Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)
1886-01-15 / nr. 11
Anul III Sibiiu, Mercuri în l.1/27 Ianuarie 1886 JSr. 11 Abonamentele Pentru Sitivi: 1 luna 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., Vi an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 fr., 1, an 20 fr., 1 an 40 fr. I nserţiunile » Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. (In ii inner rostă, 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc Manuscripte nu se înapoiază ! Forţa „Tribunei“. Starea archeologică în Bucovina. (Urmare.) în Siret s’a aflat în cărămidăria d-lui Beill următoarele monede romane: 1. Moneda „Faustina“, care provine foarte rar în Europa. Pe aversul ei aflăm inscripţia: „Diva Faustina“, — mai departe e ştirbită, — apoi bustul Faustinei, care pe revers inscripţia: „Augusta“. — E de aur. 2. Avers: „Antoninus Pius Augustus Germanicus Parthus, Maximus“, capul laureat al împăratului Antonin. Revers: Tribuniciae Potestatis XXX. III vir. Consulato III. Roman cu coif pe cap, merge ţinând în stânga o lance şi în dreapta pe belţa victoriei. Denar. 3. Avers: „Divus Marcus Antoninus Pius“. — bustul împăratului Antonin. Revers: Gonsecratio. Acela lui Iupiter, ce sboară ţinând în ghiare fulgerul. — De argint. — Denar. 4. Avers : Antoninus Pius Felix Augustus. Capul laureat al împăratului Antonin. Revers: Moneda Augusta. Moneda stă cu corn și cumpănă. — De argint. 5. Avers: D. N. (Dominus Foster) Theodosius (III adramithenusj P. F. Aug. (Pius Felix Augustus) Theodosius. Pe capul împăratului Theodosiu coif, cunună şi diademă, e înarmat ţinând în mâna dreaptă lancea, ear’ în cea stângă un scut decorat. Revers: vot,o XXX, multiplicata) XXXX Constantinopolis, pe tron, îmbrăcată în purpură, încoifată, ţinând în dreapta globul pământean, care încoronează crucea, ear’ în stânga lancea, scutul la o parte şi piciorul cel stâng pe partea anterioară a unei corăbii. Jos: „Const.“ (Gonstantinopoli honi signati), steaua fericirii într’o parte. — De aur. Darui, de greu. 6. Avers: Divus M(arcus) Antoninus Pius— bustul împăratului Antonin. Revers: Gonsecratio, acela stă pe glob, căutând după pradă. — De argint. 7. Avers: Aurelius Caesar Augustus Pius, — un cap laureat. Revers: Juventus. Zeița junimii toarnă un vas deasupra altarului. De argint. 8. Avers: Imperatore Traiano Augusto Germanico, Dacico, Pontifex Maximus, Tribuniciae Potestatis. Bustul laureat al lui Traian. Revers: Consulato VI, Optimo Pius Felix Augustus. Abundanţa stând, ţine în stânga un corn umplut, distribue cu cea dreaptă daruri. — De argint. 9. Avers: Imperatori Traiano Optimo Augusto Germanico Dacico Parthico. Bustul laureat al lui Traian. Revers: Consulato VI. Pater Patriae. Senatus Populusque Romanus. Roma ţine în mâna stângă o lance, care în cea dreaptă pe un idol stricat deasupra capului triumfătorului Traian, care ţine în mâna stângă prăijile luate şi în cea dreaptă o cunună. — Foarte rar. — De argint. 10. S’a aflat în comuna Gerbouţi^^districtul Şiretului, avers: un cap, apoi inscripţia: Gonstans sau Gonstantius, — (nelegiver); revers: doi inş: înarmaţi se sprijinesc pe lăncile lor stând lângă un butuc. 11. In comuna Şerbouţi din districtul Şiretului. Avers: Marcus Antoninus Augustus Armeniacus — un cap laureat; revers: Tribuniciae potestatis, consulato III. Acquitas stă şi ţine cu stânga un corn vărsător, care în mâna dreaptă o cumpănă. Denar. 12. în proprietatea comitetului pentru înfiinţarea unei societăţi archeologice în Bucovina. S’a aflat lângă Suceava. Avers: Constantius, — un cap laureat; — revers: votis XXX multis XXXX încungiurat de o cunună, sub care literele: „C. S.“ — Mai adese decât monede romane, se găsesc în Bucovina monede moldovenesci, adecă cele române. Comitetului archeologic român cernăuţean îisuccese a aduna 5 monede moldovenesci. Dl Gutter a găsit într’un restimp de 30 de ani foarte multe monede moldovenesci; în anul acesta a aflat o monedă de a lui Stefan I. Monedele din posesia comitetului archeologic sânt: 1 monedă e de argint şi s’a aflat pe câmpurile comunei Bojan din Bucovina lângă frontiera Moldovei. E bine conservată. Pe avers găsim între două rînduri de perle următoarea inscripție cu litere monacale latine: „SIM PETRI WOIWOD X“. La mijloc e un cap de zimbru cu o stea în cinci rafe între coarne, având în dreapta o rosetă cu 5 frunze, ear’ în stânga semiluna. Pe revers găsim asemenea între două cercuri de perle inscripţia cu litere latine monacale: „SI MOLDAVIENSIS“, ear’ dedesubtul cercului un scut despărţit dealungul în două, având în dreapta trei grindi transversale, ear’ în stânga două flori de crin, îndoite una preste alta. Executarea literelor monacale e foarte minunată şi e o dovadă despre propăşirea organisării politice a oldovei pe timpul acela. Literele monacale de pe monedele moldovenesci sânt înlocuite, de la Alexandru Lăpușnean Vodă începând, cu cele lapidare Inscripţiunea monedei e a se ceti: Avers: Signum monetae Petri Voivodae, ear’pe Revers: Signum (monetae) Moldaviensis. Inscripţia aceasta corespunde deci în deplin celei de pe moneda de sub 3, din memoriul dlui ministru Dimitrie Sturdza şi Mihiiu, 14 Ianuarie şi. v Omul nu gândesce şi nu judecă din el însuşi, ci lucrurile petrecute în lume îi impun gândirile, car’ aceste se înşiră una de alta adeseori, fâră ca să ne putem da seamă, cum am ajuns la o convingere, de care sântem pe deplin pătrunşi. Şi ar fi o nenorocire pentru om, dacă n’ar fi aşa, căci numai aşa fiind, chiar şi cel mai mărginit om este capabil de a se pătrunde de adevăr. Cu cât însă un om e mai mărginit, cu atât mai anevoie poate să-şi dee seamă, de ce anume ţine şi trebue neapărat să ţină la o părere oarecare, şi dacă îl întrebi asupra argumentelor, el stie numai, că aşa este convins şi se încăpăţinează în convingerea lui. Numai în capetele mai bine organisate înşirarea gândirilor se petrece pe scrute şi oarecum la lumina (filii, şi de aceea 4i°em) că sunt luminaţi oamenii, care de cele mai multe ori pot să ne spună, de ce anume susţin un adevăr oarecare. Şi este de sine înţeles, că acela, care nu poate să-şi dee seamă, cum a ajuns la recunoascerea unui adevăr, cu atât mai cu greu va pute să înţeleagă cele ce urmează neapărat din adevărul odată recunoscut. Tot numai în capetele mai mult ori mai puţin luminate adevărul se presentă dimpreună cu consecvenţele lui. De aceea am fi dorit prea mult, ca să se discute în dieta Ungariei asupra """n adevăr, care într’o clipă de lucidimi în capul unuia dintre oamenii ai Maghiarilor, dl Gavriil Ugran, am insulta pe concetăţenii noştri maghiari, dacă am lua pe dl Ugrón drept unul dintre oamenii lor cu vederi mai clare. E însă om în toată firea şi dl Ugrón, şi atât e destul, pentru ca să poată recunoasce un adevăr, care se impune el de el, şi pe care Maghiarii nu îl recunosc numai fiindcă sunt atât de preocupaţi de ei înşişi, de trecutul lor, de actuala lor atotputernicie şi de aspiraţiunile lor exagerate, încât nu mai văd lămurit cele ce se petrec împregiurul lor. Dl Ugren a făcut în clubul partidei independente propunerea, ca partida să stăruie în dietă pentru o schimbare în politica externă a monarchiei şi anume îre sensul, ca Austro-Ungaria şi mai ales Ungaria să nu mai facă causă comună cu Germania şi cu Rusia, ci cu popoarele neslave din Orient, adecă cu Românii, cu Albanezii şi cu Grecii. „Ar fi foarte interesant, — fece „Pester Lloyd“, — să auzim în dietă o discuţiune asupra acestor idei, deoarece merită în tot caşul să fie discutate cu toată seriositatea“. Nu interesantă numai, — f^cem nob — ci neapărată este o asemenea discuţiune. Foarte adeseori, petrecend câteva m iile , în Ungaria, omul nepreocupat trebue să se mire* când vede, cum pentru Maghiari lumea se sfîrşesce oarecum la hotarele ţerilor supuse coroanei ungare. Despre cele ce se petrec în ţerile de dimpregiur ei nici că vor par’că să stie nimic, ba chiar şi despre noi, concetăţenii lor, sunt atât de fals informaţi, încât foarte mulţi dintre Nemţii din Viena, ba chiar şi unii dintre cei din Berlin înţeleg mai bine decât corifeii Maghiarilor cele ce se petrec aici în Ardeal. Maghiarii ştiu ce vor şi ce pot ei, nu prea se întreabă însă, ce vor mai fi voind şi ce vor mai fi putând şi alţii. De aceea ar trebui să se discute cât mai curând şi cu tot dinadinsul în cercurile politice maghiare cestiunea, pe care a pus-o dl Ugrón. Dl Ugrón însuşi va fi având şi argumente pentru susţinerea tesei, pe care a emis-o; desigur însă naţiunea maghiară are bărbaţi mai luminaţi încă, şi aceştia, ocupându-se odată de cestiune şi dându-şi seamă despre împregiurări şi despre adevăratele interese ale naţiunii lor, nu numai vor formula cu mai multă claritate adevărul, ci vor arăta totodată şi consecvenţele ce trebue să se tragă din el. Maghiarii, ajunşi acum două decenii la putere, au făcut o rea întrebuinţare de influenţa, pe care o aveau, împinşi de aspiraţiunile lor exagerate, ei s’au stricat încetul cu încetul cu toţi aceia, pe care trebuiau să ’şi’i câştige pentru toate eventualităţile. S’au lăsat să fie amăgiţi atât de adversarii lor, care dinadins îi încuragiau, ca să-’i isoleze, cât şi de oamenii de încredere, pe care îi aveau între concetăţenii lor nemaghiari. Dacă vre-un Sârb, vre-un Croat, vre-un Slovac, ori vre-un Român, s’a apropiat cu o mină mai mult ori mai puţin blajină de dînşii şi ’i-a încredinţat, că toate merg bine, ei ’l-au luat drept un amic al lor şi bun patriot, ceea ce nu mai putea să fie. Nu au căutat însă să se convingă din propria lor intuiţiune, dacă acel om este sincer, dacă cunoasce adevărul, dacă se bucură de încrederea cercurilor, din care a venit la ei, ci s’au mulţumit, când el li-a dus. Lăsaţi pe mine, că eu am să vă fac treabă. Ear’ dacă altul s’a apropiat cu inima deschisă de ei şi le-a spus adevărul supărător, ’l-au luat drept duşman al lor şi trădător al patriei. Nu au căutat însă să se convingă, dacă nu cumva omul acela are dreptate, ci au crezut, că fac restul, dacă vor pune în lucrare toate mijloacele, ca să-’l nimicească. Era fără îndoială mai comod lucru să-’şi facă treabă cu oameni, care cer puţin pentru ei, dar’ nimic pentru alţii, decât cu oameni, care nu cer nimic pentru ei, dar’ mult pentru alţii, astfel însă Maghiarii au rămas cu câţiva oameni, care le fac şi lor, îi fac şi ţerii şi ne fac şi nouă servicii rele, şi au înstrăinat atât de mult pe concetăţenii lor nemaghiari, încât nimeni astăzi nu poate să le vorbească nemaghiarilor din ţerile coroanei ungare despre necesitatea unei înţelegeri cu Maghiarii, fără ca să între în conflict cu aceia, pe care ar voi să-’i convingă, înstrăinând însă pe concetăţenii lor nemaghiari. Maghiarii s’au stricat cu toate ţerile de dimpregiur. Căci nu este cu putinţă, ca Germanul de preste Laita ori cel din Germania să afle că în ţerile coroanei ungare numărul şcolilor germane a scăzut dela 1200 la 600 numai, fără ca să se producă în el un puternic resentiment contra statului, în care se poate petrece acest regres cultural şi îndeosebi contra naţiunii maghiare, care îl ia drept un succes. Tace Germanul acela, fiindcă e om chibzuit, care vrea să ţină seamă de situaţiune, dar’ nu le mai este binevoitor Maghiarilor, nu are să-’i mai ajute, când îi va vedè în strîmtorare, ci are să-’i ajute ori să-’i încurajeze cel puţin pe aceia, care îl vor fi strîmtorând. Şi tot astfel toate popoarele, care îi încungiură pe Maghiari. Căci nu se poate ca noi să ne consumăm aici în ţeara noastră cele mai bune puteri în luptă cu omnipotenţa maghiară, fără ca fraţii noştri, ori unde ar fi ei, să se simtă atinşi. Nu vor veni să ne sară într’ajutor, fiindcă sântem oameni cu minte cu toţii şi au şi ei năcazurile lor, dar’ simpatiile lor în zadar le-ar căuta Maghiarii, căci pe aceste numai prin noi pot să ’şi le câştige. Va fi ori nu adevărat ceea ce a zis dl Ugran, e mai presus de toată îndoeala, că naţiunea maghiară a ajuns a se isola prin propriile ei fapte şi că este rău de tot ca cineva să stee isolat. Ceea ce Maghiarii chiar nici acum nu vor încă să discute, în Viena s’a înţeles de mult. De ani de zile acum cercurile hotărîtoare din Viena îşi dau silinţa de a-şi câştiga încrederea şi simpatiile Românilor în vreme ce . Maghiarii fac tot ceea ce le stă în putinţă, ca să zădărnicească silinţele binevoitoare. Şi nu odată li s’a spus în timpul acesta, să bage bine de seamă, că mai curând ori mai târ-ziu împregiurările îi vor sili să caute, dacă sânt oameni cuminte, prietenia Românilor, pentru ca nu cumva alţii să ’şi-o câştige mai nainte de ei. în joc însă de a-’şi fi dat seamă, dacă au ori nu dreptate cei ce le dedeau acest sfat, Maghiarii s’au năpăstuit asupra noastră, ca să ne intimideze, şi s’au încercat a face prin fel de fel de mijloace presiune asupra fraţilor noştri de preste Carpaţi, ca şi ei să ne descoragieze. Nu vor Maghiarii să discute, nici măcar să discute, dacă nu cumva interesele lor naţionale cer să se pregătească o apropiere între dînşii şi Români. Prea bine! o vor voi mai târ'ziu, şi temerea noastră e numai, că atunci va fi prea târziu şi nu se vor mai pută găsi între Români destui oameni, care tot vor mai voi să discute. Un lucru e sigur: că Maghiarii trebue să-şi reguleze posiţiunea înainte de toate aici la noi acasă. Cestiuni bisericeşti. Publicul român scie, cu câtă lipsă de sfială se aruncă din curtea metropolitană din Sibiiu asupra unei părţi dintre fruntaşii bisericii române greco-d‘ ,_1" vina, că lucrează cu premeditare surparea bisericii lor, fiindcă nu mi privi cu indiferenţă la cele ce se în curtea metropolitană şi împregiurul ei. Ceea ce pănă acum li s’a spus numai Românilor în coloanele „Telegrafului român“, acum după ce s’a simţit, că Românii nu vor să creadă, li se spune din cuvânt în cuvânt Maghiarilor, în coloanele oficiosului „Nemzet“. Acum câţiva ani opiniunea publică română a fost alarmată prin o serie de articoli publicaţi în oficiosul „Pester Lloyd“, articoli, prin care erau denunţate în cel mai neiertat mod autorităţile bisericii române greco-orientale, şi se stia, deşi nu se putea dovedi, că acei articoli au fost scrişi după inspiraţiuni primite de la chiar capul bisericii denunţate. Acum se face acelaşi lucru în coloanele oficiosului „Nemzet“.