Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-10-26 / nr. 245

Pag. 978 primim sarcina de mijlocitori între Monar­chul nostru şi poporul nostru. Vina va fi a acelora, care vor fi înstrăinat massele române de noi şi de Coroană, fără­ ca să fi putut câştiga ei încrederea lor. Revistă politică. Sibiiu, 25 Octomvrie st. v. Alaltăieri s’au împlinit dece ani de­­când marele fericitor de popoare Coloman Tisza şede în toată tigna pe tronul unui ministru-president ungar. Toată ceata guvernamentalilor și-au serbat alaltăieri jubileul de fiece ani. Co­mitate, municipii şi alte corporaţiuni ’i-au trimis adrese de felicitare. Şi aderenţii acestui om au avut toată dreptatea să-’l glorifice şi preamărească în aceasta fir, pentru­ că de tot mic a fost pănă acum numărul acelor oameni de stat, care au putut să se susţină atâta timp la o astfel de înălţime. D-lui Tisza ’i-a succes în timp de­­jece ani a depărta de la sine toate greutăţile, care puteau să-­l răstoarne. Cum că în aceşti ziece ani de putere ab­solută adus-a dl Tisza vre-un servit ţerii să ni-o spună cei care se ţin mai com­petenţi. Cu privire la regul­ar­ea finan­ţelor Ungariei — scrie ,,Pesti Na­pló“ — care au format punctul cardinal al programului seu, când a luat în mână frânele guvernării, n’a făcut absolut nimic. Finanţele sunt astăz­i tot atât de rele, ca şi înainte de asta cu viece ani, prelungă toate jertfele, pe care le-a adus ţeara. Deficitul cresce din an în an, baremi că dările acum nu se mai pot ridica şi din bunurile statului încă s’a vândut pănă acum foarte mult. Și ce a făcut Tisza pe teremu_L^%r­­formelor liberale? Nimic­.-'^Din con­tră mai totdeavina^f^Tficrat directe în contra libe^adisj^CTfui, pe care ’l-a batjocorit ^t^fftfct|rf5mis. Nu numai că în cei cjece ani justiția n’a înaintat de loc, ci dl Tisza a folosit chiar şi judecă­toriile spre scopuri politice. A atăcat independenţa judecătorilor şi­­şi-a închis ochii înaintea unei mulţimi de abusuri. Resultatul final — sfîrşesce foaia opo­­siţională — e acela, că guvernul d-lui Tisza a guvernat în cei z jece ani mai mult timp, decât trebuia să guverneze. De aci înainte nu mai putem avă nici o încredere în el, pentru­ că scopul lui n’a fost nici când altul, decât întărirea puterii proprie prin ori­ce fel de mijloace. Şi acesta îi va fi scopul şi în viitor; de aceea trebue se luptăm în contra lui şi de aci înainte, şi încă cu mai multă con­stanţă, ca şi pănă acum. Conferenţa din Constantino­­pol­­şi-a început activitatea. Cu toate aceste sosesc mereu serii, care vorbesc de divergenţe, ce existau şi există şi de pre­sent încă între puteri cu privire la lu­crurile din Bulgaria. O depeşă din Con­­stantinopol a agenţii Reuter comunică, că în conferenţă prealabilă puterile nu s’au putut învoi asupra aceleia, că ce au să decidă pentru caşul, dacă Turcia va fi si­lită să întreprindă o acţiune militară. Despre Poartă se asigurează, că ea vo­­iesce să trimită principelui Alexandru un ultimat înainte de a-’şi termina confe­rența lucrările sale și să-’l provoace, ca să -’şi retragă toate trupele din R­umelia-de-Ost și să- ’ şi revoace uniunea prin sobranie și după toată forma. Dacă principele Ale­xandru n’ar accepta acest ultimat, Poarta ar dori să fie înzestrată cu un mandat european, spre a restabili cu arma statul quo ante. Anglia e încă tot pr­e l­ângă uniu­nea personală, Rusia prel­ingă de­­posedarea principelui Alexandru, car’ Austro-Ungaria ar voi să se confo­rmeze pe cât se poate cu trac­tatul dela Berlin, dar­ încă tot protejează remânerea principelui Alexandru. în faţa acestor deosebite intenţiuni se întăresce tot mai tare părerea multora, că conferenţa va rămâne de astă dată fără de nici un resuitat. Faţă cu combinaţiunile puse în curs în urma căsătoriei contractate între prin­cipele Valdemar al Danemarcei și princesa Maria d’Orléans publică „Köl­nische Zeitung“ un comunicat­ dé-^ar-Stair mare în cele extertré~de principele Bismarck dice între altele următoarele: „Din cuvântarea archiepiscopului Hulst, care a celebrat cununia, reese că şi Orleanii îşi pun ca misiune recucerirea Alsaciei-Lorenei şi ei dau Francezilor să înţeleagă, că pentru o asemenea eventualitate, vor ave să conteze pe legăturile monarchice. Firesc e că Orleanii doresc mai mult ca ori­când să restatornicească monarchia în Francia; că, pentru a ajunge la acest scop, ei se arată risipitori cu promisiuni frumoase, această manoperă e uşoară de înţeles. înrudirea, în care principii d’Orléans au întrat prin căsătoria de la Eu, le dă motiv să se fălească cu prietenia Ru­siei, de care leagă mari speranţe; presa orlea­­nistă nu scapă nici o ocasiune ca să cânte întă­rirea prieteniei dintre familia imperială rusă şi Orleani. Această agitaţiune orleanistă indispune mult pe guvernul republicei; el simte, că sporul de prietenie dintre Rusia şi pretendent împedecă o scădere a prieteniei dintre Rusia şi republică. De aceea, n’ar fi de mirare, dacă republica s’ar vedea nevoită să caute prietini acolo, unde stie că va găsi duşmani ai Rusiei“. O comunicare pe care o primesce „P. LI.“ din Berlin, spune, că schimbarea de note între Berlin şi Madrid a­­­ produs complicaţiuni foarte peri­culoase cu privire la cesti­unea in­sulelor Caroline. Cea din urmă notă germană e cel puțin de o atitudine cu deo­sebire energică. Englezii au avut pănă acum de două ori résboiu cu Birma (la anii 1824 și 1852) reducând acest imper la jumătatea teritorului său independent. Acum ne stă înainte un al treilea răsboiu anglo­­birman, deoare­ce neacceptarea din partea regelui Thibo a ultimatului anglo-indian se privesce ca un lucru sigur. O armată de 10,000 oameni concentrată la Rangun așteaptă deci numai scriea despre neac­ceptarea ultimatului, ca să se poată pune în mişcare. " •­ Forţa „Tribunei.“ Popoarele Ardealului în agricultură, industrie şi comerciu. (Studiu etnografic-economic de Ioan Hintz.) Industrie. (Urmare din n-rul 243.) Românii au rămas în Ardeal prelungă industria de casă mai mult ca Secuii, în puţine ţinuturi şi în puţini romi industriali au primit dela Iaşi producerea şi organisaţiunea. Numai în şi lângă Braşov, la Făgăraş şi Sălişte, aflăm brezle reunite de măcelari, tăbăcari (dubălari), cojocari şi şuşteri dintre Români. Dealtmintrile abia în timpul mai nou sânt ici colo dintre Ro­mâni rotari, mesari, săpunari, lemnari, zidari, pr. în Boiţa, nu departe de Turnul-Joş şi în Sălişte; în Făgăraş se pot afla tăbăcari buni. Dar’ grandioase sânt industriile de casă proprii, cari se confecţionează de Români din timpurile cele mai vechi şi pănă astăfli fără în­cetare. Ei produc cu unelte primitive ţesături ordinare din lână de oră şi capră, cu peri scurţi ori lungi, cu o faţă sau două, pe care le folo­sesc întocmai ca şi ţerănimea Secuilor şi a Sa­şilor, pentru îmbrăcare şi alte trebuinţe de casă şi economie. Ei produc în general în o măsură mai mică tot ce le trebue lor şi pieţelor şi ce se poate pregăti din carne, unsoare, piele, din laptele şi lâna oilor şi a caprelor, din unsoarea şi carnea de porci, pe care Românul din graniţă îi procură din România. Caracteristică e la Români împărţirea sexe­lor în producerea lucrurilor de industrie. Indus­triile de casă lăţite sunt concredate sexului fe­meiesc, aşa încât chiar şi în confecţionarea pro­ductelor celor mai desvoltate de materii ordinare e lăsată în mâna muierilor şi a copiilor pr. pe la Săcele şi Bran lângă Braşov, toate lucrările în­cepând de la spălatul lânei, tors, ţesut pănă la gătirea materiilor acestora. Numai piuarea pă­­nurilor se face de cătră bărbaţi, îndată­ ce îns. Românii practisează ici şi colo o industrie pro­pria, aceea nu se află nici când în mânile unei persoane femeiesci. Industria română poporală consistă în esenţa ei în producerea lucrărilor de casă şi muieresci. Aceasta s’a putut observa cu deosebire la expo­­siţia lor naţională dela Sibiiu ţinută dela 27 Au­gust pănă la 6 Septemvrie 1881. Industria română, cât s’a desvoltat ea pănă astătji în Ardeal şi Ungaria din relaţiunile şi trebuinţele acestui neam de oameni, difere de felul şi modul industrial din Vestul Europei. Ea a rămas, întocmai ca şi agronomia română, mai fidelă originei semi-orientale. La poporul nostru român încă şi astăzji foarte separat s’a păstrat şi desvoltat în vieaţa socială şi bisericească, în port, în toate trebuinţele trupeşei şi spirituale ale lui o producţiune de casă puternică, mare, — cu deosebire în ţesutul lânei de oaiă şi în pregătirea îmbrăcămintei şi a schimburilor — aşa încât această poporaţiune îşi află încă şi astăzi pentru trebuinţele sale toate în această industriă. Această stare a Românilor s’a pro­­nunciat vedit în numita exposiţie arangiată în Sibiiu. Nu voiu trece cu vederea acei articoli din exposiţia dela Sibiiu, cari aparţin industriei pro­prie, adecă producţiunii din oficine pentru vân­zare. Din aceştia au fost aci exemplare vred­nice de laudă. Dar’ aceştia s’au vedut numai în o astfel de măsură, prelângă articolii de industriă de casă, în ce măsură se observă Românii mai mult sau mai puţin cultivaţi îmbrăcaţi în port vestic uropean şi în ce mod aceştia s’au ridicat preste modul de îmbrăcare românesc. Acestor clase a familiilor române, îi dato­­resce expoziţia două specii de articoli: a) obiec­tele de lux mai fine, pe care le lucră muierile în casă din plăcere şi b) acele lucruri ale şcoa­­lelor superioare de fete, de care Românii pregă­tesc multe în Ardeal, dar’ mai multe în România. Purcectend de la această exposiţie, vom re­leva câteva trăsuri caracteristice ale industriei române de aeri. Pe la tîrguri aflăm mostre de pănură albă ţerânească, solidă şi bine lucrată, care la Braşov se numesce dimie, car’ altundeva altcum, pe care­­ o pregătesc din lâna cea multă dela oile lor din România şi o torc muierile române din lână mai fină (tigară cu lână de miel), o ţes şi o confec­ţionează în pine. Din această pănură cumpără şi se îmbracă, cu cioareci, clinuri, glugi, etc. toată poporaţiunea română dela ţeară. Chiar şi mulţi dintre Secui şi Saşi. O parte din aceea trece în România, cu deosebire marfa mai excelentă, pe care muierile din Săcele şi Bran se pricep a o pregăti. Această pănură e aceeaşi producţiune, care se scoate în massă mai mare din răsboaiele să­­sesci; ea e însă cu mult mai îngustă decât marfa frumoasă şi lată a ţesetorilor noştri, care are alţi cumpărători. Acelaşi product se află în masse mai mari la Săcele lângă Braşov; el consistă în pănură dură, întunecată, naturală, cusută cu sinoaie, de­stinată pentru terenii mai avuţi şi se pregătesce în mare şi mic. Preste tot poporaţiunea română ţese această pănură foarte dură din lâna noastră de oi, adeseori mestecată cu păr de vacă; ea obvine în coloare brună şi neagră. Din această materie Românii pregătesc în măsură mare ţundre pentru bărbaţii şi femeile din clasa mai sărmană. La Bran fac mantale şi clinuri, şi posta­vuri împestriţate, ale căror colori dînşii se pricep a le compune foarte măiestrit şi le întreţes şi le ordinează în răsboaie foarte cu gust. Din aceste se poartă mantale şi căputuri chiar şi de cătră domni pe la oraşe. I TRIBUNA Prietenia austro-rusească. Ocupându-se cu răspunsul ministru­lui de externe Kálnoky dat interpelaţiuni­­lor făcute cu privire la politica externă a monarchiei noastre de către deputaţii din delegaţiunea ungară, „Deutsche Zeitung“ scrie: După cum se poate vedea, întrebările ce se fac aci sunt foarte delicate. Dealtmintreli cu ele nu s’au sfîrşit întrebările delegaţilor unguri. De­clarările ministrului devin şi mai însemnate cât ne gândim la ce aspră încercare este pusă amicia ruso-austriacă, jună încă prin evenimentele din Orient. De altmintre li se pare că frumoasele dile de la Kremsier au trecut deja, şi relaţiunile dintre Austria şi Rusia încep a lua un caracter foarte ciudat. Mai în acelaşi timp apare în organul d-lui Katkoff, precum şi în oficiosul „Warsawski Dnewnik“ propunerea de a împăca pretenţiunile serbesci de compensaţiune printr’o unire a Bos­niei cu Serbia. Ziarul din Varșovia adaugă, că regele ^Milan,va_4tghui^după .punctul de "Tedore ~ “SS^puterile vor adopta în privința Bosniei, să se pună în capul acestei provincii cu titlul și drep­turile unui guvernator general austriac sau al unui paşă turcesc. Este lesne de înţeles sângeroasa satiră ce este în această propunere. Rusia să să înţeleagă diplomaţiei austriace, că despăgubirea pentru Serbia nu trebue căutată despre Bulgaria, ci despre Bosnia, de unde se poate nasce şi morul de discordie. De altmintreri trebue să observăm că, în acelaşi timp, foile guvernamentale din Viena au început să polemiseze foarte aspru cu presa rusă. Astfel, un organ al ministerului nostru de ex­terne scrie astăzi între altele: „Când întreaga presă mai însămnată a mo­narchiei noastre se arată simpatică faţă cu Serbia şi doresce junelui regat nu numai un repede progres cultural, ci şi, dacă este cu putinţă, o mare întindere de teritor, apoi ni­­te asemenea vederi nu pot fi privite decât ca dovedi despre o politică de vecinătate cu totul amicală şi ca o apreciare tot atât de dreaptă, cât şi de bine­voitoare a situaţiunii, în care se află Sârbia astăzi, în nici un cas îns, aceste vederi nu pot fi pri­vite ca semne pentru acea politică cuceritoare, de care presa rusă acasă necurmat pe Austro-Ungaria. Nu ştim cu ce şi dacă conferenţa ambasadorilor va despăgubi pe Sârbia pentru sacrificiile sale materiale, dar’ când pledăm contra aplicării biciului, apoi facem aceasta tocmai fiind­că sântem de părere, că Sârbia se află faţă cu monarchia noastră în nisce relaţiuni cu totul altele decât cele, în care cei din Petersburg şi Moscva ar dori să menţină pentru vecînicie pe Bulgaria față cu Rusia. . .“ Trebue să fim recunoscători comitelui Kál­­noky că nu s’a încercat să tăgăduească vrajba naturală de interese ce există între Austria și Rusia, ci a recunoscut — negreșit cu nisce cu­vinte foarte dulci — existența acestei vrajbe. Ministrul n’a putut, ca o slabă consolațiune, decât se adauge, că ori­ce bărbat de stat austriac trebue să lupte pe cât îi va sta prin putință ca să dobândească o soluțiune pacînică a conflictului ce există. Această încercare s’a făcut și acum fiece ani și, cu toată alianța celor trei împărați, s’a ajuns dela tractatul dela San-Stefano şi era aproape să se ajungă şi la un răsboiu european. Austria recunoasce deci sfera de putere rusă în Orient, pe când panslavismul nu va re­cunoasce nici odată o sferă austriacă de putere acolo, în asemenea împregiurări, ce roade poate da bunăvoinţa miniştrilor? Ei şi programele lor dispar, dar­ vrajbele rămân şi se coc. Dl Rat­koff cere astăfli Bosnia pentru Serbia. Din for­tăreaţa panslavismului la Marea­­ Adriatică, din Muntenegru, se poate în tot minutul să fie trans­plantată nemulţumirea în Herţegovina; aceasta se scie în Viena, şi se scie şi mai bine în Moscva şi Petersburg. Astfel se explică de sine pentru­ ce corniţele Kálnoky n’a putut să spună multe lu­­­­ruri liniştitoare asupra situaţiunii. Ministrul are negreşit cea mai mare dreptate, de vreme­ ce Kremsier a schimbat foarte puţin relaţiunile dintre Austria şi Rusia. Nr. 245 Evenimentele din Peninsula­ Balcanica. Vama, 3 Noemvrie n. Pănă acuma o mare neînţelegere există între puteri întru cât privesce restabilirea statului om'^şi­ gă'STPeă''mij­loacelor, prin car’f Văr' pute aduce la îndepli­nire hotarîrile conferenţei. Said-Paşa a făcut visită tuturor ambasado­rilor; se cide că el ar fi reuşit se înduplece pe dl de Nel­dorf să nu mai ceară detronarea prin­ţului Alexandru. Atitudinea Angliei, care voiesce cu ori­ce preţ întărirea statelor Balcanice, îngrijesce mult pe Poartă. Dl White ar fi declarat că e cu totul opus restabilirei statului quo. Poarta pare dispusă a nu deschide conferenţa înainte, ca puterile să se fi înţeles pe deplin. Constanntinopol, 3 Noemvrie n. Ieri Kr­­amil şi Said au fost chiămaţi la palat, unde s’a ţinut în grabă un consiliu de miniştri, care a ţinut pănă la­­fină. Situaţia e considerată ca foarte critică. Nu s-a numit încă comisarul otoman pentru Egipt. Transportarea redifilor a reînceput pe o scară întinsă. Afară de „Lloyd“, Poarta a mai început negociări cu societăţi de navigaţie engleze. Vama, 4 Noemvrie n. Se­­zice că Rusia insistă mereu pentru depunarea prinţului Ale­xandru; ea sfătuiesce să ajungă la o înţelegere cu puterile pentru numirea unui alt principe. Austria îşi dă mari silinţe pentru a împedecă

Next