Tribuna Sibiului, iunie 1972 (Anul 5, nr. 1328-1353)

1972-06-24 / nr. 1348

Anul V, nr. 1348 miik TnillllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllMllllllllllllllllllllllllllilIIIIIIM SCULARIILE SA DEVINĂ SECȚII DE BAZĂ! Numai afirmarea acestui deziderat nu este suficientă pentru transpunerea lui in practică Este cert că amploarea întrece­rii socialiste declanșată pe tărâm economic în cinstea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a republicii, întrecere al cărei obiectiv final înseamnă pentru întreaga suflare românească realizarea planului cincinal înainte de termen, se di­mensionează în raport cu modul in care, într-o întreprindere sau alta, sunt materializate operativ și eficient măsurile tehnico-organiza­­torice vizînd întreg registrul ac­tivităţii productive. Cu alte cuvinte, nu trebuie scă­pat din centrul preocupărilor nici un amănunt, nici o problemă nu poate fi catalogată drept minoră, chiar dacă ea este confruntată cu sarcin­i de stringentă actualitate cum ar fi modernizarea produse­lor, creşterea productivităţii mun­cii, diminuarea cheltuielilor ma­teriale ş.a. De pe această poziţie este ne­cesar să fie abordate şi proble­mele pe care le ridică activitatea sculăriilor, echiparea fiecărui pro­dus cu un minim necesar de scule dispozitive, însemnătatea aces-s­tui obiectiv nu mai are nevoie de demonstraţii. El reprezintă, aproa­pe pentru fiecare colectiv de muncă, nu numai o cerinţă de ordin tehnic, ci o necesitate im­pusă de ritmul dezvoltării întregii noastre economii, al adaptării pro­ducției la termene cît mai scurte, la nevoile de consum. Este un fapt constatat că, în prezent, a­­proape nu există uzină în care să nu se resimtă o lipsă mai mult sau mai puţin acută de capacitate în sculării, acestea nereuşind să răspundă într-un mod optim ce­rinţelor producţiei, realizării nu­meroaselor obiective înscrise în planurile de asimilări şi autodotări. O analiză sumară a perspectivei apropiate caracterizată printr-o amploare fără precedent a reali­zărilor şi un ritm debordant de Înnoire a produselor (se ştie că în 1975 unul din două produse fabri­cate în industria judeţului nostru va fi nou sau modernizat), relevă că lipsa de scule şi dispozitive va fi acuzată în continuare cu un plus de acuitate. Iată pentru ce, toate cadrele tehnice au apreciat cum se cuvine oportunitatea idei­lor reieşite din dezbaterile Confe­rinţei pe ţară a cadrelor de con­ducere din întreprinderi şi cen­trale industriale şi de construcţii, idei ce preconizau, printre altele, creşterea randamentului secţiilor auxiliare, prin folosirea exigentă, într-un desăvirşit spirit gospodă­resc a potenţialului tehnic şi u­­man existent. Utilizarea cît mai deplină şi mai eficientă a secţiilor auxiliare a devenit deci un obiectiv de prim ordin, a cărui finalitate presupune lichidarea tuturor diferenţierilor artificiale, normale între activitatea secţiilor de bază şi cea a secţiilor auxiliare, aducerea ultimelor la ni­velul primelor in virtutea contri­buţiei efective, reale pe care a­­cestea din urmă o investesc în procesul de producţie. Pe fondul recunoaşterii unanime acestui deziderat, suntem­ obli­gaţi să constatăm — şi să semna­lăm, în acelaşi timp — că perioa­da de timp însemnată care a tre­cut de la conferinţă nu pare să fi marcat semnele unui reviri­ment sensibil în activitatea scu­­lăriilor din întreprinderile judeţu­lui nostru. Este un lucru cert că în sculării „redutabile“, aşa cum sunt cele ale U.P.A.S.-ului, Uzinei mecanice Sibiu, „Balanţei“ sau I.R.U.M.-ului, coeficientul de schimburi nu depăşeşte astăzi cifra 2, că fondul de timp dispo­nibil şi capacităţile existente nu sunt folosite la nivelul impus de împrejurări, că introducerea acor­dului global (formă stimulativă de salarizare a cărei eficacitate a fost pe deplin dovedită în diferite uzine din ţară) întîmpină multe inerţii şi rezerve. Ce concluzie se impune, deci? Că aducerea scu­lăriilor de pe poziţia „auxiliarelor" la nivelul secţiilor de bază nu se rezolvă doar prin mijloace pur declarative. Astăzi este evident că numai declararea sculăriilor secţii productive, de bază sau principale cum li se mai spune, nu ne-a a­­jutat in fapt cu nimic, şi că ve­chile dificultăţi continuă să se re­simtă într-un domeniu sau altul. Trebuie pornit cu toată convin­gerea de la lichidarea neajunsuri­lor, cunoscute în general, de la fructificarea disponibilităţilor e­­xistente prin aplicarea unei con­cepţii riguros ştiinţifice de dez­voltare a acestui domeniu, care să cuprindă sub aceeaşi acoladă re­crutarea şi pregătirea cadrelor, fo­losirea unui sistem mai stimulator de salarizare, organizarea produc­ţiei pe trei schimburi, aplicarea tehnologiei de grup şi a tipizării produselor. Am Încercat să adîncim toate aceste aspecte în contextul unor investigaţii mai îndelungi Între­prinse la sculăria Uzinei de piese auto Sibiu, cu sprijinul competent al directorului tehnic, ing. Aurel Preda, şi al şefului secţiei scu­lărie, ing. Pavel Vasiu. Opţiunea nu este cîtuşi de pu­ţin întîmplătoare, scularia cunos­cutei uzine sibiene fiind sub toate aspectele, cea mai puternică din judeţ. Experienţa sa, realizările colectivului de aici pot servi deci drept model pentru celelalte uni­tăţi, după cum deficienţele şi difi­cultăţile cu care este confruntată sunt de natură asemănătoare, com­­portînd prin urmare soluţii iden­tice. O chestiune de mare importanţă este pregătirea cadrelor calificate pentru sculării. Se ştie că în acest sector complexitatea operaţiilor impune prezenţa unor oameni cu înaltă calificare, multilateral pre­gătiţi. De aici, o practică simplă şi la îndemână, uzitată frecvent în cele mai multe sculării, selecţio­narea celor mai buni absolvenţi la terminarea cursurilor de calificare şi repartizarea lor in aceste sec­toare. S-a dovedit însă că o asemenea practică nu a dat întotdeauna re­zultatele scontate, deoarece preo­cupările inconsistente din şcoală pentru direcţionarea tinerilor către sculării determină în rîndurile ab­solvenţilor o atitudine rezervată, o tendinţă generală de alegere a secţiilor de producţie care pot a­­sigura un cîştig mai mare pe sea­ma unor lucrări de complexitate redusă. Soluţia constă în organi­zarea practicii şcolare a unor elevi numai în sculării, în fiecare an, pentru stimularea Interesului faţă de această secţie, pentru asimi­larea treptată a problemelor de lactură diversă ce se ridică în a­­cest sector. De mare însemnătate pentru atragerea cadrelor bine „cotate“ profesional în sculării este folosirea unui sistem mai sti­­­­mulativ de retribuire. Toată lumea este de acord că o sculărie bună se formează numai cu muncitori de înaltă calificare, dar, inexpli­cabil, toată lumea manifestă reti­cenţă faţă de introducerea siste­mului de salarizare în acord co­lectiv, capabil să valorifice plenar iniţiativa şi priceperea acestor oa­­meni. Consecinţa? In cele mai multe sculării categoria lucrărilor este mai scăzută decit categoria medie de calificare a muncitorilor, ceea ce determină implicit o de­păşire masivă a normelor, depăşi­re care fiind constrînsă să rămină in anumite limite plafonează volu­mul de lucrări. Apare deci o si­tuaţie paradoxală, caracterizată prim obligativitatea limitării volu­mului de lucrări de sederistică, in ciuda faptului că necesităţile şi cererile sunt departe de a fi aco­perite! Este de la sine înţeles că introducerea acordului global ar elimina In totalitate acest neajuns. O chestiune de esenţă, valabilă pentru toate sectoarele productive de altfel, dar mai acută în scu­lării, este preocuparea pentru con­tinua ridicare a calificării mun­citorilor, pentru informarea lor pe­riodică cu cele mai noi realizări în domeniul în care lucrează. Pentru aceasta nu este nevoie de noi cursuri sau conferințe care să rupă din timpul muncitorului, în sculării, de pildă, cursurile de re­ciclare, sporadice, formale, cuprin­­zînd un număr neconcludent de oameni, ar putea fi mult înviorate renunţîndu-se la balastul inutil de teorie şi ancorîndu-se în proble­mele tehnice de larg interes pen­tru toţi muncitorii. In acelaşi timp, se pot deschide căi lipsite de orice fel de oprelişti birocra­tice pentru policalificarea cadrelor, acţiune care poate asigura rezul­tate excelente în producţie pe seama unor cheltuieli şi eforturi minime. Cîtuşi de puţin neglijabile, sub raportul creşterii productivităţii muncii, sunt efectele specializării muncitorilor pe diverse grupe de S.D.V.-uri. Evident, ele se fac sim­ţite numai in măsura în care flu­xurile în sculării sunt raţional or­ganizate, iar numărul muncitorilor este suficient pentru a evita o ac­tivitate „pompieristică“ într-o pe­rioadă sau alta. La U.P.A.S. nu s-a făcut decit un singur pas în a­­ceastă direcţie (grupa verificatoa­relor se realizează de aceleaşi e­­chipe), preconizlndu-se însă ca, o­­dată cu dezvoltarea actualei scu­lării, să se opteze pentru organi­zarea fluxurilor nu pe grupe de maşini — ca pînă în prezent —, ci pe operaţii. Aceasta ar permite, concomitent, studierea şi aplica­rea unor procese tehnologice me­nite să ducă la sporirea producţiei şi la obţinerea de economii de metal. Este vorba de realizarea, Intr-o primă etapă, a tipizării unor S.D.V.-uri sau a unor elemente ale acestora, pentru a crea premisele necesare aplicării tehnologiei de grup. Există, în această privinţă, după cum am constatat, certe dis­ponibilităţi în toate sculăriile din judeţ, cel puţin în ceea ce pri­veşte tipizarea unor scule de bază: tarozi, alezoare, burghie, broşe etc. Punerea lor în valoare, cu un spor de iniţiativă şi interes, ar avea ca efecte principale di­minuarea timpilor auxiliari, a timpilor, de maşină, asigurarea continuităţii operaţiilor la utila­jele de bază, reducerea ciclului de fabricaţie a S.D.V.-urilor şi a con­sumurilor specifice de oţeluri a­­liate. Bineînţeles, am exclus cazu­rile în care tipizarea se face doar „de dragul tipizării“ şi nimic mai mult! La U.P.A.S., bunăoară, în urmă cu 2 ani, sculăria realiza, după multe eforturi, circa 1 300 dispozitive tipizate. Proiectate şi executate în uzină, ele nu aveau ulterior să-şi justifice prin nimic importanţa, intrucit proiectanţii „s-au ferit* sistematic să le folo­sească. In doi ani, stocul respec­tiv a scăzut doar cu­ aproximativ 200 de dispozitive şi asigurările primite în sensul utilizării lor pe scară mai largă, odată cu adopta­rea unui nou sistem de proiectare, nu schimbă cu nimic datele pro­blemei. Esenţial în materializarea e­­forturilor de a aduce realmente sculăriile la nivelul secţiilor de bază sunt măsurile de degrevare totală a acestor sectoare de o su­medenie de sarcini minore, „de u­­zură“ şi de racordare a lor la o activitate eminamente productivă. Merită a fi subliniată, ca o expe­rienţă pozitivă, posibil de genera­lizat pretutindeni, ideea condu­cerii Uzinei de piese auto de a crea pe lingă fiecare secţie, baze de reparaţii şi întreţinere­ inde­pendente, bine dotate care oferă mai multe grade de libertate scu­­lăriei în echiparea produselor noi cu scule şi dispozitive. Este de la sine înţeles că eficacitatea aces­tui mod de lucru va fi cu atît mai mare cu cît aceste unităţi inde­pendente vor acţiona, în paralel, şi pentru realizarea unor scule simple, iar personalul lor nu va fi „transferat“ în secţiile de­ pro­ducţie în perioadele „de vîrf“ ale planului. In fine, o ultimă problemă care priveşte coordonarea unor efor­turi şi acţiuni la nivelul tuturor sculăriilor din judeţ. Avem, aşa cum am mai spus, în multe uzine sculării puternice, bine dotate, cu mari perspective de a se dezvolta şi moderniza. In unele dintre ele, dorinţa de a accelera această dez­voltare a creat în rîndurile mun­citorilor o explicabilă emulaţie. Aşa se explică faptul că pe a­­locuri s-au născut cîteva iniţia­tive rodnice. La Uzina mecanică Sibiu, se aplică de o bună bucată de vreme Iniţiativa „Fiecare sculer să economisească 100 lei lunar prin recondiţionarea sculelor şi fo­losirea raţională a oţelurilor", la U.P.A.S., muncitorul Vasile Goţea a propus într-o şedinţă a organi­zaţiei de partid ca ficare sculer să se ocupe de pregătirea unui ucenic pe tot timpul şcolarizării, în aşa fel incit acesta să nu dea nici un rebut. Toate aceste acţiuni preluate, generalizate, confruntate cu condiţiile din fiecare sculărie în parte, ar putea constitui sursa unor incalculabile cîştiguri pentru fiecare întreprindere. Organizaţiile de partid şi sindicale au prin ur­mare datoria de a privi mai de­parte de graniţele propriilor uni­tăţi, de a crea un climat de rod­nică întrecere. Intre toate sculări­ile din judeţ, în cadrul căruia să se popularizeze iniţiativele cele mai valoroase, muncitorii cei mai buni, să se preia şi să se generali­zeze experienţa pozitivă, propune­rile din diverse locuri de muncă. Evident, problematica pe care o impune creşterea ponderii secţiilor auxiliare în efortul general al unei unităţi pentru realizarea sarcini­lor de plan, este mai întinsă decît ceea ce a schiţat analiza de faţă. De aceea, ne propunem ca foarte curlnd să tratăm o altă chestiune de presantă actualitate — modul cum sînt folosite S.D.V.-urile în sec­ţiile productive. Aspectele des­prinse însă pînă aici ne deter­mină să conchidem că problema rămîne, în punctele sale esenţiale, deschisă, şi că hotărîtoare In con­tinuare va fi capacitatea cadrelor tehnice, a tuturor colectivelor de muncă de a depista noi căi în ve­derea fructificării mai largi a con­diţiilor create, de a produce, cu potenţialul existent din fecare u­­nitate, mijloacele de echipare a produselor cu S.D.V.-uri în cantită­ţile ş­ sortimentele solicitate de economia naţională. EMIL DAVID Experienţa unor unităţi dove­deşte că va trebui să se acţio­­neze cel puţin în trei direcţii hotărîtoare: ■ ridicarea calificării­­cadrelor şi extinderea acordului global în sculării ■ organizarea producţiei pe trei schimburi ■ degrevarea sculăriilor de lucrările de repa­­raţii şi întreţinere Tribuna Sibiului * în cinstea Conferinţei Naţionale a P.C.R. şi a celei de a 25-a aniversări a republicii Pe verticala întrecerii pentru buna gospodărire şi înfrumuseţare a comunelor noastre Publicam nu de mult, la această rubrică, o primă situaţie a realizări­lor obţinute Intre 1 septembrie 1971— 1 mai 1972 in întrecerea pentru în­frumuseţarea şi buna gospodărire a localităţilor rurale din judeţul nostru. Intrucît au mai rămas doar două luni pînă la sfîrşitul întrecerii pe anul în curs — 1 septembrie — am considerat utilă publicarea succintă a unor noi realizări obţinute prin hăr­nicia locuitorilor satelor şi comune­lor sibiene, a deputaţilor şi comite­telor executive ale consiliilor popu­lare comunale pe linia înfrumuseţării şi bunei gospodăriri a localităţilor lor. Miercurea Sibiului Avînd cea mai mare parte a gos­podăriilor amplasate pe unul din cele mai importante trasee turistice ale ţării, miercurenii au întreprins în această etapă ample acţiuni de în­frumuseţare a faţadelor locuinţelor dispuse pe şosea (E 15), de întreţinere permanentă a zonelor verzi, a tro­tuarelor, cosind şi iarba de pe şan­ţuri pe mulţi kilometri în afara lo­calităţii.­­ In satul aparţinător — Apoldu de Sus — au început lucrările pregăti­toare la construcţia unei grădiniţe pentru copiii cooperatorilor. S-au con­fecţionat şi s-au ars pentru această TIPOGRAFII (Urmare din pag. I) tot tineri din întreprindere, pentru activitatea obştească şi pe linie de partid confirmă faptic spusele sale.­­Cuvinte de laudă ni s-au spus şi despre Andrei Voicu, fapt care ne-a determinat să-l cunoaştem mai în­deaproape. Zeţar cu înaltă calificare, el lucrează la poligrafie de aproape 20 ani. „Aceasta denotă dragoste şi statornicie faţă de meseria aleasă, credem­. „Fireşte, ne-a răspuns el, faptul simplu că mă aflu aici, în faţa caselor cu litere, că am prefe­rat întotdeauna să muncesc direct în producţie, spune totul de la sine”. Iubit şi apreciat de colegi este şi el unul din meşterii pe lingă care cîteva generaţii de zeţari au învă­ţat tainele paginaţiei, aşa Incit mulţi dintre foştii lui ucenici de altădată sint acum oameni de nădejde In în­treprindere. Am prezentat succint trei oameni, trei fragmente biografice prinse mai ales pe coordonatele muncii, coor­donate care se materializează în hăr­nicie, ataşament faţă de meseria a­­leasă, spirit de colectiv, întrajuto­rare muncitorească, oameni despre care s-ar putea spune că trăiesc cu toată fiinţa lor chemarea anilor a­­ceştia bogaţi în înfăptuiri. Şi fără îndoială, aceleaşi cuvinte se pot spune despre alţi harnici fruntaşi în întrecerea socialistă ca Ioan Ba­­diu, Erwin Schuster, Dumitru Niţă, Ioan Capotă, Nicolae Roată, Francisc Arany, Petru Kraus — ca să cităm doar cîteva nume care şi-au făcut a­­pariţia pe panoul de onoare. tv, lucrare 80 000 cărămizi. In centrul de comună se execută o altă construc­ţie pentru lărgirea spaţiului de şco­larizare a două clase le şcoala de 8 ani şi un laborator. Valoarea totală a lucrărilor execu­tate pînă în prezent prin contribuţie voluntară este de peste 80 lei pe lo­cuitor, iar acţiunile gospodăreşti a­­flate în curs de finalizare vor asigura pînă la sfîrşitul întrecerii cel puţin 100 lei pentru fiecare din cei 6 700 localnici. Cristian La sfîrşitul primei etape a între­cerii, cetăţenii din Cristian s-au cla­sat, după valoarea acţiunilor realizate prin muncă patriotică — 178 lei pe locuitor — pe locul al II-lea între comunele judeţului. De atunci prin construirea de noi trotuare şi a băii comunale, amenajarea a două ateliere de practică la şcoala generală, îm­­pietruirea străzii XX şi alte lucrări, a sporit cu încă 12 lei pe locuitor valoarea obiectivelor sociale şi gos­podăreşti realizate prin munca pa­triotică. Actualmente se lucrează la reno­varea sălii nr. 2 a căminului cultu­ral, la pavarea cu dale din ciment a trotuarelor de pe străzile II, IV, X, la turnarea asfaltului pe strada prin­cipală a comunei — pe 1,5 km — în cadrul lucrării de modernizare a dru­mului judeţean Cristian—Orlat, Tilişca­ ­n numai cele două luni care au trecut din actuala etapă a întrecerii, tilişcanii au realizat prin contribuţie voluntară lucrări edilitar-gospodăreşti care depăşesc cu mult dublul valorii înregistrate pe locuitor — 177 lei — pînă la 1 mai. Această creştere si­tuează Tilişca printre primele comu­­ne pe judeţ, lucrările care urmează să se încheie pînă la 23 August asi­­gurîndu-i în continuare un loc de frunte. Dintr-o discuţie avută cu to­varăşul Ioan Haşegan — secretarul consiliului popular comunal — am aflat că se vor termina în această etapă cele patru săli de clasă la şcoala generală, amenajările din faţa sălii de joc, unde s-au transportat peste 1 500 care de pămînt pentru um­plutură, trasarea unui părculeţ şi alte obiective care vor ridica valoarea contribuţiei voluntare la peste 500 lei pe locuitor. Olia! Aici s-au continuat, pe încă 500 m­­, lucrările de consolidare a malurilor riului Sălişte, taluzarea şi regulariza­rea rîului Cibin în amonte de co­mună şi alte asemenea îmbunătăţiri pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor care au provocat nume­roase pagube în anii precedenţi. Con­comitent, continuă construirea micro­­complexului de prestări servicii şi a farmaciei, care vor fi date în folo­sinţă în acest an. Valoarea lucrărilor, realizate prin muncă patriotică de că­tre urlăţeni se ridică în prezent la 78 lei pe locuitor. Rămîne ca în timpul care mai este pînă la 23 August, primarii, secre­tarii comitetelor comunale de partid să activizeze comitetele de cetăţeni, pe toţi deputaţii pentru ca angaja­mentele asumate şi obiectivele pro­puse de cetăţeni să fie îndeplinite şi depăşite în toate localităţile rurale. Conferinţa Naţională a partidului şi cea de-a 25-a aniversare a proclamă­rii republicii au creat cadrul optim al întrecerii socialiste şi în acest sec­tor al activităţii edilitar-gospodăreşti, prin aportul locuitorilor satelor şi co­munelor putîndu-se realiza paşi în­semnaţi pe calea ridicării gradului de civilizaţie a acestora, noile obiective construite contribuind la dezvoltarea urbanistică—a—localităţilor—rurale,—l» apropierea lor treptată de nivelul o­­raşelor. AL. CONSTANTINROG« 1 Patru dintre muncitoarele fruntaşe In întrecerea socialista pe anul 1971 ,) evidenţiate, în continuare, pe 1972, din secţia filatură a fabricii „Firul roşu* Tălmaciu: comunistele Iliana Nedelcu, Doina Rusu, Ioana Pop şi Paraschiva Grigore Pagina 3 A­ IS! I­as Is Pe traseele turistice se face CUM simţită nepăsarea î­n COMBATEM? In cursul acestei luni, organele Inspectoratului comercial de stat Sibiu au efectuat sondaje în staţiu­nile balneo-climaterice din judeţ, urmărind modul în care se face aprovizionarea unităţilor de desfa­cere, felul în care se menţine cu­răţenia, cum se face servirea con­sumatorilor etc. La Bazna, Miercu­rea Sibiului, Ocna Sibiului, Pălti­niş şi în alte locuri, s-au constatat unele abateri de la normele în vi­goare, încălcări ale regulilor co­merciale, nereguli care, pentru bu­na servire a turiştilor care ne vizitează, trebuie înlăturate cît mai repede. Dar iată constatările făcute de organele inspecţiei comerciale în unităţile comerciale de alimentaţie publică şi hoteliere din staţiunile balneoclimaterice şi de pe princi­palele trasee turistice. La ca­ban­a­­restaurant Bazna-băi nu sunt expu­se firma comercială, categoria loca­lului şi orarul de funcţionare. Cu­răţenia nu se menţine în mod co­respunzător (scrumiere necurăţate, dopuri de sticlă pe jos etc.). Se uti­lizează feţe de masă murdare, iar pe mesele aşezate în faţa localului nu există feţe de masă. De aseme­nea, deşi unitatea practică preţuri corespunzătoare unui local de cate­goria I, nu este încadrată cu per­sonal corespunzător. Pentru circa 200 locuri este angajat doar un sin­gur ospătar, iar la bar a fost gă­sită servind şi încasînd bani Ma­riana Coman, o minoră. La acelaşi local vitrina frigorifică nu func­ţionează, iar ridicarea preparatelor de la bufet şi bucătărie nu se face pe bază de bonuri de marcaj în­­seriate şi parafate, ci pe baza unor carnete improvi­zate. In plus, cu toate că uni­tatea dispunea de gheaţă, consuma­torii au fost serviţi cu bere caldă. Astfel de nereguli au fost găsite şi la alte cabane. La „Valea Aurie“, de exemplu, au lipsit roşiile, salata verde şi carnea pentru mici, măr­furi pentru care şeful de unitate nici nu întocmise notă de comandă. Ca să nu mai vorbim de faptul că ospătarii Iile Solomon şi Gheorghe Pop nu eliberează, în toate cazurile note de plată. Din dotarea came­relor pentru dormit lipsesc cănile şi paharele pentru apă, cuierele şi scrumierele, iar la data controlului 14 căsuţe nu erau pregătite pentru utilizare. Staţiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului. La bufetul „Ștrand“, cu toate că unitatea este Încadrată in categoria I, servirea consumatorilor se face de la bar. Bufetul „Terasă“ nu este aprovizionat cu cîrnaţi, mici, roşii, castraveţi, ca urmare a Întocmirii unor comenzi necores­punzătoare. De altfel, la acest bu­fet nu exista nici un preparat de bufet sau de bucătărie. De aseme­nea, la cele două magazine alimen­tare din Ocna Sibiului majoritatea conservelor de carne şi legume ex­puse spre vînzare au avut termenul de garanţie depăşit şi s-a dispus scoaterea lor din vînzare. O slabă pregătire a sezonului tu­ristic actual a fost semnalată şi la Miercurea-băi. Sala de mese a sta­ţiunii nu funcţionează din lipsă de mobilier, iar grupul sanitar care trebuia să fie dat în folosinţă la 1 aprilie nu este încă terminat. Os­pătarii de la restaurant nu elibe­rează consumatorilor, în toate ca­zurile, note de plată, iar bonurile de marcaje nu sunt parafate şi ştampilate. Personalul unităţii este necorespunzător. Ca ospătar lucrea­ză un bărbat, care în realitate este angajat ca muncitor necalificat şi o fată, angajată ca ajutor ospătar, iar la bar lucrează fiica şefului de unitate, angajată şi ea ca munci­toare necalificată deşi nu are 18 ani împliniţi. Un fapt cit se poate de negativ (să-i spunem doar ast­fel) s-a întîmplat la bucătăria. Pentru cei 30 de abonaţi s-au pre­gătit, drept felul doi, chiftele cu sos. Dar în loc să pregătească 60 de chiftele, cit prevedea planul me­niu şi reţetarul, au fost preparate doar 30 de bucăţi. Organele de con­trol s-au sesizat însă şi au găsit In frigider pasta necesară pentru încă 30 chiftele, care au fost preparate imediat. Ce se întîmpla, oare, dacă organele de control nu se găseau la ziua aceea la Miercurea-băi? Tot aici, noua listă de preţuri, care trebuia să intre in vigoare la 1 iunie, la data controlului (8 iunie) nu era aplicată, practicîndu-se ve­chile preţuri. Ciorba ţărănească de vacă, de exemplu, în loc să se vindă la preţul de 5,15 lei se vin­dea cu 5,40. De notat că şeful de unitate a declarat că lis­ta de pre­ţuri a adus-o el de la O.J.T. Sibiu abia în 6 iunie. La cofetăria din Miercurea Sibiu­lui nu există suficiente pahare pen­tru îngheţată şi nici coşuleţele ne­cesare, iar cele două sesizări exis­tente în caietul de sugestii n-au fost rezolvate la ora controlului. Nereguli au fost sesizate şi la ca­bana Casa turiştilor din Păltiniş, cabanele „Trecătoarea cerbilor“, „Şanta“, şi la bufetul cantinei din staţiunea Păltiniş, unde gestionarul Nicolae Varvara servea la ţinută necorespunzătoare. Pentru remedierea abaterilor constate de organele de control au dat indicaţii obligatorii. Rămâne ca O.J.T.-ul şi U.J.C.C. să ia mă­surile necesare, asupra cărora vom reveni latr-unul din numerele vii­toare ala ziarului. AU SOMESAUTOI

Next