Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)
1885-12-04 / nr. 277
Nr. 277 Anul II Sibiiu, Mercuri în 4/16 Decemvrie 1885 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 ti. Pentru ducerea la casă, cu 15 cr. pe rupă mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 ti. 50 cr., Va an 7 ti., 1 an 14 ti. Pentru România și străinătate: 10 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile 5 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumera şi la poşte şi librării. Cin immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul e foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Sibiiu, 3 Decemvrie st. v. Dăm astăzi primul loc discursului rostit în dieta Ungariei de deputatul nostru naţional dl V. Babeş cu ocasiunea discuţiunii urmate în şedinţa de la 12 Decemvrie a. c. asupra proiectului de lege privitor la prelungirea mandatului de deputat pe cinci ani. Onorabilă casă representativă! Numi-a fost intenţiunea a vorbi la proiectul de lege de pe tapet, decât atâta, că nu’l primesc. Motivarea acestui vot au fâcut-o mulți, mai bine și mai pe larg decât ce puteam eu să fac. Dar’ dl ministrupresident în discursul seu de alaltăieri, vorbind despre votul secret la alegeri, s’a exprimat cu toată solemnitatea în contra aceluia, aducând motive de o importanță ce nu poate fi trecută cu vederea, fiicând adecă, că nici odată nu va primi votul secret mântâiu, căci el s’a dovedit prin experiență de neeficace în contra abusurilor, car’ a doua specialminte din punctul de vedere al ideii de stat maghiar, fiind acela o instituţiune de cel mai mare pericol. Acilea trebue să-mi fac observaţiunile mele. Deja dl deputat D. Szilágyi a reflectat, că ambele motive aduse de dl ministru stau în contrazicere, deoarece nu se poate, ca votul secret să fie şi fără efect şi poate periculos, va trebui deci onorabilul dl ministru-president să rămână cu una din două, și eu cred, că va alege cea din urmă, adecă cum că votul secret este periculos ideii de stat maghiar. Aceasta convine politicei sale, căci prin asemenea argument fice efect în multe părți. Dl D. Szilágyi nu a aflat cu cale a întră în discusiunea mai specială a acestui argument al ministrului; eu înse țin, că nu ne este permis a ne da la o parte de înaintea acestei cestiuni. Căci — ce cuprinde ea în sine? Cuprinde acea mărturisire, că parlamentarisimul la noi niciodată nu va putea să fie adevărat, că acela pururea va trebui să fie fals; căci vrând a fi adevérat, va aduce pericol ideii de stat maghiar! Lucrul are importanța sa. Cel puțin este unul dintre acele argumente, cari fac efect, de cari dl ministru-president pururea s’a servit întru executarea cu succes a politicei sale. De câte ori guvernul vrea să scoată la cale o tendenţă sau măsură în dauna ţerii, el o forţează cu aceea, că de nu, idea de stat maghiar este în pericol! Dacă ar fi cum pretinde dl ministru-president, atunci basa instituţiunilor noastre niciodată n’ar mai pută fi morala şi dreptatea, şi atunci eu întreb: cum va pută să ajungă acest stat a fi un stat de drept şi de cultură? Apoi numai atare este îndreptăţit a fi şi tocmai de aceea cu toţii tindem la atare. Şi dacă într’adevăr ar exista acel rău, pretins de dl ministrupresident în relaţiunile noastre, eu aşa cred, că este de datorinţă al fie cărui adevărat patriot, a recunoasce, examina şi vindeca acel rău, car’ nu a-’l masca. Sau că doară crede cineva — cu dl ministru-president. — că acel rău dispare, prin aceea, că se suprimă prin legi sau măsuri nedrepte? Tocmai din contră, el prin aceasta se sporesce. De aceea eu sânt de opiniune, nu cum en. domn D. Szilágyi s’a exprimat ieri, că timpul va veni, ci că timpul a sosit, că este timpul suprem, ca să ne ocupăm de vindecarea acelui rău. Sau că doar’ nu vedem, cum prin totă Europa, dar’ special în Orient spiritele și popoarele sânt în mişcare, o mişcare prin care existenţa noastră poate să vină în pericol. Şi nime nu poate prevede, că pericolul când şi din care parte se va ivi. Datorinţa adevăraţilor patrioţi e deci ca neamânat să se ocupe de cestiunea relelor, morţilor ce bântuie vieaţa noastră politică, pentru ca pericolul ori când va sosi, să ne găsească uniţi. Spre acest scop îmi voiu permite un adaus la propunerea onorabilului domn coleg D. Szilágyi. Mai am o observaţiune faţă de aceia, cari sânt în contra judecăturii curiei în căuşele alegerilor atacate cu protest. Ei zic, că judecătura curiei (a supremului tribunal din ţeară) este derogătoare suveranităţii parlamentului. Eu din parte-’mi cred, că autorităţii parlamentului deroagă chiar judecătura sa în afacerile proprii! Eu din propria-mi experienţă sein, că dacă mai există în această ţeară nepreocupaţiune, aceea este numai încă la supremul tribunal; numai încă pe membrii aceluia nu este cu putinţă a-i corumpe uşor. Ca de probă voiu expune onorabilei case experienţele mele personale şi vă veţi convinge, pentru ce eu numai curta regie o ţin cualificată de a judeca în căuşele controverse politice. Eu plătesc contribuţiune directă în trei cercuri electorale, apoi aflaţi, că totuşi numai cu ajutorul judecăturei curiei sânt în stare a-mi validita dreptul de alegere, măcar că legea chiar este şi prescrie recunoascerea aceluia din oficiu. Dar’ ascultaţi motivele, cu cari într’un cerc oarecare ’mi s’a denegat dreptul. ’Mi s’a fus, că n’am fost introdus în lista alegătorilor, pentru că n’am făcut de scrie, cum că acolo şi numai acolo doresc a-’mi exercea dreptul de alegere pentru dietă. Acest motiv este deadreptul în contra legii; cu toate m’am supus şi am făcut această declarare oralminte. Credeţi că ’mi-a folosit? De fel nu! Şi motivul nelegal a mers un pas mai departe; ’mi s’a fiit? că n’am făcut declararea mea în scris, înaintea notarului public, sau a doi martori. Şi — ear’ m’am acomodat şi am dat astfel de declarare în scris, şi — ear’ am fost nebăgat în seamă! Am reclamat la comitat şi am fost respins — mai la urmă cu minunatul motiv, că n’am dovedit, cum că în alt careva cerc m’aş fi inscris între alegători! Şi a trebuit să iau calea recursului la curia regie, şi aceasta ’mi-a recunoscut dreptul precum nici nu s’ar pută altfel şi a demandat înscrierea mea între alegători, dar’ — în proximul an car’ am fost şters şi de nou a trebuit să merg acea lungă cale pănă la curiă, ca să-’mi elupt dreptul. Dar’ am să vă spun lucru şi mai ciudat. Atunci, când primadată sosi la comitat recunoascerea prin cultă a dreptului meu, subprefectul acelui comitat, după cum ’mi s’a descoperit, în perplexitatea sa pentru această recunoascere prin supremul tribunal, s’a adresat unui foarte practic june funcţionar întrebâfidu-l: nu oare s’ar pută apela la metrul de interne contra judecăţii curiei? (Mare ilaritate în stânga). Vedeţi pănă unde merge preocupaţiunea şi patima politică în administraţiunea noastră publică; şi încă mai este una, aceea, că printr’un lung şir de ani, cu călcarea legii am fost lipsit de dreptul meu, fără a fi înstiințat de aceasta, ca să pot reclama! Astfel se respectă drepturile noastre constituţionale de cătră aceia, cari constituesc partida politică domnitoare. Şi dacă miemi se face astfel de nedreptate, care stiu să mă apăr, puteţi să vă închipuiţi, cum se tractează cu bietul popor, care nu stie să se apere, care prin alţii a se apăra îi costă bani. (în stânga aprobări sgomotoase şi strigări: este deplinul adevăr!) Aceasta este caracteristica vieţii publice la noi. Astfel se decid la noi cestiunile politice. Şi de aceea zic şi repet, că oricât de drept ar voi să fie parlamentul nostru, în propriele sale cestiuni politice nu poate să fie nepreocupat; dreptate numai dela curie mai putem aştepta, şi dacă dreptate voim în causa alegerilor contestate, numai curia poate fi chiămată a judeca ! Dintr’altă parte, tot din dreapta, am auziit afirmându-se, că abusurile la alegeri sânt reciproce, adecă le fac şi unii şi alţii. Ceva adevăr este în lucru, cred totuşi că tot nu este tocmai aşa, pentru că oposiţîlarea nu dispune de organele publice, de aparatul funcţionarilor, dar’ nici de bani în măsura guvernamentalilor. Şi încă una: Dacă guvernul, care dispune de putere, n’ar începe, n’ar înscena şi provoca abusurile, vă încredinţez, că oposiţiunile n’ar cuteza a le inscena. Ale oposiţiunilor sânt mai vîrtos întru paralisarea celor guvernamentale, şi de aceea guvernul nu cutează a le urmări şi pedepsi! Trecând la esenţa lucrului, la cestiunea prelungirii mandatului, convicţiunea mea este în această privinţă, că pot să fie aduse motive cumpănitoare şi pentru mandatul pe trei şi pentru cel pe cinci ani, după împregiurări după cum le şi audirăm aici în această discuţiune. Vorbă e de oportunitate; însuşi on guvern pune paridlul principal pe oportunitate. Şi eu din acest punct de vedere judec proiectul, dar eu altfel consider oportunitatea. După modul oportun s’ar pută fice acest proiect de lege, dacă legea noastră electorală și parlamentarismul nostru alte defecte mai mari, mai grave n’ar avă! Dar’ când cu toții recunoascem, că avem înaintea noastră un pacient, ale cărui plumâni sânt atacate, nu-’i este sănătoasă nici inima, nu-’i este bun nici stomachul, ba doară chiar nici creerii nu-’i sânt de tot cum se cade, şi ne vine medicul şi căutându-’l ne fiice: „Eu nu vedeţi, că acest individ n’are păr destul pe cap, lasă că-’i fac eu o perucă şi apoi o să vedeţi ce imposant are să fie!“ eu pe astfel de medic nu-’l pot urma, eu această oportunitate n’o pot recunoaste. Aducă cu guvern un proiect de lege, prin care să se cureagă marile scăderi ale legii electorale, și atunci bucuros voiu recunoasce că oportun este a ne ocupa și de prelungirea mandatului. Având toate aceste în vedere, precum foarte la loc aflu propunerea onorabilului domn condeputat Irányi, întregită cu amendamentul amicului meu Truța, încă și mai corespunziătoare , recunosc propunerea d-lui D. Szilágyi, numai cât nu mă mulțumesc a lăsa viitorului vindecarea celor mai grave defecte materiale în legea electorală, ci doresc a se ocupa de această vindecare ancheta propusă de dînsul. Eacă deci adausul meu la propunerea onorabilului d. condeputat D. Szilágyi: „Se îndrumă totdeodată comisiunea delegândă, ca să se ocupe şi de acea întrebare: Oare n’ar fi la timp a se pune capet acelei anomale situaţiuni, necompatibile nici cu idea modernă de stat, nici cu egalitatea de drept a cetăţenilor, prin care anomală situaţiune, pe baza unei legi electorale excepţionale, în părţile transilvane încă şi afii în vigoare, partea prevalentă a locuitorilor exchise este din cadrul vieţii publice, şi a aduce în această privinţă un proiect de lege spre reformarea legii electorale“. Revistă politică, Sibiiu, 2 Decemvrie st. v Deputaţiunea regnicolară ungară, delegată pentru regularea comunicaţiunii între casa de sus şi între casa deputaţilor, a ţinut la 13 a. c. o şedinţă sub preşedinţa Bar. Nicolau Vas. După o discuţiune meritorie, la care a luat parte şi ministrul-preşident Tisza, deputaţiunile s’au învoit asupra următoarelor întrebări, ce au să fie obiectul consultărilor : Are să se urmeze şi în viitor acea prabă, în urma căreia notarul unei camere să predee în persoană nunţiile celeilalte camere? Prin ce mod ar fi eventual a se înlocui această prabă? Pot să se pertracteze hotărîrile aduse într’o sesiune de o cameră şi comunicate cu ceealaltă cameră, în sesiunea viitoare şi fără de a le premerge schimbarea de nunţii? Mai departe: Fire-ar de a se mai consulta asupra modalităţilor şedinţelor comune ale ambelor camere şi ale constituirii delegaţiunilor şi deputaţiunilor regnicolare trimise de ambe camerele? în sfîrşit ’i s’a concretiat subcomitetului, de a presenta propuneri concrete cu privire la soluţiunea ceştiinilor deputaţiunii regnicolare, în cestiunea serbo-bulgară a intrat o pausă oarecare. Ambe părţile au cerut intervenţia puterilor, ce se raportează deocamdată la aceea, de a stabili posiţiunile militare. Acest lucru încă pretinde un timp mai îndelungat şi frigul, ce a întrat acum deodată, va contribui şi mai mult la trăgănarea lui. Se pare deci, că pacea ar fi în curând asigurată — preste carnă, ce se va mai întâmpla la primăvară o altă cestiune. Principele Alexandru nu prea ia în serios omagiile, ce ar datori Sultanului şi a dat frumos frumuşel afară din Rumelia pe comisarul turcesc. Principele a declarat anume, că el numai imediat cu Serbia va încheia pacea, e însă înclinat a se înţelege asupra situaţiunii şi cu comisarul Sultanului. Partida conservatoare din Anglia s’ar fi înţeles deja asupra programului, care are să fie supus parlamentului la deschiderea sesiunii. în aceast program se va vorbi de cestiunea educaţiunii şi de cestiunea administraţiunii comitatelor. El va cuprinde asemenea măsuri pentru înlesnirea transferării proprietăţii funciare, precum şi un bil privitor la marina comercială. înceea ce priveste cestiunea irlandeză, şefii