Tribuna Sibiului, aprilie 1968 (Anul 1, nr. 38-62)

1968-04-02 / nr. 38

Pag- 2 O ADEVĂRATĂ MI SÂRBĂ­TO­ARE MUZICALĂ Spectacolele operei clujene — pre­zentate de data aceasta în sala tea­trului, deci în condiţii acustice sa­tisfăcătoare — au adus o notă de binevenită varietate în ansamblul ma­nifestărilor muzicale ale stagiunii curente. Programînd lucrări de popu­laritate, consacrate, valori statornice ale repertoriului liric şi asigurînd dis­tribuţii de calitate în cadrul cărora elementele tinere abundă, acest pres­tigios colectiv a satisfăcut aşteptările entuziaştilor noştri melomani ce au umplut generos sala. Opereta Liliacul — poate cea mai bună lucrare de acest gen a lui Johann Strauss — a beneficiat de o distribuţie în care au excelat Mirelle Valeria Căprariu, Ioachim Pura, Au­rel Mărgineanu, Eva Macsay, Doina Rădulescu şi Ioan Logrea, deşi han­dicapaţi de un podium impropriu pentru dans, s-au dăruit sincer, vor­bind prin plastica gesturilor despre frumuseţea şi puritatea sentimentului curat al dragostei. Dirijorul specta­colului, Ion Iancu, are meritul de a fi condus precis (minus cele cîteva ezitări datorate unor compartimente orchestrale) şi de a fi reuşit să creeze o atmosferă emoţională ce a ampli­ficat valoarea spectacolului. Prezentarea celebrei opere bufe Bărbierul din Sevilla de Rossini, cu apariţia­ în rolul Figaro a baritonu­lui Nicolae Herlea — Artist al pe­ circumscriere pe traiectoria rolului — o demonstraţie de gust şi stil. In a­­cest context, şi aceasta-i cu atît mai meritoriu, interpretările oferite de Niculina Mirea — o voce care sună cristalin, cu deosebire în registrul înalt — Titus Pauliuc şi Traian Po­­pescu au satisfăcut deplin. Orchestra condusă de Anatol Chi­­sadji, Petre Sbârcea şi Ion Iancu au asigurat un acompaniament prompt şi nuanţat, făcînd eforturi permanente de echilibrare chiar în condiţiile unui spaţiu ce a impus o aranjare necorespunzătoare. In concluzie, un turneu soldat cu satisfacţii pentru publicul sibian şi credem şi pentru organizatori. T. TOHATI Spectacolele Operei de stat din Cluj Constantinescu, o voce frumos tim­brată, omogenă şi clară, posedînd în acelaşi timp un temperament vioi ce convine rolului, Paramon Maftei, un tenor cu frumoase însuşiri vocale în ansamblul cărora consistenţa gla­sului şi timbrul plăcut se impun, Margareta Fănăţeanu, Mugur Bog­dan, Vasile Cătană au evoluat cu nerv pe aria unei partituri spumoa­se în care ritmurile în trei timpi şi comicul — chiar aşa naiv ca cel oferit de text — ne-au procurat mo­mente de satisfacţie. Ansamblul de balet, restrîns din cauza lipsei de spaţiu, a evoluat în Giselle de Charles Adam, sensibil, manifestînd o binevenită grijă pen­tru a imprima o notă de sobrietate acestei poveşti romantice de dragos­te. Balerinii, dintre care amintim po­porului — interpret strălucit al aces­tui rol pe multe din marile scene li­rice ale lumii, a constituit o ade­vărată sărbătoare muzicală. Felici­tăm conducerea operei pentru asigu­rarea — în deplasare — a unei ase­menea colaborări şi pentru întreaga distribuţie care a conferit spectaco­lului un nivel artistic ridicat, ce justifică şi răsplăteşte entuziasta par­ticipare a publicului. O voce caldă, splendid timbrată şi de o forţă ce-i asigură penetraţia pînă în cele mai tainice ascunzişuri ale auzului, o tehnică a belcanto-ului ce vizează desăvîrşirea, un actor Cu o intuiţie spontană pînă la firesc a psihologiei personajului, iată doar cî­teva din însușirile acestui mare cîn­­tăreţ. Prezența lui Herlea în scenă devine un catalizator, iar perfecta Artistul poporului Nicolae Her­lea în rolul Figaro cu care a repurtat succese de răsunet pe multe din marile scene lirice ale lumii. _ _ , C# ifi f&f&e* #//Ww P. *Debut Ghid pentru Cartea tehnică practic vibrarea betoaneior (Traducere din limba franceză) Lucrarea cuprinde un bogat material privind vibrarea betoaneior. Sunt tra­tate problemele teoretice si practice ce trebuie avute in vedere la vibrarea betoaneior, utilajele necesare vibrării şi caracteristicile lor. Cuprinde: „Noţiuni asupra betonului proaspăt"; Producerea vibrării in beton — studiul teoretic al vibratoarelor; Transmiterea vibrării în beton; Tehnologia vibratoarelor; Mese vibrante; Forme de cofraje vibrante; Măsu­rarea caracteristicilor vibrării; Reologia betonului vibrat; Compactarea beto­nului prin vibrarea straturilor superioare; Asocierea unei compresiuni la partea superioară cu o vibraţie interioară; Fabricarea tuburilor din beton executate în folosirea vibrării; Fabricarea stîlpilor pentru reţele electrice; Fabricarea de elemente grele de beton. De asemenea, lucrarea are o anexă în care sunt descrise utilajele de vibrare folosite in ţara noastră, cu caracteristicile lor. Se adresează şefilor de echipă betonişti, tehnicienilor şi inginerilor con­structori din execuție. (412 pag., 311 )ig„ 33 tabele, 18,30 lei) Iniţiativă meritorie a orchestrei „Poligrafia“ Sâmbătă 30 martie, la ora 20:00, în sala căminului cultural din co­muna Miercurea, judeţul Sibiu, or­chestra de muzică populară şi uşoa­ră a sindicatului întreprinderii po­ligrafice Sibiu, dirijată de Simion Mü­ller, a prezentat al treilea con­cert din luna martie. Reuşind să realizeze o legătură afectivă între interpreţi şi specta­torii din Miercurea, care au umplut pînă la refuz sala căminului lor cultural, orchestra a fost aplaudată călduros pentru întregul program prezentat. Au fost apreciate melo­diile interpretate de Cornelia Mun­­teanu, Erwin Schuster, Reinhold Kast, Gheorghe Rusu şi Ştefan Mathes; de un succes deosebit s-au bucurat tinerii interpreţi Rodica Rodeanu, Kathi Schuller şi Maria Marcu. Continuînd această iniţiativă, or­chestra poligrafiei va prezenta o suită de concerte în comunele și oraşele județului Sibiu. P. MUREȘAN coresp. Preocupări sibiene de istorie (Urmare din pag I) monografiei Sibiului şi îm­prejurimilor, care porneşte de la semnalarea primului act de viaţă pe aceste locuri, datînd din epoca paleoliticului-mijlociu (cul­tura musteriană, 120— 150 000 î.e.n.). Preocupările noastre sunt diversificate pe o largă arie de cercetare istorică. Aş aminti, printre alte multe subiecte de co­municări, faptul că s-a studiat cu profunzime acti­vitatea sindicatelor unitare din Sibiu (perioada 1921— 1929), că cercetătorul Eu­gen Onu s-a ocupat de di­ferite aspecte ale mişcării muncitoreşti din Sibiul ani­lor 1917—1924. Demn de reţinut este şi faptul că cer­cetătorul nostru Ioan Hol­­hoş lucrează la un volum substanţial privind istoria „Astrei". în aceeaşi ordine de idei, subliniez faptul că, împreună cu alte foruri lo­cale, am realizat un film pentru televiziune, Matri­cole sibiene, care cuprinde fragmente ilustrative din istoria şcolii româneşti din Sibiu. — Aţi amintit de se­siuni ştiinţifice aniver­­sative. Anul 1968 este generos preocupărilor dv în această direcţie — într-adevăr. Pentru informarea cititorilor „Tri­bunei Sibiului“ este bine să amintim că pregătim o se­siune ştiinţifică închinată aniversării a 120 de ani de la revoluţia din 1848, sesiune pe care am stabi­­lit-o pe data de 16 mai, şi la care îşi vor aduce con­tribuţia, pe lingă cercetă­torii sibieni (dr Carol Göllner ) Poziţii revolu­ţionare şi contrarevoluţio­nare în anul 1848; Nicolae Nistor — Mişcări ţărăneşti în zona Sibiului în 1848; Mircea Stoia — Date noi privind activitatea lui C. Bolliac în Transilvania), invitaţi de prestigiu (prof. univ. Victor Cheresteşiu — Semnificaţia Adunării Na­ţionale de la Blaj). Vom ţine o sesiune specială în­chinată aniversării semi­centenarului Unirii, pe care am axat-o pe ideea valori­ficării raportului sibian la desăvîrşirea unităţii naţio­nale Pentru aceasta, în urma unei munci de depis­tare, cercetătorii sibieni au descoperit o serie de docu­mente privind importantul act al realizării unităţii na­ţionale, care vor fi expuse la Muzeul Unirii din Alba- Iulia Tot informativ, ţin să amintesc iniţiativa unei se­siuni ştiinţifice cu un ca­racter mai larg, care va cuprinde contribuţii origi­nale la cercetarea unor pro­bleme privind istoria Ro­mâniei, la care şi-au anun­ţat comunicări prof. Iuliu Paul, prof. Thomas Nagler, arh Paul Niedermaier, prof Anamaria Haldner- Henegariu. TRIBUNA SIBIULUI Interviu cu Constantin Codrescu actorul, regizorul şi animatorul teatru de drescu de la Teatrul Mic din Bucu­reşti. Cinci minute după căderea cortinei, Constantin Codrescu a avut amabilitatea să răspundă cîtor­­va întrebări pentru cititorii „Tri­bunei Sibiului“. — Ce v-a făcut să alegeţi toc­mai această piesă? — Am cunoscut colectivul de ar­tişti amatori al Teatrului popular din Mediaş în 1965, la finala biena­lei de teatru „I. L. Caragiale“, cînd am văzut, jucată de ei, „Hangiţa“ de Carlo Goldoni. Atunci m-am hotărît să lucrez alături de acest colectiv. Am regizat apoi, aici, piesa „Act veneţian“ de Camil Petrescu, care a fost al doilea mare succes al Teatrului popular din Mediaş. Aceste două spectacole mi-au con­firmat pe de o parte talentul şi dra­gostea cu care munceşte acest colec­tiv de artişti amatori, iar pe de alta atracţia lui pentru spectacolul de factură clasică. Astfel ne-am decis asupra comediei lui Calderon de la Barca. — Ce v-a determinat să deve­niţi interpret în acest spectacol? — Sincer vorbind, nişte împreju­rări „obiective“, în primul rînd plecarea a doi interpreţi tocmai în momentul în care spectacolul era într-un stadiu destul de avansat, iar înlocuirea lor cu începători ar fi însemnat să se reia întreaga muncă aproape de la capăt. Nu pot afirma că în Mediaș n-ar exista destui ama­tori talentaţi, dar în acel moment nu s-a găsit unul potrivit pentru Don Manuel. — Cum vă simţiţi în scenă alături de amatori? — Trebuie să afirm că în mo­mentul de faţă aproape că nu simt că nu joc alături de profesionişti, iar aici mi-am putut da seama cît de avansat este nivelul artistic în rîndul amatorilor. După părerea mea este foarte­ bună introducerea unor artişti profesionişti in specta­cole de amatoriu şi vreau să reco­mand acest lucru şi altor regizori şi formaţii de­­ teatru. Aceasta şi pentru că — cum am putut con­stata la intrarea mea în rol — fap­tul declanşează un anumit stimul în rîndul interpreţilor, care se pregă­tesc mai mult, cu mai multă serio­zitate şi ambiţie pentru reuşita spectacolului. — Ce aţi adus nou în specta­colul medieşan? — în primul rînd introducerea corpului de balet al Casei de cul­tură, care de la început imprimă ritm şi tinereţe spectacolului. Pe urmă, însăşi prezenţa mea, ca actor profesionist, intre artiştii amatori. — Cum a primit publicul din Mediaş acest spectacol? — Este aici un public foarte bun, cunoscător de teatru. Se pare că spectacolul nostru a fost primit cu mult interes, lucru dovedit prin nu­meroasele aplauze la scenă deschisă. — Intenţionaţi să mai lucraţi şi alte piese cu actorii Teatrului popular din Mediaş? — Da. Avem in perspectivă un spectacol cu „Incendiul“ de Dimos Rendis, pe care intenţionăm să-l prezentăm publicului peste două luni. Deocamdată atît. Convorbire consemnată de ION POPA în seara zilei de 27 martie, pe scena Teatrului popular din Mediaş a avut loc premiera piesei „Doam­na spiriduş“ de Calderon de la Bar­ca, în distribuţie: Valer Munteanu, Silvia Panciu, Lili Lipovan, Ion Ho­ra, Nicu Coldea, Mircea Dediu, Aurora Slavu şi Maria Groza — ar­tişti amatori ai Teatrului popular din Mediaş. Regizor scenograf și in­terpret al rolului principal (Don Manuel) — actorul Constantin Co- MANIFESTĂRI CUL­TURALE la Casa de cultură a munici­piului Sibiu, în această primă săp­­tămînă a lunii aprilie, se va ţine un bogat ciclu de conferinţe şi manifestări culturale. Astfel, prof. Mircea Tudor va prezenta miercuri, 3 aprilie, ora 18, în cadrul Universităţii populare cursul „Probleme speciale în edu­caţie, ridicate de tipul copiilor nervoşi“, curs făcînd parte din ciclul de conferinţe „Părinţii, şcoala şi educaţia copiilor". Joi, 4 aprilie, la ora 18, va avea loc o prezentare întitulată „Marele poem al frumuseţilor pa­triei noastre — un masiv pitoresc şi istoric „Cozia“, ţinută de prof. Traian Zaharia şi Ioan Ruzicska, însoţită de diapozitive color, pre­zentare reluată la cererea audi­torilor. Cadru din Expoziţia cu reproduceri după opera sculptorului Brâncuşi, deschisă recent în holul Şcolii populare de artă din Sibiu Consfătuire cu diriginţi? La Liceul nr. 3 din Sibiu, a avut loc ieri o con­sfătuire metodică cu responsabilii comisiilor dirigin­­ţilor din toate liceele, şcolile profesionale şi şcolile generale din judeţul Sibiu. Cu mult interes şi competenţă, diriginţii prezenţi au discutat probleme ale muncii educative în rîndul tineretului. Anul I nr. 38 în parcul de odihnă al staţiunii balneare Bazna V­ -A. SITUAŢIA INSAMINTARILOR RECLAMĂ IMPULSIONAREA LUCRĂRILOR (Urmare din pag. I) sporite la plantatul cartofilor de toamnă. Cu toate rezultatele bune obţi­nute, din situaţia operativă rezultă existenţa unui decalaj între unităţi la pregătirea terenului şi însămîn­­ţări. Şi întrucît în această primă­vară nu poate fi vorba de condiţii diferite, timpul fiind prielnic peste tot, rămînerile în urmă, în unele unităţi, se datoresc numai slabei or­ganizări a muncii. Cum altfel ar putea fi explicat faptul că la C.A.P. Alămar, Agnita, Avrig, Chirpăr, Hosman, Retiş însămînţatul culturi­lor din prima urgenţă se desfăşoară într-un ritm nesatisfăcător. La C.A.P. Alămor, bunăoară, pînă în 31 martie nici nu începuse semă­natul ovăzului pe cele 30 de hec­tare. La C.A.P. Agnita, din 60 de hectare cu sfeclă de zahăr s-au rea­lizat doar 20, la Loamneş, din 95 hectare — 62, Mihăileni, din 35 nu­mai 15, iar, la Şeica Mare, din 90 abia 61. Avînd în vedere timpul înaintat, este necesar ca şi în aceste unităţi să fie mobilizate toate forţele şi mijloacele pentru ca în maximum două zile să se termine însămînţa­­tul sfeclei de zahăr, orzoaicei, ma­­zărei, ovăzului şi a cartofilor tim­purii. De asemenea, trebuie trecut de urgenţă la plantatul cartofilor de toamnă în toate unităţile. O acţiune care comportă urgenţă este aceea a plantării viilor şi po­milor, cu atit mai mult cu cît la pregătirea terenului şi plantat există serioase rămîneri în urmă în spe­cial la C.A.P. Dobîrca, Velţ, Retiş şi in altele. în acest scop este nece­sară urgentarea ridicării materialu­lui săditor atît pentru viţa de vie, cît şi pentru pomi, în legumicul­tura să se ia măsuri urgente pentru terminarea însămînţării rădăcinoase­­lor, cepei şi usturoiului, acordîn­­du-se în acelaşi timp o atenţie deo­sebită repicării răsadului. Există toate condiţiile ca printr-o mai bună organizare a activităţii şi o folosire eficientă a maşinilor şi tractoarelor să efectuăm însămîn­­ţările în timpul optim­a garanție a realizării unor sporuri de produc­ție în acest an. Pregătirea cadrelor în planul M.T.O. pe anul 1968, un punct important îl ocupă pregă­tirea temeinică a muncitorilor. Avind în vedere dezvoltarea continuă a în­treprinderii precum şi mărirea capaci­tăţilor de producţie, cu noi maşini şi utilaje, care necesită cadre bine pre­gătite, conducerea Fabricii de geamuri din Mediaş a organizat în acest an un număr de 17 cursuri de ridicare a calificării profesionale precum şi 2 de specializare, unde iau parte circa 800 de muncitori pe grupe de specia­lităţi: operatori instalaţii de tras geam, tăietori cu diamantul, securiza­­tori, laboranţi, mecanici, electricieni, preparatori materii prime, maiştri, tehnicieni, etc. DUMITRU DIMA MOBILITATE ŞI DINAMISM IN conducerea învăţămîntului (Urmare din pag. I) duse, pe viitor, de inspectori bine pregătiţi, vor fi informaţi cu ulti­mele noutăţi. Pentru cadrele neca­lificate, cursurile de perfecţionare din vacanţa de vară preocupă încă de pe acum inspectoratul. Inspectorii sunt datori ca în timpul efectuării inspecţiilor speciale să a­­ducă la cunoştinţa cadrelor din şcoala vizitată ceea ce e nou în specialitatea respectivă, în metodica obiectului predat de cadrul inspec­tat. Tot cu această ocazie, vor fi recomandate, selectiv, materiale bi­bliografice, locul şi modul în care acestea pot fi procurate sau con­sultate. — Un învăţămînt modern — intervi­ne tov. Hans Schuller, inspector şef cu baza materială — pe lingă cele arătate pînă acum, are nevoie şi de o serie de mijloace tehnice, labora­toare (în special pentru predarea fizicii şi chimiei), săli de gimnastică ş.a. Parte din şcolile judeţului nos­tru dispun de o bază materială bună, altele, însă, au spaţiu insufi­cient chiar pentru clase, le lipsesc din dotare cea mai mare parte din aparatele strict necesare. în această direcţie, trebuie folosite la maxi­mum posibilităţile locale. Acolo unde este nevoie de spaţiu, n-ar fi rău dacă localurile unor foste sfa­turi populare comunale se vor da şcolii din localitatea respectivă (pen­tru săli de clasă, laboratoare, sală de gimnastică sau chiar locuinţe pentru cadrele didactice care n-au condiţii corespunzătoare de locuit). In orele de lucrări practice pot fi confecţionate materiale didactice sau reparate cele existente. O mai strînsă legătură, o colaborare între şcolile generale şi cele profesionale sau tehnice ar avea rezultate pozi­tive pentru înzestrarea primelor. — Pentru modernizarea învățămîn­tului — continuă tov. László Ge­­röffy, inspector pentru specialitatea matematici — consider de un real folos extinderea unor forme orga­nizate în afara orelor de curs, dar care sprijină direct procesul instruc­­tiv-educativ. Prin concursuri, cam­pionate, olimpiade, forme devenite tradiţionale, se urmăreşte promova­rea în masă a învăţămîntului mate­matic, descoperirea şi îndrumarea unor talente, crearea de „nuclee“, al căror rol este de a activa între­gul colectiv de elevi, în licee, preocuparea pentru „vîr­­furi“ trebuie să stea în atenţia con­ducerilor de şcoli. Formele amintite sînt un prilej de stimulare a „celor mai buni", punîndu-se un mai mare accent pe latura formativă, dînd o nouă dimensiune personalităţii în germene a acestora, a viitorilor cer­cetători şi — de ce nu ? — savanţi, oameni de cultură, artă. Din discuţiile consemnate se des­prinde preocuparea Inspectoratului şcolar pentru descoperirea şi folo­sirea largă a celor mai adecvate forme şi metode care să vină în sprijinul promovării unui învăţă­­mînt de calitate, preluarea şi dez­voltarea tradiţiilor bune, perfecţio­narea stilului de muncă în direcţia creşterii competenţei şi răspunderii celor ce sunt chemaţi să crească viitorii constructori ai comunismu­lui.

Next