Tribuna, iunie 1933 (Anul 6, nr. 10-11)

1933-06-11 / nr. 11

**ag. z dat zilnic între prefectură şi primărie, târând după dânşii toate făgăduelile revoltătoare. Căci In alegerile generale el n‘a întrunit majoritatea voturilor şi nici cele 40*/» cerute de lege. Minorităţile saşii şi turcii, cari în alegeri l-au spri­jinit şi-au retras încrederea in guvern. Pe ce se reazimă guvernul, din ce-şi hrăneşte zilele ? Să o spunem fraţilor respicat: Se reazimă pe şantaj şi pe minciună. Nu se sfieşte pentru a putea rămâne la putere să ameninţa coroana, flutu­rând la Bădăcini drapelul regionalis­mului şi al republicanismului, şi nu se ruşinează şi inventeze, să născoceas­că, tot felul de minciuni pe care să le vândă pe banii grei ai ţării. Şi şi-au năimit samsari fără su­flet din partidul lor şi din partidele pofticioase de friptură, cari să le ducă în largul cuprinsului românesc, pentru a otrăvi credinţa în tăria şi viitorul partidului clăditor de ţară şi întregitor de neam, care este partidul Naţional Liberal. Ce este de făcut în faţa acestor împrejurări înecate în minciună şi clă­dire din amăgiri şi fărădelegi ? Ne-o spune cu glas de arhan­ghel, marele şi înţeleptul nostru şef, dl I. G. Duca. Anume ca ţara întreagă să facă un apel plin de respect şi de demnitate către factorul constituţional către M. S. iubitul nostru rege, Carol 11-lea, rugându-l să pună capăt pri­mejdiei. Ne-am întrunit să înfierăm fără cruţare jaful şi risipa, desfrâul şi ne­legiuirile acestui guvern şi să facem un respectuos, dar demn apel, către factorul constituţional, către M.S. Re­gele Carol II lea, de a scăpa ţara cu un ceas mai devreme de guvernul tu­turor primejdiilor. Aceasta ne-o po­runceşte tradiţia partidului naţional- liberal, ultima rezervă a ţârii, marea şi luminoasa nădejde a unui neam chinuit. Voim să slujim poporul ro­mân cu tot sufletul nostru. Voim să servim pe M. S. Regele Carol 11-lea cu demnitate împletită din dragoste şi credinţă, ferindu-ne ca de iad a-L minţi şi a-L ameninţa, cum o fac guvernanţii de astăzi. Dar din tradiţia şi din trecutul partidului nostru mare şi puternic se mai desprinde porunca să fim strânşi uniţi în jurul şefului nostru Domnul I. G. Duca, care este strălucirea noas­tră, plină şi neîmpărăşită, care este steagul nostru, împodobit cu lumina nădejdilor de mai bine. Spre acest steag de mândrie na­ţională se îndreaptă azi toate nă­dejdile unui neam amilit şi sărăcit,se îndreaptă credinţa de mântuire a unei ţări, atât de măreţ întregită. Datoria noastră a tuturora este­­să-l ajutăm să-l întărim, să-l înălţăm şi cu acest stindard I. G. Duca să mergem la lupta biruitoare“. In ce priveşte organizaţia noas­tră judeţeană, care este una şi nedes­părţită, o spunem aici, odată mai mult că în judeţul Sibiu, drapelul nostru este şeful nostru (Dr. Piso). Să se ştie în tot cuprinsul judeţului că noi suntem soldaţi devotaţi, credincioşi şi­ disciplinaţi, cari ne urmăm şeful cu plină nădejde în biruinţă. Şi acum ultima mea mărturisire în plină potrivire cu a dlui Vasile Sasu: înainte de toate suntem români, dar naţionali-liberali, naţionali-liberali, dar monarhici. Luptăm până la suprema jertfă, apărând deopotrivă binele şi libertă­ţile poporului şi strălucirea coroanei. Şi cerem cu toată hotărârea, pretindem puterea ca să mântuim neamul, pretindem puterea ca să slu­jim ţara, pretindem puterea ca prin­­tr'un partid tare şi patriotic să slujim strălucirea de veci a coroanei române. Dl Ciolan: In politica dusă de partidul naţional ţărănesc, n‘a fost nimic pentru plugărime. Pro­dusele dumneavoastră pentru care munciţi, au ajuns pe preţ de bat­jocură. Astăzi însă glasul dfră se ri­dică şi strigă : „Nu se mai poete!“ Guvernanţii de azi, eu iessi în părăginire plugărime». Să se ştie că partidul naţional liberal, care­­a dat pământ s‘a îngrijit întotdeauna de plugărime. In 1928 s‘a făcut legea standardizării ce­realelor — în felul ca articolele prime să aibă preţ şi peste gra­niţă, dar, care a rămas literă moartă, din cauza guvernului na­ţional ţărănesc. Cooperaţia este a partidului liberal, care a fost pentru valo­rificarea produselor în comun. Aceştia au căutat să distrugă industria ţării făcută de partidul liberal. Astfel fiara nu poate să pro­greseze sub nici un cuvânt. Să f­i încrezători în parti­dul liberal, în iubitul nostru şef I. G. Duca stâlpul cooperaţiei — pentrucă I. G. Duca, înţelege să ducă la bun sfârşit opera coo­perativă, începută acum 25 ani. Numai Partidul Liberal poate să aducă mântuirea ţării. — Ma­rea problemă a valorificării pro­duselor citră, este punctul princi­pal al partidului liberal. Dezastrul nu mai poate dăi­nui, aşa că trebuie să intre în funcţie măturoiul şi cărămida să cadă. Dl Dr. Dionisie Mihu: Aţi fost aduşi de dragostea de neam şi de dorinţa spre mai bine. Pro­testul îl faceţi azi demn şi fiecare pe punga lui, nu aţi venit cu tre­nuri grifuite. Partidul naţional liberal a lucrat la consolidarea şi înche­garea ţării, pentru ca actualii, să strice totul încrezătorii în acest partid, credem că nu ne înşelăm de venirea lui­­ putere. Ca unii, cari rău putem vede® prăbuşirea pe teren economic şi financiar ne întrebăm, care ar fi partidul de ameliorare ? ! E partidul libe­ral (trăiască...) Faptele din trecutul partidu­lui nostru sunt armă invincibilă contra adversarilor noştri. Şi acest partid, care e la cârmă, mai are îndrăzneala să se infitureze de partid al ţărăni­mii? (sala: ruşine! — acesta i partidul sărăciei naţionale). Nu poate fi om sau partid în ţară, care să nu creadă că o ameliorare a debitorilor, dar în acelaş timp şi a creditorilor, se impune şi trebue salvaţi. Progra­mul nostru a avut primul „Con­versiunea*, cu finanţare. Guvernul Vaida (mulţimea, jos cu el) nu reglementează bu­nul mers al conversiunii, astfel că această lege a devenit o le­ge provizorie. Să ne strângem în jur­ul prea iubitului nostru şef I. G. Duce, pentru răsturnarea guvernelor de experienţă. Ion I. C. Brătianu spunea: „Nu-mi pasă de pietrile, cari mi se pun în cale, ci de piatra, care mi­ se pune pe mormânt­ Dl Dtru Răcuciu, ţăran, fruntaş din Sălîşte. Vorbesc cum mi-e portul şi mă port cum nie vorba. Apoi a spus între altele — un meseriaş din comuna mea, a trecut înainte de 1918, dincolo peste Carpafi şi când s’a întors înapoi mi-a declarat: „In ţara ungurească nu poţi trăi de legi, în ţara românească nu poţi trăi, de fărădelegi. Suntem speculaţi în privinţa votului universal — Fraţilor! Ş_ aceste timpuri nu mai pot dăinui. Să ne unim şi să înlăturăm gu­vernul, să putem trăi şi noi ca oamenii, nu ca vitele şi să putem da Cesarului ce-i al Cesarului şi lui Dumnezeu, ce­i ai lui Dum­nezeu. Dacă ţărănimea nu are ce-i trebuie nici celelalte categorii de oameni n'au altceva de făcut ! Să ne strângem rândurile în jurul partidului naţional liberal (sala, aplauze, urale) şi în jurul şefului nostru iubit­­. G. Duca (mulţimea trăiască). În speranţa, că Dumnezeu ne va ajuta vă zic : „Să trăiţi“. Cuvântarea dlui căpi­tan invalid, N. Sta­mate Fraţilor, Partidul naţional liberal care s-a plămădit acum câteva decenii numai din vlaga române­ască, a păstrat nesecat Izvorul celui mai curat patriotism, în­­c­etindu-şi existenţa cu marile fars­e care stau la ferisita Ro­mâniei de astăzi. Marii conducători din trecut, care s-au perindat în fruntea acestui partid, au înscris un al lor testament, ca urmaşii să nu uite ca puterea şi trăinicie oricărui aşezământ şi oricărei întocmiri româneşti, sunt strâns legate de ţara româneasca, adică de toţi acei cari se simt legaţi prin adâncă dragoste de pământul ţarei noastre. Aceasta a fost şi este tai­na puterii acestui partid. Dragostea de glie şi de neam şi numai iul îi este hărăzit să vină ca un făt frumos, pentru a scăpa ţara,de balaurul ucigător. Ca fraţilor, aceasta ţară bogată şi frumoasă, această ţâră pentru care s-au prăpădit atâţia mândri feciori ai patriei, a fost prinsa prin vicleşug de balaurul nesăţios, care stăpâneşte sama­volnic, sub numele de partid­­na­ţional ţărănesc. Ştiţi cu toţii cu ce ade­meniri a venit la putere acest par­tid şi mai ştiţi că pentru a satis­face legea electorală în alegeri, nu s-au temut nici de frica lui­ Dzeu şi au dat mâna chiar cu comuniştii cei mai periculoşi duş­mani ai neamului nostru, oferin­­du-se în schimb conducerea politi­că şi administrativă a numeroase judeţe din ţară, precum şi nume­roase mandate în parlament. Strigatul poporului care ne arată ticăloşia, a rămas fără fâsunet în sufletul lor sterp şi numai când au văzut că singuri îşi fac craca de sub picioare, s-au trezit aşa munciţi, ca lun­traşii care au scăpat dela înec. In adevăr, comuniştii care lucrau numai la semnalele ascunse de peste Nistru, prinsese atâta putere în Basarabia şi chiar sub ochii lor la Bucureşti, încât vi­tejii dela guvern, s-au văzut nepu­tincioşi şi au chemat armata sâ-i stăpânească cu starea de ased­i. Era prea târziu, căci cri­ma se comisese şi ţara a rămas in agonie. Haos şi desmăţ peste tot. Guvernanţii se ceartă la cuţite, pentru intaetate la conducere, în timp ce şcoli, instituţiuni publice şi tot ce respiră româneşte, şi însăşi constituţia, care este însă­şi evanghelia ţarei, stau lovite de moarte, aşteptând minunea sal­vării dela starea de asediu. Zipstatuil dîn Basarabia şi Socolil din Bucureşti, Işi înde­pliniseră cu sfinţenie mandatele primite dela Moscova, stând la adăpostul steagului naţional-ţără* nîst. Risplata n’a întârziat însă, căci semnalul de alarmă a fost dat chiar dintre al lor foşti miniştri care le-au strigat min­ciuna în plin parlament. Foştii lor tovarăşi de conducere, le-au dovedit în pu­blic reaua credinţă şi lipsă de patriotism, din multe acte prin cari au sacrificat interesele naţi­onale ale ţării şi pe care le-aţi auzit dela ante­vorbitorii mei. Pentru aceste toate nu există nici o ertare şi cum vi spun balaurul cu două capete. Unul din capete al dlui luîiu Maniu a fost pus în spirt de al săi şî trimis la muzeul din Badicinî. Pentru selaîăit cap D. Vaida-Voevod, Dzeu e mare nu bate cu băţul şi în curând va vedea şi el Gheena remuşcândur acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar noi, fraţilor, avem încredere in conducătorii noştri, făcând zid împrejurul lor, căci nu e departe ziua, când marele pa­triot şi omul Providenţei, şeful nostru suprem, Dnul I. Gh. Duca va ridica steagul mântuirii acestei ţâri. Să trăiţi fraţilor! la cuvântul dl Ionică D. Si­mion, fost deputat. Arată ne­­siguranţa şi decăderea în care a a­­juns ţara de pe urma guvernării ne­­faste naţional ţărăniste. Nici lefurile funcţionarilor de stat nu se pot plăti. Fabricile se ruginesc, negustorii, me­seriaşii se duc de râpă. Cuvântul nos­­tru va fi auzit, căci ar fi o crimă dacă am striga în pustiu. Cerem în­depărtarea guvernului dela cârma ţârii. S-au făcut nemuritori prin afaserea Skoda. Guvernul de azi e erecţia anui partid, care se mănâncă între ei. Le-a mai rămas să ne mănânce şi pe noi. Ca sâ se menţină au recurs la min­­ciubi, chemând poporul la Bucureşti spunând că-i vorba de adunare anti­­revizionistă, dar în realitate au tre­buit să aclame pr­ol Vaida. Se laudă cu conversiune, cu Argotechnicieni, Fi­­totechnicieni şi Vaidetechnicieni. Ca astfel de conversiune, care a încurcat şi pe debitor şi pe creditor un meci poate continua. Tot partidului liberal îi va reveni sarcina de a scoate ţara din încurcătură. Guvernanţii ne spun: „Restrângeţi-vâ“ (Poporul din sală : „Strângeţi brăcinarul“) „Răbdaţi, răb­daţi! Dar suntem victimile răbdării noastre. (Poporul: „Jos cu el“) Ve­dem pieirea întregei noastre avuţii na­ţionale. Se mai poate răbda ? A ajuns o baniţă egală cu un pachet de tu­tun! Ni se recomandă răbdare, vor ve­ni de la Londra căţei cu colacii'n coadă. Vorba aceea „Lungeşte-mi Doamna boala, până se coace colpşunele*. Ce va veni de la Londra chibrituri, tele­foane, consilieri financiari, pod la Ţi­­gănaşi, port pe Dunăre la Bucureşti etc. Suntem la marginea prăpastiei. Destui­ Să strigăm : Să trăiască iubi­tul nostru şef, dl­­. G. Duca / Dl Dr. Piso: Are cuvântul de consilier municipal Dr. Ovidiu Ivan Fraţilor ! Partidul nostru in ulti­mii 6 ani a trecut prin grele încercări în urma pierderii suferite prin moartea lui Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu. La un moment dat duşmanii par­­itidului nostru credeau ca a intrat de­­sbia­tea în rândurile noastre şi că partidul nostru se va jumătăţii. Dar progresul pe care l-a făcut partidul no­ua în ultimii ani a spulberat cre­dinţa duşmanilor noştri. Astăzi partidul naţional liberal şi a strâns din nou rândurile, sub conducerea înţeleaptă a şefului nos­tru suprem, dl­­. G. Duca, care as- TRIBUNA Nr. k­

Next