Tribuna Sibiului, iunie 1972 (Anul 5, nr. 1328-1353)
1972-06-24 / nr. 1348
Anul V, nr. 1348 miik TnillllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllMllllllllllllllllllllllllllilIIIIIIM SCULARIILE SA DEVINĂ SECȚII DE BAZĂ! Numai afirmarea acestui deziderat nu este suficientă pentru transpunerea lui in practică Este cert că amploarea întrecerii socialiste declanșată pe tărâm economic în cinstea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a republicii, întrecere al cărei obiectiv final înseamnă pentru întreaga suflare românească realizarea planului cincinal înainte de termen, se dimensionează în raport cu modul in care, într-o întreprindere sau alta, sunt materializate operativ și eficient măsurile tehnico-organizatorice vizînd întreg registrul activităţii productive. Cu alte cuvinte, nu trebuie scăpat din centrul preocupărilor nici un amănunt, nici o problemă nu poate fi catalogată drept minoră, chiar dacă ea este confruntată cu sarcini de stringentă actualitate cum ar fi modernizarea produselor, creşterea productivităţii muncii, diminuarea cheltuielilor materiale ş.a. De pe această poziţie este necesar să fie abordate şi problemele pe care le ridică activitatea sculăriilor, echiparea fiecărui produs cu un minim necesar de scule dispozitive, însemnătatea aces-stui obiectiv nu mai are nevoie de demonstraţii. El reprezintă, aproape pentru fiecare colectiv de muncă, nu numai o cerinţă de ordin tehnic, ci o necesitate impusă de ritmul dezvoltării întregii noastre economii, al adaptării producției la termene cît mai scurte, la nevoile de consum. Este un fapt constatat că, în prezent, aproape nu există uzină în care să nu se resimtă o lipsă mai mult sau mai puţin acută de capacitate în sculării, acestea nereuşind să răspundă într-un mod optim cerinţelor producţiei, realizării numeroaselor obiective înscrise în planurile de asimilări şi autodotări. O analiză sumară a perspectivei apropiate caracterizată printr-o amploare fără precedent a realizărilor şi un ritm debordant de Înnoire a produselor (se ştie că în 1975 unul din două produse fabricate în industria judeţului nostru va fi nou sau modernizat), relevă că lipsa de scule şi dispozitive va fi acuzată în continuare cu un plus de acuitate. Iată pentru ce, toate cadrele tehnice au apreciat cum se cuvine oportunitatea ideilor reieşite din dezbaterile Conferinţei pe ţară a cadrelor de conducere din întreprinderi şi centrale industriale şi de construcţii, idei ce preconizau, printre altele, creşterea randamentului secţiilor auxiliare, prin folosirea exigentă, într-un desăvirşit spirit gospodăresc a potenţialului tehnic şi uman existent. Utilizarea cît mai deplină şi mai eficientă a secţiilor auxiliare a devenit deci un obiectiv de prim ordin, a cărui finalitate presupune lichidarea tuturor diferenţierilor artificiale, normale între activitatea secţiilor de bază şi cea a secţiilor auxiliare, aducerea ultimelor la nivelul primelor in virtutea contribuţiei efective, reale pe care acestea din urmă o investesc în procesul de producţie. Pe fondul recunoaşterii unanime acestui deziderat, suntem obligaţi să constatăm — şi să semnalăm, în acelaşi timp — că perioada de timp însemnată care a trecut de la conferinţă nu pare să fi marcat semnele unui reviriment sensibil în activitatea sculăriilor din întreprinderile judeţului nostru. Este un lucru cert că în sculării „redutabile“, aşa cum sunt cele ale U.P.A.S.-ului, Uzinei mecanice Sibiu, „Balanţei“ sau I.R.U.M.-ului, coeficientul de schimburi nu depăşeşte astăzi cifra 2, că fondul de timp disponibil şi capacităţile existente nu sunt folosite la nivelul impus de împrejurări, că introducerea acordului global (formă stimulativă de salarizare a cărei eficacitate a fost pe deplin dovedită în diferite uzine din ţară) întîmpină multe inerţii şi rezerve. Ce concluzie se impune, deci? Că aducerea sculăriilor de pe poziţia „auxiliarelor" la nivelul secţiilor de bază nu se rezolvă doar prin mijloace pur declarative. Astăzi este evident că numai declararea sculăriilor secţii productive, de bază sau principale cum li se mai spune, nu ne-a ajutat in fapt cu nimic, şi că vechile dificultăţi continuă să se resimtă într-un domeniu sau altul. Trebuie pornit cu toată convingerea de la lichidarea neajunsurilor, cunoscute în general, de la fructificarea disponibilităţilor existente prin aplicarea unei concepţii riguros ştiinţifice de dezvoltare a acestui domeniu, care să cuprindă sub aceeaşi acoladă recrutarea şi pregătirea cadrelor, folosirea unui sistem mai stimulator de salarizare, organizarea producţiei pe trei schimburi, aplicarea tehnologiei de grup şi a tipizării produselor. Am Încercat să adîncim toate aceste aspecte în contextul unor investigaţii mai îndelungi Întreprinse la sculăria Uzinei de piese auto Sibiu, cu sprijinul competent al directorului tehnic, ing. Aurel Preda, şi al şefului secţiei sculărie, ing. Pavel Vasiu. Opţiunea nu este cîtuşi de puţin întîmplătoare, scularia cunoscutei uzine sibiene fiind sub toate aspectele, cea mai puternică din judeţ. Experienţa sa, realizările colectivului de aici pot servi deci drept model pentru celelalte unităţi, după cum deficienţele şi dificultăţile cu care este confruntată sunt de natură asemănătoare, comportînd prin urmare soluţii identice. O chestiune de mare importanţă este pregătirea cadrelor calificate pentru sculării. Se ştie că în acest sector complexitatea operaţiilor impune prezenţa unor oameni cu înaltă calificare, multilateral pregătiţi. De aici, o practică simplă şi la îndemână, uzitată frecvent în cele mai multe sculării, selecţionarea celor mai buni absolvenţi la terminarea cursurilor de calificare şi repartizarea lor in aceste sectoare. S-a dovedit însă că o asemenea practică nu a dat întotdeauna rezultatele scontate, deoarece preocupările inconsistente din şcoală pentru direcţionarea tinerilor către sculării determină în rîndurile absolvenţilor o atitudine rezervată, o tendinţă generală de alegere a secţiilor de producţie care pot asigura un cîştig mai mare pe seama unor lucrări de complexitate redusă. Soluţia constă în organizarea practicii şcolare a unor elevi numai în sculării, în fiecare an, pentru stimularea Interesului faţă de această secţie, pentru asimilarea treptată a problemelor de lactură diversă ce se ridică în acest sector. De mare însemnătate pentru atragerea cadrelor bine „cotate“ profesional în sculării este folosirea unui sistem mai stimulativ de retribuire. Toată lumea este de acord că o sculărie bună se formează numai cu muncitori de înaltă calificare, dar, inexplicabil, toată lumea manifestă reticenţă faţă de introducerea sistemului de salarizare în acord colectiv, capabil să valorifice plenar iniţiativa şi priceperea acestor oameni. Consecinţa? In cele mai multe sculării categoria lucrărilor este mai scăzută decit categoria medie de calificare a muncitorilor, ceea ce determină implicit o depăşire masivă a normelor, depăşire care fiind constrînsă să rămină in anumite limite plafonează volumul de lucrări. Apare deci o situaţie paradoxală, caracterizată prim obligativitatea limitării volumului de lucrări de sederistică, in ciuda faptului că necesităţile şi cererile sunt departe de a fi acoperite! Este de la sine înţeles că introducerea acordului global ar elimina In totalitate acest neajuns. O chestiune de esenţă, valabilă pentru toate sectoarele productive de altfel, dar mai acută în sculării, este preocuparea pentru continua ridicare a calificării muncitorilor, pentru informarea lor periodică cu cele mai noi realizări în domeniul în care lucrează. Pentru aceasta nu este nevoie de noi cursuri sau conferințe care să rupă din timpul muncitorului, în sculării, de pildă, cursurile de reciclare, sporadice, formale, cuprinzînd un număr neconcludent de oameni, ar putea fi mult înviorate renunţîndu-se la balastul inutil de teorie şi ancorîndu-se în problemele tehnice de larg interes pentru toţi muncitorii. In acelaşi timp, se pot deschide căi lipsite de orice fel de oprelişti birocratice pentru policalificarea cadrelor, acţiune care poate asigura rezultate excelente în producţie pe seama unor cheltuieli şi eforturi minime. Cîtuşi de puţin neglijabile, sub raportul creşterii productivităţii muncii, sunt efectele specializării muncitorilor pe diverse grupe de S.D.V.-uri. Evident, ele se fac simţite numai in măsura în care fluxurile în sculării sunt raţional organizate, iar numărul muncitorilor este suficient pentru a evita o activitate „pompieristică“ într-o perioadă sau alta. La U.P.A.S. nu s-a făcut decit un singur pas în această direcţie (grupa verificatoarelor se realizează de aceleaşi echipe), preconizlndu-se însă ca, odată cu dezvoltarea actualei sculării, să se opteze pentru organizarea fluxurilor nu pe grupe de maşini — ca pînă în prezent —, ci pe operaţii. Aceasta ar permite, concomitent, studierea şi aplicarea unor procese tehnologice menite să ducă la sporirea producţiei şi la obţinerea de economii de metal. Este vorba de realizarea, Intr-o primă etapă, a tipizării unor S.D.V.-uri sau a unor elemente ale acestora, pentru a crea premisele necesare aplicării tehnologiei de grup. Există, în această privinţă, după cum am constatat, certe disponibilităţi în toate sculăriile din judeţ, cel puţin în ceea ce priveşte tipizarea unor scule de bază: tarozi, alezoare, burghie, broşe etc. Punerea lor în valoare, cu un spor de iniţiativă şi interes, ar avea ca efecte principale diminuarea timpilor auxiliari, a timpilor, de maşină, asigurarea continuităţii operaţiilor la utilajele de bază, reducerea ciclului de fabricaţie a S.D.V.-urilor şi a consumurilor specifice de oţeluri aliate. Bineînţeles, am exclus cazurile în care tipizarea se face doar „de dragul tipizării“ şi nimic mai mult! La U.P.A.S., bunăoară, în urmă cu 2 ani, sculăria realiza, după multe eforturi, circa 1 300 dispozitive tipizate. Proiectate şi executate în uzină, ele nu aveau ulterior să-şi justifice prin nimic importanţa, intrucit proiectanţii „s-au ferit* sistematic să le folosească. In doi ani, stocul respectiv a scăzut doar cu aproximativ 200 de dispozitive şi asigurările primite în sensul utilizării lor pe scară mai largă, odată cu adoptarea unui nou sistem de proiectare, nu schimbă cu nimic datele problemei. Esenţial în materializarea eforturilor de a aduce realmente sculăriile la nivelul secţiilor de bază sunt măsurile de degrevare totală a acestor sectoare de o sumedenie de sarcini minore, „de uzură“ şi de racordare a lor la o activitate eminamente productivă. Merită a fi subliniată, ca o experienţă pozitivă, posibil de generalizat pretutindeni, ideea conducerii Uzinei de piese auto de a crea pe lingă fiecare secţie, baze de reparaţii şi întreţinere independente, bine dotate care oferă mai multe grade de libertate sculăriei în echiparea produselor noi cu scule şi dispozitive. Este de la sine înţeles că eficacitatea acestui mod de lucru va fi cu atît mai mare cu cît aceste unităţi independente vor acţiona, în paralel, şi pentru realizarea unor scule simple, iar personalul lor nu va fi „transferat“ în secţiile de producţie în perioadele „de vîrf“ ale planului. In fine, o ultimă problemă care priveşte coordonarea unor eforturi şi acţiuni la nivelul tuturor sculăriilor din judeţ. Avem, aşa cum am mai spus, în multe uzine sculării puternice, bine dotate, cu mari perspective de a se dezvolta şi moderniza. In unele dintre ele, dorinţa de a accelera această dezvoltare a creat în rîndurile muncitorilor o explicabilă emulaţie. Aşa se explică faptul că pe alocuri s-au născut cîteva iniţiative rodnice. La Uzina mecanică Sibiu, se aplică de o bună bucată de vreme Iniţiativa „Fiecare sculer să economisească 100 lei lunar prin recondiţionarea sculelor şi folosirea raţională a oţelurilor", la U.P.A.S., muncitorul Vasile Goţea a propus într-o şedinţă a organizaţiei de partid ca ficare sculer să se ocupe de pregătirea unui ucenic pe tot timpul şcolarizării, în aşa fel incit acesta să nu dea nici un rebut. Toate aceste acţiuni preluate, generalizate, confruntate cu condiţiile din fiecare sculărie în parte, ar putea constitui sursa unor incalculabile cîştiguri pentru fiecare întreprindere. Organizaţiile de partid şi sindicale au prin urmare datoria de a privi mai departe de graniţele propriilor unităţi, de a crea un climat de rodnică întrecere. Intre toate sculăriile din judeţ, în cadrul căruia să se popularizeze iniţiativele cele mai valoroase, muncitorii cei mai buni, să se preia şi să se generalizeze experienţa pozitivă, propunerile din diverse locuri de muncă. Evident, problematica pe care o impune creşterea ponderii secţiilor auxiliare în efortul general al unei unităţi pentru realizarea sarcinilor de plan, este mai întinsă decît ceea ce a schiţat analiza de faţă. De aceea, ne propunem ca foarte curlnd să tratăm o altă chestiune de presantă actualitate — modul cum sînt folosite S.D.V.-urile în secţiile productive. Aspectele desprinse însă pînă aici ne determină să conchidem că problema rămîne, în punctele sale esenţiale, deschisă, şi că hotărîtoare In continuare va fi capacitatea cadrelor tehnice, a tuturor colectivelor de muncă de a depista noi căi în vederea fructificării mai largi a condiţiilor create, de a produce, cu potenţialul existent din fecare unitate, mijloacele de echipare a produselor cu S.D.V.-uri în cantităţile ş sortimentele solicitate de economia naţională. EMIL DAVID Experienţa unor unităţi dovedeşte că va trebui să se acţioneze cel puţin în trei direcţii hotărîtoare: ■ ridicarea calificăriicadrelor şi extinderea acordului global în sculării ■ organizarea producţiei pe trei schimburi ■ degrevarea sculăriilor de lucrările de reparaţii şi întreţinere Tribuna Sibiului * în cinstea Conferinţei Naţionale a P.C.R. şi a celei de a 25-a aniversări a republicii Pe verticala întrecerii pentru buna gospodărire şi înfrumuseţare a comunelor noastre Publicam nu de mult, la această rubrică, o primă situaţie a realizărilor obţinute Intre 1 septembrie 1971— 1 mai 1972 in întrecerea pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a localităţilor rurale din judeţul nostru. Intrucît au mai rămas doar două luni pînă la sfîrşitul întrecerii pe anul în curs — 1 septembrie — am considerat utilă publicarea succintă a unor noi realizări obţinute prin hărnicia locuitorilor satelor şi comunelor sibiene, a deputaţilor şi comitetelor executive ale consiliilor populare comunale pe linia înfrumuseţării şi bunei gospodăriri a localităţilor lor. Miercurea Sibiului Avînd cea mai mare parte a gospodăriilor amplasate pe unul din cele mai importante trasee turistice ale ţării, miercurenii au întreprins în această etapă ample acţiuni de înfrumuseţare a faţadelor locuinţelor dispuse pe şosea (E 15), de întreţinere permanentă a zonelor verzi, a trotuarelor, cosind şi iarba de pe şanţuri pe mulţi kilometri în afara localităţii. In satul aparţinător — Apoldu de Sus — au început lucrările pregătitoare la construcţia unei grădiniţe pentru copiii cooperatorilor. S-au confecţionat şi s-au ars pentru această TIPOGRAFII (Urmare din pag. I) tot tineri din întreprindere, pentru activitatea obştească şi pe linie de partid confirmă faptic spusele sale.Cuvinte de laudă ni s-au spus şi despre Andrei Voicu, fapt care ne-a determinat să-l cunoaştem mai îndeaproape. Zeţar cu înaltă calificare, el lucrează la poligrafie de aproape 20 ani. „Aceasta denotă dragoste şi statornicie faţă de meseria aleasă, credem. „Fireşte, ne-a răspuns el, faptul simplu că mă aflu aici, în faţa caselor cu litere, că am preferat întotdeauna să muncesc direct în producţie, spune totul de la sine”. Iubit şi apreciat de colegi este şi el unul din meşterii pe lingă care cîteva generaţii de zeţari au învăţat tainele paginaţiei, aşa Incit mulţi dintre foştii lui ucenici de altădată sint acum oameni de nădejde In întreprindere. Am prezentat succint trei oameni, trei fragmente biografice prinse mai ales pe coordonatele muncii, coordonate care se materializează în hărnicie, ataşament faţă de meseria aleasă, spirit de colectiv, întrajutorare muncitorească, oameni despre care s-ar putea spune că trăiesc cu toată fiinţa lor chemarea anilor aceştia bogaţi în înfăptuiri. Şi fără îndoială, aceleaşi cuvinte se pot spune despre alţi harnici fruntaşi în întrecerea socialistă ca Ioan Badiu, Erwin Schuster, Dumitru Niţă, Ioan Capotă, Nicolae Roată, Francisc Arany, Petru Kraus — ca să cităm doar cîteva nume care şi-au făcut apariţia pe panoul de onoare. tv, lucrare 80 000 cărămizi. In centrul de comună se execută o altă construcţie pentru lărgirea spaţiului de şcolarizare a două clase le şcoala de 8 ani şi un laborator. Valoarea totală a lucrărilor executate pînă în prezent prin contribuţie voluntară este de peste 80 lei pe locuitor, iar acţiunile gospodăreşti aflate în curs de finalizare vor asigura pînă la sfîrşitul întrecerii cel puţin 100 lei pentru fiecare din cei 6 700 localnici. Cristian La sfîrşitul primei etape a întrecerii, cetăţenii din Cristian s-au clasat, după valoarea acţiunilor realizate prin muncă patriotică — 178 lei pe locuitor — pe locul al II-lea între comunele judeţului. De atunci prin construirea de noi trotuare şi a băii comunale, amenajarea a două ateliere de practică la şcoala generală, împietruirea străzii XX şi alte lucrări, a sporit cu încă 12 lei pe locuitor valoarea obiectivelor sociale şi gospodăreşti realizate prin munca patriotică. Actualmente se lucrează la renovarea sălii nr. 2 a căminului cultural, la pavarea cu dale din ciment a trotuarelor de pe străzile II, IV, X, la turnarea asfaltului pe strada principală a comunei — pe 1,5 km — în cadrul lucrării de modernizare a drumului judeţean Cristian—Orlat, Tilişca n numai cele două luni care au trecut din actuala etapă a întrecerii, tilişcanii au realizat prin contribuţie voluntară lucrări edilitar-gospodăreşti care depăşesc cu mult dublul valorii înregistrate pe locuitor — 177 lei — pînă la 1 mai. Această creştere situează Tilişca printre primele comune pe judeţ, lucrările care urmează să se încheie pînă la 23 August asigurîndu-i în continuare un loc de frunte. Dintr-o discuţie avută cu tovarăşul Ioan Haşegan — secretarul consiliului popular comunal — am aflat că se vor termina în această etapă cele patru săli de clasă la şcoala generală, amenajările din faţa sălii de joc, unde s-au transportat peste 1 500 care de pămînt pentru umplutură, trasarea unui părculeţ şi alte obiective care vor ridica valoarea contribuţiei voluntare la peste 500 lei pe locuitor. Olia! Aici s-au continuat, pe încă 500 m, lucrările de consolidare a malurilor riului Sălişte, taluzarea şi regularizarea rîului Cibin în amonte de comună şi alte asemenea îmbunătăţiri pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor care au provocat numeroase pagube în anii precedenţi. Concomitent, continuă construirea microcomplexului de prestări servicii şi a farmaciei, care vor fi date în folosinţă în acest an. Valoarea lucrărilor, realizate prin muncă patriotică de către urlăţeni se ridică în prezent la 78 lei pe locuitor. Rămîne ca în timpul care mai este pînă la 23 August, primarii, secretarii comitetelor comunale de partid să activizeze comitetele de cetăţeni, pe toţi deputaţii pentru ca angajamentele asumate şi obiectivele propuse de cetăţeni să fie îndeplinite şi depăşite în toate localităţile rurale. Conferinţa Naţională a partidului şi cea de-a 25-a aniversare a proclamării republicii au creat cadrul optim al întrecerii socialiste şi în acest sector al activităţii edilitar-gospodăreşti, prin aportul locuitorilor satelor şi comunelor putîndu-se realiza paşi însemnaţi pe calea ridicării gradului de civilizaţie a acestora, noile obiective construite contribuind la dezvoltarea urbanistică—a—localităţilor—rurale,—l» apropierea lor treptată de nivelul oraşelor. AL. CONSTANTINROG« 1 Patru dintre muncitoarele fruntaşe In întrecerea socialista pe anul 1971 ,) evidenţiate, în continuare, pe 1972, din secţia filatură a fabricii „Firul roşu* Tălmaciu: comunistele Iliana Nedelcu, Doina Rusu, Ioana Pop şi Paraschiva Grigore Pagina 3 A IS! Ias Is Pe traseele turistice se face CUM simţită nepăsarea în COMBATEM? In cursul acestei luni, organele Inspectoratului comercial de stat Sibiu au efectuat sondaje în staţiunile balneo-climaterice din judeţ, urmărind modul în care se face aprovizionarea unităţilor de desfacere, felul în care se menţine curăţenia, cum se face servirea consumatorilor etc. La Bazna, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Păltiniş şi în alte locuri, s-au constatat unele abateri de la normele în vigoare, încălcări ale regulilor comerciale, nereguli care, pentru buna servire a turiştilor care ne vizitează, trebuie înlăturate cît mai repede. Dar iată constatările făcute de organele inspecţiei comerciale în unităţile comerciale de alimentaţie publică şi hoteliere din staţiunile balneoclimaterice şi de pe principalele trasee turistice. La cabanarestaurant Bazna-băi nu sunt expuse firma comercială, categoria localului şi orarul de funcţionare. Curăţenia nu se menţine în mod corespunzător (scrumiere necurăţate, dopuri de sticlă pe jos etc.). Se utilizează feţe de masă murdare, iar pe mesele aşezate în faţa localului nu există feţe de masă. De asemenea, deşi unitatea practică preţuri corespunzătoare unui local de categoria I, nu este încadrată cu personal corespunzător. Pentru circa 200 locuri este angajat doar un singur ospătar, iar la bar a fost găsită servind şi încasînd bani Mariana Coman, o minoră. La acelaşi local vitrina frigorifică nu funcţionează, iar ridicarea preparatelor de la bufet şi bucătărie nu se face pe bază de bonuri de marcaj înseriate şi parafate, ci pe baza unor carnete improvizate. In plus, cu toate că unitatea dispunea de gheaţă, consumatorii au fost serviţi cu bere caldă. Astfel de nereguli au fost găsite şi la alte cabane. La „Valea Aurie“, de exemplu, au lipsit roşiile, salata verde şi carnea pentru mici, mărfuri pentru care şeful de unitate nici nu întocmise notă de comandă. Ca să nu mai vorbim de faptul că ospătarii Iile Solomon şi Gheorghe Pop nu eliberează, în toate cazurile note de plată. Din dotarea camerelor pentru dormit lipsesc cănile şi paharele pentru apă, cuierele şi scrumierele, iar la data controlului 14 căsuţe nu erau pregătite pentru utilizare. Staţiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului. La bufetul „Ștrand“, cu toate că unitatea este Încadrată in categoria I, servirea consumatorilor se face de la bar. Bufetul „Terasă“ nu este aprovizionat cu cîrnaţi, mici, roşii, castraveţi, ca urmare a Întocmirii unor comenzi necorespunzătoare. De altfel, la acest bufet nu exista nici un preparat de bufet sau de bucătărie. De asemenea, la cele două magazine alimentare din Ocna Sibiului majoritatea conservelor de carne şi legume expuse spre vînzare au avut termenul de garanţie depăşit şi s-a dispus scoaterea lor din vînzare. O slabă pregătire a sezonului turistic actual a fost semnalată şi la Miercurea-băi. Sala de mese a staţiunii nu funcţionează din lipsă de mobilier, iar grupul sanitar care trebuia să fie dat în folosinţă la 1 aprilie nu este încă terminat. Ospătarii de la restaurant nu eliberează consumatorilor, în toate cazurile, note de plată, iar bonurile de marcaje nu sunt parafate şi ştampilate. Personalul unităţii este necorespunzător. Ca ospătar lucrează un bărbat, care în realitate este angajat ca muncitor necalificat şi o fată, angajată ca ajutor ospătar, iar la bar lucrează fiica şefului de unitate, angajată şi ea ca muncitoare necalificată deşi nu are 18 ani împliniţi. Un fapt cit se poate de negativ (să-i spunem doar astfel) s-a întîmplat la bucătăria. Pentru cei 30 de abonaţi s-au pregătit, drept felul doi, chiftele cu sos. Dar în loc să pregătească 60 de chiftele, cit prevedea planul meniu şi reţetarul, au fost preparate doar 30 de bucăţi. Organele de control s-au sesizat însă şi au găsit In frigider pasta necesară pentru încă 30 chiftele, care au fost preparate imediat. Ce se întîmpla, oare, dacă organele de control nu se găseau la ziua aceea la Miercurea-băi? Tot aici, noua listă de preţuri, care trebuia să intre in vigoare la 1 iunie, la data controlului (8 iunie) nu era aplicată, practicîndu-se vechile preţuri. Ciorba ţărănească de vacă, de exemplu, în loc să se vindă la preţul de 5,15 lei se vindea cu 5,40. De notat că şeful de unitate a declarat că lista de preţuri a adus-o el de la O.J.T. Sibiu abia în 6 iunie. La cofetăria din Miercurea Sibiului nu există suficiente pahare pentru îngheţată şi nici coşuleţele necesare, iar cele două sesizări existente în caietul de sugestii n-au fost rezolvate la ora controlului. Nereguli au fost sesizate şi la cabana Casa turiştilor din Păltiniş, cabanele „Trecătoarea cerbilor“, „Şanta“, şi la bufetul cantinei din staţiunea Păltiniş, unde gestionarul Nicolae Varvara servea la ţinută necorespunzătoare. Pentru remedierea abaterilor constate de organele de control au dat indicaţii obligatorii. Rămâne ca O.J.T.-ul şi U.J.C.C. să ia măsurile necesare, asupra cărora vom reveni latr-unul din numerele viitoare ala ziarului. AU SOMESAUTOI