Tribuna, februarie 1936 (Anul 9, nr. 409-412)
1936-02-02 / nr. 409
Pag- 2 Istoric Asupra aşezămintelor româneşti de peste Nistru, s’au formulat diverse păreri. Unii afirmă, că Românii transnistrieni ar fi fost colonizaţi în acest ţinut în timpul războaielor ruso-turce Alţii afirmă că Românii transmission s’ar fi stabilit în ţinuturile Ucrainei, chemaţi fiind de boierii moldoveni, cari în veacurile trecute ar fi primit moşii întinse de la stăpânitorii ruşi. O altă părere ne arată, că aceşti Români au fost colonizaţi în regiunile transnistriene în secolul al XVIII-lea sub Duca-Vodă. Se mai susţine apoi şi părerea colonizărilor făcute de către imperiul ţarist rusesc. Cea mai verosimilă afirmaţie ar fi aceea a aşezării Românilor în regiunile transnistriene, încă de pe timpurile infiinţării principatului Moldovei sau chiar mai devreme, când în jurul Nistrului pe ambele maluri istoria ne aminteşte de Bolochoreni şi Brotnici (oameni de vaduri), cari au căzut la înţelegere cu Tătarii şi alţi barbari năvălitori, ca în schimbul cărăuşiei peste fluviu şi a furnizării de cereale, ei Românii moldoveni, să trăiască în bună înţelegere cu hoardele răsăritene. Părerile arătate mai sus deasememenea cuprind câte o parte de adevăr, pentru că cronicele moldoveneşti ne păstrează unele date asupra stabilirii elementului românesc peste Nistru. Astfel cronicarul Neculai Costin, ne spune în cronica sa: Şi tot în acest an (1679) au mers Duca-Vodă la Nemirova (localitate cozăceasca în apropierea Bugului (cu Doamna sa, cu ginerele său şi cu multe alte gloate), etc. Aşezarea Românilor transnistrieni. Satele şi oraşele. De la Jamopol de pe Nistru şi de la limanul acestui râu, elementul românesc se întinde sub forma unui triunghiu, al cărui vârf (la o distanţă de aproape 250 km.), trece peste râul Bug, adâncindu-se în interiorul Ucrainei. Acest triunghiu românesc se prelungeşte spre Nord Est, cuprinzând regiunea oraşelor Tiraspol, Bolta şi Vozul scrisului de pe Bug, apoi o parte din reiunea Quesei şi a Nicolsevului. In acest ţinut locuitorii moldoveni (aşa se numesc ei între ei) formează o massă compactă a elementului românesc. Extremitatea triunghiului descris, la Răsărit, se termină la satul moldovenesc Glodoşi, cam la 150 km. peste Nipru. Satele românilor transnistrieni poată numiri curat româneşti, ca de pildă: Moşnegi, Pietros, Lunca, Botoşani, Mălăeşti, Moldovanca, Lunga, Grădiniţa, etc... După o hartă mai recentă a d lui Paul St. Iliin, în triunghiul românesc transnistrian, Românii Moldoveni ar fi răspândiţi în satele şi oraşele următoare: Iamopol, Voiose, Jugaştri, Cechinâuca, Coşniţa, Mare, Kamenca, Raşcov, Vadul Turcului, Malocis, Plopi, Râbniţa, Domniţa, Birzula, Lapuşna, Bolovani, Codâma, Troiani, Orgopol, Mironi, Moşnegi, Castanovca, Păsata, Krivoie, Ozero, Fântâni, Lipeţcoaia, Balta (în regiunea Baltei) Chietroşi, Botoşani, Culmea, Stanova, Floarea Jura, Mănăeşti Ocna, Chişculung, Jogortâc, Rohli, Vasilievsca, Pavlovca, Hlinaia, Mahala, Dubăsari, Lunga, Carantini, Dorotcaia, Coşniţa, Pârâta, Grigoriopol, Taşlâc, Plosca, regiunile Grigoriopol şi Dubăsari, Sucleia, Strassbourg, Razdelnaia, Slobozia, Crasnia, Gorca, Grădiniţa, Tiraspol, Majoki, Moldovanka şi in Odessa (regiunea Tiraspolului şi Odesei); Ananiev, Hardrabura, Valea Hoţului, Caprica, Şvorea, Catargi, Buialâc (regiunea Ananiev şi Valea Râului, Ciumabâcul Mare, Omepol, Savran, Mălai, Pavlovca, Ananovca, Macedonova, Braşovenovca, Moldovanca, Cantacuzenca, Camaraşevca, Revolnoje, Arcaş, Vasilinova, Berezovca, Bulgarca, Donscara, Nicolodor, Necianinoe, Varvarovca, Aciocra, (regiunile Bugului şi a Tiligului), Lisaia Hora, Stefanovca, Răzmeriţa, Constantinovca, Salonoie, Woznesensc Racova, Arantovca, Şerbani, Nw. Odessa, Pantezevca, Calinovca, Nicolaev, Herson, Bireznogova, Baranovca, Nw Bug, Kaza, Vladimirova, Olodeşti (în regiunea de peste Bug), etc., etc.. Aceste ar fi principalele aşezăminte româneşti ale Românilor transtrieni între graniţele republicei moldoveneşti. (R. A. S. S. M). Situaţia statistică a Românilor transnistrieni. Numărul Românilor transnistrieni nu se poate afla cu preciziune, pentru că datele statistice ruseşti se contrazic, precum şi cele prezentate de diverşi specialişti cari s’au ocupat de problema Românilor de peste Nistru. Astfel Ştefan Ciobanu a arătat că numărul Românilor transnistrieni ar fi de peste 800 000 suflete. A. Nouri a evaluat la cifra de peste 1 milion de suflete (v. Harea: Românii de peste Nistru peg. 14). In anul 1897, statistica oficială rusească la rubrica «Numărul Moldovenilor (al Românilor) ne arată cifrele următoare: După V. Harea, la anul 1897, numărul Românilor transnistrieni, însă ar fi fost de 277.390 suflete. In 1923, numărul lor era peste 440.000 sufete. După autoru menţionat astăzi numărul Românilor transnistrieni ar fi de 620.000 suflete sau chiar mai mulţi. G. Bacaloglu (vezi „Românii de peste Nistru», revista «Cele trei Crişuri», Oradea Noembrie, Decembrie 1935) citind o scrisoare a unui român transnistrian, arată, că numărul Românilor din republica moldovenească ar fi de 700.000 suflete. Ştefan Ciobanu, (vezi articolul «Republica Moldovenească de peste Nistru şi cultura română, revista «Cele trei Crişuri», Decembrie 1935), arată, că numărul Românilor de peste Nistru, ar fi de cea. 600.000 suflete. Pământul locuit de Românii transnistrieni, prezintă o fâşie dealungul Nistrului, cu o întindere de 210 klm. lungime şi o lăţime maximă până la 95 klm, cuprinzând o suprafaţă de 7.816 klm. 2.M. N. Bociacev, Moldaviea, Moscova, 1926 pag. 52. Iar acest teritoriu e format din jud. Odessa, Ananiev, Tiraspol, Balta și Tulcinsk. In anul 1920, după Bociacer, Românii de peste Nistru, reprezentau cifra de 545.000 locuitori. După V. Dembo (Moldova sovietică și problema Basarabiei, Moscova 1925 pag. 11), Românii de peste Nistru formează 60 la sută din populaţia republicei moldoveneşti fiind un număr de 327.000 suflete. Dr. N. Smochină, un eminent cunoscător al problemei Românilor de peste Nistru, Directorul revistei „Moldova Nouă», ne dovedeşte, că numărul fraţilor noştri de peste Nistru, din republica moldovenească este de peste 600.000 suflete. Inginerul I. Dumitraşcu, (vezi «Românii transnistrieni în Rada Centrală Ucraineană în 1918, articolul apărut în „Cele Trei Crişuri», Oradea, Decembrie 1035), susţine că numărul Românilor transnistrieni este de 700.000 suflete. Cifrele statistice înşirate mai sus precum şi a altor specialişti, variază deci între 400.000 şi 70. 000, ba chiar şi mai mult. Astfel s'ar putea spune câ numărul Românilor transnistrieni este între limitele dela 600 - 700.000 suflete. Republica moldovenească Republica moldovenească s’a înfiinţat la 12 Octombrie 1924 şi ea a fost rezultanta frământărilor politice moldoveneşti, conform principiilor născute din revoluţia bolşevică rusească. In 19 Aprilie 1935, congresul moldovenesc, a adus o constituţie ţării, delimitând fruntariile republicei moldoveneşti, care după cum ne spune dl. N Smochină, este departe de a-i cuprinde pe toţi moldovenii în limitele sale. Capitala republicei a fost fixată la Tiraspol, oraş de pe malul Nistrului. Teritoriul republicei are o suprafaţă de 8 434 km 2, având o populaţie de 600.000 suflete. Reforma administrativă din Decembrie 1934, a împărţit republica moldovenească în 13 raioane, adică ţinuturi. Un număr de sate şi orăşele,formează un raion, în frunta căruia stă un comitet executiv naţional. Delegaţii raioanelor constituesc un comitet executiv central un parlament în capitala republicei la Tiraspol. In Sovietul Naţionalităţilor de la Moscova, republica moldovenească e reprezentată prin 5 delegaţi. Din aceştia însă numai unul e moldovean. (Vezi date amănunţite asupra republicei moldoveneşti în articolul d-lui N. Smochină: «Republica Moldovenească a Sovietelor»). Şcoala şi republica moldovenească Românii, transnistrieni, au graiul şi cultura românească influienţate într-o oarecare măsură de mediul rusesc al fostei şi actualei stăpâniri. Tendinţa de rusificare a trecutului se simte şi astăzi in noua conformaţie politică de peste Nistru. In privinţa situaţiei şcolare a Românilor transnistrieni, di Ciobanu, ne dă următoarele date: «câteva date statistice din isvoare bolşevice, ne lămuresc asupra stării grave în care se găseşte învăţământul românesc de acolo, în anul 1926 în republică existau 304 şcoli primare (ale muncii) şio populaţie şcolară de 33 675 suflete în vârstă de la 9 17 ani şi 638 posturi de învăţători (Bociacer, pag. 34). După naţionalităţi aceste şcoli sunt repartizate astfel: (Bociacer pag. 34. Din această statistică se vede disproporţia mare între forţa numerică a populaţiei moldoveneşti şi numărul limitat de şcoli pe care le are. „In 1925 1926, bolşevicii au făcut pregătiri pentru deschiderea a Încă 50 de şcoli moldoveneşti. In republică se ii de peste Nistru Situaţia elementului românesc din U. R. S. S. In gubernia Herson . . 147.118. „ „ Podolia . . 26.461. , . Ecaferinoslav 8.453. „ „ Taurida (Oimee?) 2 895, Total 184 927. Ucrainiene.................... . 176 Ruseşti......................... 19 Evreeşti......................... 10 Moldoveneşti .... . 65 Ucraino-Moldoveneşti . . 17 Germane......................... . U Diverse ...... . 3 Total . . 304 „TRIBUNA La moartea unui confrate. După cum am anunţat în numărul trecut al ziarului nostru, fostul confrate întru gazetărie, tinărul Aurel Tincu, a plecat dintre noi în împărăţia care e poate mai dinainte de lumină şi mai devreme de cuvânt, ori poate numai în împărăţia simplu numită, a necunoscutului. Deşi regretatul dispărut avea doar frageda vârstă de 19 ani, totuşi de pe băncile liceului era corespondent la cele mai de seamă ziare din capitală, caUniversul« şi »Curentul«, iar la ziarul „Tribuna« a colaborat în redacţie destul de cantitativ fiind indiscutabilă calitatea scrisului său» a reuşit să fie binecunoscut în oraşul nostru. Un tânăr de o uimitoare inteligenţă şi cu un bagaj de cunoştinţe, câştigate din citit, s’a impus nu numai celor de seama lui ci şi celor mult mai înaintaţi în vârstă. Cunoaştem familia defunctului ca: Bucurencu, filozoful profund cunoscut până Şi peste hotare, actualmente la Paris, unde îşi ia doctoratul în filozofie şi colaborează la revistele de filozofie de acolo. Un alt frate cunoscut doctor în Bucureşti şi un altui avocat în Bucureşti, dintr’un tată harnic şi conştient de menirea sa, care a înţeles să dea fiilor săi o creştere spirituală aleasă, natural că din stejar, n'a putut să răsară decât stejar. Prea firav fiind însă Aurel Tincu şi prea mult preocupat spiritualiceşte, apoi hărţuit de truda cotidiană pentru existenţă în mijlocul unei lumi care nu avea nimic comun cu sufletul său ales, o boală neiertătoare: grozava ftizie s’a încuibat în el şi ni-a răpit. Durerea a fost destul de mare, dar cine poate cârti contra morţii. Deci, pe Aurel Ţincu, trupeşte, Dumineca trecută în cimitirul dela Răşinari (care este satul său natal) Tamu făcut una cu pământul. La înmormântarea sa pe lângă îndurerata familie a luat parte, un impresionant număr de intelectuali din Răşinari şi din Sibiu, pe lângă numeroşi oameni din comună. Colegii de şcoală au depus o coroană de flori şi prin Ciucian Nicolae şi Lungu cari au vorbit impresionat la groapă, au dat cei din urmă salut valorosului lor coleg şi bun prieten. Din partea presei a depus o coroană ziarele »Universul« şi »Curentul« prin dnul Nicolae Dăvozdea, corespondentul pentru Sibiu al ziarului »Curentul« apoi ziarul nostru o splendidă jerbă, pe a cărei pangliă s’au gravat cuvintele: »Închinare memerei lui Aurel Tincu, fostului ei redactor, educe ziarul »Tribuna«, coroana fiind depusă de dnul Silviu Lazăr. Aurel Ţincu Au mai luat parte dnii Nicolae C. Droc, directorul ziarului nostru cu dna şi dnul Ioan Coman, administratorul ziarului, Ion Munteanu, directorul ziarului »Acţiunea« şi Nicolae Nicoară* Dobârceanu, redactor al ziarului »Foaia Poporului«. In biserică după cuvântarea părintelui paroh I. Brotea din Răşinari, a vorbit dnul Silviu Lazăr în numele rarului »Tribuna« şi a dlui Prefect Nicolae Regman (care n’a putut lua parte la înmormântare, fiind plecat din Sibiu). Din partea sindicatului breslei gazetăreşti, a vorbit dnul Ion Munteanu, apoi tot în biserică a vorbit din partea elevilor liceului »Gh. Lazăr« elevul Ciucean Nicolae. La mormânt a vorbit impresionat dnul Nicolae Dăvozdea, care era și un bun prieten al defunctului, apoi elevul Lungu, dând cel din urmă salut celui peste care pământul rece cu un uruit sinistru, s’a coborât mult şi greu, la umbra teiului care strâjneşte mormântul. Fie această ţărână uşoară, pentrucă memoriei lui se vor închina cei cari l’au iubit şi în ceruri îl va binecuvânta Dumnezeu. Tribuna Nr. 409