Tribuna, octombrie-decembrie 1886 (Anul 3, nr. 225-299)

1886-11-26 / nr. 272

Pag. 1086 Precât seim Cernăuţul este geograficesce aşedtat, aproape de hotarele ţerii spre Galiţia. Aici, pe malul Prutului, se sfîrşesce ele­mentul compact de Români, şi dincolo preste Prut, avem numai puţine insule etnografice din acest element. în Cernăuţi cu suburbii numărăm aproape opt mii de suflete de Români faţă cu vre­o trei­zeci mii străini. Aceşti Români însă vorbesc o limbă românească deja cu totul stricată. Am mai băgat de seamă, că şi mulţi din nota­bilii noştri ce sunt domiciliaţi pe acolo nu vor­besc curat românesce. Având deci în vedere, cum că în biserica catedrală se adună foarte mulţi din creştinii noştri, atât din oraş cât şi din suburbii, apoi dimpre­­giurul capitalei, mai departe întreaga junime ro­mână studioasă, apoi mulţi oaspeţi distinşi din România, noi trebue să afirmăm, că şi oratorul catedral român are aici un teren foarte greu. Aici, unde elementul nostru naţional este aşa de periclitat, aici este de dorit, ca acest post însemnat să se ocupe cu un preot, ce este născut Român, crescut românesc­ şi trăit între Români. Dorim deci, ca el să fi dat dovedi despre cuno­­scinţa profundă a limbii române, atât în pri­vinţa scientifică, cât şi în ceea­ ce priveste stilul oratoric. Vocaţiunea lui şi prestigiul public o pre­tinde aceasta. Acela, care nu posede din fond cunoscinţa deplină a limbii române, el nu va pute deştepta în inima auditorilor prelungă pietatea pentru cele sfinte, şi farmecul limbii românesci. Ar fi să se aleagă unul, care după antece­dente este bărbat productiv, cu o limbă româ­nească curată şi limpede. Suntem pe deplin încredinţaţi, că consi­­storul va procede just şi va face o achisiţiune nimerită. Când s’ar pune la mijloc interese particu­lare şi nu s’ar alege cel mai apt şi mai meritat, atunci alegerea greşită ar fi ireparabilă şi de o daună necalculabilă, atât pentru biserica noastră română ortodoxă, cât şi pentru interesele noastre naţionale. Ne aducem vrând-nevrând­­aminte aici de cuvintele unui vestit poet german, care Zice: „Die Kunst bleibt Kunst, wer sie nicht durch­gedacht, Der darf sich keinen Künstler nennen\ Hier hilft das Tappen nicht; ehe man was Outes macht, Muss man erst recht sicher kennen.“ Aceste cuvinte adevărate se referesc şi la oratoria bisericească, pentru­ că şi ea este o artă. Dorim prin urmare, ca propunerea pentru postul de predicator la catedrala din Cernăuţi să se facă după cualificarea, meritele şi sciinţa candidaţilor respectivi. Altă cestie de asemenea fel, care ne preo­cupă, este crearea unui post de predicator la vechia catedrală a metropoliei vechi din Suceava. S’a scris deja în privinţa aceasta în mai multe rînduri. Părintelui egumen de acolo ’i­ s’au asignat cele şese sute de galbini din partea gu­vernului român, dar’ pentru crearea postului de Exposiţia din Cernăuţi. (Urmare.) Găsim ornamente de linii, cruci, puncte, cari cam amintesc desemnurile de pe hârburile preistorice aflate în Bucovina şi România, cum şi rosete, flori, frunzte de pini. De unde provin desemnurile aceste? Pe ele le aflăm şi la ouele de Pasci expuse. Le-am adus noi din Macedo­nia, sau că sunt ele originale din ţeară, din tim­purile foarte vechi, mistice, pe cari Românul ţeran le cultivă şi conservă pănă în z j­ua de astăzi? Adunarea desemnurilor de pe cămeşi, brâne, peptare şi mantale este deci de cel mai mare folos pentru sciinţă şi un adaus prea mic pentru sciinţa costumurilor. Românca le ţese, cum învăţase de la străbuni, cari desigur împreunau la aceste desemnuri şi vre-o represen­­tare a unei idei religioase sau sociale. Comparând lucrurile din diferite districte ale ţerii aflăm, că cele din districtele rutene se disting foarte mult de cele române. La cele ru­­­te ne găsim mai multă degenerare, combinarea colorilor nu e tocmai bună şi efectul e mai puţin frumos. Mai ales se observă predominarea colo­­rei anelin,­ce prin aspectul ei aduce mare desar­­monia. Se observă influenţa industriei textile. In şcoala de meserie din oraş au fost ex­puse costumurile naţionale române, lucrate de damele române. Ele au fost de o frumseţă deo­sebită şi multe din ele s-au premiat. Brodăriile de aur şi argint le dedeau un aspect foarte fru­mos. Costumuri naţionale au expus : d-na Victoria Antonovici şi Olimpia Zavadovschi din Cernăuţi, Olimpia Iliuţă din Dorna, Victoria Constantino­viei din Pojoriţa, Şandru Maria din Cuciur-mare, Charichiria Andronic din Ostriţa în trei părţi. Alte lucruri femeesci de mână au fost ex­puse: păpuci de copii din lână, covoare de pă­rete, acopereminte de mese, basmale cu fel de fel de broderii, mape de gazete, de hârtie de răvaş, lambrique (broderie rococco), perine, icoane, (doamna Zaloziechi Sofia), albumuri, cămeşi, din fin Chiffon cu brodării (Franke Elisaveta), bou­­gnete, ala Makart din ierburi de munte uscate (Magdalena Maria Bucevschi din Dorna), din ceară (doamna Zazonti din Cernăuţi), din hârtii, pâne, o measă de sach cu brodării de mărgele, coşerci pentru flori, tablieri, perdele de felurite moduri, brâne, portmonee, manchete etc. etc. Nu ne pronunţăm aci, căci nu ne cunoascem în materii de acestea şi e şi greu a exprima vre­o opinie. Multe lucruri au fost frumoase şi multe chiar şi interesante pentru ideile cele caragioase, în care căzuseră unele din cele frumuşele, dar­ şi multe lucruri urîte au fost expuse. Am ajuns la meseria modernă. Toate păr­ţile au fost concentrate la exposiţia aceasta. Nici măcar literatura ei nu s’a omis. Găsim lucruri meseriaşe expuse din timpurile acelea, în cari omul nu cunoscea altă materiă decât peatră, corn, lemn şi lut pănă la timpul de astăzi, unde meseria formează industria cea mai progresată de artă, adecă tot istoricul meseriei şi industriei. Pentru istoria meseriei şi industriei au îngrijit Românii, aşa societatea archeologică română din Bucovina, expunând lucruri de pe timpul epocei de peatră pănă la evul mediu, iară consistorul metropo­litan lucrurile industriale de pe timpul Voevo-­zilor români în Bucovina. Dl Nicorovici, preot din Zastavna, a expus o colecţie mare de mo­­nete antice aflate în Bucovina de pe timpul Da­cilor pănă în Ziua de astăzi. Avem înaintea noastră terenul cel mai lăţit şi mare, de aceea să începem cu literatura expusă a industriei, căci aşa mai bine s’ar potrivi descrierea şi stu­­diarea exposiţiei industriale. Găsim următoarele cărţi expuse: Gazeta generală a fabricanţilor din Viena; modelări pentru a scrie frumos, de d-nii Tud­ec Rudolf şi Wanek Adolf din Cernăuţi; contabilitatea mese­riaşului mic, de Tud­ec Rudolf din Cernăuţi, asupra daunelor meseriei de astăzi şi mijloacele pentru insauarea lor, de Adolf Wanek, Viena 1885; compararea ducatului Bucovinei cu ţerile representate în dieta imperială în înfăţişare grafic­­statistică, — statistică comparativă-grafică în pri­virea ducatului Bucovinei şi ţerilor representate în dieta imperială cu o tabelă litografică, de Romstorfer A. şi Wiglitzky H. Dr., Cernăuţi 1886; charta statistică, de Rodinski M. Leov; carte de adrese, de Fröhlich Iuliu din Viena; raportul comercial şi industrial, de Schuster Ig­natz ; lucrări literare la pompieri cu privirea de­osebită a Boemiei, de Csermák Reginald; şi o colecţie de mărci în două tomuri, de Mittelmann Hermann. Aceasta e literatura industrială a ex­posiţiei Cernăuţene. (Va urma), urmă un brâu, lat adese­ori de două şchioape. Astfel brâul strînge şi ţine dimpreună cu că­maşa şi cătrinţa de dindărăt, aproape tot atât de lungă, lipită de trup, multicolor brodată şi de cele mai multe­ ori neagră. Câte­odată cătrin­­ţele au aproape forma unei rochii cam scurte deschise de dinainte ţesute ori croşetate din lână roşie ori portocalie, încreţite ca rochiile ţerance­­lor din Altenburg în cute perpendiculare de tot înguste şi împodobite cu flori cusute cu fir ori în fel de fel de feţe. Altădată iarăşi pre­­când cătrinţa, partea de dindărăt dela brâu în jos, din brâul, care în faţă este împodobit cu o copcie de argint ori cu una aurită, atîrna pre­ste poala din faţă nişte lungi ciucuri roşii pănă jos la tivă. Părul este învălit fie de un văl fin şi împodobit cu lesperoare de aur, care acoper templele, gâtul şi umerii, fie de o cârpă de mă­­tasă ce cade pe spete. Gâtul şi peptul sunt împodobite cu şiruri de mărgele şi cu salbe de aur. Aceste costume naţionale ţerănesci for­mează un puternic şi straniu contrast alăturea cu costumele de corectă modă parisiană cu enorma lor turnură, în care se presentă altele dintre da­mele ce-­şi petrec vara aici. (Va urma.) De când m’am înstrăinat, Părinţii s’au supărat. Ei! Bănat ţeară frumoasă! Rămâi mândru sănătoasă; Rămâi acum vrednicită Şi de mine părăsită De-ai mei fraţi sânt depărtat Ca şi cerul de Bănat, Dar’ veni-voiu eu acasă, Numai Neamţul nu mă lasă, Că de mult aş fi venit Numai nu m’a sloboZit. II. FrunZă verde de altoi, D’auZiţi voi juni feciori, Ce eu vreau să vă grăiesc, O cântare micuţea! Dacă vi-a fi drag de ea. FrunZă verde lemn pălit, Lăsai pe mama plângând Şi nevasta suspinând. Rămâi mândro sănătoasă, Nu mai plânge, fii voioasă; Eu mă duc mândro ’n cătane, Tu rămâi şi spală haine Şi le spală ’n lăcrimioare, Şi le uscă 'n dor şi jale ; Le freacă cu busuioc Şi le pune la un loc ; Şi la două ori trei Zile Le trimite-aici la mine Pe frunZa alunului Jos în ţeara Turcului Şi pe frunZa bradului în ţeara­ împăratului. III. Nu bate, Doamne, pe nime, Dacă m’ai bătut pe mine, Nu sciu pentru-a mele fapte, Ori pentru-a maicii păcate; Nu bate, Doamne, lumea Pentru lăcomia mea. Mult le spun ochilor mei, Mult rugatu-m’am de ei Să nu fie lăcomoşi După oameni de-ăi frumoşi: Eu le spun, ei nu ascultă După om frumos se uită. IV. Iubesce-mă, lele dragă, Iubesce-mă dacă-’ţi plac, Dacă nu, silă nu-’ţi fac.­­Ţi-am dat lumea înainte, Să iubesci un om cuminte, Şi tu ţie ’ţi-ai ales Un fir verde de ovăs, Om urît să nu mai vezi; Şi tu ţie ’ţi-ai ales Un fir verde de săcară Om urît din altă ţeară. V. Nevăstuţă, draga mea, Vai! acum de m’ai vede N’ai mânca, nici n’ai mai be, Ci ai plânge soartea mea. Mă duseră, mă tunseră Şi mă tunseră frumos, Dusu-m’au la măgăzină, Deterâm şi puşca 'n mână Şi nădragi vânăţi frumoşi Abia-’i port de petecoşi, Şi bocanci frumoşi purtaţi, Ce-au rămas de ceialalţi. Mueruşcă, draga mea! Vai! acum de m’ai vede N’ai jura pe Dumnezeu, Că eu sânt bărbatul tău. Dimineaţa când mă scol Mâne numai prefontul gol! Şi-apoi es la egzeţii Să mă ’nvăţ la presentir Câpitanu-i mare ’n cap, Stă ’nainte ca şi-un ţap! Şi când strigă el „haptac!“ Trebue atunci să tac. Peu mai bine-a fost de mine Când eram eu lângă tine, Că în loc de-a sta „haptac“ Eu te sărutam cu drag, Şi ’n loc de prefont amar, Mă ţineai tot cu zăhar, O ! înălţate 'mpărate Fă cu mine bunătate Şi-’mi dă drumul cătră casă, Să mă duc la-a mea nevastă, Că nu-’s eu de cătărit, Dacă m’am căsătorit! VI. Mândră, pentru Dumneata, Mă topesc ca cânepa; Mândră eu de dorul teu, Mă topesc ca viu­’n tău. (Va urma.) Doine poporale din giurul „Ciacovei“. I. Mult mă mir şi mă gândesc, Pe-împăratul să-’l slujesc, Pentru ţeara lui frumoasă, Mulţi voinici sângele ’şi varsă. TRIBUNA predicator, care este aşa de necesar acolo, nu se mai interesează nimenea. Ne-am bucura foarte mult, dacă s’ar ade­veri faima, că Eminenţa Sa Metropolitul din Cer­năuţi să fi luat act despre cestiunea aceasta şi, că ar fi lucrând pentru sistemisarea menţionaţui a lui post. Dacă, după­ cum spun jurnalele, confesionalii străini voesc să ne importeze „patres“ din ordi­nul iesuiţilor, ca să cuvinteze aici la noi româ­nesce, atunci ne este imperios dictat, ca şi noi să le punem o contra-balanţă potrivită prin ora­torii experţi şi probaţi, ce-­i posedem. Corespondenţe particulare ale „Tribunei“. Petrojeni, în Decemvrie 1886. In 18 Noemvrie a. c. s’a îndeplinit şi în cercul nostru — Petrojeni — alegerea membrilor în comitetul administrativ al comitatului Hune­doara. Alegerea aceasta a decurs în linişte fără nici o opoziţie formală. Resultatul a fost pe partea celor ce dirig trebile pe la noi. Cumcă s’ar fi putut face oposiţiune, — şi încă cu succes pentru partida celor ce ţin cont de interesele poporului, din a cărui cruntă su­doare se susţin cei ce-’l stăpânesc pe el, — este mai presus de ori­ce îndoeală; căci spre ajun­gerea acestui scop, s’ar fi recerut numai o sin­gură condiţiune, ca adecă preoţimea din cerc fără deosebire de confesiune să fi fost pătrunsă de principiul evangelic: „iubiţi-vă unul cu altul, precum şi eu v’am iubit pe voi“ şi a’ar fi în­ţeles între sine ca fraţii, — dar’ durere, că acest ceresc dar lipsesce la noi cu desăvîrşire. Cercul întreg, afară de Petrojeni, unde pre­­lângă comuna veche, se află o conglomeraţie de tot felul de oameni, veniţi aici din toate părţile Europei, — este curat românesc. Comunele cele mai compacte din acest cerc sunt representate prin doi notari români. . .?! Tot în aceste comune mai avem şi trei preoţi gr.-or. şi un protopop gr.-cat. — toţi băr­baţi moderni. Să admitem, că domnii notari nu pot face abatere dela program, căci d-lor ca organe de­pendente trebue să joace după sunetul fluerului. Noi nu am ave nimic contra dlor notari, şi dacă nu fac servicii causei naţionale, numai pe noi dacă ne-ar lăsa în pace şi să nu ne în­curce, când vrem să ne împlinim datoria de Ro­mâni, cum sunt d-lor obicinuiţi a face cu prile­­giul diferitelor alegeri. Aşa la alegerea din cestiune, dl notar din Petrila sta răzimat de păretele din afară al can­celariei pretoriale cu un teanc de sedule în mână şi împârţia acelor alegători, cari nu fură noro­coşi a primi acasă sedule; car’ haiducul dlui notar din Petrojeni, când a împărţit sedulele a spus totodată la fiecare alegător — foarte aspru, ca la nici un cas şi sub nici o condiţiune să nu cuteze a primi sediile dela alt­cineva, şi şi dacă ar căpăta vre­una — aceea să o arunce, şi numai pe aceea dela haiduc să o ducă la urnă, căci aşa e pofta, aşa e porunca dlui notar. Poporul nostru fricos de multele sarcini, ce le poartă fără întrerupere, ca să nu supere pe dl notar, sciind că dela dînsul şi prin bunăvoinţa dînsului se împart poruncile şi sarcinele, s’a supus acestei porunci, văitend mai cu seamă, că cu d-nii notari este şi dl protopop gr.-cat. St. R., lungă care s’a mai alăturat apoi şi părintele B. S. din Livereni. Repet, că cu toată siguranţa s’ar fi putut face treaba cu efect pe partea noastră, dacă preoţii din comunele sus-atinse cu dl protopop gr.-cat. în frunte s’ar fi conţeles între sine ca fraţi, şi fiecare consoiu de chemarea sa ’şi-ar fi făcut datoria. Dar’ cu inima sfâşiată de durere trebue să vă mărturisesc, că la noi, atât afară în cerc, cât şi înlâuntru în centrul cercului între cei puţini indivizi, cari formează inteligenţa română, pre­­domnesce ura şi discordia. Dl protopop gr.-cat., ca persoană indepen­dentă, fără familie şi cu stare bună, ar pute face mari servicii causei naţionale, dar’ pentru­ ca să nu strice bunele relaţiuni de prietinie, în cari se află cu domnii — nu se încumetă a face nimic ce ar conturba bunăvoinţa d-lor. D-sa a făcut pact cu domnii notari şi a rămas credincios acestui pact pănă la fine. Pactul a rămas secret pănă în momentul alegerii. La îndemnul d-lui protopop gr.-cat. s’a în­duplecat şi părintele B. S. din Livereni, ca să nu mai facă oposiţiune, sub cuvânt, că partida ce se află sub conducerea preotului din Petro­jeni şi a comerciantului A. Brânduşa tot de acolo, nu va ajunge scopul ce-­l urmăresce. Acestea au fost numai ilusiuni ale d-lor, căci noi, după­ ce am văzut, că atât domnii notari şi dl protopop, cât şi ceilalţi doi preoţi din Live­reni şi Petrila, sunt contra noastră sau cel puţin Nr. 272

Next