Tribuna, octombrie-decembrie 1886 (Anul 3, nr. 225-299)

1886-11-26 / nr. 272

Nr. 272 nu vor să facă nimic în privinţa aceasta, planul nostru a cădiat de sine, înainte de a mai cerca vre-o­­ opintire. Cât pentru preotul I. Stef. P. din Petrila observ numai atâta, că stând d-sa în referenţe familiare cu dl notar Moldovan tot de acolo, nu a putut să lucre contra intenţiunilor acestuia. — Stând lucrul astfel, cei cu pactul — s’au putut bucura nu numai de resultatul ce ’l-au dorit, ci şi de pacea şi liniştea neconturbată, în care au decurs alegerile. „Finis coronat opus“, aşa şi domnii noştri, de bucurie, că au eşit învingători din luptă, fără oposiţionali, au adăpat pe toţi alegătorii cu spiroică din magazinul Jidanilor, ce se află vis­­â-vis de cancelaria pretorialâ, unde s’a ţinut şi alegerea; —­ear’ domnii, între cari se numără şi părintele I. Stef. P. au întrat cu triumf în ospătăria lui Berger, care ospătărie se află tot într’un edificiu cu cancelaria pretorială — adecă în grandioasele case ale d-lui Barcsay; şi acolo apoi să fi văzut la voie bună, cum, între sune­tele dulci ale musicei — mâncau şi beau şi ţi­neau la toaste, care de care mai şi mai. Numai cât capătul acestei petreceri a fost cam tragic, fiindcă mulţi din oaspeţi ar fi pre­ferit să se fi culcat seara flămendi şi setoşi în casele lor pacinice, decât să fi păţit ceea­ ce au păţit. Această păţanie — nu voia să o descriu în toate detaliurile ei, ci deocamdată mă mărgi­nesc numai la atâta: dupâ­ ce fură sătui bine de mâncare, beutură şi de voie bună, din ce şi cum — se apucară de capete, de grumazi şi de fracalioane. — între toţi, popa nostru din Petrila excela în vitejie, căci d-sa era mai totdeauna de­asupra pe grămadă, când grămada nu era preste dînsul. Lumea fiind rea, susţine sus şi tare —■ că nici Sfinţia Sa nu ar fi scăpat din această luptă — nepieptănat. Mulţi, chiar din fiii spirituali ai domnului părinte se bucurau de această întâmplare sub cuvânt, că doar’ se va mai pocăi popa nostru odată, căci are maniere — prea cătănesci. — Un alegetor. De lângă Lipovil, 4 Dec. n. 1886. De un timp încoace s’a ivit o mişcare între puţinii noştri compatrioţi maghiari din orăşelul Lipova. Şi de ce aceasta? Numai din causă, că o parte oare­care din „fericitorii“ patriei noastre de pe aici ’şi-au pus de gând să exopereze, cu ori­ce preţ, aici înfiinţarea unei şcoale de comerciu; dare altă parte, poate oameni mai cu cap, sânt hotărîţi contrari ai acestei idei. Intre ceşti din urmă e şi dl Tobias Niedermayer, profesor la şcoalele civile din Arad ; dînsul arată cu „do­vedi“ clare într’un lung tractat privitor la ce­­stiunea aceasta, ce-’l publică în nr. 329 (28 No­­emvrie n. a. c.) al guvernamentalului „Aradi Közlöny“, că dorinţa celor dintâiu e lipsită de ori­ce binecuvântare, şi că să se întâmple ori-şi-ce alta, numai în Lipova şcoală comercială să nu se înfiinţeze. Cum şi de ce stărue dl profesor Nieder­mayer cu atâta hotărîre în contra înfiinţării acestui nou aşezământ, pe noi puţin ne privesce, deoare­ce noi ne-am putut convinge pe deplin din experienţele zilnice, că de ce folos sânt pentru noi Românii institutele maghiare de învă­­ământ înfiinţate şi susţinute de stat. — Prin urmare, dacă se înfiinţează această şcoală în Li­­pova — şi prospecte sunt, — se vor mai în­mu­ţi cu unul mijloacele, prin care Maghiarii vor să ajungă la scop; dar’ dacă nu se va înfiinţa, pentru noi Românii atâta pagubă. Eu unul nici nu voesc dar’ să mă pronunţ­e­hestiunea aceasta. Ceea­ ce mă face pe mine­­ cere puţin spaţiu din coloanele acestui preţuit iar e împregiurarea, că voesc să vorbesc puţin espre o altă şcoală, ce există deja în Lipova. Aceasta e şcoala civilă maghiară, consi­­tătoare din 6 clase şi susţinută de stat. Mai nainte însă de a o face aceasta, aş să urmeze aci unele cuvinte ale dlui profesor liedermayer, care, combătând părerea greşită a elor ce sânt pentru înfiinţarea şcoalei comer­­iale în Lipova şi declarând-o aceea de super­­bă, în numărul amintit al lui „Aradi Közlöny“, crie, între altele, despre şcoala civilă din Li­­pova următoarele: „Seim, că în Lipova există o şcoală civilă de stat cu şese clase şi înţelegem prea bine, de e statul a înfiinţat acolo această şcoală. Precum­­ multe locuri ale ţerii, aşa şi în Lipova statul e aceea susţine şcoala civilă de stat, ca aceea ă împlinească o misiune. „Şcoalele civile provinciale n’au numai copul cultural, ci şi scopul naţional. Aceste coaje sânt păzitorii şi propagatorii piritului maghiar, ai limbii maghiare­­ ai patriotismului maghiar. Din acest­unct de vedere deci statul n’ar fi putut să în­­viţeze şcoala civilă în mai bun loc în ţinutul cesta, decât chiar în Lipova. Profesorii p recum aceasta e în genere cunoscut, şi cores­­ând marei lor misiuni într’un mod demn e laudă“. Pănă aci dl profesor Niedermayer. Şi cesta e un adevăr mărturisit, pe care cu sila hiar nu ’l-ai fi putut scoate din gura unui şo­­inist Maghiar. Că are multă dreptate dl pro­­isor, când susţine cele de mai sus, ne putem învinge din cele ce urmează. Lipova e orăşelul cel mai însămnat în în­treg ţinutul acesta şi formează centrul întregului cerc. Atât aci în centru, cât şi în împregiu­­rimea depărtată majoritatea preponderantă a po­­poraţiunii o constitue naţionalitatea română. Ur­mează apoi, ca a doua naţionalitate, cea ger­mană, care în Lipova şi încă în vre-o câteva comune e foarte număroasă şi bine situată, dar’ Maghiari, abia afli vre-o câţiva, cari şi aceştia sânt numai funcţionari. Lucru firesc dar’, că, fiind Lipova chiar şi în privinţa culturală centrul principal al acestei îm­­pregiurimi. Românii, chiar şi cei din depărtare, încă îşi trimit în mare număr copiii lor la şcoala civilă de stat de aici, unde îi pot susţine cu mai multă uşurinţă, ca în alte oraşe mai în­depărtate, îi vâr fi pe părinţii acestor băieţi trăgân­­du-­şi bucătura de la gură şi repeejindu-se în fie­ce­care săptămână cu traista încărcată la copiii lor, ce se află în Lipova la învăţătură, ca mai târziu să se poată bucura de dînşii. Sărmanii părinţi! şi cât de puţină resplată primesc ei pentru multele lor osteneli! După 3—4 ani se întorc băieţii dela şcoala cea mai superioară din Lipova, şi afară de limba maghiară — ceu 0 poţi zice fără frică de păcat — nu sciu nimic. Şi c’ar pută oare altfel, când şi aici instruc­ţia e încredinţată unor oameni, cari numai limbii maghiare au să se închine, numai limba ma­ghiară au s’o propage şi s’o fericească, numai spiritul maghiar au să-’l planteze în pepturile fragede ale tinerimii, car’ cele mai frumoase şi mai folositoare sciinţe sânt desconsiderate ori apoi numai batjocorite. Căci, după­ cum ,­ce însuşi dl profesor Niedermayer, scopul profesori­lor trebue să fie acela, ca să-’şi dee silinţa a împlini „marea misiune“, ce fi-e dictată din partea statului. Noi însă putem să-’i asigurăm pe faimoşii noştri stâpânitori, că scopul acesta nici­odată nu ’şi-’l vor ajunge faţă cu noi Românii. Şcoala aceasta civilă există în Lipova de mulţi ani, şi au trecut mulţi tineri români printr’însa, dar’ ilusiile Maghiarilor tot numai deşerte au rămas. îmi aduc aminte, de când eram şi eu elev al acestei şcoli, cât de „fericit“ mă simţiam acolo, şi cu câtă „dragoste“ eram noi, tinerii români întimpinaţi din partea profesorilor, cari şi astăzi tot aceiaşi, în mare parte, se sbuciumă încă cu împlinirea „marei misiuni“. Pedeapsa era neiertată pentru acel tinăr nemaghiar, care ar fi îndrăsnit să vorbească cu colegii sei în altă limbă, afara de cea maghiară. Pentru directorul şi profesorul de limba maghiară, Iuliu D­â 1r­e, care şi de present e directorul acelui institut, era unica mângâiere şi totodată cel mai mare merit, dacă puteam să recităm verbal o strofă anume întocmită de d-sa în limba maghiară, prin care, dacă un domn străin ne-ar fi cerce­tat în decursul prelegerilor şi ne-ar fi întrebat, că „ce sim­tem“, — trebuia se-’i răspundem acestuia în ton aspru, că „noi sân­tem Ma­ghiari!“— Şi nici că se putea altfel; trebuia s’o facem vrend-nevrend, deşi — între noi fie 4*s — strofa dlui director o rostiam numai aşa din buze, cum s’ar dao°­Cam acesta ar fi scopul, ce-’l urmăresc şcoalele maghiare susţinute de stat, şi cam aceasta ar fi „marea misiune“, ce profesorii maghiari au s’o împlinească. — Vor fi, nu-i vorbă, şi ex­­cepţiuni; eu însă n’aş voi să fiu lesne credător şi de aceea am ţinut se citez aci şi cuvintele dlui profesor Niedermayer, care, precum se vede, nu se genează câtuşi de puţin a o mărturisi în public, că Maghiarii în adevăr se folosesc de nisce mijloace, care într’un stat civilisat s’ar privi de lucruri neiertate, şi prin care ne fac numai necontenit viaţa nesuferită. i. b. Cronică. Delil Curte. Principele moştenitor de tron Friederic din Danemarca şi soţia sa au sosit Duminecă la Viena şi au descălecat în „Ote­­telul Imperial“, înalta păreche, care călătoresce sub incognito contele şi contesa de Cronberg, a primit tot atunci visita Maiestăţii Sale. Prin­cipele de coroană a întors visita în Burg. # Comisiunea economică a comitatului Sibiiu îşi va ţine la 9 Decemvrie n., 10 oare din di­n şedinţă în sala cea mică de şedinţe din casa comitatului. Obiectele sânt: 1. Prelimi­narul de spese al fondului economic pe 1886 şi 1887. 2. Petiţiuni la­ ministru cu privire la mai multe disposiţiuni în interesul economic. 3. Re­­gularea dreptului de păşunat în comunele comi­tatului. 4. (Eventual) schimbarea statutului de pescărit în comitat. 5. Eventual alte obiecte ce vor incurge.* Postal, în 15 Decemvrie înainte de ameadi la 10 care se va ţine la direcţiunea poştală din Sibiiu pre lângă bani gata o licitare a cuprinsului pachetelor ce nu puteau fi admanuate şi care s’au adunat în anul 1886. * Societatea de lectură „Andrem Şaguna“ învită la şedinţa publică ce se va ţine Sâm­bătă în 29 Noemvrie st. v. în memoria marelui archipăstor An­drei­u, în sala cea mare a „seminarului Andreian“. Programul e următorul: 1. „Cântec de jertfă“, cor de L. van Beethoven, „Coroana cufundată“, cor de H. Benicke (exe­cutate de corul societăţii). 2. „Cuvânt ocasional“, rostit de Emilian Popescu, cl. curs. III. 3. „Pe pământul Turcului“, poesie de Gr. Coşbuc, de­clamată de Ioan Teculescu, cl. curs. II. 4. „El’ Abaa“, — cântec arăpesc — cor de Eus. Man­­dyceschi, executat de corul societăţii. 5. „Viaţa religioasă morală creştinească, procură omului adevărată linişte sufletească“, disertaţiune de Ni­­colau Muscă, cl. curs. III. 6. „Herşcu Bocce­­giul“, cântecel comic de V. Alexandri, declamat de Emilian Ch­eiu, ped. curs. III. 7. „Satira III“, — partea I. — de M. Eminescu, declamată de Ioan Braju, cl. curs. II. 8. „Serenadă“, cor de Tudor de Flondor, „Hora ploaea“, cor de Gr. Dima (executate de corul societăţii), începutul la 7 oare seara. Oferte marinimoase se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe cale publică. * O rectificare: Dl Ioachim Băd­ilă, sim­­ţindu-se atins de cele cuprinse relativ la per­soana d-sale în corespondenţa din Avrig, publi­cată în numărul 268 al „Tribunei“, ne tri­mite o scrisoare, din care ne simţim datori a reproduce următoarele cuvinte: „Vă rog să luaţi la cunoscinţă, că lucrul stă cu totul altcum, ba chiar în­tors, precum se scie aici publice, că eu cu alţi doi colegi ai (mei) a trebuit să suferim nevinovaţi, precum se va dovedi aceasta pe calea judecătoriei politice“. Aşteptăm dar­ şi noi resultatele acestei do­vediri „pe calea judecătoriei politice“. * Fete sălbatice. In noaptea de la 1 spre 2 a­­. c. au năvălit niste lupi asupra turmelor de oi din Chir­păr şi au ucis vre-o treideci de oi, car’ pe vre-o cincideci le-au rănit. * Sinucidere. Ieri dimineaţă s’a împuşcat aici un corporal dela reg. de inf. Nr. 82. Motivul acestui fapt ar fi fost datorii. Iarnă grea. Se spune, că dela Predeal pănă la Comarnic fiind cădută multă nin­soare şi îngheţat, comunicaţiunea pe şo­sele se face cu sănii. Asemenea ar fi şi în partea de dincoace pănă la Braşov. Iarna dar’, în regiunea munţilor se află în toată pu­terea ei. Din Viena încă se împărtăşesce, că de alaltăieri întreg oraşul ofere chipul celei mai grele ierni. O înaltă pătură de nea acopere stra­dele şi ninsoarea continuă încă în masse mari. Comunicaţia s’a îngreunat tare. * „A doua reuniune de înmormântare în Deva“ ’şi-a ţinut Duminecă, în 5/12 întâia adunare generală de constituire, în înţelesul sta­tutelor sale întărite. Membrii înscriși 300. Aj­u­­torul la primul cas de moarte 50 fl. v. a., care la următoarele tot cu câte 25 cr. crescement: 50 fl. 25 cr., 50 fl. 50 cr. etc. I. Direcțiu­nea, ca for executiv, s’a compus din dd.: Albert Kis, ca director, August A. Nicoară, ca secretar și George Nicoară, ca cassar. II. Consiliul administrativ, ca for coope­rator și de re­vi­zuire, s’a compus din dd. : Ioan Pap­iu, Petru Drăgh­i jun., Kovács A­ndrás, Fekete Sándor, Ioan Filim­on, Pe­tru Zarea, Loghin Ardelean, Nicolae Benea, Iosif Ghila, Daniil Susan, Petru Mă­rina și George Duma, 12 membri ordinari cu 6 su­­plenţi: Alexandru Bontilă, Alexandru Cion­tea, Iosif Susan, crîsnicul, Iosif Susan ola­rul, Nicolae Lăcătuş şi loan Sânţi­mbran. Capital 300 fl. 30 cf. solvire la fiecare cas de moarte. Majoritatea țerani săraci. * Alegerea Metropolitului-Primat al Ro­mâniei. Sâmbătă la oarele 12 se oficiază Te- Deum la Metropolie, în presenţa dlor miniştri Radu Mihai şi D. Sturdza. La oarele 12 şi juni, membrii sinodului, ai senatului şi camerei, se în­trunesc în sala şedinţelor deputaţilor, sub preşe­­dinţa Metropolitului al Moldovei, asistat de pre­şedintele camerei şi al senatului ca vice-preşe­­dinţi, care ca secretari dl deputat Codrescu şi P. S. S. Inocenţie, vicarul Metropoliei. La apelul nominal răspund 13 prelaţi, 78 senatori şi 135 deputaţi. Dl preşedinte al camerei pune aduna­rea în cunoscinţă modului de a vota. Se suspendă şedinţa pe 5 minute pentru a se scrie voturile. Procedându-se la votare, se alege Metropolit-Primat I. P. S. Iosif Episcop al Dunărei-de-jos cu 190 voturi, din 259 vo­tanţi, majoritatea reglementară fiind 131. Epis­copul Melhisedec a avut 51 voturi, care Metro­politul Moldovei 10, şi 7 voturi albe. Preşe­dintele proclamă de ales pe Episcopul Dunărei­­de­ jos. Alesul suindu-se la tribună, mulţumesce adunării de onoarea ce mi-a făcut şi dice, că va lucra inspirându-se de sentimente naţionale, (aplause). Termină cu trâeascâ România, trăiască M. S. Regele, trăească gu­vernul M. S. Regelui! La parele 3 se ri­dică­ şedinţa. „Voinţa Naţională“ scrie cu privire la această alegere următoarele: „Nu avem ne­­voe ,să spunem, cât de mare însemnătate va ave acest act şi cât de mare e dorinţa tuturor Ro­mânilor adevăraţi, de a se înălţa la cea mai de sus treaptă a ierarchiei noastre bisericesci un bărbat, care să poseadă în cel mai mare grad, pre lângă simţământul religios şi simţământul pa­triotic şi care, cu gândul, cu inima şi sufletul să fie pururea devotat bisericei noastre şi ţerii. Mulţi din înalţii noştri prelaţi întrunesc aceste înalte virtuţi. Acela însă, dintre toţi, care, pre­lângă meritele lui recunoscute, mai are şi avan­­tagiul de a fi unul din cei mai vechi episcopi ai ţerii, e P. S. S. Episcopul Iosif al Dunărei­­de­ jos. Alegerea Sa de Metropolit-Primat al României va fi o dreaptă răsplată adusă unui caracter stimat de toată lumea, unei vieţi în­tregi consacrate ridicării bisericei şi binelui ţerii.“ * Despre­­11 Cogălniceanu cetim în „Ro­mânia Liberă“ . S’a răspândit scirea, că dl C­o­­gălniceanu e greu bolnav. Am dori ca această sciie să nu fie întemeiată şi ca bătrânul bărbat de stat să se poată întoarce cât de cu­rând la lucrările sale. Ni se comunică, cum­­că casa dlui Cogălniceanu de la moşia Rîpile a fost distrusă de foc, şi că mai toate documentele istorice din archiva proprietarului au fost prada flăcărilor. Paguba deci e foarte mare din acest punct de vedere“.» Ateneul român din Bucuresci. Pro­grama conferenţelor publice pe anul 1886—87 este următoarea: Duminecă 23 Noemvrie­, 8 şi jum. oare seara. Dl C. Es ar cu: Discursul de deschidere. Dl V. A. U r e c h i ă: Fapte din Istoria naţională. Duminecă 30 Noemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl Takelonescu: Reforma învăţă­mântului. Joi 4 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl C. C. D o b r e s c u : Organisarea învăţă­mântului primar. Duminecă 7 Decemvrie, 2 oare p. m. Dl N. Ionescu: Imperul bulgaro - ro­mân. Joi 11 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl C. C. D o b­r­e­s­c­u : Organisarea învăţă­mântului secundar. Duminecă 14 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl Gr. Ventura: Musica lui Wagner. Duminecă 21 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl A. Petrescu: Despre drepturile de resistenţă ale poporului după constituţiunea en­gleză, ca mijloc de a înlătura sguduirile violente. Joi 25 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl Dr. V. Urechiă: Despre ereditate. Duminecă 28 Decemvrie, 8 şi jum. oare seara. Dl Dr. G a r o f­­ i d i: Omul şi destina­­ţiunea lui. Duminecă 4 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl B. Ştefănescu dela Vrancea: Ce este patria? Joi 8 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl A. Djuvara: Despre monopoluri. Duminecă 11 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Anghel Dumitrescu: Arta de a vorbi. Joi 15 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Emanuil M. Porumbaru­: Sta­tele unitare şi confederaţiunea între state. Duminecă 18 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Gr. Lahovary: Procese celebre vechi la noi. Joi 22 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Gr. Vulturescu: Efectele civilisa­­ţiunii în oraşe şi în sate în România. Duminecă 25 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Gr. G. Tocilescu: Viaţa municipală în Dacia. Joi 28 Ianuarie, 8 şi jum. oare seara. Dl P o p o v i c i: Datine şi legi constitu­ţionale. Duminecă 1 Februarie, 8 şi jum. oare seara. DIG. Pallade: Rolul femeii în demo­craţia română. Joi 5 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl St. Vesilescu: Onoraţi şi onorabili. Duminecă 8 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl G. Marian: Satira română. Joi 12 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl St. Mihăilescu: Determinanţi so­ciali. Duminecă 15 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Vl a­h u­ţ ă: Mişcare literară. Joi 19 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl Dr. Ştefănescu: Câmpu-Lung şi ve­­cinătăţile sale sub punctul de vedere balnear şi pitoresc. Duminecă 22 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl O. C. Arion: Convenţiuni sociale. Joi 26 Februarie, 8 şi jum. oare seara. Dl A. Eustaţiu: Pădurile din punctul de vedere economic. Duminecă, 1 Martie 8 şi jum. oare seara. Dl B. P. Hăjdău, Transilvania și Ma­cedonia.* Noul primar al Bucurescilor. Membrii consiliului comunal al capitalei României, după­­ce au depus j­urământul în mânile dlui ministru de interne, au procedat Sâmbătă la alegerea pri­marului și ajutoarelor. Primar a fost ales dl Ioan Campineanu cu unanimitate de vo­turi. Ca ajutoare au fost aleși d-nii I. G. Bi­­bicescu, Gr. Cerchez, Gr. Serurie, Stefan Petrescu, I. Dobrovici, și Gr. Petro­ni. * Măsuri împotriva holerei în România. „Monitorul oficial al României­ publică decisiunea consiliului sanitar suprem, după care cu prile­­giul ivirii holerei în Belgrad toţi călătorii din S­â­r­b­i­a pot întră în România numai pe la Vîrciorova, Turnul­ Severin şi Calafat, trebue însă să fie prevăduţi cu pasporturi şi se supun în locul de petrecere unei supraveghi­ri medicale de cinci dile­* TRIBUNA Pag. 1087 Redactor responsabil: Aurel Popa. Serviciul telegrafic „TRIBUNEI*. Paris, 7 Decemvrie n. Grevy a conferit ieri cu Brisson, Ferry şi De­­v­e­s; mai mulţi deputaţi radicali vor să propună convocarea congresului pentru revizuirea constituţiei. Belgrad, 7 Decemvrie n. Deputa­­ţiunea bulgară a fost primită ieri de re­gele , aici pleacă la Budapesta. al

Next