Tribuna, aprilie 1936 (Anul 1, nr. 1-3)
1936-04-05 / nr. 1
Pgg, 2 „TRIBUNA-NOUA*__________Nr. 1 Din succesele xScirsjkig SST H 1 BUM Ägs Triumful românismului în procesul medicului român Horaţiu Tănăsescu delei colegiul medical Audierea martorilor apârârii. — Rechizitorul ocularei şi româneasca pledoarie a d-lui Dr. P. Simonetti. Sentinţa. Nimic nu poate fi mai satisfacător mai cu multa mângâiere sufleteasdecât isbânda românismului, la care a ajuns procesul eminentului medic român Tănăsescu , spunând pentru toţi, ci acest om, a trecut prin spini, greutăţi, neajunsuri şi îndurând, privatiuni neprevăzute, dar cu o perseverentă conştiinţă a pus cu boiul pe labe, pe indez rebilul între români, — şovinistul şi antiromânul Dr. Süssmann. In tot timpul campaniei noastre în vederea spulberării acuzaţiilor ruşinoase aduse de dl. Süssmann am căutat să dăm impuls acestui proces, — considerându mă cenalizator al sentimentului public. Procesul înscenat de Süssmann avea ce tendinţă de a distruge specificul nostru naţional, — iar D-rul Tănăsescu era să fie o victimă a românismului, întrucât dr. Süssmann ne-a atacat vehement în repetate rânduri pe tema șovinismului „maghiarofob". Un public numeros format mai mult din ofiţeri, medici civili, şi militari, magistraţi de ziariştii nelipsiţi, au ţinut cu toţii să ia parte urmărind cu un viu interes desbaterile, de Luni seara până Marţi dimineaţa. Un incident. După ce grefierul a cetit sumarul şedinţelor anterioare, dl preşedinte Deputatul Ilie Floaşiu casca in parlament (Continuare din pag. 12 a) ocazie şi poate ultima, am încercat să mă răfuesc cu dta într’un stil bine justificat. Ai uitat poate că„Ardealul“ a trecut prin fumul gloanţelor de pe câmpul de luptă, sacrificându-se fiecare cu viaţa pentru a vedea această ţară întregită şi de hoţi duplă. Nu-ţi dai seama mai mult ca oricine, de dezastrul în care ne aflăm estăzi, de pe urma stăpânirii democratice, care ne-au vândut complect străinilor ca pe vremea Fan-Tiţilor. Află de la mine Iliuţă că dna eşti acela, care ai trecut ca vândut jidanilor, iar noua citate politică, fie ea şi naţionalistă, o detest în rolu! pentru că nu eşti om. Nu vezi că de abia te mai ţin balamalele, cu nebunia şi alergarea neruşinoasă după noi isprăvi de atentare la pudoare!?!. . Nu mai căsca în parlament, făă să te fi consultat singur, căci te faci de râs şi odată cu tine, ajungem şi noi românii uşor de râsul lumii. Astâmpără te odată, pentru numele lui Dumnezeu! Mă mir şi mă întreb cum poţi suporta cazierul de la parchet care te defineşte şi te conturează atât de bine ca personalitate cât şi ca un om politic. Ai mila de redactorii, sebăsgoimului Sohor şi mai dă-le ceva parale în cinstea vermeiniciei Taie şi spunene când mai ieşi la iveală Odioasa tentativă de asasinat, moral, înscenată prin căscatul cu palma la gură ţi a eşuat! . . . Alex. Tomici-Severin Col. dr. Capitanovici Mhail, a procedat în continuare audierea martorilor. înainte de audierea martorilor dl. dr. Popescu a cerut onoratei comisii de judecată disjungerea procesului. Incidentul ridicat de către dr Popescu a fost admis, astfel că din reclamant impotriva drului Tănăsescu s’a ajuns la separarea sa de către Süssmann — rămânând complect izolat. Audierea martorilor Depoziţia dlui dr. TRAIAN BUDE din com. Tălmaciu a fost sublimată cu repetate aplauze de către întreaga asistent?, arătând că pentru dlul Tănăsescu are cele mai frumoase aprecieri — iar pentru șovinistul Süssmann nu poate avea decât ură şi dispreţ, pentru că a ştirbit, călcând în picioare sentimentul naţional, — cel mai preţios talisman al românilor. Dr. TATU din Nocrich arată că cunoaşte diferentul Süssmann—Tănăsescu şi adevăratul substrat al acestui proces. Este vorba de Societatea medicilor români din Sibiu, care înfiinţată în anul 1931 într’un târziu a fost dizolvat?. Dr. dr. LIVIU I0NASIU membru în comisia de desciplină — recuzat de dl dr. Tănăsescu — spune martorul — că în timpul şedinţei societăţii medicale, ar fi strigat către drul Tănăsescu _ «ORI TE PLECI, OR» PLECI pe motiv că acesta refuzase, să semneze, actul de constituire. Dl Dr. NICULAE COMŞA fost prim medic al oraşului şi judeţului Sibiu, sub România Mare, stăruie demascând pe larg şi frumos, — antiromânismul doctorului — şi cu cioc — Süssmann. Insistând asupra antecedentelor acestui şovinist, ne spune: In tot timpul i âr am fost prefect de judeţ em căutat să dau un timbru românesc tuturor instituţiunilor româneşti de stat, ordonând înlocuirea tablelor ungureşti, etc. Doctorul Susaman, s’a opus să dea jos aceste table, refuzând să primească eleve romance la şcoala de moişe, a căutat să se răsboiască cu mine, ca prefect. — Deşi plătit gras de către statul român, nu ţinea în institutul gynecologic decât moaşe străine Cu multă greutate, intervenind la Cluj, am putut plasa două moaşe românce. Martorul mei aretă cu un cinism bine justificat până la durere şi crâncenă revoltă prin plângerea d o reclamaiţie scrisă pe atunci de către regretatul Lazăr Popovici, prin care ni se arată că Süssmann ar fi spus ca: ,ROMANIA MARE DE ASTAZI. NU VA DURA NICI CAT CEA ÎNFĂPTUITĂ DE MIHAI VITEAZUL", fapt pentru care scârnăvie trebua să fie tradus în faţa Curţii Marţiale. Dl. Dr. Niculae Comşa, cu încrederea oarbă de a se îndrepta lucrurile, a stăruit împreună cu Lazăr Popovici de a nu mai dresa procesul din încheiere martorul dr. Comşa a citit o declaraţie usturătoare la adresa lui Fritz Süssmann, din cere reese probe evidente de necolegialitate şi duşmănie faţă de românul medic dr. Horaţiu Tănăsescu. Au mai depus favorbabil pentru dl dr. Tănăsescu următorii: Dl. dr. Itiu,dr. Burlă medic, dr. Vasiu, şi Ion Munteanu, ziarişti, etalând printre altele şi contramandarea de către ministerul Sănătăţii, din anul 1933, a examenelor de limba germană la institutul de stat, pe largă care mai funcţionează şi o şcoală de moaşe. Dl dr. Vasiu, precizează, că personal a cerut telefonic la Bucureşti ministerului această chestiune. Ministerul a dispus înlocuirea drului Sturza, cu dr. Comşa, pentru că primul sprijinea sentimentele şovinismului apoi secundul, nu-i mei puţin adevărat, că de atunci s’au ţinut examenele, cu elevele săsoaice în limba romane, punând astfel pe Süssmann, cu botul pe labe In continuare au mai depus ca martori : dr. Popescu Sibiu, dr. Popescu Ștefan, dr. Niculae Dumitru, dra dr Mânecuță expune pe larg, că dra. dr. Ciobrulchi este aceea care lua diferite medicamente din cabinetul d-lui dr. Tănăsescu — medicamente cumpărate de dsa din propiul salar, pentru a veni în ajutorul bolnavelor. Di dr. Ghiţescu, moaşele Eug. Vulpeanu, Ciocoiu Augustin?, Isaria Victoria, dl judecător Viserion Pop, dr. Neagoe, subliniază cu elogii personalitatea d-lui dr. Tănăsescu — demascând în acelaş timp, activitatea cu tendinţă de înstreinare a institului de stat, de către Dr. Süssmann, calificat ca periculos pentru societatea românească . . . Terminându-se cu audierea martorilor , deși ora era întârziată, dl. președinte a dat cuvântul reclamantului. Acesta pe motiv că e suferind, sfidând răbdarea comisiei a încercat să se retragă după multe ezitări, Süssmann, a consimţit să vorbească. In câteva cuvinte reclamantul în loc să aducă acuzaţii grave, după cum ne aşteptam prin susţinerea reclamaţiei, el este acela care se desculpează ca şi când ar fi fost acuzat! . .. S-a remarcat că a avut o atitudine ireverenţioasă faţă de consiliu, pentru care fapt în repetate rânduri a fost chemat la ordine . Rechizitorul acuzării Acuzarea susţinută de dlul Sturdza, a produs indignare prin asprul rechizitoriu cea adus. Deşi acuzatorul avea un timbru academic, prin acuza sa, dar ca român a fost silit să părăsească fotoliul ministerului public, prin agitaţiile şi verificările publicului din sală. — Ne a durut foarte mult, când d-rul Sturza a afirmat, calificând pe d rul Tănăsescu, ca nebun şi deci iresponsabil de faptele sale, cerând comisii să-l trimită într’un ospiciu de alienat să-şi caute de sănătate, iar în caz contrar să i se aplice cel mai aspru verdict de condamnare a acestuia. Acest acuzator, care a căutat să ridce pe Süssmann, atunci când sângele cald curgea gârlă, din inimile românilor, cari au luptat pentru ţară, iar el ne duşmănea, a făcut o mare greşeală, pălmuind obrazul românismului Cuvântul apărării. O pledoarie plină de farmec şi adevărat românească a fost susţinută magistral de dr. Dr. Pompiliu Simonetti, advocat, apărătorul dlui dr Tănăsescu, D-sa şi a exprimat părerea de rău, cum un medic român, coleg, a putut aduce drept simplă acuză o anormalitate a d-lului Tănăsescu, consideându-l nebun! Mai arată că, după lege, comisia nu era constituită legal, întrucât președintele trebuia să fie membru în consiliu, iar nu supleant, cum greșit s'a format comisia, în cazul dlui dr. Col. Capitanovici, care de la început putea să fie recuzat. La ordine refiind alţi membrii competenţi şi întrucât desbaterile sunt pe terminate, spune dl. Simenftti — dacă comisia se crede în drept — poate să aducă o sentinţă, dar numai să fie justă. In replică ia cuvântul acuzarea, care încearcă să răstoarne pledoaria apărării. Se frământă grav, dar îi este un zadar căci în contra replică a d-lui dr. Simonetti este pus la punct cu o argumentaţie solidă. D-sa ajunge la concluzia că noi »ardelenii“ suntem oameni răi, pe când regăţenii sunt loiali în convingeri că numai prin buna credinţă şi adevăr pot fi consideraţi şi aşezaţi în atitudini demne şi loiale de bun şi mare român, aşa cum este şi colegul dr. acuzatul de azi , Horaţiu Tănăsescu, închee dl. dr. Simonetti, fiind viu aplaudat de asistenţa care ovaţionează îndelung şi în plină şedinţă pe dl dr. Tănăsescu. Sentinţei D-nul preşedinte declară desbaterile închise şi se retrage pentru deliberare, înainte de deliberare, s’a mai arătat de apărare, că adevăratul substrat ce face obiectul procesului Süssmann— Tănăsescu, este cel politici... La ora 21/2 noaptea, după o oră şi jumătate de chibzuire, comisia a adus cu unanimitate de voturi, un verdict de achitare a bunului român şi coleg dl. dr. Tănăsescu. Prin această sentinţă, care a produs numai bucurie în rândurile asistenţei, este cea mai bună dovadă, că românul s’a afirmat ATOMSEVER. Consumaţi berea cea mai bună Thomas Rex Şi Thomas Matador O stea ce cade In a tăcerii inserate, Sub cerul falnic înstelat, Apare-o stea pe o cărere Ce către noi s’ îndreptat. Intr’o clipită viaţa-i moare, Sfârşindu-şi drumul neajuns Şi în imensa îndepărtare, Pe veci lumina şi-a ascuns. Asemeni stelei căzătoare Suntem cu toţii, cari trăim. Sfârşim viaţa visătoare Mai inainte să murim. . . Câţi nu visăm o fericire! Pe cari mereu o năzuim; Sfârşim însă . . . Nenorocire Că nu ajungem s’o trăim. Când credem c’am ajuns la culme Şi c’o trăim ne’nchipuim, Atunci steluţa noastră—apune Şi în sfârşit, iar rătăcim. Stoica V. losn