei orăşeneşti a fost întotdeauna totoaşi dirijorul acelor societăţi („Misikverein“ şi „Hermania“) şi dinii dela Primărie şi-au ales persoana, de care aveau mvpe în primul rând pentru tipurile particulare având acesta să accepteze condiţiunile. Societăţile de muzică faceau în modul acesta un fel de economie, considerând ca orchestra pregăteşte în sute de probe concertele acelor societăţi. Este clar aşadar, că primul interes este apărarea nu a şefului orhestrei, ci al dirijorului societăţilor, cari au nevoe de dl Dr. Schönherr, mportat din Austria. Şi pentru a suprima în germen orice mişcare, care ar putea ştirbi puterea dictatorială, acordată, întotdeauna şefului orhestrei şi în acelaşi timp dirijorului societăţilor săseşti de muzică, să ia apărarea acestuia şi să stabileşte calcularea disciplinei din partea membri ar orhestrei cu sancţiunile ce e mai severe şi chiar prin ilegalitate, comisă faţă de aceşti funcţionari ai municipiului prin luarea de măsuri arborate şi trecerea peste competinţa şi forma legală. In conservarea dirijorului societăţilor particulare susţinut din banii oraşului şi care nu mai are timp de repertoriul orhestrei orăşeneşti ca atare, nu s-ar supăra concertatorii saşi şi nici damele lor de aprecierire drastice ale atotputernicului dirijor Dr. Schönherr, le înghit pur şi simplu, având un interes superior de al menţine. Ii priveşte. Dar dacă în, delegaţie în care este numai un român, califică drept „fleac“ şi „caraghios“ punctul din plângere a membrilor orchestrei în care ei, cari nu sunt români — unul singur există de scurt timp totuşi prezintă ca un caz grav faptul că Dl Dr. Schönherr a considerat de sub demnitatea Dsale de a conduce orhestra la banchetul la care a fost oas pe Alteța Sa Regală Prinţul Nicolae, lăsându-o pe mâna primului violonist şi preferind a să preumbla cu duduele dsale cu automobilul, aceasta însemnează că aprobă gestul necuviincios al Dlui Dr. Schönherr. Ori, scuza pe care i-o aduce tot domnii din delegaţie ca la acel banchet ar fi debutat numai o „mică armonie“, nu întreaga orhestră, in primul rând nu este exact, căci a fost aproape întreaga orhestră, lipsiau doar 3—4 membrii şi apoi se uită că la o „şi mai mică armonie“ în Römischer Kaiser d. e a ţinutul Dr. Schönherr se dirijeze personal shimy-urile şi foxtroturile şi a admira picioruţele fetiţelor dansante. In fine orice mare maestru cu renume — la care titlu încă DI Dr. Schönherr nu poate aspira — s'-ar fi făcut o onoare mare din ocaziunea de a dirija în prezenţa Alteţei Sale Regale. D3a însă a preferat alte distracţii şi şi On. Delegaţie este de părere, că nu a fost nevoie de prezenţa unei personalităţi ca aceea a Dlui Dr. Schönherr în fruntea orhestrei. Prin urmare nu a aflat cazul de ai face cel puţin un reproş pentru aceea lipsă totală de tact, — măcar pentru ochii lumei. Se răzbună însă asupra bieţilor membrii, capi de familie, cari de zeci de anî au muncit pentru ridicarea nivelului muzical în oraşul Sibiu şi vrea să-i lase pe drumuri de azi pe mâine, numai pentru că au cutezat să sesizeze anumite chestiuni, neplăcute unor anumite cercuri. Şi iată, dl capelmaistru Dr. W. Scheiherr care din concediu scria ilustrate şi trimetea salutări cunoscuţilor „din Europa“, unde avu fericirea să petreacă vacanţa, rămâne triumfător. Mândria naţională impune cetăţenilor Români să reacţioneze faţă de o sfidare atât de cinică. Iar sindicatul instrumentaliştilor ce zice la gloriosul său membru? Ce-ar fi iasă, dacă primăria ar desfiinţa această orchestră, care ne costă anual un milion şi două sute me lai ? Acum când ţara se prăpădeşte de sărăcie, acum când sutele de şomeri, mor de foame, n'ar fi mai bine să se desfiinţeze ? Populaţia oraşului ar primi cu bucurie acest gest, dar bănuim că vorbim aceloraşi urechi surde?! Scandalul de la primăria municipiului Sibiu. ,TRIBUNA*1 Nr. 19 Polemice de Const. Juncu—Şiret Vai de biet român săracul... . înapoi tot da ca racul. Laconice şi lapidare versuri dintr-o jalnică poezie datorita astralului geniu român, Mihail Eminescu, vagabondul filozof dela Ipoteştî, ţâra diplome şi fără considerente burgheze. Mă veţi întreba — e şi firesc — cinstiţi cetitori, de ce m'am agăţat de aceste două versuri luându-te drept titlul unui articol de polemica ? Şi acum iată de ce mira agăţat de funebra „Doină“ eminesciană. Pentrucâ cu ocazia vizite! locality lor de pe distanţa Braşov-Ploeşti, pe traseul ce se construeşte şoseaua de... asfalt am făcut constatări de un crud... realism. Scoboram o ctina domoalâ cu o camionetă condusă de un şofer mucalit. iatâ-ne în preajma km. nu ştiu cât, de unde un inginer al casei ce a încheiat contractul pentru refacerea şoselelor ne opreşte şi : „Mata găsit un şofer tare liniştit pentru cursa de azi, cel de... „mâine*, (să mă trânteasca sânt liie de știam cu cine voiu face cursa de a doua zi) e* un tare zăpăcit, tot pietriş Împrăştie...