Tribuna, iulie-august 1885 (Anul 2, nr. 150-198)
1885-07-31 / nr. 173
Anul II Sibiiu, Mercurii 31 Iulie (12 August) 1885 Nr. 173 Abonamentele Inserţiunile Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., '/a an 5 fl., 1 an 10 îl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 îl. 50 cr., '/a an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: 1/4 an 10 fr., l/s an 20 fr. 1 an 40 fr.TRIBUNA Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un maier costă 5 cr. Apare în fiecare zi de lucru Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 30 iulie şi De câtva timp ne vin mereu pugeri, că se fac presiuni morale pentru contribuiri „de bună voie“ la fundul „reuniunii maghiare de cultură“ din Cluj. Şefii serviciilor publice, presidenţii de tribunale şi vice-comiţii, factă presiune asupra funcţionarilor subalterni, funcţionarii publici fac presiune asupra cetăţenilor ce vin cu treburi la dînşii, medicii şi advocaţii storc bani de la clienţii lor, chiar profesorii ar fi stăruind, ca şcolarii să-şi dee creiţarul în fondul „reuniunii de cultură.“ Nu ne-am îndoit niciodată, că se vor face asemenea presiuni morale din partea reuniunii din Cluj. Ea a fost anume întemeiată, pentru ca să se organiseze presiunea morală a celor puţini, dar, deocamdată puternici, asupra celor mulţi, dară doritori de pace. Prin înfiinţarea „reuniunii de cultură“ concetăţenii noştri maghiari au organizat lupta contra libertăţii de consciinţă, şi este oarecum de sine înţeles, că această reuniune are inclinarea de a silui consciinţele. Nu punem cu toate aceste nici un temeiu pe informaţiunile ce ni se dau, dacă nu ni se pun totodată şi dovedi la disposiţiune. Ori cât de nobil ar fi scopul urmărit de reuniune, în mijlocul Europei şi la finea secolului XIX, stă mai presus de ori-şi ce discuţiune, că se face abus de puterea publică atunci, când vreun funcţionar profită de posiţiunea sa spre a determina pe cineva să între în reuniune ori să contribuiască în fondul ei. Maghiarii abusează de puterea publică, acesta e punctul de plecare al întregei noastre oposiţiuni contra actualei stări de lucruri. Lucrul acesta trebuie să-i dovedim cu toată evidenţa, şi cea mai de căpetenie preocupare a fiesce-cărui Român trebuie să fie de a căuta dovezile pe toate terenele vieţii comune, în cazul acesta, în ceea ce priveste activitatea „reuniunii de cultură“. Concetăţenii noştri din Ungaria, cei din Monarchie, lumea întreagă, pe cât se preocupă de cele ce se petrec la noi, trebuie să fie convinsă, că noi contribuim din roadele muncii noastre pentru întreţinerea aparatului de putere publică şi dăm floarea tinerimii noastre drept contingent pentru armata monarchiei, care sub scutul acestei armate puterea publică întreţinută de noi, ne violează consciinţele. Ori nu este adevărat aceasta, şi atunci nu trebuie s’o afirmăm. Cerem dar’ dovedi dela toţi aceia, care denunţă acte de violenţă. Căci dacă ni se va fi făcând în ade■ violenţă, atunci ne aflăm în cas de legitimă apărare, şi nu poate nimeni prevedă, nimeni nu poate să fee răspunderea, mai curând ori mai tărtfiu, într’o parte într’alta a ţerii, unul ori altul dintre cedând vre-unei impulsiuni momennu va face întrebuinţare de dreptul teu de legitimă apărare. Deşi îi seim pe Români oameni domoli, chibzuiţi, îndelung răbdători, şi deşi stăruim cu toată căldura, ca din iubire cătră ţeară şi cătră neamul lor să nu se abată dela aceste virtuţi proprii rasei noastre, nimeni,zicem încă odată, nu poate lua răspunderea, că desele provocări, dacă există în adevăr provocări, nu vor găsi şi între noi elemente nechibzuite. în vederea unei asemene eventualităţi avem interesul, ca lumea să fie convinsă, că ni se face violenţă, că ne aflăm în adevăr în cas de legitimă apărare. „Nemzet“, organul autorizat al guvernului, ne dă la 7 August a. c. următoarele informaţiuni despre planul de acţiune al reuniunii: „Nu de mult s’a adresat la medicii de pe la băi şi la camerele advocaţiale, ca să propage idea. A adresat apoi cerere în deamenunt motivată, un adevărat memorand, cătră primatele Ungariei, cătră primarul capitalei, circulare deosebite cătră archiepiscopi şi episcopi, cătră abaţi şi căpetenii de ordini monarchale, cătră canonici şi parochi. Episcopii protestanţi au fost rugaţi, ca prin circulare să invite pe preoţi şi pe învăţători a face colecte, la preoţii luterani cu sentimente patriotice s’au trimis mai de mult liste de contribuire. Vice-comiţii şi primarii din ţeară, — cu excepţie de unul ori doi, — au şi început colectele. Din cărticelele de colectă (bárczakönyv) s’au emis pănă acum în valoare de 50.000 fl. Banii se depun di cu dinn institutele de credit din Cluj. Ministrul Augustin Trefort are să fie rugat a fi unul dintre protectorii reuniunii. Şi din armată se insinuă tot mai mulţi, care vor să devină membri ai reuniunii“. Foarte frumos. Maghiarii, cel puţin ei, au cea mai deplină libertate în ţeara aceasta, pot să facă tot ceea ce vor. „Reuniunea de cultură“ din Cluj lucrează cu autorizarea guvernului, pentru un scop permis de lege, poate chiar pentru fericirea ţerii şi a neamului omenesc, vorba e numai, că medicii şi advocaţii, episcopii, preoţii şi învăţătorii, vice-comiţii şi primarii, să nu facă presiune morală asupra nimănui, să nu violeze consciinţele. Dreptul de a o face aceasta nu-l are nici chiar dl Trefort, deşi este consilier al Maiestăţii Sale împăratului şi Regelui Francisc Iosif I, ba tocmai fiindcă îi este consilier unui Monarch pus în fruntea unei împărăţii alcătuite din fel de fel de popoare. Ne mai spune acum „Brassó“, că: „Mult meritatul inspector şcolar al comitatului nostru a câştigat cu începere de la 1 August pentru reuniunea noastră un nou isvor de venituri. Ori-şicine, cerând ca el să-şi vizeze o cuitanţă şi orice alt act oficial, e dator a da 10 cr. în folosul reuniunii de cultură.“ Poate s’o facă, dacă are dreptul de a primi taxa de 10 cr., altfel nici chiar dl Trefort nu poate cere dela nimeni nici un crucer măcar, fâră ca să ne acorde nouă dreptul de a-’i arunca în faţă vorba, că abusează de puterea publică. Noi Românii considerăm „reuniunea de cultură“ din Cluj drept o întreprindere nenorocită, care nu va pută decât să accentueze luptele de rasă, din cauza cărora atât de mult sufere biata noastră ţeară, de aceea nu aderăm la această reuniune, nu voim să contribuim în fondul ei şi socotim drept un om devenit străin în mijlocul nostru pe tot Românul, care va întră în ea ori va contribui în fondul ei. Nu oprim şi nici că voim a opri pe cineva de a se uni cu concetăţenii noştri maghiari, dacă o face aceasta din pornire curată şi din afecţiune sinceră cătră naţiunea maghiară, voim însă, ca consciinţele fraţilor noştri Români să nu fie violentate. Trăim aici în ţeara noastră, care nu se află în vre-o insulă din Ocean, ci în mijlocul Europei, care a vărsat şiroaie de sânge pentru libertatea consciinţei: fraţii noştri trebuie să stie, că nimeni, nici chiar ministrul, nu poate cere de la dînşii să între în reuniune ori să contribue cu un crucer măcar în fondul ei, şi că abusează de puterea publică ori-şi-cine, care cu toate aceste ar stărui să între ori să contribue. Acela dar’, care ţine la stima şi la iubirea fraţilor sei Români, va observa o atitudine cuviincioasă şi reservată faţă cu „reuniunea de cultură“ din Cluj, va stima pe Maghiarii, care o sprijinesc, dacă sunt şi altfel oameni vrednici de stimă, dar o va respinge pe Românul, care se va pune în conflict cu sentimentul public al neamului seu şi va denunţa ori-şice violare de consciinţă, comisă fie asupra lui, fie asupra vre unui frate al seu. Revistă politică, Sibiiu, 30 Iulie st. v. Maghiarilor li s’a împuţit brânza în Croaţia. Decând cu transportarea actelor camerale dela Agram la Budapesta, aderenţii baronului Khuen-Niéder vary încep a se rări, şi precum se afirmă toată partida aşa numită naţională se află în descompunere, trecând unii dintre membrii acelei partide la partida oposiţională, iar’ alţii depunându-şi mandatele. — între astfel de împregiurări Banul încă va trebui să demisioneze şi ca că, din graţia dlui Tisza, e gata şi crisa în Croaţia. Pănă când presa engleză tractează cu oarecare reservă cestiunea afghană, foile rusesci continuă mereu a predica răsboiul în contra Angliei, ziarul rus „Mosk. Wed.“ (zice, că causa conflictului anglorus zace într’ aceea, că Englezii nu vor să înţeleagă cum se cade mişcările Ruşilor în Asia centrală: „Englezii nu vor să înţeleagă, că insuindu-se Rusia să-şi întărească puterea în Asia, se apropie de realizarea misiunii sale istorice. Ei remân cu îndărătnicie prelângă ilusiunea, ca şi când s’ar tracta de o manevră diplomatică, şi astfel o parte şi alta s’ar îndestuli cu oare-care perdere. Nu e de lipsă să se spună, că vederile aceste nu se potrivesc de loc cu Rusia, şi dacă Englezii tot o fac, e o dovadă numai, că ei ne măsură pe noi cu cotul, în modul nostru de procedeie nu joacă nici un rol egoismul copilăresc, precum e şi vânătoarea după prestigiuri în ţerile învecinate. Rusia nu poate nicăiri să se abată de la scopurile sale naturale: aceasta e legea naturei sale. De aceea e un lucru cu desăvîrşire zadarnic, de a conta la manevra diplomaţilor sau la şireţia cutăruia sau cutăruia ministru“. Foaia însă vorbesce destul de clar şi dintr’ aceste lumea poate să se lămurească destul de bine asupra situaţiunii. Cestiunea africană car’ posede actualitate. O depeşă anunţă sosirea flotilei germane la Zanzibar. Din Berlin se scrie altcum, că de o adevărată campanie nici vorbă nu poate să fie, deoarece Sultanului ’i se va aduce în mod cuviincios la cunoscinţă, că el nu are pe teritorul societăţii germane-africane nici o influenţă, car’ proprietăţile germane din Africa de Ost se vor desvolta pe calea lor sub auspiciul comandanţilor germani de marină. Uciderea deputatului sârb Iacovljevics ţine în agitaţie toată poporaţiunea din Serbia şi tot mai mult se întăresce în convingere, că uciderea s’a întâmplat din cause politice. Din Belgrad se scrie, că la 5 ale i. c. a năvălit pe teritor sârbesc o trupă puternică de Arnăuţi jăfuind pe locuitorii din comuna Lebanja. Trimiţându-se de timpuriu gendarmeria în contra năvălitorilor, a avut loc o ciocnire între ei, în urma căreia a căcut un gendarm şi a fost rănit un Arnăuţ. Fiind gendarmii mai puţini, au trebuit să retireze dinaintea bandelor, care au dus cu sine o mulţime de vite de ale locuitorilor. Din Bucovina. zilele acestea şi-a ţinut societatea politică română „Concordia“ din Cernăuţi şedinţa sa plenară. Societatea aceasta s-a înfiinţat înainte cu două luni (21/5 a. c.). „Concordia“ basându-se pe constituţiunea actuală şi pe legile fundamentale de stat, are de scop: 1) Să desvoalte libertatea politică şi individuală, precum şi progresul spiritual şi material al poporaţiunii ducatului Bucovina. 2) Să însufleţească simţul pentru binele comun. 3) Să deştepte interes pentru vieaţa politică naţională. 4) Să instrueze poporul despre drepturile şi îndatoririle lui patriotice şi politice. 5) Să întărească consciinţă de stat. 6) Se apere autonomia ducatului Bucovina în legătură strînsă cu prea înalta curte imperială şi monarchia austriacă (§ 2 al st.). Scopurile aceste le ajunge: a) Prin întruniri regulate şi în cas de trebuinţă şi extraordinare ale membrilor ei, spre a se convorbi şi a ţină prelegeri despre toate cestiunile privitoare la scopurile societăţii, precum şi spre a lua decisiuni asupra atitudinii de observat din partea societăţii faţă cu ele; b) Prin resoluţiuni, petiţiuni şi adrese în cestiuni, ce privesc scopurile societăţii; c) Prin participare şi influenţare legală la alegerile pentru corporaţiunile autonome ; d) în fine şi prin sprijinire sau edare de foi periodice, de broşuri şi foi volante (§ 3 al st.). Drepturile îşi exercită membrii societăţii în adunări, cari sunt de două feluri şi anume: trilunare şi anuale, cari amândouă pot fi convocate, şi extraordinar (§ 27 al st.). Adunările plenare (trilunare) tractează despre scopurile societăţii; odată în an se ţine adunarea generală (anuală) şi la cererea a 12 membri se pot ţine şi adunări generale extraordinare. Timpul convocării acestor adunări generale, rămâne să-şi decidă comitetul (§ 31—32 al st.). Rapoartele politice ale Românilor şi mai ales ale ţerănimei din Bucovina sunt foarte triste. Numai boierilor le-a succes pănă acum a desvolta oare şioare activitate politică, de cari se alipia o parte a inteligenţei române. Massa poporului român