Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)

1886-01-15 / nr. 11

Nr. 11 „mite folosirea oficioasă şi a unei „limbi străine, după „legile existente“ „şi ordinaţiunea mai recentă a ministerului „de interne, privitoare la folosirea „steagu­rilor şi pajurelor străine“­­,­idegen „zászlók és czimerek“, după cum (zice ministrul), „ba tăbliţele de stradă, ca aparţine­­„toate conceptului general geografic „de „Magyarország“ („Maghiaria“,ca „stat „unitar naţional maghiar“ nu numai că „ar „retema legile existente“ — dacă „tăbliţele ar fi scrise şi în limba ro­­­mână, prelungă cea maghiară — ci ar fi de „a se urmări chiar din oficiu şi a se „pedepsi.“ Conform acestei motivațiuni a contrapro­­punetorului, d-lui Dr. Sólyom Fekete-Fe­­rencz — altcum președintele tribunalului reg. ung. din loc — limba română: a) e „străină“ în „patria Maghiarilor“? b) va tema sublimitatea ideii de „stat maghiar“, c) va tema legile existente şi în special d) ordinaţiunea ministrului de interne, nr. 62.693/1885, data 24 Noemvrie 1885, privitoare la folosirea de „steaguri şi pajure străine“ — „idegen zászlók és czimerek în consecvenţă !inscripţiunea română ar fi un „steag sau pajură străină“, prin urmare, e) tăblițele cu limba maghiară-română ar fi să fie, după „legile existente“ (fennálló törvények értelmében) un ce de „pedep­sit“ și ar fi a se „urmări din oficiu“ („hivatalból üldözendő törvénytelenség lenne“, ipsissima verbal). Pe baza acestor motive, respingerea propunerii legale a lui August A. Nicoară, este o intenţionată călcare a legii exis­tente, art. de lege XLIV din 1868 şi a statutului comunal existent, deoare­ce limba română în opidul Deva e limbă oficioasă de jure şi de facto, limbă pro­tocolară, ca şi cea maghiară, iare tăbliţele sunt în serviciul publicului mare din comună, comitat, (judeţ) şi ţeară, care în ma­­joritatea sa de loc nu cunoasce limba maghiară şi întrebuinţează mai cu seamă limba convenţională a popoa­relor din ţeară, limba română. La folosirea acestei limbi şi la respec­tarea ei din partea oficiului opican persistăm în înţelesul­­-lui 46 din statute şi a legii amintite, în marele interes al ţerii de a fi egal îndreptăţiţi şi îmbrăţişaţi toţi fiii patriei, carea nu cunoasce, după „legi existente“ de „limbă străină“ limba ro­mână. După­ ce fuse cond­usul representanţei co­munale afirmă, că „legile existente“ nu iartă folosirea limbei române, fără a le fi şi numit în special, în numele le­galităţii pretindem — „a törvényesség nevében illő tisztelettel követeljük“ — cu onoarea cuvenită, să ni se demostre, că după cari „legi existente“ ad­a) limba română e „străină“ în patrie, ca cea chineză sau zulucafră, bunăoară ? ad b) după care „lege existentă“ se vatămă sublimitatea ideii de „stat maghiar numai al Maghiarilor“, dacă s’ar folosi, pre­­lânga cea maghiară şi limba română, d­i­n oficiu? ad c) cari „legi existente“ sau ordin naţiuni, în spiritul cutărei legi, opresc egala îndreptăţire în oficiu; even­tual să ni se spună, cumcă art. de lege XLIV, din 1868, care staveresce şi impune până l­a u­n gr­ad e­g­ala în­d­r­e­p­­tăţire a naţionalităţilor, cumcă această lege constituţională şi statutul co­munal, aci în original unguresc alăturat, există sau ba?! Când, după care lege sau ordinaţiune ele sunt abrogate sau schimbate? aci d) mai e stat de drept pe sub soare, sau baremi în Europa, unde, în loc de nisce tăbliţe cu inscripţiunea stradelor, spre orientarea publicului din oraş şi ţeară — tipărite adu în limba română, maghiară şi germană — s’ar folosi steaguri sau pajure de ale statului — r­espectiv şi respective acele tăbliţe­­ ar fi considerate de atari de vre-un păzitor de legi şi executor de „legi existente“, după­ cum ar face-o dl contra­­proprnetor Dr. Francisc Sólyom-Fekete,­­ şeful justiţiei, ţerii în centrul unui­­­apid cu consiliu regulat, ca Deva, şi , preste un comitat de aproape 300.000 Români, 93°/0 din poporaţiunea în­treagă? August A. Nicoară n’a propus şi minori­tatea representanţei n’a pretins, decât servirea şi orientarea publicului mare şi n’a propus în locul tăblițelor steagurile „Ro­mâniei“, „Rusiei“ sau „Chinei“, ba nici pajurele acestora, pentru­ ca ele să poată fi după lege oprite, ca întru adevăr străine patriei; ba nici nu voim, ca în locul „stradei Sécuilor“ se se pingâlească un biet de Sécuiu, în „Şvabi“ un Şvab, în „Greci“ un Grec, în „Veneția“ un Vene­ţi­an, în „ţiganime“ un Ţigan în „magyar utcza“ un Maghiar cu pinteni, car’ în „strada Românilor“ vre-un Daco- Român, sau vre-un biet opincar român, pentru­ ca să întrupăm geniala motivațiune a contraproprnetorului şi să ne facem de râs, după legi şi „ordinațiuni existente“. Propunătorul August N. Nicoară şi minoritatea a voit însă, ca încălcarea legii să nu devină us și lege, jignind limba poporațiunii române într’un comitat cu 93°/0 Români, fără folos, ba în dauna unei minorități maghiare de 6°/0; ad e­­sea ni se n­u­m­e­a­s­c­ă special legea sau ordinaţiunea, care a ordonează ur­­mărirea şi prigonirea limbei române, când aceea se folosesce din oficiu. Cum de in­scripţiunea română şi maghiară, (cu pajura comitatului de-asupra) „magistratura op­id­ană“, făcută şi aninată din oficiu, în eră constituţională, la 1863, cum de acea tablă a magistratului nostru nu e urmărită din oficiu şi în special de dl contraproprnetor, alt­cum şeful justiţiei locale? Având în vedere egala îndreptăţire a limbei române şi expresa folosire a aceleia chiar din oficiu, în înţelesul §-lui 46 din statutul comu­nal aci alăturat .­., care ordonă, ca „Egyéb­iránt az 1868. XLIV. t. ez. határozmányai irány­adók“, va se­­jică egala îndreptăţire a naţiona­­lităţi­lor. Având în vedere, cum că cond­usul repre­sentanţei comunale s’a adus numai la moti­vele şi afirmaţiunea dl­ui Dr. Francisc Só­lyom-Fekete, cumcă limba română ar fi contra legii, pe când în realitate le­gile ordonă egala îndreptăţire. Având în vedere, cumcă cond­usul repre­­presentanţei comunale nimicesce legea „exis­tentă“ şi statutul comunal în vigoare, fără lasă de drept, ear’ această încălcare subminează respectul, ce trebue să­’l avem, ca cetăţeni patrioţi faţă cu legile statului, ear’ nerespectarea legilor ar putea deveni un cult mai general, dacă ea ar fi aprobată de autorităţile pu­blice,­­ în numele legii, ne rugăm şi cerem cu stăruinţă, ca: 1. tăblițele pentru arătarea strade­lor să fie în limbile oficioase ale comunei, conform §-lui 46 din statutul comunei; 2. care față cu încălcarea expresă a art. de lege XLIV. din 1868, cassându-se cond­usul referitor, ca antilegal, re­­presentanța comunală și primăria să fie categoric îndrumate a res­pecta legile statului, cari, execu­tate co n s cien țios, asigură statul şi buna înţelegere între civi, tesaul scump mai pre sus de toate. 3. în fine cerem, care soluţiunea să fie şi în limba română, eventual a ni se numi legea, conform căreia totdeauna se calcă art. de lege XLIV, din 1868 şi sta­tutul comunal, încât resoluţiunile ni se dau numai în limba maghiară de un timp. August A. Nicoară m. p., r epresen tant comunal. G. Nicoară m. p., repres. com. şi paroch român. Petru Merina m. p., repres. com., cărd­unar rom. serie. Paguba se evaluează la vre-o 12 mii floreni, iar’ fânul ars e de vre-o cinci mii toane. în momentul acesta focul e aproape stîns, dar’ un fum înădușitor se ridica din clădirea arsă și distrusă. Pănă acum s’au găsit 12 cadavre. ■* Schimbarea ministerului României. Mi­nistrul de răsboiu român Fălcoianu a demi­sionat. Porfoliul îl va primi în mod interimar ministrul-president Brătianu. — Cronică. Conferenţa vamală austro-ungară, care s’a întrunit în Viena cu scopul de a stabili in­strucţiunile privitoare la negocierile pentru con­­venţiunea comercială cu România, a ţinut până acum cinci şedinţe. După cum scrie „Die Presse“, în aceste cinci şedinţe nu s’a tractat încă nici despre posiţiunile de tarif, ceea­ ce o dovadă despre temeinicia, cu care se ocupă con­ferenţa vamală de această afacere. Consultările conferenţei vor ţine deci încă şi în săptămâna aceasta, deoare­ce trebue să se iee în conside­rare încă și cestiunea căilor ferate, legarea unei convențiuni de circulațiunea vapoarelor, cestiunea importului de vite, etc. * Negocierile de transacție. Miniştrii Tisza, Szapáry şi Széchenyi vor merge pe 2 Fe­bruarie la Viena pentru finalizarea negocie­­rilor de transacţie. Deoare­ce scrie „Pester Lloyd“ consultările asupra punctelor diferenţiale în cestiunea băncii vor urma abia în decursul acelei conferenţe, consiliul general al băncii austro-ungar abia va pute face ceva propuneri meritorii în adunarea generală ce se va ţine la 3 Februarie.* 1 Dr. Demetriu Răcuciu, unul dintre cei mai zeloşi anteluptători ai naţiunii române şi ai bisericii gr.-or., a reposat la 24 a­­. e. n. aici în Sibiiu. Dr. Răcuciu a pătimit aproape cinci ani şi moartea­­l-a scăpat de grelele chinuri, ce avea să le sufere. înmormântarea mult regreta­tului s’a întâmplat a­ fi după ameadi la 3 oare, asistând la aceea tot publicul român din Sibiiu, şi alţi mulţi cunoscuţi şi amici ai defunctului din Sibiiu şi din giur. Fie-’i ţerîna uşoară! * Foc în Lem­berg. Se scrie din Lemberg, că a isbucnit un foc foarte mare în nouele ma­gazii destinate cu deposite de fân pentru armată. Dirigentul depositului avea obiceiul de a permite să înopteze în magazii diferiţi individi săraci; focul probabil fu causat din vre-o neglijenţă, şi se în­tinse cu o repeziciune extremă, toată clădirea şi împreună cu ea şi tot fânul sunt în flăcări, vre­o 48 persoane au putut scăpa din magazie. Pom­pierii au lucrat o zi întreagă până au isbutit a localiza focul, două cadavre de oameni, carboni­­sate şi complet desfigurate au fost extrase pănă acum. Nu se scie numărul acelora, cari au avut nefericirea a fi arşi de vii. Jalea e mare prin oraş; aceşti muncitori lasă familii grele şi cu copii numeroşi în urma lor în cea mai completă mi­c­ofiţeri în Bulgaria. La 4 st. v. i. c., scrie „Epoca“, au trecut prin Bucuresci 5 mili­tari ruşi ducându-se în Bulgaria ca să se anga­­jeze. Ieri au mai trecut încă alţi 11. * Tratamentul dlui Pasteur. Se anunţă din New-York, că patru copii, cari au fost cău­taţi de doctorul Pasteur, în vedere de a se pre­veni turbarea, s’au întors acasă în deplină să­nătate.* înmormântată de vie. „Gazetta Ger­maniei de Nord“ reproduce un fapt dintre cele mai mişcătoare, publicat de un Z­ar din Tilsitt. Intr’o localitate din apropierea acestui oraş, ho­­tărînduse să se mărească cimitirul, se procedă la ridicarea morţilor, cari se aflau în mormintele de lângâ zidul ce trebuia dat jos. în Zi­la în care trebuia să se facă această operaţiune, fami­liile înmormântaţilor se adunară la cimitir. Un spectacol îngrozitor se înfăţişă privirii tuturor, când se deschise sicriul unei june fete de 18 ani, care fusese înmormântată de curând. Ne­norocita se afla cu faţa în jos. Îşi smulsese părul şi-­şi scoasese unghiile de la degete. Lin­ţoliul, în care se afla, era sfâşiat. Faţa îi era toată sgâriată. După raportul medicilor, această nenoro­cită fusese înmormântată de vie. * Grevă de lucrători în America. Din Newyork se scrie, că în Pittsburg (Pensylvania) lucrătorii de mine, mai toţi Ungurii, au făcut grevă cu scopul de a dobândi o urcare a plă­ţilor. S’au întâmplat tulburări, încât a trebuit recultată miliţia. Lucrătorii s’au opus solda­ţilor şi s’a născut o bătaiă formală. Un lucrător a fost omorît, car’ alţi cinci au fost greu răniţi. Căpeteniile revoltanţilor au fost arestaţi. I R I B U N A * Timpul în România. „Românul“ scrie: Scrrile ce primim din diferite puncte ale ţerii nu sunt de natură a îmbucura pe agricultorii noştri. Pretutindeni topirea zăpezii este regretată, cu atât mai mult, cu cât semenaturile au rămas mai în apă, căci zăp­ada topindu-se fără vreme, a inundat întregi câmpii. Prin vecinătățile râurilor și chiar păraelor sute de pogoane, cele mai multe ale țeranilor sunt în apă. Dacă va da îngheț, fără zăpadă, cel puțin jumătate din semănaturi sunt considerate ca cu desăvîrşire perdute. * O disposiţiune salutară. Se zice­ că ministrul român de interne a dispus, ca în Z­i­lele de Duminecă şi sărbători stabilimentele de cârciume de prin comunele rurale să fie în­chise în timpul când se slujesce sânta liturgie, car’ primarii comunelor, însoţiţi de toţi funcţio­narii primăriei, de învăţător cu elevii şi ele­vele sale, se asiste la serviciul divin. * „Pluguşorul“. Profesorul de musică al seminarului central din Bucuresci, dl S. M­i­h­ă­i­­­leanu —scrie „Doina“, — a făcut o frumoasă sur­­prisă colegilor sei şi iubitorilor de musică. O grupă de vre­o 30 seminarişti le-a intonat în cor pluguşorul, în ajunul anului nou. Mu­­sica acestei colinde este arangiată de dl Mihăi­­leanu. Partea ântâia consistă dintr’un cor foarte vesel, partea doua este un recitativ declamat de o frumoasă voce de bariton şi acompaniată de mai multe voci de bas; finalul fiecărei strofe­­aparţine corului. Biciul este înlocuit prin ples­nitul palmelor, care este făcut cu o mare exac­titate. Surprisa dlui Mihăileanu a fost foarte plăcută.* Representaţiune în favorul Elenei Teo­dorilli. La representaţiunea dată în bene­­­ficiul artistei Elena Teodorini la Teatrul „El Liceo“ din Barcelona, entusiasmul publicului a ajuns la culme. Scena era încărcată de coroane. Curgeau brăţările pe scenă; damele din legi strigau cu sgomot pe artistă. La mergerea acasă ’i­ s’au făcut ovaţiuni preste ovaţiuni. Varietăţi. (Impresiunile spânzuratului.) Un membru dintr’un club de sinucidere, care a încercat să se spânzure în presenţa multor amici, a scris cătră „Pall Mall Gazette“ următoarele rînduri: „Se procurase o funie tare, ce fă legată de bârna coperişului unui şopron. Eu am tras da funie spre a mă asigura, că nu se va rupe. Apoi am pus să­’mi lege ochii şi m’am urcat pe un scaun. Mărturisesc, că în acel moment am avut slăbi­ciunea de a îngălbini şi a tremura. Dar’ îndată îmi redobândii presenţa de spirit. Vîrîi capul prin ochiul funiei şi dedui semnalul. Simţii când ’mi­ se luă scaunul de sub picioare. O smînci­­tură tare şi simţii o durere violentă la gât. Acum vine partea cea mai ciudată a păţa­niei. Perdusem cunoscinţa. ’Mi­ se părea, că am trecut într’o altă lume, mai frumoasă de cum îşi poate închipui vre’un poet. Par’că înotam într’o mare de unt de lemn. Era un deliciu. îno­tând uşor în acea mare curgătoare, zării în de­părtare o insulă verde încântătoare. Doriam se Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“. (De ieri.) Budapesta, 25 Ianuarie n. Casa magnaților. Contele Iuliu Andrássy interpelează in privinţa Rumeliei-de-Ost şi întreabă dacă e adevărat, că între Poartă şi între principele Bulgariei se urmează negociări, ca cestiunea bulgaro-rumeliotă să se resolve pe basa uniunii personale, şi dacă aceasta e adevărat, ce punct de privire a avut şi va avă guvernul comun faţă cu soluţia pe basa amintită? Inter­­pelantul motivează pe larg interpelaţia sa, relevând că după­ ce la restabilirea statului quo ante în Rumelia-de-Ost nu se mai poate cugeta, ar trebui să se caute o so­­luţie ine­aptă spre crearea de stări dura­bile. Ţinta aceasta însă nu s’ar ajunge cu stabilirea uniunii personale, deoare­ce aceasta mai curând sau mai târziu ar duce neapărat la revoluţiune. Nu pentru a crea guvernului perplexităţi face interpelaţia aceasta, dînsul vrea numai să prevină eventualităţii de a trebui post festum să facă critica faptei complinite. Ministrul­­president Tisza a răspuns, că ar fi lucru firesc cum că în stadiul actual al afacerii s’au ivit diferite proiecte. Ar trebui in­­suit, ca în înţelegere cu puterile să se rea­­lizeze o astfel de soluţiune precum ea e preste tot acolo cu putinţă. Deoare­ce puterile europene tocmai discută cestiunea, ministrul nu s’ar pută acum exprima dela locul lui. Interpelantul şi casa iau răspunsul spre sciinţă. Canija-mare, 25 Ianuarie n. Ieri s’a întâmplat o ciocnire între trei trenuri. O persoană ucisă, trei rănite. (De adi.) Cluj, 26 Ianuarie n. Advocatul Paul Bodor lăsând în urmă pasive în suma de 140.000 fi., a fugit. Atena, 26 Ianuarie n. Delyanis a conferit cu regele, care a declarat că împărtăşesce opiniunile naţiunii, că ţinuta sa o va conforma celeia a guvernului, de- *­oare­ce şi el e Elen. S’au ţinut meetinguri număroase în contra notei colective a pu­terilor europene, provocându-­l pe D­e­­lyanis a se întrepune pentru causa na­ţiunii. Londra, 26 Ianuarie­­. Guvernul a comunicat casei de jos răspunsul Greciei la nota colectivă a puterilor. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil • Cornel Pop Păcurar. I'atr. 43 ajung la ea. înotam cu plăcere într’acolo. Marea își schimba necontenit coloarea; odată era aurie, ca luminată de soare; apoi deveni roșie ca sân­gele, dar’ fără să inspire groază. Am vezut toate colorile curcubeului, dar’ mai mult galbin și roșu. Mă apropiam de insulă. Deodată să­riră din pământ mai multe persoane curios trans­figurate, care­­mi­ se păreau cunoscute. Ajunsei pe uscat. Se auzi un cor minunat de voci ome­­nesci şi de păseri. închisei ochii de plăcere. Zăceam întins pe ţerm, ca un copil în leagăn şi păream a fi cam obosit, în fine deschisei ochii. Totul dispăru: armonia divină amuţi. Feţele mă priveau cu­rioase, dar’ observai, că erau din asociaţia noastră. Durerea ce simţiam în spate era mare. Aveam acum cunoscinţa deplină. Din fericire amicii tăiaseră funia la timp. Eram încă slab, prea slab, încât se pot satisface curiositatea ami­cilor. Când fui în stare a vorbi, le povestii încerci­rile mele. Deși am descris toate plăce­rile simțite, nici unul nu primi să încerce expe­rimentul meu. Toți 7'8era, că m’am purtat ca un erou, dar’ nimeni nu voi să mă imiteze. Diceau că eram galbin ca un cadavru“. (Joc de şah­.) în America se joacă acum între Steinitz şi Zuckertort lupta pentru şam­pionatul lumii în măiestria sachului, pentru un premiu de 4000 dolari. Judele arbitru este Mr. Charles Buck din New Orleans, care este şi de­­positorul banilor. Victorios va fi acela, care va câştiga 10 pârtii în şir, cele remise fiind excluse. De va câştiga fiecare 9 pârtii, se consideră lupta remis, şi se începe din nou. După­ ce unul din doi va câştiga 4 pârtii în şir, se continuă jocul în St.­Louis şi după­ ce învingătorul din New Orleans va mai câștiga trei pârtii în șir, jocul se va termina în acest oraș.

Next