Tribuna, iulie 1932 (Anul 5, nr. 20-23)
1932-07-10 / nr. 20
P*g. 2 .TRIBUNA* Gospodăria noastră publică în lumina criticei obiective. De IUB FLOAŞIU Istoria finanţelor româneşti de după râsboiu, are trei epoce dinastice. Până la sfârşitul anului 1932, nu existau bugete regulate şi cheltuelile statului se făceau după indicaţiunile ministerelor de resort, întrucât încasările nu erau suficiente unei atari gestiuni, diferitele guverne recurgeau la împrumuturi interne şi externe. Vintilă Brătianu, reuşise să pună capăt acestei nerândueli şi astfel ţara a cunoscut sub acest gospodar înţelept o perioadă fericită de prosperitate generală, bazată pe o gestiune regulată. De la 1924 și până la 1928 bugetele echilibrate au realizat și pe teren monetar o stabilizare de fapt, rămânând ca in anul următor (1929) să se treacă la stabilizarea de drept. Perioada următoare (a treia) ar fi trebuit să însemneze o consolidare generală a ţării, atât pe teren financiar cât şi pe teren economic. România primise doar un nou împrumut din afară de peste 10 miliarde Lei. Cu acest mare împrumut numit „destabilizare“ aveau să fie regulate datoriile statului şi ale căilor ferate, iar activele Băncii Naţionale făcute lichide, pentru a-i permite astfel o funcţiune monetară normală. In acelaş timp, o sumă importantă era pusă la dispoziţia căilor ferate pentru executarea unui program de lucrări productive. Un consilier technic avea să funcționeze timp de patru ani, pentru a fi de ajutor Băncii Naţionale în operaţiunile de stabilizare şi pentru ca guvernul român să fie controlat în aplicarea îndatoririlor luate. Astfel ajutată, ţara noastră putea să aibă finanţe sănătoase şi să-şi restabilească creditul necesar desvoltării ei economice. „Or, trei ani după această operaţiune — spune raportul consilierul technic Ch. Rist — guvernul român arată un deficit de 10 miliarde, iar echilibrul bugetului în curs este grav compromis. Aceste deficite bugetare nu sunt singure cauza pentru care atât ţara cât şi străinătatea s-au alarmat de catastrofa financiară In toamna anului trecut, la municipiul Sibiu, s‘a numit pentru prima dată o comisie interimară cu majoritate românească compusă din următorii: v. preşedinte Silviu Ţeposu, membrii: Dr. Andrei Gâdea, Dr. Nicolae Schiau, Dr. Cornel Minta şi Gheorghe Poponea. Astăzi, când membrii români sunt înlocuiți cu partizanii guvernului, s-a crezut de bine să vedem care a fost activitatea ei în pragul căreia ne-au adus gospodarii ultimilor patru ani.Faptul că trăim peste puterile noastre și închidem regulat anii bugetari cu defoite de miliarde, nu este nimic deosebit. Mai sunt şi alte ţări în situaţia aceasta. La noi însă se adaugă: dispoziţia fără urme în documentele statul ator zeci de miliarde Lei proveniţi din împrumuturi; o politică financiară fundamental greşită şi opusă Intereselor naţionale, cu sporuri abuzive şi bazată pe o fiscalitate exacesivă, ba chiar sălbatică, pentru că se aplică pe ruina tuturor gospodarilor; abateri cu apablia de la legile financiare în legătură cu planul de stabilizare şi cu gestiunea însăşi a finanţelor publice; uşurinţă în alcătuirea bugetelor , lipsa de evidență şi de sinceritate în contabilitatea de stat, dispreţ faţă de orice principiu de ştiinţă financiară în genere dezorganizare rezultată dintr-o gestiune financiară destrăbălată, acestea sunt cauzele pentru care ne alarmăm . Acestea sunt şi constatările dlui Rist şi ele ne determină să privim cu îngrijorarea unor oameni conştii de consecinţele lor economice. Sub povara acestor constatări obiective a trebuit să plece guvernul de „technieleni*. Avertizaji de consecinţele inevitabile, trebue să ne orientăm însă în viitor. Intr'un viitor în care — după raportul în chestiune — salvarea noastră financiară nu trebuie căutată într'un Împrumut extern, care n'ar face decât să agreveze sarcinile țării, căci asistenta internaţională nu este un leac pentru un popor ai cărui gospodari se fac vinovaţi de o atare gestiune scandaloasă. Profesorul Rist, a făcut prin raportul său o critică obiectivă a gospodăriei noastre publice, arătând totodată calea de urmat în viitor: reorganizarea finanţelor româneşti arată cum şi cine a reorganizat şi gospodărit cinstit. Poporul va şti să pretindă în viitor gospodari demni, cari să ştie să chivernisească banul public, îndrumând economia naţională pe căi sănătoase, şi prin ce şi-a justificat existenţa ? Pe teren gospodăresc, a alcătuit bugetul pe 1932 cu o reducere de 12.607.373 lei, fără a licenţia din serviciu vre-un funcţionar sau lucrător; a redus taxele de hoinărit cu 25%, cele asupra valorii locative cu 5%, cele de canalizare cu 10% şi cele de curăţirea gunoiului cu 15%. A pus în bugetul cel nou suma de 800.000 Iei ca indemnizaţie specială pentru funcţionari pentru timpul de la 1922-1928 şi o sumă inderitică pentru întregirea indemnizaţiei de chirie, din care Ministerul a aprobat deja ordonanțarea unei cote de 25%. Deşi bugetul s‘a redus cu suma amintită, totuşi la capitolul întreţinerea drumurilor s‘a prevăzut cu 356.118 lei mai mult decât s‘a cheltuit în anul trecut, iar pentru complectarea rețelei de lumină electrică s a prevăzut cu 50.000 lei mai mult. A instituit o comisiune care să studieze întregul complex al taxelor cari se plătesc la oraș, ca viitorul buget să se poată alcătui cu reducerile pe cari le cer timpurile grele de criză financiară, prin care trecem. A î tocmit regulamentul de funcţionare al serviciilor municipiului, regulamentul apeductului, al canalizării, al construcţiilor şi regulamentul orhestrei orăşeneşti, în urma căruia orhestra, care mai înainte, fiind considerată ca o anexă a „Musikverein“ ului săsesc şi a trezit atâtea nemulţumiri în rândul populaţiei româneşti, a devenit o instituţie folositoare atât pentru români, cât şi pentru saşi. Pentru această orhestră s-a instituit o comisiune de conducere, compusă din specialişti, între cari se găsesc şi profesorii de muzică : Timoteiu Popovnci şi Nicolae Oancea. Constatându-se că cinematografele oraşului lucrează cu deficit, pe unul l-a sistat, iar pe al doilea l a dat în licitaţie cu 700.000 lei anual. Pe teren edilitar, opera începută de comisia interimară, nu s-a putut termine. A cumpărat a doua carieră de pietriş, pentru a putea veni şi în ajutorul cartierelor noi înfiinţate. A deschis un credit de 240 000 Iei pentru plata lucrătorilor la întreţinerea şoselelor şi altul de 180.000 pentru procurarea unui autocamion la înpietruirea străzilor şi şoselelor, credite aprobate de Ministerul de Interne prin ord. 10436 din 25 Maiu 1932, la intervenția personală a v. președintelui Silviu Ţeposu. Astfel conform planului făcut, nu ar fi rămas stradă, din cartierele reformei agrare, fără trotuare şi fără pietriş. Comisia interimară a deschis mai departe un credit de 60 000 lei pentru cumpărarea de pături, cearceafuri etc. pe seama măturătorilor de oraş, toţi numai români, dându-le astfel posibilitatea de a avea şi aceştia un cămin igienic şi atrăgător. A dat nomenclatură nouă străzilor din oraşul Sibiu, satisfăcând după dreptate revendicările româneşti. Constatându-se, că apa duclul de care dispune oraşul este insuficient pentru aprovizionarea cu apă, a luat măsurile necesare pentru a se face sondaj în apropierea abatorului comunal, ca acesta, ca cel mai mare consumator de apă al oraşului, să se poată aproviziona deosebit. A decis continuarea reţelei de canalizare în oraşul de jos şi începerea canalizării în cartierul Lazaret de unde oraşul poate fi ameninţat cu răspândirea de boli molipsioare, iar ca încoronare a activităţii edilitare a întocmit Piaţa Unirii cu un pere de toată frumseţa. Constetând mai departe, că Planul de sistematizare al oraşului, făcut de erhitectul baron Bedeus (cu acest plan s’a cheltuit până acum 3.454.589 lei) este irealizabil, a însărcinat serviciul tehnic să compună un nou plan care să ţină cont de realităţi şî de planurile reformei agrare. In urma intervenţiei vicepreşedintelui Ministerul de Comunicaţie a aprobat în mod gratuit,pentru gudronarea străzilor 15 vagoane păcură. Din punct de vedere românesc comisia interimară, a căutat ca nedreptatea, de care e fost înpărtăşit până acum elementul românesc în angajarea funcţionaritor la Primărie să se repete. De aceea constatând, că 75% dintre funcţionarii existenţi sunt saşi, a ţinut ca toate locurile devenite vacante să se întregească cu români. In cele 8 luni, cât a funcţionat comisia interimară stau ales la Primărie: 5 impiegaţi, 1 inginer-şef silvic, 1 şef perceptor, un agent sanitar, şofer şi 1 camerier, toţi români prin care fapt corpul funcţionarilor Români sta întărit. Nădăjduim că noua comisie va continua opera începută. Activitatea Comisiei Interimare a Municipiului Sibiu Nr 2® Un ofiţer înecat în Olt, in ziua de 22 Iunie 1932, ora 15 15, s a înecat în apele Oltului, la punctul «Izvorul lui Cuza Vodă», 3 km. Nord-Vest de Cătimăreşti Aduntarul Locotenent Morărescu Ion, din compania 7 Sanitară, Sibiu. Fiind sesizat Parchetul Militar din Sibiu, s a delegat cu cercetarea cazului căpitanul Ştefu Octavian, care s-a transportat imediat la faţa locului însoţit fiind de medicul local. Suma — medicul legist al garnizoanei Sibiu. Din cercetările făcute la faţa locului de către delegatul Parchetului militar, s-a stabilit următoarele : Pe la ora 12 în ziua de 22 iunie 1932, au plecat din Sibiu cu automobilul Adm. Locot. Morărescu Ion şi soţia sa, micul căpitan Braha şi soţia spre a lua masa undeva pe crefilul Oltului şi apoi să facă bac în Olt. După ce au luat masa la punctul „Izvorul lui Cuza Vodă“, au intrat cu toţi în apă. Locot. Morărescu care nu ştia să înoate, fiind luat de valuri şi târât de curent la adânc, s‘a înecat fără să fi putut fi salvat cu toate încercările depuse de medicul căpitan Braha. Cadavrul ofiţerului s‘a pescuit în ziua de 25 iunie 1932 pe teritoriul comunei Govora la 4 km. Sud - Est de R.Vâlcea. Autopsia cadavrului s‘a făcut pe loc de medicul legist, după care apoi s‘a dispus transportarea cadavrului la Sibiu la morga Sritalul militar al C. Z. Armată. Primul Comisar Regal, Colonel Carapancea Titus, luând cunoştinţă de actul medico-regal de autopsie a autorizat înmormântarea, care a avut loc cu toate onorurile în ziua de 28 iunie 1932. Dat fiind că decedatul local.Tlotărescu Ion era bine cunoscut în acest oraș, știrea marfei sale a impresionat foarte mult cercul cunoscuțior săi.