Tribuna, februarie 1936 (Anul 9, nr. 409-412)

1936-02-02 / nr. 409

Pag- 2 Istoric Asupra aşezămintelor româneşti de peste Nistru, s’au formulat diverse păreri. Unii afirmă, că Românii trans­­nistrieni ar fi fost colonizaţi în acest ţinut în timpul războaielor ruso-turce Alţii afirmă că Românii transmission s’ar fi stabilit în ţinuturile Ucrainei, ch­emaţi fiind de boierii moldoveni, cari în veacurile trecute ar fi primit moşii întinse de la stăpânitorii ruşi. O altă părere ne arată, că aceşti Români au fost colonizaţi în regiunile transni­­striene în secolul al XVIII-lea sub Duca-Vodă. Se mai susţine apoi şi părerea colonizărilor făcute de către imperiul ţarist rusesc. Cea mai verosimilă afirmaţie ar fi aceea a aşezării Românilor în regiunile transnistriene, încă de pe timpurile in­­fiinţării principatului Moldovei sau chiar mai devreme, când în jurul Ni­strului pe ambele maluri­­ istoria ne aminteşte de B­o­lo­choreni şi Brotnici (oameni de vaduri), cari au căzut la înţelegere cu Tătarii şi alţi barbari năvălitori, ca în schimbul cărăuşiei peste fluviu şi a furnizării de cereale, ei Românii moldoveni, să tră­­iască în bună înţelegere cu hoardele răsăritene. Părerile arătate mai sus deaseme­­menea cuprind câte o parte de adevăr, pentru că cronicele moldoveneşti ne păstrează unele date asupra stabilirii elementului românesc peste Nistru. Astfel cronicarul Neculai Costin, ne spune în cronica sa: Şi tot în acest an (1679) au mers Duca-Vodă la Nemirova (localitate cozăceasca în apropierea Bugului (cu Doamna sa, cu ginerele său şi cu multe alte gloate), etc. Aşezarea Românilor trans­­nistrieni. Satele şi oraşele. De la Jamopol de pe Nistru şi de la limanul acestui râu, elementul românesc se întinde sub forma unui triunghiu, al căru­i vârf (la o distanţă de aproape 250 k­m.), trece peste râul Bug, adân­­cindu-se în interiorul Ucrainei. Acest triunghiu românesc se prelungeşte spre Nord Est, cuprinzând regiunea oraşelor Tiraspol, Bolta şi Vozul scrisu­­lui de pe Bug, apoi o parte din re­­iunea Qu­esei şi a Nicolsev­ului. In acest ţinut locuitorii moldoveni (aşa se numesc ei între ei) formează o massă compactă a elementului românesc. Extremitatea triunghiului descris, la Răsărit, se termină la satul moldove­nesc Glodoşi, cam la 150 k­m. peste Nipru. Satele românilor transnistrieni poa­tă numiri curat româneşti, ca de pil­dă: Moşnegi, Pietros, Lunca, Botoşa­ni, Mălăeşti, Moldovanca, Lunga, Gră­diniţa, etc... După o hartă mai recentă a d lui Paul St. Iliin, în triunghiul românesc transnistrian, Românii Moldoveni ar fi răspândiţi în satele şi oraşele următoa­re: Iamopol, Voios­e, Jugaştri, Cechi­­nâuca, Coşniţa, Mare, Kamenca, Raş­­cov, Vadul Turcului, Malocis, Plopi, Râbniţa, Domniţa, Birzula, Lapuşna, Bolovani, Codâma, Troiani, Orgopol, Mironi, Moşnegi, Castanovca, Păsata, Krivoie, Ozero, Fântâni, Lipeţcoaia, Balta (în regiunea Baltei) Chietroşi, Bo­toşani, Culmea, Stanova, Floarea Jura, Mănăeşti Ocna, Chişculung, Jogortâc, Rohli, Vasilievsca, Pavlovca, Hlinaia, Mahala, Dubăsari, Lunga, Carantini, Dorotcaia, Coşniţa, Pârâta, Grigoriopol, Taşlâc, Plosca, regiunile Grigoriopol şi Dubăsari, Sucleia, Stra­­ssbourg, Razdelnaia, Slobozia, Crasnia, Gorca, Grădiniţa, Tiraspol, Majoki, Moldovanka şi in Odessa (regiunea Tiraspolului şi Odesei); Ananiev, Har­­­drabura, Valea Hoţului, Caprica, Şvo­rea, Catargi, Buialâc (regiunea Ananiev şi Valea Râului, Cium­ab­âcul­ Mare, Om­­epol, Savran, Mălai, Pavlovca, Ananovca, Macedonova, Braşovenovca, Moldovanca, Cantacuzenca, Camara­­şevca, Revolnoje, Arcaş, Vasilinova, Berezovca, Bulgarca, Donscara, Nico­­lodor, Necianinoe, Varvarovca, Aciocra, (regiunile Bugului şi a Tiligului), Lisaia Hora, Stefanovca, Răzmeriţa, Constantinovca, Salonoie, Woznesensc Racova, Arantovca, Şerbani, Nw. Ode­ssa, Pantezevca, Calinovca, Nicolaev, Herson, Bireznogova, Baranovca, Nw Bug, Kaza, Vladimirova, Olodeşti (în regiunea de peste Bug), etc., etc.. Aceste ar fi principalele aşezăminte româneşti ale Românilor transtrieni între graniţele republicei moldoveneşti. (R. A. S. S. M). Situaţia statistică a Români­­lor transnistrieni. Numărul Românilor transnistrieni­ nu se poate afla cu preciziune, pen­­tru că datele statistice ruseşti se con­trazic, precum şi cele prezentate de diverşi specialişti cari s’au ocupat de problema Românilor de peste Nistru. Astfel Ştefan Ciobanu a arătat că numărul Românilor transnistrieni ar fi de peste 800 000 suflete. A. Nour­i a evaluat la cifra de peste 1 milion de suflete (v. Harea: Românii de peste Nistru peg. 14). In anul 1897, statistica oficială rusească la rubrica «Numărul Moldovenilor (al Românilor) ne arată cifrele următoare: După V. Harea, la anul 1897, nu­mărul Românilor transnistrieni, însă ar fi fost de 277.390 suflete. In 1923, numărul lor era peste 440.000 suf­ete. După autoru menţio­nat astăzi numărul Românilor transni­strieni ar fi de 620.000 suflete sau chiar mai mulţi. G. Bacaloglu (vezi „Românii de peste Nistru», revista «Cele trei Crişu­­ri», Oradea Noembrie, Decembrie 1935) citind o scrisoare a unui român tran­snistrian, arată, că numărul Românilor din republica moldovenească ar fi de 700.000 suflete. Ştefan Ciobanu, (vezi articolul «Republica Moldovenească de peste Nistru şi cultura română, revista «Ce­le trei Crişuri», Decembrie 1935), arată, că numărul Românilor de peste Nistru, ar fi de cea. 600.000 suflete. Pământul locuit de Românii tran­snistrieni, prezintă o fâşie dealungul Nistrului, cu o întindere de 210 klm. lungime şi o lăţime maximă până la 95 klm, cuprinzând o suprafaţă de 7.816 klm. 2.­­M. N. Bociacev, Molda­­viea, Moscova, 1926 pag. 52. Iar acest teritoriu e format din jud. Odessa, Ananiev, Tiraspol, Balta și Tulcinsk. In anul 1920, după Bociacer, Ro­mânii de peste Nistru, reprezentau cifra de 545.000 locuitori. După V. Dembo (Moldova sovie­­tică și problema Basarabiei, Moscova 1925 pag. 11), Românii de peste Ni­stru formează 60 la sută din populaţia republicei moldoveneşti fiind un număr de 327.000 suflete. Dr. N. Smochină, un eminent cu­noscător al problemei Românilor de peste Nistru, Directorul revistei „Mol­dova Nouă», ne dovedeşte, că numă­rul fraţilor noştri de peste Nistru, din republica moldovenească este de peste 600.000 suflete. Inginerul I. Dumitraşcu, (vezi «Ro­mânii transnistrieni în Rada Centrală Ucraineană în 1918, articolul apărut în „Cele Trei Crişuri», Oradea, Dece­mbrie 1035), susţine că numărul Ro­mânilor transnistrieni este de 700.000 suflete. Cifrele statistice înşirate mai sus precum şi a altor specialişti, variază deci între 400.000 şi 70. 000, ba chiar şi mai mult. Astfel s'ar putea spune câ numărul Românilor transnistrieni este între limitele dela 600 - 700.000 suflete. Republica moldovenească Republica moldovenească s’a înfi­inţat la 12 Octombrie 1924 şi ea a fost rezultanta frământărilor politice moldoveneşti, conform principiilor născute din revoluţia bolşevică ru­sească. In 19 Aprilie 1935, congresul mo­ldovenesc, a adus o constituţie ţării, delimitând fruntariile republicei mol­doveneşti, care după cum ne spune dl. N Smochină, este departe de a-i cuprinde pe toţi moldovenii în limi­tele sale. Capitala republicei a fost fixată la Tiraspol, oraş de pe malul Nistrului. Teritoriul republicei are o suprafaţă de 8 434 km­ 2, având o populaţie de 600.000 suflete. Reforma administrativă din Dece­mbrie 1934, a împărţit rep­ublica mol­dovenească în 13 raioane, adică ţinu­turi. Un număr de sate şi­ orăşele,­­formează un raion, în frun­ta căruia stă un comitet executiv naţional. Delegaţii raioanelor constituesc un comitet executiv central un parlament în capitala republicei la Tiraspol. In Sovietul Naţionalităţilor de la Moscova, republica moldovenească e reprezentată prin 5 delegaţi. Din ace­ştia însă numai unul e moldovean. (Vezi date amănunţite asupra republi­cei moldoveneşti în articolul d-lui N. Smochină: «Republica Moldovenească a Sovietelor»). Şcoala şi republica moldove­nească Românii, transnistrieni, au graiul şi cultura românească influienţate în­­tr-o oarecare măsură de mediul rusesc al fostei şi actualei stăpâniri. Ten­dinţa de rusificare a trecutului se sim­te şi astăzi in noua conformaţie poli­tică de peste Nistru. In privinţa situaţiei şcolare a Ro­mânilor transnistrieni, d­i­ Ciobanu, ne dă următoarele date: «câteva date statistice din isvoare bolşevice, ne lămuresc asupra stării grave în care se găseşte învăţământul românesc de acolo, în anul 1926 în republică ex­is­­tau 304 şcoli primare (ale muncii) şi­­o populaţie şcolară de 33 675 suflete în vârstă de la 9­ 17 ani şi 638 posturi de învăţători (Bociacer, pag. 34). După naţionalităţi aceste şcoli sunt repartizate astfel: (Bociacer pag. 34. Din această statistică se vede dis­proporţia mare între forţa numerică a populaţiei moldoveneşti şi numărul limitat de şcoli pe care le are. „In 1925 1926, bolşevicii au făcut pregătiri pentru deschiderea a Încă 50 de şcoli moldoveneşti. In republică se ii de peste Nistru Situaţia elementului românesc din U. R. S. S. In gubernia Herson . . 147.118. „ „ Podolia . . 26.461. , . Ecaferinoslav 8.453. „ „ Taurida (Oimee?) 2 895, Total 184 927. Ucrainiene.................... . 176 Ruseşti......................... 19 Evreeşti......................... 10 Moldoveneşti .... . 65 Ucraino-Moldoveneşti . . 17 Germane......................... . U Diverse ...... . 3 Total . . 304 „TRIBUNA­ La moartea unui confrate. După cum am anunţat în numărul trecut al ziarului nostru, fostul con­­frate întru gazetărie, tinărul Aurel Tincu, a plecat dintre noi în împărăţia care e poate mai dinainte de lumină şi mai devreme de cuvânt, ori poate numai în împărăţia simplu numită, a necunoscutului. Deşi regretatul dispărut avea doar frageda vârstă de 19 ani, totuşi de pe băncile liceului era corespondent la cele mai de seamă ziare din capitală, ca­­Universul« şi »Curentul«, iar la ziarul „Tribuna« a colaborat în re­dacţie destul de cantitativ fiind indis­cutabilă calitatea scrisului său» a reuşit să fie binecunoscut în oraşul nostru. Un tânăr de o uimitoare inteligenţă şi cu un bagaj de cunoştinţe, câştigate din citit, s’a impus nu numai celor de seama lui ci şi celor mult mai înain­taţi în vârstă. Cunoaştem familia defunctului ca: Bucur­e­ncu, filozoful profund cu­noscut până Şi peste hotare, actual­mente la Paris, unde îşi ia doctoratul în filozofie şi colaborează la revistele de filozofie de acolo. Un alt frate cu­noscut doctor în Bucureşti şi un altui avocat în Bucureşti, dintr’un tată har­nic şi conştient de menirea sa, care a înţeles să dea fiilor săi o creştere spirituală aleasă, natural că din stejar, n'a putut să răsară decât stejar. Prea firav fiind însă Aurel Tincu şi prea mult preocupat spiritualiceşte, apoi hărţuit de truda cotidiană pentru existenţă în mijlocul unei lumi care nu avea nimic comun cu sufletul său ales, o boală neiertătoare: grozava ftizie s’a încuibat în el şi ni-­a răpit. Durerea a fost destul de mare, dar cine poate cârti contra morţii. Deci, pe Aurel Ţincu, trupeşte, Du­mineca trecută în cimitirul dela Răşi­nari (care este satul său natal) Tamu făcut una cu pământul. La înmormântarea s­a pe lângă în­­durerata familie a luat parte, un im­presionant număr de intelectuali din Răşinari şi din Sibiu, pe lângă nume­roşi oameni din comună.­­ Colegii de şcoală au depus o co­roană de flori şi prin Ciucian Nicolae şi Lungu cari au vorbit impresionat la groapă, au dat cei din urmă salut valorosului lor coleg şi bun prieten. Din partea presei a depus o co­roană ziarele »Universul« şi »Curentul« prin dnul Nicolae Dăvozdea, corespon­dentul pentru Sibiu al ziarului »Cu­rentul« apoi ziarul nostru o splendidă jerbă, pe a cărei pangl­iă s’au gravat cuvintele: »Închinare mem­er­ei lui Au­rel Tincu, fostului ei redactor, educe ziarul »Tribuna«, coroana fiind depusă de dnul Silviu Lazăr. Aurel Ţincu Au mai luat parte dnii Nicolae C. Droc, directorul ziarului nostru cu dna şi dnul Ioan Coman, administra­torul ziarului, Ion Munteanu, directorul ziarului »Acţiunea« şi Nicolae Nicoară* Dobârceanu, redactor al ziarului »Foaia Poporului«.­­ In biserică după cuvântarea părin­telui paroh I. Brotea din Răşinari, a vorbit dnul Silviu Lazăr în numele rarului »Tribuna« şi a dlui Prefect Nicolae Regman (care n’a putut lua parte la înmormântare, fiind plecat din Sibiu). Din partea sindicatului breslei ga­­zetăreşti, a vorbit dnul Ion Munteanu, apoi tot în biserică a vorbit din partea elevilor liceului »Gh. Lazăr« elevul Ciucean Nicolae. La mormânt a vorbit impresionat dnul Nicolae Dăvozdea, care era și un bun prieten al defunctului, apoi elevul Lungu, dând cel din urmă salut celui peste care pământul rece cu un uruit sinistru, s’a coborât mult şi greu, la umbra teiului care­­ strâjneşte mor­mântul. Fie­­ această ţărână uşoară, pen­­trucă memoriei lui se vor închina cei cari l’au iubit şi în ceruri îl va bine­cuvânta Dumnezeu. Tribuna Nr. 409

Next