Tribuna, octombrie 2002 (Anul 118, nr. 3530-3556)

2002-10-14 / nr. 3541

Pagina 2 Tribuna eveniment ! 14 octombrie 2002 Valorile patrimoniale şi centrele istorice VALUTA FORTE urmare din nae.­ în fine, ca o normalitate, penultimul grup de lucru a avut în vedere tocmai moş­tenirea culturală, marketingul oraşului şi turismul. Un seminar internaţional de talia celui derulat la Sibiu nu putea să se oprească doar la dezbateri teoretice şi ca atare oaspeţii au vizitat centrele istorice Sibiu şi Sighişoara, cetatea de la Biertan şi obiective din Mediaş. Despre evenimentul de la Sibiu, ministrul secretar de stat Ioan Opriş­an fotor avea să ne spună următoarele: “Acţiunea de la Sibiu este lăudabilă. Trebuie să remar­căm și eforturile GTZ care, în colaborare cu partea română, derulează o activitate eficientă pe politici patrimoniale. Există o strategie bine pusă la punct, în acest sens, la nivelul Ministerului Culturii. Este vorba de protejarea patri­moniului istoric urban, de o strategie de proiecte şi planuri. în jurul nostru dar şi în interiorul nostru se petrec schimbări radicale. în peisajul românesc din ultimul deceniu aceste schimbări vizează o mare tendinţă de urbanizare. Astfel încercăm diferite siste­me de restaurare, reabilitare, demersuri care vin în sprijinul specialiştilor din România care se pot măsura cu omolo­gii lor din străinătate. Asistăm la noi filosofii de conservare şi reabilitare. Să ne amintim că în ţară mediile urbane dar şi cele rurale au fost supuse unor agresiuni, fiind neglijată arhitectura tradiţională. Erau schimbate faţadele unor clădiri din motive ideologice cu justificarea « prea burgheze, prea bisericeşti» ... Sibiul are un nucleu istoric nealterat până în 1989, şi este un caz fericit. Acum aici se derulează proiecte active şi bine asistate economic şi consultativ. GTZ este o unitate specială care creează modele de lucru cu locaţia administrativă. Toate aceste demersuri cât şi vizitele atâtor demnitari par să impună tot mai insistent după Sighişoara, şi Sibiul pe lista oraşelor care sunt obiective ce aparţin patri­moniului mondial". “Dorim să creăm lideri competenţi şi cu forţă de caracter” urmare din vac.­ Rectorul AFT şi comandantul Garnizoanei Sibiu, prof. univ. dr. gh­. de brigadă Nicolae Uscoi, avea să se confeseze presei la sfârşitul ce­remonialului: “Jurământul din acest an, la fel ca şi în anii anteriori, este un punct sensibil şi important pentru aceşti tineri, fiind momentul legăturii de substanţă, de suflet cu ţara. Mai mult, cu această nouă generaţie, vom pune un accent şi mai mare pe valorile etice. Dorim să creăm lideri competenţi şi cu forţă de caracter. Am dovedit nu o dată că suntem un partener excelent pentru comunitate, in slujba căreia ne şi desfăşurăm activitatea. Suntem o parte semnificativă şi dinamică, un partener loial şi pentru cei ce, sperăm, vor constitui mâine campusul universitar de la Sibiu, adică ULBS, ROGER şi celelalte facultăţi sibiene de pe raza judeţului". Noi îi felicităm pe cei ce şi-au legat destinul de cel al ţării, spunându-le doar că avem încredere în ei şi convingerea că vor fi demni de acest legământ. I oonpihil pi I m r\ /-»r+ onf nnntri i nii n /-j o+o oo ni mtn m i i n III DO D 1 Arhitectul Victor Moraru ne dezvăluie Sibiul medieval La sediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu, iubitorii desenului şi acuarelelor au ocazia să vizioneze, în perioada 10-27 octombrie 2002, o expoziţie care îşi propune să ne dezvăluie colţuri inedite din Sibiul medieval. Cele 58 de lucrări dovedesc că arhitectul stăpâneşte foarte bine atât desenul cât şi culoarea, calităţile plastice fiind indiscutabile. “Am dorit să pun în valoare farmecul arhitectural-peisagistic din burgul nostru, să imortalizez mediul tipic medieval din vechiul oraş", se confesa Victor Moraru. De reţinut că expoziţia arhitectului beneficiază de sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România şi de cel al Societăţii Ger­mane pentru Colaborare Tehnică. Adrian POPESCU Cmmsd Mm­­mschm urmare din vac.­ în sinea ei, însă, nutrea dorinţa de a se retrage din lume şi a trăi în singurătate alături de Domnul. De aceea părăseşte casa părintească şi se îndreaptă spre locurile sfinte, spre a umbla pe urmele paşilor lui Iisus. în pustiul Iordanului vieţuieşte în­­tr-o mănăstire de călugăriţe, până la vârsta de 25 de ani. Aici, urmând pilda marelui prooroc Ioan Botezătorul, va trăi în înfrânare, rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu şi fapte bune. Spre sfârşitul vieţii, Cuvioasa Paraschiva, în urma unei întâmplări minunate, se reîntoarce în ţinutul Epivatului, în drum, se opreşte la Constantinopol, unde vizitează măreaţa Catedrală Sf. Sofia, apoi Biserica Vlaherne, închinată Maicii Domnului. Ajungând în satul său natal, petrece doi ani în Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, unde se nevoieşte în smerenie, pocăinţă şi post. După moarte, trupul ei a fost înmormântat într-un loc necunoscut, aproape de ţărmul mării, pe la anul 1050. Sfintele ei moaşte au fost descoperite în chip minunat după câţiva ani. Murind un corăbier în călătorie pe Marea Marmara şi săpându-i-se mormântul aproape de ţărmul mării, groparii au găsit la o adâncime mare un trup neputrezit. Semne neîndoielnice au arătat că acel trup era al Cuvioasei Paraschiva, după care sfintele ei oseminte au fost aşezate cu mare cinste în Biserica Sf. Apostoli din Epirat. Faima moaştelor Cuvioasei a determinat pe Ioan Asan al II- lea, împăratul româno-bulgarilor, să le aducă în capitala imperiului, la Târnovo, în anul 1393, după ocuparea cetăţii de către turci, aceştia le-au dat domnitorului român Mircea cel Bătrân. După bătălia de la Nicopole, unde voievodul român li s-a împotrivit, turcii au dat moaştele despoţilor sârbi. Din Belgrad, moaştele vor ajunge la Constantinopol, de unde, în anul 1641, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, le-a cumpărat de la Patriarhia ecumenică şi le-a aşezat cu mare cinste în Biserica “Sf. Trei Ierarhi” din Iaşi, în ziua de 14 octombrie 1641. Astăzi, moaştele Cuvioasei Paraschiva se găsesc la Catedrala Mitropolitană din capitala Moldovei, unde săvârşesc nenumărate minuni cu cei care se apropie de ele cu credinţă. Studioul Astra Film Babu ■ Cazul Gheorghe Ursu Heg­ia: Cornel Mih­al­ac­he România, 1996 63 min Filmul lui Cornel Mihalache este o încercare de descifrare a misterului morţii unui dizident politic în beciurile securităţii comuniste. Cazul lui Gheorghe Ursu - cunoscut şi sub numele de Babu - a fost intens mediatizat după 1989. Arhitect, proiectant, poet remarcabil om de cultură, Ursu a ţinut un jurnal intim în perioada 1948-1984, o cronică acidă a epocii Dej - Ceauşescu. Ştia că are un mesaj, dorea să-şi vadă poeziile publicate, iubea soarele, marea, înotul - purificare de otrava în care era nevoit să trăiască uneori. în 1978, Babu trimite la Europa Liberă un material în care critica dur sistarea, de către Ceaușescu, a consolidărilor la imobilele avariate de cutremurul din 1977. în 1984 i se organizează o înscenare. Jurnalul secret îi este confiscat şi este arestat de Securitate. La 17 noiembrie 1985 se stinge din viaţă în Spitalul Penitenciarului Jilava. Motivul oficial al decesului: insuficienţă respiratorie şi ocluzie intestinală. Motivul real: bătaia şi loviturile cauzatoare de moarte, în faţa camerei de filmat, Marian Cliţă, asasinul torţionar, vorbeşte cu sânge rece şi fără remuşcări despre tortura aplicată lui Ursu. “Răspunderea mea penală nu poate exista", declară acesta cinic. La fel ca atâţia alţii, Gheorghe Ursu a fost ucis pentru că gândea ALTFEL şi vroia ALTCEVA. Pelicula a primit Premiul pentru Film Documentar la Costinești (1996) și a primit Marele Premiu în cadrul Astra Film Fest 1996. * Suntem în săptămâna a 21-a după Rusalii. Mântuitorul rosteşte în faţa mulţimilor adunate Pilda Semănătorului [Le 8,5-15), cea dintâi dintre pildele sale. Iisus adresându-se unor oameni a căror ocupaţie de bază era agricultura, le spune o pildă pe înţelesul lor, folosind elemente din viaţa lor, cu ajutorul cărora scoate învăţături duhovniceşti. “Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa...” - aşa începe Iisus această pildă prin care vroia să arate ecoul pe care cuvântul lui Dumnezeu îl are în sufletele oamenilor, sămânţa nefiind altceva decât cuvântul lui Dumnezeu adresat tuturor. Nu toate seminţele semănate au norocul să cadă în pământ bun. Unele din ele nimeresc pe lângă drum, unde pământul este tare şi nu pot încolţi. Altele cad în teren pietros,_______________________ răsar, dar nu pot creşte şi rodi, pentru că nu au umezeală. Altele ajung între spini, încolţesc, dar foarte curând spinii le înăbuşă. Singurele cele căzute în pământ bun cresc şi aduc roade. Cuvântul lui Dumnezeu semănat în inimile oamenilor are o soartă asemănătoare. De multe ori nimereşte într-o inimă plină de patimi, în care nu poate prinde rădăcini. Alteori, ajunge într-o inimă ca un pământ pietros în care cuvântul, chiar dacă prinde rădăcini, nu poate creşte, din cauză că nu are hrana credinţei şi a faptelor bune. Spinii, în care au nimerit altele, reprezintă mediul nesănătos, prieteniile rele care sugrumă cuvântul lui Dumnezeu. Seminţele credinţei încolţesc şi cresc, încearcă să rodească, dar “umblând sub povara grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii, se înăbuşesc şi nu aduc rod”. Puţine inimi omeneşti sunt ca pământul cel bun în care cuvântul lui Dumnezeu, odată semănat, creşte şi aduce rod întru răbdare. „ Vineri, 18 octombrie, calendarul creştin ortodox face pomenirea Sf. Apostol şi Evanghelist Luca. Sf. Evanghelist Luca nu a făcut parte propriu-zis din rândul celor 12 apostoli, ci el trebuie căutat în rândul celor 72 de ucenici ai Mântuitorului. Se crede că era originar din Antiohia Siriei şi era de profesie medic. El a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Sf. Apostol Pavel, învrednicindu-se de o deosebită consideraţie din partea acestuia pentru zelul de care a dat dovadă în propovăduirea Evangheliei. După moartea marelui apostol, Sf. Luca îi va continua activitatea misionară. Spaţiul său va cuprinde pe rând: Dalmaţia, Galia, Italia, Macedonia şi mai ales Ahaia, unde s-a şi sfârşit din viaţă, la o vârstă venerabilă. Din ordinul împăratului Constantin, în anul 357, sfintele sale moaşte au fost aduse la Constantinopol şi aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli. Tradiţia bisericească îi atribuie în unanimitate compunerea Evangheliei a treia şi a cărţii "Faptele Apostolilor”. Despre el se spune că a zugrăvit, cel dintâi, icoana Sf. Născătoare de Dumnezeu ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos şi icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Gh. DOBRIN "legenda vie­ţii z­ihitoare Certificat de depozit in valuta USD sau EURO * fixă. Termen: 360 zile; Suma minimă: 1.000 USD/EURO;­­ Certificat nominativ, ^ fără comisioane BANCA COMERCIAIA Sibiu. r ad pATrr a Mu| vasi|e Nr-11 V^iTLlVi r\JL fii 069/23.01,60 O NOUA FAAMACIC NON STOP ÎN SIBIU începând cu 1 octombrie 2002, farmacia POLISANO PHARMA din Sibiu, B-dul Mihai Viteazul, funcționează NON STOP. ! Lansarea revistei Transilvania urmare din noe.­ Prietenii constanţi ai revistei ştiu că lansările se înscriu în ecuaţia unei frumoase tradiţii, veche de peste două decenii, când realizatorii şi colaboratorii ei se întâlneau cu cititorii pe un traseu cultural întins ce cuprindea sate, comune, oraşe, municipii transilvane. Rememorând parcă atmosfera unor astfel de întâlniri­ culturale, actorul Ion Buleandră de la Teatrul "Radu Stanca", atât de împătimit de magia versului, ne-a prezentat un recital din sonetele lui Shakespeare. Din selecţia operată de actor, reproducem sonetul LXIV pentru neliniştea care ar trebui să vegheze conştiinţele noastre ca ele să nu accepte , vai, răsturnarea caricaturală a lumii, ce neagă însăşi natura armonioasă a Creaţiei: "Scârbit de toate, tihna morţii chem;/ Sătul să-l văd cerşind pe omul pur/ Nemernicia-n purpuri şi-n huzur/ Credinţa-marfă, legea sub blestem/Onoarea - aur calp, falsificat/Virtutea fecioriei târguită/Desăvârşirea jalnic umilită/ Cel drept, de forţa şchioapă dezarmat/ Şi arta sub cătuşe amuţind;/ Să vad prostia- dascăl la cuminţi,/ Şi adevarul-”semn al slabei minţi”/ Şi Binele slujind ca rob la rele./ Scârbit de tot, de toate ma desprind;/ Doar că murind, fac rău iubirii mele". Ideea din sonet a fost preluată şi amplificată de prof. univ. dr. Ilie Crăciun, care sintetizând substanţa unui amplu eseu al domniei-sale, a vorbit despre efectul tămăduitor al Culturii, despre puterea Cuvântului dat omului dintru început ca să zidească şi să înmulţească cu el şi prin el Iubirea. La acest exerciţiu de iubire s-au adăugat şi vorbele rostite de gr. bg. prof. univ. dr. Nicolae Uscoi, comandantul Garnizoanei Sibiu, precizând că pentru Oştire Patria înseamnă şi apărarea Cuvintelor Limbii Române. Au mai vorbit despre revistă, din perspectivă comparatistă europeană, prof.univ.dr. Eugene van Itterbeek şi prof. Rázván Stoica de la Universitatea “Lucian Blaga”. Asupra conţinutului acestui număr vom reveni.

Next