Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)

1886-01-28 / nr. 22

Nr. 22 scrierea: „Légendes du Nord“, e încă destul de tare; părul alb argintiu, dar­ ochiul e negru, pătrundător şi mai mult sever, arată o voinţă de fier şi un spirit curat. Mult anul trecut. „România, zicea el, a progresat mult în practica instituţiunilor libere. Ţeara se guvernă de sine, noi ne bucurăm fară nici o pedecă de libertăţile cele ma mari, şi cum vecii, vieaţa noastră politică curge liniştit ca în Belgia, fără alte furtuni decât cele din cameră; dar’ asta nu turbură ţeara“. După­ ce face această expunere — scrie „Românul“ — dl de Laveleye arată, cari sunt punctele principale ale constituţiunii române, vor­­besce despre legea rurală din 1864, care după dînsul a făcut mai rea starea ţeranului; ei trebue să cumpere lemne şi se plătească pentru pâşu­­nat, ca vechii servi ruşi; ar trebui să se intro­ducă în România, ca în Bosnia, Sârbia şi mai multe state din America legea homestead, care garantează fiecărei familii agricole o casă şi o parte de pământ, care nu­­i­ s’ar pute lua. Homesteadul ar fi un n mijloc de a pune o stavilă „acaparaţiunii semitice“ a solului, lucrul, de care se tem Românii. Autorul acestei scrieri face mai multe con­­sideraţiuni asupra agriculturii şi asupra stării economice a României. Nimic mai melancolic, scrie dl Laveley, decât această întinsă câmpie de grâu din Ro­mânia de jos. Nu este verdeaţă, nu sunt ar­bori ; vara, stepa, tăiată de căi pline de prav ; iarna, nemărginită neauă. Satele sfâşie inima economistului, filantropicului şi artistului. Economistului­­i­ se sfâşie inima, căci nimic nu este aşezat pentru producţiunea avuţiei; nici un capital acumulat; nu sunt clădiri pentru ex­ploatare; câteva instrumente de arat, dar’ de cea mai rea specie, puţine aprovisionări şi nici chiar lemne de încălzit. Filantropului­­i­ se sfâşie inima, căci acele locuinţe sunt icoana celei mai mari lipse, consecvenţa unei sclăvie ereditare şi ale unei exploatări fără margini a celui slab de cătră cel tare. Casa este de pământ, uneori este pe jumătate înfundată în pământ şi în cas cel puţin este caldă iarna şi răcoroasă vara. Pot spune, că nu este nici un mobilier, în genere nu este salon; fumul ese cum poate prin crepăturile acoperişului. Peştera sălbatecului din Africa centrală este mai bine făcută spre a sa­tisface trebuinţelor vieţii. Dacă soartea desceden­­ţelor coloniilor lui Traian,­ cari vorbesc limba poporului rege, şi cari de 17 veacuri, cultivă fără încetare acest pământ, cel mai roditor din lume!............. Românul este foarte deştept, dar­ puţin muncitor şi foarte chieltuitor, mai cu seamă ne­prevăzător, totdeauna gata a face datorii spre a satisface setea actuală de plăceri. Ţeranul vinde recolta sa spre a merge la cârciumă, boerul pune amanet moşia sa spre a călători la Paris sau la Mehadia. După­ ce laudă pe Israeliţi, cari vor nimici pe Români, după părerea economistului belgian, dl de Laveleye se resumă astfel: în multe puncte, prin iubirea sa pentru libertate, prin instituţiunile sale, prin aspiraţiu­­nile bărbaţilor săi politici şi ale Suveranului ei, România ,mi-a amintit Belgia. Numai, în loc de 29,451 chilometri patraţi, teritorul seu nu­mără 129,947 şi că are numai 40 de locuitori pe ectar, şi este chiămat a fi de trei sau de patru ori mai populată şi mai puternică, dacă urmează se fie bine cârmuită. Să se ferească de a pismui pe vecinii sei, de a se amesteca în politica exterioară, afară de caşul de apărare şi se se silească mai cu seamă să desvoalte is­­voarele sale naturale, atunci viitorul ei va fi asigurat. Pe lista nr. 60. (Colector dl N. Fekete Negruţiu în Gherla): D-ra Ana B. Pop în Gherla 25 fl.; Ştefan Bilţiu, canonic în Gherla 1 fl.; Michail Şerban, canonic în Gherla 1 fl.; Demetriu Coroian, canonic în Gherla 1 fl.; Vasiliu Pop, canonic în Gherla 20 fl.; Gregoriu Stetiu, advocat în Gherla 10 fl.; Dr. Iosif Pop, subjude reg. 50 cr.; Georgiu Pasca, prof. sem. în Gherla 50 cr.; Eusebiu Cartice, prof. sem. în Gherla 1 fl.; Dr. loan Pop, prof. gimn. în Gherla 1 fl.; Dr. Iuliu Simon, profes. în Gherla 1 fl.; Vas. Greg. Borgovan, prof. prim-prepand. în Gherla 5 fl.; Vas. Suciu, prof. prepand. în Gherla 1 fl.; loan Georgiu, spiritual semin. în Gherla 1 fl.; Teodor Lupu, tutor orf. cerc. în Gherla 1 fl.; loan Dalian, șef-tipograf în Gherla 1 fl.; N. Fekete Negruţiu, redactor în Gherla 100 fl. Suma listei nr. 60 172. fl. Pe lista nr. 69. (Colectoară domnişoara Dragina Mera în Siria): Luisa Sida în Siria 3 fl.; Cornelia Zsiros în Siria 50 cr.; Veturia Zsiros în Siria 50 cr.; Regina Hotoran 1 fl.; Dragina Mera în Siria 1 fl. Suma listei nr. 69 6 fl. Pe lista nr. 163. (Colector dl loan A. Bene, paroch în Pianul-de-jos), valoarea mai multor contribuenţi din Pianul-de-jos în bucate vândute în suma de 14 fl. v. a. Suma listei nr. 163 14 fl. Dela dl Mateiu Bârsan din Caposvar, că­­pititan c. r. în regimentul nr. 52 5 fl. Pe lista nr. 118. (Colector dl Dr. Pom­­piliu de Lemeny, advocat în Panciova). Dr. Pompiliu de Lemeny, advocat în Panciova 5 fl.; loan de Lemeny, advocat și proprietar în To­maso­vat 5 fl. Suma listei nr. 188 10 fl. Pe lista nr. 134. (Colector dl George Crăciunescu, protopop în Belinţ): Doamna Ecaterina Crăciunescu, protopopeasă 2 fl.; dl Georgiu Crăciunescu, protopop în Belinţ 3 fl. Suma listei nr. 134­5 fl. — Suma totală 3038 fl. o obligaţiune de 100 fl. şi un bilet de depuneri despre 20 fl. Sibiiu, în 1 Februarie 1886. Comitetul central al Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. Contribuiri pentru şcoala superioară de fetiţe din Sib­i­iu. (3-lea) Transport (nr. 277 din 1885) 2729 fl., 0 obligaţiune de 100 fl. şi un bilet de depuneri de 20 fl. Pe lista nr. 1. (Colector dl Diamandi M­a­n­o­l­e , comerciant în Braşov): Diamandi Manole 50 fl. Suma listei nr. 1, 50 fl. Pe lista nr. 77. (Colector d-nul loan Tipeiu, protopop în Sebeş): loan Tipeiu, protopop în Sebeş 5 fl.; Nicolae Lazar, preot în Sebeş 1 fl.; loan I. Tipeiu, comerciant în Bacău 1 fl.; Zulnia I. Tipeiu în Bacău 1 fl. Suma listei nr. 77 8 fl. Pe lista nr. 95. (Colector d-nul Paul Rotar­iu, advocat şi redactor în Timişoara). D-nii: Emanuil Ungurian, advocat în Timişoara 20 fl.; G. Traila, paroch în Timişoara 1 fl.; Teodor Sandu, căpitan în pens. în Timişoara 1 fl.; Trifan Gaiţu, not. cerc. în Timişoara 2 fl.; Ioan V. Barcian în Timişoara 1 fl.; George Vlassa, căpit. c. r. în pens. în Timişoara 5 fl.; Timoteiu Achimescu, căpit. c. r. în Timişoara 5 fl.; George Horvath în Timişoara 1 fl.; Iulia Rotariu 2 fl.; Paul Rotariu, adv. în Timişoara 1 fl. Suma listei nr. 95 39 fl. Economic. Târgul de rîmători la Steinbruch, în „Landwirthschaftliche Zeitung“ a apărut o amănunţită descriere a târgului de rîmători din Steinbruch, întemeiată pe date autentice oferite de d. L. Kolb pri­mul comptabil al societăţii pe acţiuni de la Steinbruch. Astădi —­ se dice într’aceea — pentru cea mai mare parte a agriculturii, prăsirea şi crescerea rîmătoriior formează cea mai însemnată ramură de producţiune. Dintre toate animalele domestice, rîmătorul este care cresce şi se îngraşă mai iute şi într’un timp relativ foarte scurt, el poate fi desfăcut ca marfă pe pieţele europene. Prăsirea şi crescerea ■wî'rvţo+r.T.ilnv npnli.ii vinele +eri Hi mai flips T pentriX *■ i » 4. ţerile dela Dunăre e un bogat isvor de câştig. Clima prim­eroasă şi întinsele păşuni de prin se­cularele păduri de fag şi stejar, fac ca în aceste ţeri rîmătorii să se desvoalte foarte repede. îna­inte de a se răspândi rasa engleză şi altele străine, între toate celelalte rase din ţerile dela Dunăre era aceea a rîmătoriior dela Bakony, în Ungaria, care se îngrăşa mai tare, încă în timpul când lipsa mijloacelor de comunicaţiune era foarte sim­ţită, se făcea un întins comerciu în ţerile nor­dice cu rîmători din Ungaria şi Serbia. Cu in­troducerea drumurilor de fer, acest comerciu a luat o proporţiune uriaşă, încât produce Unga­riei pe fie­care an mai multe milioane de floreni. Adesea cu uimire cetim descrierile întocmi­rilor din America-de-Nord, care pentru produc­ţiunea rîmătorilor ei necurmat lucrează şi stă­­ruesce în a-­şi procura cât mai multe şi mai rentabile debuşeuri pe pieţele lumii. Din nenu­măratele descrieri sunt destul de bine cunoscute fabricele şi ocoalele de vite din Cincinaţi (Por­­copolis) şi Chicago. De aici trec necurmat preste Ocean în Europa milioanele de măji de carne de rîmător, şi care prin eftinătatea preţului, fac mare concurenţă producţiunii din Europa. Cam după modelul acestora este întocmit şi târgul de rîmători de la Steinbruch. Cu ocasiunea exposiţiunii dela Pesta, la începutul lunei lui Septemvrie 1885, visitatorii au avut ocasiunea de a studia mai de aproape întocmirile dela Steinbruch, unde erau expuşi mai bine de 50.000 de tot felul de rîmători, slabi şi graşi. Numărul acest mare arată în deajuns modelul practic al acelor întocmiri, şi totdeodată mai dovedesce şi viul comerciu, ce se face în Ungaria şi ţerile vecine cu producţiunea rîmă­­torilor. înainte de a se dechide drumurile de fer, târgul cu rîmători graşi din Serbia se făcea la Raab, care pentru cei slabi era în Oedenburg. De aici cu sutele de mii se desfăceau în ţerile Austriei, şi mai cu seamă comercianţii găsiau întinse şi rentabile pieţe în ţerile Alpilor şi în Bavaria. Prin deschiderea drumurilor de fer şi prin înfiinţarea societăţii de navigaţiunea cu va­por pe Dunăre, târgul s’a concentrat la Pesta. Dar’ fiindcă numărul rîmătorilor aduşi la târg sporia pe fiecare an, la anul 1859 comuna a fost nevoită să fixeze pentru ţinerea târgului un loc în afară din oraş şi a desemnat în acest scop localitatea Steinbruck, care e situată în vecinătatea imediată a Pestei, lângă staţiunea drumului de fer. Pentru înfiinţarea de sălaşe şi ocoale, comuna a cedat un teren de 52 jughere = 30 hectare, pe care însă comercianţii au tre­buit să-­l răscumpere de la comună şi astfel acei comercianţi au pus basa târgului de astăzi de la Steinbruck, în curând după aceea pentru în­lesnirea comercianţilor şi prentru întimpinarea multor cheltuieli şi neajunsuri, s’a constituit o puternică societate anonimă pe acţiuni. Socie­tatea luând în mâna sa afacerile târgului, tindea la ocrotirea comercianţilor străini, ca să fie scă­paţi de exploatarea celor din Pesta. Capitalul social, cu care a început să lucreze era de 500,000 fl. şi numai prin această întreprindere privată târgul de la Steinbruck a ajuns la însem­­nătatea, pe care o are astăzi. La început so­cietatea avea un teren numai de 25,000 stânjini patraţi = 9 hectare. Acest teren la 1880 s’a mai sporit cu 4000 stânjini patraţi şi acum el s’a întins şi mai mult. Pe acel teren la început s’au clădit 143 sălaşe, în cari încăpeau dela 20 pănă la 28.000 rîmători. Sălaşele nu sânt decât nisce şoproane, în podul cărora se păstrează nu­treţul şi în care încape 60,000 măji metrice de grăunţe. Şoproanele acum s’au mai lărgit, în­cât încap 100,000 măji metrice de porumb şi ordi. înaintea fiecărui şopron se află o curte spaţioasă îngrădită cu scânduri şi pavată cu cărămidji şi preserată cu nasip fin. în fiecare din aceste curţi se află câte un basin, în care rîmătorii întră de se scaldă. Asemenea se mai află în curte o fântână şi putini pentru înmuiarea nutrimentului, care consistă în uruială de porumb şi prat. Alăturea cu acestea se află o moară mînată cu abur pentru măcinarea grăunţelor, în această moară se macină pe zii dela 600 pănă la 1000 de măji metrice de porumb şi orat. Asemenea s’a clădit şi un hotel spaţios, în care trag comercianţii străini şi în apropiere s’a clădit un edificiu, în care se află biroul so­cietăţii. Terenul întreg e canalist şi o pompă miş­cată cu abur distribue apa necesară prin ocoale. Clădirile sunt din material solid şi domnesce cea mai mare curăţenie. Scopul şoproanelor şi ocoa­lelor este ca să ţină pe rîmători în stare ca la ori­ce moment să poată fi transportat la un loc mai depărtat. Serviciul sanitar-veterinar se face asemenea cu cea mai mare îngrijire. Târgul de la Steinbruch oferă crescătorului şi comerciantului cu rîmători ca să-­şi poată cu câştig desface marfa. Se aduc mici rîmători slabi şi în timpul cel mai scurt fiind îngrăşaţi se vînd cu preţurile cele mai bune pe pieţele Europei centrale. La 1 Februarie 1880, guvernul ungar din consideraţiuni de episotie a înfiinţat şi întreţine o carantină la Steinbruck. Pentru carantină sunt înfiinţate anume ocoale în care rîmătorii din România şi Sârbia îndată­ ce sosesc la rampa de descărcare sunt examinaţi de veterinarii sta­tului şi apoi sunt închişi în ocoalele numite unde fac o carantină de 6­­file. La cel mai mic semn de boală rîmătorul este scos din rîndul celorlalţi şi fiind imediat ucis carnea şi untura lui printr’o operaţiune chimică este nimicită încât nu poate fi pusă în consumaţiune. Acestea apoi imediat se trimit la fabrica de săpunărie care se află clădită lângă ocoalele carantinei. în anul 1881 din 113,072 rîmători im­portaţi din Sârbia au fost 1242 şi din 102,038 importaţi din România au fost 1616 declaraţi ca atinşi de boală şi imediat au fost daţi în primirea fabricei de săpunărie. La 1882 guvernul ungar a declarat ca­rantina de la Steinbruch ca un institut veterinar model, unde elevii veterinari după­ ce­­şi-au făcut studiile teoretice mai trebue să facă în urmă la Steinbruch şi un curs practic şi numai după aceea pot fi numiţi în funcţiuni ca veterinari. Din experienţele practice făcute la Stein­­bruch se constată că un rîmător de un an pentru a fi îngrăşat are trebuinţă de 160 mile. In acest restimp se dă ca hrană unei părechi câte 5 chi­­lograme pe a fi de uruială parte înmuiată în apă, parte uscată. Această păreche la început cântă­­resce de la 90 pănă la 100 chilogrami greutate vie şi după­ ce în curs de 160 mile sunt îngrăşaţi ajung la o greutate vie de 280 chilogrami. Rî­mători de câte doi ani trebue îngrăşaţi în 190 de­­jile mistuind în acest restimp 12 măji me­trice de uruială şi greutatea vie pe care o aveau când erau slabi de 130 pănă la 150 chilogrami ajunge după­ ce sânt graşi a se ridica pănă la 360 chilogrami, greutate vie brută. Dela 15 pănă la 25 la sută nu pot suporta îngrăşatul cu grăunţe, prin urmare trebue să fie vânduţi numai pe ju­mătate îngrăşaţi. în fiecare sălaş încap de la 250 pănă la 300 rîmători. Pentru un sălaş e socotit un teren de 250 stânjini pătraţi. Rîmătorii iarna şi vara sunt închişi în aceste sălaşe. Rîmătorii din sălaşe sunt mai cu seamă îngrăşaţi pentru a stoarce din ei untură, care în timpul îngrăşării sporesce cu 70 pănă la 75 la sută. Fiindcă un­tura de un timp încoace nu mai este căutată şi preţul ei a scădut foarte mult, car’ cererea în privinţa cărnii de rîmători s’a înmulţit, crescă­torii din Ungaria se ocupă acum mai cu seamă cu rîmători destinaţi pentru preparaţiuni de căr­nuri. Cea mai bună rasă în această privinţă este aceea dela Salonta, în Ungaria, unde pe moşia statului s’a înfiinţat de mai mult timp o pepinieră. La tîrgul din Steinbruch transacţiunile se fac după usanţele stabilite în cursul anilor. Rî­mătorul îngrăşat se vinde viu cu chilogramul după greutatea netă. Se pun pe cântar câte 8 şi 10 rîmători şi din greutatea vie se scade câte 45 de chilograme la sută, şi cumpărătorul răspunde preţul pe chilogramii nete constatate mai bene­ficiind şi de un sconto la cassă de 4%. Numărul rîmătorilor constatat în timpul din urmă în Transilvania şi Ungaria a fost 4.8 milioane representând o valoare de 75.47 mili­oane floreni. în 1884 totalul rîmătorilor de la Steinbruch a atins cifra de 528,265 representând o va­­oare de 23 milioane de floreni. Pentru 100 rîmători se cere un nutreţ de 5 măji metrice pe săptămână, prin urmare tota­lul nutreţului la 1884 s’a urcat la 955.800 măji metrice şi deci valoarea rîmătoriior împreună cu a nutreţului din acel an representă o sumă de 30.2 milioane floreni. în anul 1883 această sumă se urcă la 36.6 milioane floreni, fiindcă în acest an numărul rîmătoriior era cu 13,426 pe săptămână mai mare decât în anul 1884. Dela 1 Ianuarie pănă la 31 Decemvrie 1884 s’au importat din România şi Sârbia 99,441 rîmători la Steinbruch. Preţul chilogramului de carne în 1884 a fost dela 45 pănă la 49 cruceri, pe când în 1883 era dela 52 pănă la 57 cruceri. în anul 1884 cel mai mare număr de rî­mători în Steinbruch a fost în luna lui Maiu, când se găsiau acolo 103,981 şi cel mai mic a fost în luna lui Decemvrie fiind numai 55,118 rîmători, în sălaşe. De un timp încoace întinsul comerciu al Ungariei cu Elveţia, Germania - de - Sud şi Olanda a început să scadă într’un mod simţitor şi din această cauză se explică motivul pentru care preţul cărnii de rîmător a fost mai scăzut în anul 1884 decât cum era in anul 1863. „Voinţa Naţionala“. TRIBUNA Pag. 87 . Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“. Budapesta, 8 Februarie n. Casa deputaţilor. Desbaterea specială asupra budgetului, Mocsáry (stânga extremă), pretinde faţă cu Apponyi, Irányi şi Szilágyi mai multe libertăţi pentru naţionalităţi; dînsul spe­­rează, că budgetul anului viitor va cuprinde sume mai însămnate pentru dotaţiunea instituţiuni­lor nemaghiare de cultură. Statul ungar nu corespunde chemării sale, dacă pune temeiu singur nu­mai pe cultura maghiară. După Apponyi şi Szilágyi ia Irányi cuvântul şi declară, că Mocsáry vorbesce numai în numele seu propriu şi nu interpretează nici dec­um principiile partidului in­dependent. (Aplause). Constantinopol, 8 Februarie n. Re­­presentanții puterilor recomandă guver­nului turcesc în privința tractărilor de pace din Bucuresci a respecta absolut tractatul de Berlin, a părăsi ori­ce idee de despăgubire de răsboiu în favorul Bul­gariei. Gestiunea rumeliată ca fiind curat internă, representanții puterilor nu o ating. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păcurar.

Next