Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)
1886-01-15 / nr. 11
Nr. 11 „mite folosirea oficioasă şi a unei „limbi străine, după „legile existente“ „şi ordinaţiunea mai recentă a ministerului „de interne, privitoare la folosirea „steagurilor şi pajurelor străine“,idegen „zászlók és czimerek“, după cum (zice ministrul), „ba tăbliţele de stradă, ca aparţine„toate conceptului general geografic „de „Magyarország“ („Maghiaria“,ca „stat „unitar naţional maghiar“ nu numai că „ar „retema legile existente“ — dacă „tăbliţele ar fi scrise şi în limba română, prelungă cea maghiară — ci ar fi de „a se urmări chiar din oficiu şi a se „pedepsi.“ Conform acestei motivațiuni a contrapropunetorului, d-lui Dr. Sólyom Fekete-Ferencz — altcum președintele tribunalului reg. ung. din loc — limba română: a) e „străină“ în „patria Maghiarilor“? b) va tema sublimitatea ideii de „stat maghiar“, c) va tema legile existente şi în special d) ordinaţiunea ministrului de interne, nr. 62.693/1885, data 24 Noemvrie 1885, privitoare la folosirea de „steaguri şi pajure străine“ — „idegen zászlók és czimerek în consecvenţă !inscripţiunea română ar fi un „steag sau pajură străină“, prin urmare, e) tăblițele cu limba maghiară-română ar fi să fie, după „legile existente“ (fennálló törvények értelmében) un ce de „pedepsit“ și ar fi a se „urmări din oficiu“ („hivatalból üldözendő törvénytelenség lenne“, ipsissima verbal). Pe baza acestor motive, respingerea propunerii legale a lui August A. Nicoară, este o intenţionată călcare a legii existente, art. de lege XLIV din 1868 şi a statutului comunal existent, deoarece limba română în opidul Deva e limbă oficioasă de jure şi de facto, limbă protocolară, ca şi cea maghiară, iare tăbliţele sunt în serviciul publicului mare din comună, comitat, (judeţ) şi ţeară, care în majoritatea sa de loc nu cunoasce limba maghiară şi întrebuinţează mai cu seamă limba convenţională a popoarelor din ţeară, limba română. La folosirea acestei limbi şi la respectarea ei din partea oficiului opican persistăm în înţelesul-lui 46 din statute şi a legii amintite, în marele interes al ţerii de a fi egal îndreptăţiţi şi îmbrăţişaţi toţi fiii patriei, carea nu cunoasce, după „legi existente“ de „limbă străină“ limba română. După ce fuse condusul representanţei comunale afirmă, că „legile existente“ nu iartă folosirea limbei române, fără a le fi şi numit în special, în numele legalităţii pretindem — „a törvényesség nevében illő tisztelettel követeljük“ — cu onoarea cuvenită, să ni se demostre, că după cari „legi existente“ ada) limba română e „străină“ în patrie, ca cea chineză sau zulucafră, bunăoară ? ad b) după care „lege existentă“ se vatămă sublimitatea ideii de „stat maghiar numai al Maghiarilor“, dacă s’ar folosi, prelânga cea maghiară şi limba română, din oficiu? ad c) cari „legi existente“ sau ordin naţiuni, în spiritul cutărei legi, opresc egala îndreptăţire în oficiu; eventual să ni se spună, cumcă art. de lege XLIV, din 1868, care staveresce şi impune până la un grad egala îndreptăţire a naţionalităţilor, cumcă această lege constituţională şi statutul comunal, aci în original unguresc alăturat, există sau ba?! Când, după care lege sau ordinaţiune ele sunt abrogate sau schimbate? aci d) mai e stat de drept pe sub soare, sau baremi în Europa, unde, în loc de nisce tăbliţe cu inscripţiunea stradelor, spre orientarea publicului din oraş şi ţeară — tipărite adu în limba română, maghiară şi germană — s’ar folosi steaguri sau pajure de ale statului — respectiv şi respective acele tăbliţe ar fi considerate de atari de vre-un păzitor de legi şi executor de „legi existente“, după cum ar face-o dl contraproprnetor Dr. Francisc Sólyom-Fekete, şeful justiţiei, ţerii în centrul unuiapid cu consiliu regulat, ca Deva, şi , preste un comitat de aproape 300.000 Români, 93°/0 din poporaţiunea întreagă? August A. Nicoară n’a propus şi minoritatea representanţei n’a pretins, decât servirea şi orientarea publicului mare şi n’a propus în locul tăblițelor steagurile „României“, „Rusiei“ sau „Chinei“, ba nici pajurele acestora, pentru ca ele să poată fi după lege oprite, ca întru adevăr străine patriei; ba nici nu voim, ca în locul „stradei Sécuilor“ se se pingâlească un biet de Sécuiu, în „Şvabi“ un Şvab, în „Greci“ un Grec, în „Veneția“ un Veneţian, în „ţiganime“ un Ţigan în „magyar utcza“ un Maghiar cu pinteni, car’ în „strada Românilor“ vre-un Daco- Român, sau vre-un biet opincar român, pentru ca să întrupăm geniala motivațiune a contraproprnetorului şi să ne facem de râs, după legi şi „ordinațiuni existente“. Propunătorul August N. Nicoară şi minoritatea a voit însă, ca încălcarea legii să nu devină us și lege, jignind limba poporațiunii române într’un comitat cu 93°/0 Români, fără folos, ba în dauna unei minorități maghiare de 6°/0; ad esea ni se numească special legea sau ordinaţiunea, care a ordonează urmărirea şi prigonirea limbei române, când aceea se folosesce din oficiu. Cum de inscripţiunea română şi maghiară, (cu pajura comitatului de-asupra) „magistratura opidană“, făcută şi aninată din oficiu, în eră constituţională, la 1863, cum de acea tablă a magistratului nostru nu e urmărită din oficiu şi în special de dl contraproprnetor, altcum şeful justiţiei locale? Având în vedere egala îndreptăţire a limbei române şi expresa folosire a aceleia chiar din oficiu, în înţelesul §-lui 46 din statutul comunal aci alăturat .., care ordonă, ca „Egyébiránt az 1868. XLIV. t. ez. határozmányai irányadók“, va sejică egala îndreptăţire a naţionalităţilor. Având în vedere, cum că condusul representanţei comunale s’a adus numai la motivele şi afirmaţiunea dlui Dr. Francisc Sólyom-Fekete, cumcă limba română ar fi contra legii, pe când în realitate legile ordonă egala îndreptăţire. Având în vedere, cumcă condusul reprepresentanţei comunale nimicesce legea „existentă“ şi statutul comunal în vigoare, fără lasă de drept, ear’ această încălcare subminează respectul, ce trebue să’l avem, ca cetăţeni patrioţi faţă cu legile statului, ear’ nerespectarea legilor ar putea deveni un cult mai general, dacă ea ar fi aprobată de autorităţile publice, în numele legii, ne rugăm şi cerem cu stăruinţă, ca: 1. tăblițele pentru arătarea stradelor să fie în limbile oficioase ale comunei, conform §-lui 46 din statutul comunei; 2. care față cu încălcarea expresă a art. de lege XLIV. din 1868, cassându-se condusul referitor, ca antilegal, representanța comunală și primăria să fie categoric îndrumate a respecta legile statului, cari, executate co n s cien țios, asigură statul şi buna înţelegere între civi, tesaul scump mai pre sus de toate. 3. în fine cerem, care soluţiunea să fie şi în limba română, eventual a ni se numi legea, conform căreia totdeauna se calcă art. de lege XLIV, din 1868 şi statutul comunal, încât resoluţiunile ni se dau numai în limba maghiară de un timp. August A. Nicoară m. p., r epresen tant comunal. G. Nicoară m. p., repres. com. şi paroch român. Petru Merina m. p., repres. com., cărdunar rom. serie. Paguba se evaluează la vre-o 12 mii floreni, iar’ fânul ars e de vre-o cinci mii toane. în momentul acesta focul e aproape stîns, dar’ un fum înădușitor se ridica din clădirea arsă și distrusă. Pănă acum s’au găsit 12 cadavre. ■* Schimbarea ministerului României. Ministrul de răsboiu român Fălcoianu a demisionat. Porfoliul îl va primi în mod interimar ministrul-president Brătianu. — Cronică. Conferenţa vamală austro-ungară, care s’a întrunit în Viena cu scopul de a stabili instrucţiunile privitoare la negocierile pentru convenţiunea comercială cu România, a ţinut până acum cinci şedinţe. După cum scrie „Die Presse“, în aceste cinci şedinţe nu s’a tractat încă nici despre posiţiunile de tarif, ceea ce o dovadă despre temeinicia, cu care se ocupă conferenţa vamală de această afacere. Consultările conferenţei vor ţine deci încă şi în săptămâna aceasta, deoarece trebue să se iee în considerare încă și cestiunea căilor ferate, legarea unei convențiuni de circulațiunea vapoarelor, cestiunea importului de vite, etc. * Negocierile de transacție. Miniştrii Tisza, Szapáry şi Széchenyi vor merge pe 2 Februarie la Viena pentru finalizarea negocierilor de transacţie. Deoarece scrie „Pester Lloyd“ consultările asupra punctelor diferenţiale în cestiunea băncii vor urma abia în decursul acelei conferenţe, consiliul general al băncii austro-ungar abia va pute face ceva propuneri meritorii în adunarea generală ce se va ţine la 3 Februarie.* 1 Dr. Demetriu Răcuciu, unul dintre cei mai zeloşi anteluptători ai naţiunii române şi ai bisericii gr.-or., a reposat la 24 a. e. n. aici în Sibiiu. Dr. Răcuciu a pătimit aproape cinci ani şi moarteal-a scăpat de grelele chinuri, ce avea să le sufere. înmormântarea mult regretatului s’a întâmplat a fi după ameadi la 3 oare, asistând la aceea tot publicul român din Sibiiu, şi alţi mulţi cunoscuţi şi amici ai defunctului din Sibiiu şi din giur. Fie-’i ţerîna uşoară! * Foc în Lemberg. Se scrie din Lemberg, că a isbucnit un foc foarte mare în nouele magazii destinate cu deposite de fân pentru armată. Dirigentul depositului avea obiceiul de a permite să înopteze în magazii diferiţi individi săraci; focul probabil fu causat din vre-o neglijenţă, şi se întinse cu o repeziciune extremă, toată clădirea şi împreună cu ea şi tot fânul sunt în flăcări, vreo 48 persoane au putut scăpa din magazie. Pompierii au lucrat o zi întreagă până au isbutit a localiza focul, două cadavre de oameni, carbonisate şi complet desfigurate au fost extrase pănă acum. Nu se scie numărul acelora, cari au avut nefericirea a fi arşi de vii. Jalea e mare prin oraş; aceşti muncitori lasă familii grele şi cu copii numeroşi în urma lor în cea mai completă micofiţeri în Bulgaria. La 4 st. v. i. c., scrie „Epoca“, au trecut prin Bucuresci 5 militari ruşi ducându-se în Bulgaria ca să se angajeze. Ieri au mai trecut încă alţi 11. * Tratamentul dlui Pasteur. Se anunţă din New-York, că patru copii, cari au fost căutaţi de doctorul Pasteur, în vedere de a se preveni turbarea, s’au întors acasă în deplină sănătate.* înmormântată de vie. „Gazetta Germaniei de Nord“ reproduce un fapt dintre cele mai mişcătoare, publicat de un Zar din Tilsitt. Intr’o localitate din apropierea acestui oraş, hotărînduse să se mărească cimitirul, se procedă la ridicarea morţilor, cari se aflau în mormintele de lângâ zidul ce trebuia dat jos. în Zila în care trebuia să se facă această operaţiune, familiile înmormântaţilor se adunară la cimitir. Un spectacol îngrozitor se înfăţişă privirii tuturor, când se deschise sicriul unei june fete de 18 ani, care fusese înmormântată de curând. Nenorocita se afla cu faţa în jos. Îşi smulsese părul şi-şi scoasese unghiile de la degete. Linţoliul, în care se afla, era sfâşiat. Faţa îi era toată sgâriată. După raportul medicilor, această nenorocită fusese înmormântată de vie. * Grevă de lucrători în America. Din Newyork se scrie, că în Pittsburg (Pensylvania) lucrătorii de mine, mai toţi Ungurii, au făcut grevă cu scopul de a dobândi o urcare a plăţilor. S’au întâmplat tulburări, încât a trebuit recultată miliţia. Lucrătorii s’au opus soldaţilor şi s’a născut o bătaiă formală. Un lucrător a fost omorît, car’ alţi cinci au fost greu răniţi. Căpeteniile revoltanţilor au fost arestaţi. I R I B U N A * Timpul în România. „Românul“ scrie: Scrrile ce primim din diferite puncte ale ţerii nu sunt de natură a îmbucura pe agricultorii noştri. Pretutindeni topirea zăpezii este regretată, cu atât mai mult, cu cât semenaturile au rămas mai în apă, căci zăpada topindu-se fără vreme, a inundat întregi câmpii. Prin vecinătățile râurilor și chiar păraelor sute de pogoane, cele mai multe ale țeranilor sunt în apă. Dacă va da îngheț, fără zăpadă, cel puțin jumătate din semănaturi sunt considerate ca cu desăvîrşire perdute. * O disposiţiune salutară. Se zice că ministrul român de interne a dispus, ca în Zilele de Duminecă şi sărbători stabilimentele de cârciume de prin comunele rurale să fie închise în timpul când se slujesce sânta liturgie, car’ primarii comunelor, însoţiţi de toţi funcţionarii primăriei, de învăţător cu elevii şi elevele sale, se asiste la serviciul divin. * „Pluguşorul“. Profesorul de musică al seminarului central din Bucuresci, dl S. Mihăileanu —scrie „Doina“, — a făcut o frumoasă surprisă colegilor sei şi iubitorilor de musică. O grupă de vreo 30 seminarişti le-a intonat în cor pluguşorul, în ajunul anului nou. Musica acestei colinde este arangiată de dl Mihăileanu. Partea ântâia consistă dintr’un cor foarte vesel, partea doua este un recitativ declamat de o frumoasă voce de bariton şi acompaniată de mai multe voci de bas; finalul fiecărei strofeaparţine corului. Biciul este înlocuit prin plesnitul palmelor, care este făcut cu o mare exactitate. Surprisa dlui Mihăileanu a fost foarte plăcută.* Representaţiune în favorul Elenei Teodorilli. La representaţiunea dată în beneficiul artistei Elena Teodorini la Teatrul „El Liceo“ din Barcelona, entusiasmul publicului a ajuns la culme. Scena era încărcată de coroane. Curgeau brăţările pe scenă; damele din legi strigau cu sgomot pe artistă. La mergerea acasă ’i s’au făcut ovaţiuni preste ovaţiuni. Varietăţi. (Impresiunile spânzuratului.) Un membru dintr’un club de sinucidere, care a încercat să se spânzure în presenţa multor amici, a scris cătră „Pall Mall Gazette“ următoarele rînduri: „Se procurase o funie tare, ce fă legată de bârna coperişului unui şopron. Eu am tras da funie spre a mă asigura, că nu se va rupe. Apoi am pus să’mi lege ochii şi m’am urcat pe un scaun. Mărturisesc, că în acel moment am avut slăbiciunea de a îngălbini şi a tremura. Dar’ îndată îmi redobândii presenţa de spirit. Vîrîi capul prin ochiul funiei şi dedui semnalul. Simţii când ’mi se luă scaunul de sub picioare. O smîncitură tare şi simţii o durere violentă la gât. Acum vine partea cea mai ciudată a păţaniei. Perdusem cunoscinţa. ’Mi se părea, că am trecut într’o altă lume, mai frumoasă de cum îşi poate închipui vre’un poet. Par’că înotam într’o mare de unt de lemn. Era un deliciu. înotând uşor în acea mare curgătoare, zării în depărtare o insulă verde încântătoare. Doriam se Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“. (De ieri.) Budapesta, 25 Ianuarie n. Casa magnaților. Contele Iuliu Andrássy interpelează in privinţa Rumeliei-de-Ost şi întreabă dacă e adevărat, că între Poartă şi între principele Bulgariei se urmează negociări, ca cestiunea bulgaro-rumeliotă să se resolve pe basa uniunii personale, şi dacă aceasta e adevărat, ce punct de privire a avut şi va avă guvernul comun faţă cu soluţia pe basa amintită? Interpelantul motivează pe larg interpelaţia sa, relevând că după ce la restabilirea statului quo ante în Rumelia-de-Ost nu se mai poate cugeta, ar trebui să se caute o soluţie ineaptă spre crearea de stări durabile. Ţinta aceasta însă nu s’ar ajunge cu stabilirea uniunii personale, deoarece aceasta mai curând sau mai târziu ar duce neapărat la revoluţiune. Nu pentru a crea guvernului perplexităţi face interpelaţia aceasta, dînsul vrea numai să prevină eventualităţii de a trebui post festum să facă critica faptei complinite. Ministrulpresident Tisza a răspuns, că ar fi lucru firesc cum că în stadiul actual al afacerii s’au ivit diferite proiecte. Ar trebui insuit, ca în înţelegere cu puterile să se realizeze o astfel de soluţiune precum ea e preste tot acolo cu putinţă. Deoarece puterile europene tocmai discută cestiunea, ministrul nu s’ar pută acum exprima dela locul lui. Interpelantul şi casa iau răspunsul spre sciinţă. Canija-mare, 25 Ianuarie n. Ieri s’a întâmplat o ciocnire între trei trenuri. O persoană ucisă, trei rănite. (De adi.) Cluj, 26 Ianuarie n. Advocatul Paul Bodor lăsând în urmă pasive în suma de 140.000 fi., a fugit. Atena, 26 Ianuarie n. Delyanis a conferit cu regele, care a declarat că împărtăşesce opiniunile naţiunii, că ţinuta sa o va conforma celeia a guvernului, de- *oarece şi el e Elen. S’au ţinut meetinguri număroase în contra notei colective a puterilor europene, provocându-l pe Delyanis a se întrepune pentru causa naţiunii. Londra, 26 Ianuarie. Guvernul a comunicat casei de jos răspunsul Greciei la nota colectivă a puterilor. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil • Cornel Pop Păcurar. I'atr. 43 ajung la ea. înotam cu plăcere într’acolo. Marea își schimba necontenit coloarea; odată era aurie, ca luminată de soare; apoi deveni roșie ca sângele, dar’ fără să inspire groază. Am vezut toate colorile curcubeului, dar’ mai mult galbin și roșu. Mă apropiam de insulă. Deodată săriră din pământ mai multe persoane curios transfigurate, caremi se păreau cunoscute. Ajunsei pe uscat. Se auzi un cor minunat de voci omenesci şi de păseri. închisei ochii de plăcere. Zăceam întins pe ţerm, ca un copil în leagăn şi păream a fi cam obosit, în fine deschisei ochii. Totul dispăru: armonia divină amuţi. Feţele mă priveau curioase, dar’ observai, că erau din asociaţia noastră. Durerea ce simţiam în spate era mare. Aveam acum cunoscinţa deplină. Din fericire amicii tăiaseră funia la timp. Eram încă slab, prea slab, încât se pot satisface curiositatea amicilor. Când fui în stare a vorbi, le povestii încercirile mele. Deși am descris toate plăcerile simțite, nici unul nu primi să încerce experimentul meu. Toți 7'8era, că m’am purtat ca un erou, dar’ nimeni nu voi să mă imiteze. Diceau că eram galbin ca un cadavru“. (Joc de şah.) în America se joacă acum între Steinitz şi Zuckertort lupta pentru şampionatul lumii în măiestria sachului, pentru un premiu de 4000 dolari. Judele arbitru este Mr. Charles Buck din New Orleans, care este şi depositorul banilor. Victorios va fi acela, care va câştiga 10 pârtii în şir, cele remise fiind excluse. De va câştiga fiecare 9 pârtii, se consideră lupta remis, şi se începe din nou. După ce unul din doi va câştiga 4 pârtii în şir, se continuă jocul în St.Louis şi după ce învingătorul din New Orleans va mai câștiga trei pârtii în șir, jocul se va termina în acest oraș.