Tribuna, ianuarie-martie 1887 (Anul 4, nr. 1-72)

1887-01-15 / nr. 10

Nr. 10 Cronică. Noul şef al statului major. Coman­dantul de corp M. L. baronul Reinländer, care a sosit în 22 Ianuarie n. la Viena, a fost primit în audienţă în două zide după­olaltă de către Mai­estates SaMonarchul şi de către Archiducele Albrecht. „Militär Zeitung“ din Viena spune, că actuala presenţă a baronului Reinländer stă în legătură cu numirea sa iminentă de şef al statului major. Şeful de pănă acum al sta­tului major M. L. baronul Beck va fi numit adjutant general al Maiestăţii Sale. M. L. baronul Reinländer a fost chemat în 24 ia­nuarie n. la un dineu la Archiducele Albrecht. * Numiri. S’au numit de judi la curtea de apel din M.­Oşorheiu, Iuliu Kozma, sub procuror de acolo şi Dr. Wilhelm Binder, jude la tribunalul din Bistriţa. * Transferare. Ministrul de justiţie reg. ing. a transferat împrumutat pe Rudolf Gaibel, cancelist la tribunalul reg. din Sibiiu și pe Emeric Nagy, cancelist la judecătoria cercuală din Orăștie.* Avis. Probele „Reuniunii române de cântări“ din Sibiiu se încep mâne joi în 27 i. e. n. la 6 oare seara în localul obi­cinuit.* Duelul Kozma-Várady. Sentența jude­cătoriei din Cluj, prin care Kozma a fost con­damnat la doi ani închisoare, a fost schimbată de cătră tabla reg, astfel, că pedeapsa s’a redus la un an închisoare.* In fața alegerilor, Cetim în „Aradi Közlöny“ dela 17 Ianuarie n.: ,,Fényes ebéd (prând strălucit) a fost ieri la casa ospitală a dlui episcop Ioan Me­ți­a­nu. Intre oaspeţi a fost acolo şi fratele ministrului-president Ladislau Tisza, deputat dietal, care de present petrece în Arad; mai departe corniţele suprem Ladislau Fábián; primarul Iuliu Salacz; Aurel Végh, consilier reg. şi director de bunuri; Carol Ottru­­b­a­­, presidentul tribunalului; Carol Pekár, inspectorul superior al căilor ferate ing. de stat; Petru Atzél; Dimitrie Bonis; Iosif Var­jassy; Alexie Kuncz, directorul de la liceu; Arpad Varjassy, inspector reg. de scoale; George P a r e c­z, procuror reg.; U r b á n y i, căpitan superior de poliție; Petru Kerner, directorul preparandiei de stat; Ioan Vannay, presidentul sedinei orfanale; Rezső Lőcs, in­spectorul reg. de dare; Alexandru H­á­s­z, presi­dentul camerei advocaţiale; Iuliu Szatmáry, protonotar comitatens; Lazar Ioanescu, proto­­fiscal; baron Anton Bánhidy, pretorul central; loan Beieş şi Petru Truţia, deputaţi dietali; loan D. Popovits; loan G­o­­­d­i­ş şi Ignaţie Pop, secretar episcopesc. Primul toast­­l­ a ţinut episcopul Meţianu cu obicinuita-ş i amabili­tate în sănătatea iubiţilor săi oaspeţi şi cu deosebire în onoarea comitelui suprem Ladislau Fábián, pe care pentru prima oară îl salută în calitatea de főispan la masa sa. La toastul episcopului a răspuns com­itele suprem Ladislau Fábián, care, ridicând paharul în sănătatea gazdei, a episcopului Meţianu, in cuvinte frumoase și-a preamărit meritele lui patriotice. Socie­tatea la toastul főispan-ului a dat un echo prin „éljen“-uri însufleţite. După aceasta Dimitrie Bonis a toastat pentru distinsul oaspe al oraşu­lui Arad, Ladislau Tisza, care deja atâte merite ,şi-a câştigat pe terenul public. îndată după acesta Ladislau Tisza a ridicat paharul pentru concordia frăţească, a cărei realizare el­­şi-a propus-o de problemă în viaţă. Iosif Varjassy a vorbit în asemenea înţeles, accentuând necesi­tatea concordiei cu naţionalitâţile-surori vecine, care doresc să fie în alianţă cu noi, ca la timpul seu cu puteri unite să ne apărăm în contra duş­manului comun. loan D. Popovics a toastat pentru primarul Iuliu Salacz, — Carol Pekár în versuri spirituale a toastat pentru­ episcopul Meţianu, — Iosif Goldiş pentru directorul bunu­rilor Aurel Végh, care şi pănă acum deja atât de mult a lucrat pentru înflorirea Aradului, — Iosif Varjassy a toastat pentru Carol Ottrubay, noul president al tribunalului, a cărui denumire a întimpinat atât de generală mulţumire şi sim­patie, — Ioan D. Popovics pentru Dimitrie Bonts, consilier reg. şi notar public, —­ Dimitrie Bonis pentru Carol Pekár, inspectorul suprem al căilor ung. de stat, — loan Goldiș a mai toastat pentru Iuliu Szatmáry, bravul și neobo­situl pr­otonotar al comitatului Arad, — loan D. Popovics a toastat apoi pentru eruditul director dela liceu, Kuncz etc. E de observat — încheie „Aradi Közlöny“, — că dl vice-comite Ormós, petrecând din oficiu pe timpul acesta în Chişineu, n’a putut fi present la masa confidenţială, care pănă seara târziu a ţinut la­olaltă splendida societate.“ Tot „Aradi Közlöny“ dela 24 Ianuarie n. ne spune, că la 22 i. c. a fost din nou masă mare la părintele episcop Meţianu, la care au participat: Petru Ormós, Dr. Jánossy, Stefan Si­may, Constantin G­urban, Adam Bal­lay, Ludovic Flint, Dr. M­ülek, Vil­helm Tarjányi, Dr. O­n­c­u, Nicolau Lukács, Dr. Ioan Darányi, Iosif Gall (jude de tribu­nal), etc. etc. Toastul dintâiu ’l-a ridicat părintele episcop Meţianu pentru vici­­spanul Ormós; acestuia a urmat apoi o mul­ţime de toaste. Masa s’a ridicat numai târt­iu după amea­ji.* Cunoscinţele financiare ale „părinţilor patriei“. „Budapester Tagblatt“ primesce ur­mătoarea scrisoare: „Spre cea mai mare a mea surprindere am cetit în foile de astadi, că Fran­cisc Pulszky a ţinut în cea din urmă şedinţă a parlamentului un discurs despre financele Ungariei şi nu le-a aflat pe aceste de loc desperate. E cestiune de gust, şi Francisc Pulszky are poate dreptul, se tracteze de un bă­gat și deficitul de 80 milioane floreni. E însă cu desăvîrșire necuviincios, ca un politic serios să afirme într’un discurs budgetar lucruri nebune. Francisc Pulszky a­­fis între altele: . .. ’Mi-a venit apoi în minte, că înainte de asta cu vre-o câteva săptămâni a fost întrebat un renumit mi­nistru german, dacă va fi sau nu va fi răsboiu? Acesta luă în mână o foaiă şi­­iie. Cursurile nu cad, prin urmare nu va fi răsboiu. Tot aceea o cred şi eu; e în sfirşit vorba de bani şi piaţa de bani o scie mai bine, dacă sântem ori nu într’o situaţie desperată. Eu de asemenea am luat o mână foile şi, fiindcă stau afară de partide, am luat pe „Pester Lloyd“ şi pe „Egyetértés“ şi m’am uitat în amândouă la cursuri. Am aflat, că renta de aur stă pres­te pari. Tot nu ne aflăm într’o situaţie atât de rea, pentru­ că oamenii, în ale căror mâni se află renta de aur — doresc, ca cât­ mai mult se se afle în mânile oposiţiei — vor­bei, care e interesul lor şi dacă noi am fi într’o stare atât de desperată, nu s’ar plăti la cursul de 101— 102 ce­ea­ ce după părerea lor nu preţuesce nimic, deoare­ce statul ar fi ruinat.““ Că Fran­cisc Pulszky e de părere, că cursurile fac răs­boiu şi pace, e deja caracteristic pentru seriosi­­tatea, cu care tractează el cestiunile politice, că el povestesce însă unei societăţi serioase, că renta de aur ungurească stă preste pari, e ceva mai mult ca o glumă. Nu scie dl Pulszky, că renta de aur ungurească e o rentă de aur, și că a­u g­­­u 1 de aur face 25 pro­cente? Nu, el nu o scie aceasta, căci altcum n’ar pute (jlice, că cursul de 101—102 dovedesce, că renta de aur stă preste pari. S­perez, că dl Pulszky îmi va permite să-m i spun, că în foaia cur­surilor ar trebui să fie renta de aur notată cu 126—127, ca se stee preste pari şi că aceea stă astăfji 21 procente sub parii Şi ase­menea înţelepciuni buciumă dl Pulszky pe lângă aprobarea partidului guvernamental! Intr’adevăr, trebue să te dai preste cap când veiji, câtă exac­titate desvoartă membrii partidului guvernamental şi amicii guvernului şi ce fel de simplicitate po­sed ori trebue se simuleze, spre a afla de supor­tabile scandaloasele raporturi financiare. ...Un proprietar de rentă de aur, ce — cu părere de rău — stă sub pari.“ * Despre petrecerea din Borgo Tiha, ce s’a arangiat la anul nou românesc, primim urmă­torul raport: „La începutul petrecerii s’au decla­mat niste poesii bine alese, precum: „Nu des­peraţi“, poesie de Iosif Vulcan, declamată de d-şoara Valeria Pop; „Românul“, poesie de G. Tăut, declamată de dl învăţ. Victor Avram; „Păstorii şi plugarii“, poesie de V. Ale­xandri, declamată de d­­oara Alexandrina So­h­­or­ca. Declamârile au decurs foarte bine, cu deosebire tinerele copiliţe de şcoală, Valeria Pop, fiica dlui protopop gr.-cat. din Tiha, Moise Pop, şi Alexandrina Sohorca, fiica dlui preot din Sân- Georgiu, Silviu Sohorca, — prin declamarea co­rectă, au întrecut toate aşteptările publicului. Au făcut onoare atât părinţilor, cât şi sexului, la care aparţin. Dl Dologa a cetit o legendă poporală „Sandra“, operat propriu, scris în stil poporal foarte frumos. A satisfăcut în mare măsură pe publicul de faţă. După aceste a urmat petrecerea cu joc. Sala era foarte frumos arangiată, cu ma­nufacturi din industria naţională de casă, cu şter­gare şi ţoluri făcute de mâna ţerancei române de pe această vale, care ar face onoare la ori­ce expoziţie. Jocul s-a început cu „Hora şi Arde­leana“. Venitul petrecerii a fost destinat în fa­vorul şcoalei confesionale din B.­Tiha. Mulţumim din inimă dlui Dologa, că ne-a dat ocasiune se ne întrunim în taiua dintâiu a anului, ca să ne urăm unul altuia „an nou fericit“, şi asigurându-­l de stima şi încrederea noastră, dorim ca să se stabilească la vatra părintească, ca să ne poată face multe petreceri, şi să ne dea multe ocasiuni de întrunire.“ Niţu. * Cor nou de plugari. Cetim în „Biserica şi şcoala“ din Arad. Precum ni se scrie, s’a înfiinţat un nou cor de plugari în comuna Pau­­liş, protopresbiteratul Radnei- Totvaradiei sub conducerea lui D­emetriu Şuman, membru al vestitului cor de plugari din Chisereu. Acest cor a cântat pentru prima­ dată sfânta liturgie în z­iua sfântului Botez al Domnului din anul curent, şi deşi timpul, de când se exercitează acest cor, a fost scurt, totuşi toate cântările s’au executat cu toată precisiunea, — aşa încât plugarii noştri din părţile de dincoace de Murăş nu voesc se rămână întru nimic înapoia fraţilor lor din păr­ţile Belinţului. * Tâlhărie în pădure: în săptămâna tre­cută, un Român din Răşinari, care sosise cu trenul din România în Sibiiu aducând cu sine 300 fr. ce ’i-a câştigat acolo, a fost atăcat mer­gând spre Răşinari de trei feciori de Sas din Cisnădioară. Aceştia ’l-au aruncat la pământ, ’l-au bătut, şi ’l-au jefuit de toţi banii şi vest­mintele. Cu greu se târăise bietul ţeran până în Răşinari, unde a denunţat faptul gendarmeriei de acolo, căreia ’i-a şi succes să prindă pe tâl­hari şi se-­i aducă judecătoriei din Sibiiu. E­vernului pentru pensiunea votată şi dise,­că va lupta pănă la sfîrşitul vieţii pentru binele patriei. * Pregătiri de resboiu rusesci ‘| Un mare număr de artilerie de fortăreaţă va întări garni­­soana de apărare a fortăreţelor Pulawy, Zemosc, Mediin şi Demblin. Paza graniţelor rusesci s’a întărit şi militarii acestei paze au primit în lo­cul pistoalelor, revolvere.­­ Dupâ­ cum spun de­peşele­­fiarelor „Dziennik Polski“ şi „Kurier Swowski“ au comandat de la calea ferată Lem­­berg-Cernnăuţi 10 neguţători rusesci două mii vagoane pentru a le folosi pentru transportul de diferiţi articoli din Bucovina la Odessa. TRIBUNA Organului rusesc „Warszawszki Dnew­­nik“, ce apare în Varşovia şi­ s-a detras din par­tea ministerului de interne debitul postat pe întreg teritorul Ungariei. * Dl Cogălniceanu a cercetat pentru prima oară de când a fost bolnav, în 24 Ianuarie n. camera României. El mulţumi camerei şi cu­ Asociatiimea transilvană­­ pentru literatura română şi cultura popo­rului român. Nr. 2/1887. Proces verbal al comitetului luat în şedinţa dela l­a Ianuarie n. 1887. (Urmare şi fine.) Preşedinte: Iacob Bologa, vice-preşedinte. Membrii presenţi: G. Bariţiu, B. P. Hărşanu, I. Popescu, Dr. N­. Puşcariu, E. Măcellariu, Z. Boiu, P. Cosma. Secretar: Dr. D. P. Barcianu. Nr. 18. Dr. Rubin Patiţa, advocat în Alba- Iulia întreabă, dacă foaia Asociaţiunii se va tri­mite în acest an gratuit membrilor. (Nr. 321/1886.) — în conformitate cu cond­usul adunării generale din Alba-Iulia expediţiunea gratuită a foii „Transilvania“ pentru membrii Asociaţiunii, cari au plătit regulat taxele pentru anul premer­gător, se va face cu începere dela 1 Ianuarie 1887. Nr. 19. Elia Vlassa, canonic în Blaj cu ocasiunea trimiterii taxei de membru pe doi ani notifică, că în Blaj nu s’ar afla nimeni, colector de taxe. (Nr. 399/1886.) — Spre sedință cu aceea, că în Blaj există subcomitet reconstituit în toată forma, la care se pot plăti taxe de membru. Nr. 20. Au intrat la comitet taxe de membri şi de diplome dela: Andreiu Medan din Şom­­cuta 5 fl.; Basiliu M. D. Başota, jude la trib. reg. în Alba-Iulia 5 fl.; Alexandru Micu, vicar în Făgăraş 5 fl.; Simeon Micu, profesor în Blaj 5 fl.; George Maxim, major c. r. în pensiune 5 fl.; Dr. Augustin Bunea, vice-notar și asesor consistorial în Blaj 6 fl.; Ioan M. Moldovan, Vasiliu Olteanu, advocat, amândoi din Blaj câte 5 fl.; Ludovic Csato, advocat, Demetriu Turcu, amândoi din Blaj câte 6 fl.; Lazar Vlad 1 fl. ca membru ajutător, Avram Păcurar, protopop în Ilia­ Murăşană taxa pe 2 ani cu 10 fl.; prin dl Rubin Patiţa 49 ca taxe de la Candid Moldovan, paroch gr.-or. în Totoiu, loan Magda, paroch gr­.-or. în Drimbari, loan Coşer, advocat în Alba- Iulia, şi Iuliu Moldovan în Totoiu şi taxe de membri ajutători: Ludovic Andrei, notar cercual în Totoiu 1 fl. pentru diplomă, comuna Apaldul de­ jos taxă pe 2 ani cu 10 fl., Elia Vlassa, ca­nonic în Blaj taxă pe doi ani cu 10 fl., Adam Cristea, croitor în Orăştie 5 fl. , dl Aurel Chisbac, medic îa Bucium 5 fl.; Todoran Andreiu din Gherla a 2-a rată din taxă pro 1886 cu 2 fl 50 cr. ; Petru Petrescu din Braşov 5 fl.; Petre Teodor din Alba-Iulia taxă pe jumătate cu 2 fl. 50 cr.; I. M. Moldovan şi Simeon P. Mateiu câte 5 fl.; Dr. N. Calefar din Sălişte 5 fl. (Nini 197, 199, 212, 215, 260, 269, 270, 277, 288, 321, 396, 399, 402, 403, 406, 408, 409, 410, 411/1886.) — Spre sedință. Sibiiu, d. u. s. Iacob Bologa m. p., Dr. D. P. Bacianu m. p., v.­president. sect. II-lea. Autenticarea acestui proces verbal se în­crede dlor Dr. Puşcariu, Boiu, Cosma. S’a cetit şi autenticat. Sibiiu, în 10 Ianuarie 1887. Dr. I. Puşcariu m­. p. Z. Boiu mn. p­­. Cosma m. p. de sigur obiecta, că e deja constatat, că coloniştii romani fie ei veniţi din Asia­ mică sau din Dal­maţia, ori că au venit deja cu limba romană, sau că se romanisară în urmă, dacă aşadară originea latină a Românilor de astăzli din Ardeal e causa unică, de ce nu pot fi ei urmaşii colonişti­lor vechi romani din Asia­ mică şi Dalmaţia şi ameste­cată cu poporaţiunea indigenă, e cel puţin ne­­convingător. Autorul opului acestuia representă în des­făşurarea sa opinia lui Balcescu şi celoralalţi scriitori români, după cari poporaţiunea română, deşi se suise în munţi şi de aici înapoi la văi, ca se scape de barbari, se fi păstrat romanitatea sa, ca o obiecţiune deşeartă motivând, că atuncia n’a fost nici când o vreme, în care să nu fi domnit barbarii în văi, şi că în munţii, care încungiură Ardealul, au locuit barbarii, cari se schimbară necontenit. Deşi nu se poate obiecta nimica contra părţii prime a opiniei autorului, totuşi nu se poate aproba partea a doua a ei, căci barbarii, cari au venit din văi, vor fi pre­ferat totdeauna văile munţilor şi nimenea nu ne contestă, că ar fi locuit ei în munţi. In despărţitura a cincia a cercetărilor sale critice se încearcă autorul de a desaproba opinia lui Xenopol asupra vechimei Românilor în Ardeal, care o dovedesce prin numărul lor cel mare, prin diferenţa lor de Români de Sud, „Niebe­­iungetilied“ şi prin scrii istorice. Pentru scopul acesta induce el un document al regelui An­dreiu III, din anul 1293, care duice, că „toţi Ro­mânii, cari se află pe moşiile nobililor sau a altora, sânt de a se strămuta pe moşia regală Székes, şi de s’ar întâmpla asta şi cu forţa. Din acest document deduce Hunfalvy, că nume­rul Românilor ar fi fost prea mic pe la anul 1293, că s’au putut aşeeta într’o moşie regală. Silogismul acesta pare a fi îndrăsneţ, căci în documentul acesta e vorba numai de Românii ce trăiau pe moşiile nobilimii, cari au fost supuşi regali, şi nu de toţi Românii arde­leni. Românii în Ungaria şi Ardeal locuit-au din­tru început numai pe moşii regale, părăsind ei acestea spre a se aşezta pe moşiile nobilimei, perdu fiscul veniturile sale şi pentru aceea po­runci regele ca să-ş i aducă cu forţa pe la mo­şiile sale. Arătând Xenopol mai departe — cum s’a amintit — un loc din „Niebelungenlied“ ca măr­turie pentru Românii din Nord, citează Hunfalvy cu ocazia desfăşurării critice a acestui punct locul respectiv după traducerea lui Lachm­ann în cartea sa, pe când Lachmann n’a făcut nici o traducție a lui „Niebelungenlied.“ Cu ocazia aceasta vreau să ating încă o eroare cronologică a lui Hunfalvy: el ține pe regele ungar Béla III (1147 — 1196) de con­timporanul regelui româno-bulgar Kaloyan sau Ioaniţiu (1197 — 1207), dicând: regele ungar Béla III îl ține de Usurpator şi ocupă o parte a teritorului seu. Şi cele multe sminteli contra limbii şi ortografiei române, cari le comite auto­rul, conturbă (ficând: „dacinele“în loc de „datinele,“ de „una sânze“ în loc de „un sânge,“ „nepo­­cincia“ în loc de „neputinţă“ ş. a. într’un alt capitol combate autorul opinia lui Bălcescu asupra dominaţiunii pretinse a voe­­voglilor moldoveni şi munteni asupra unor părţi a Ardealului, legătura imaginară a Ardealului, Moldovei şi Valachiei şi tratează în urmă la fi­nea cărţii deja amintită a lui Pic: „La cestia română-ungară 1885,“ supunând deducţiunile et­nologice ale acestuia unei critice aspre. Cartea lui Hunfalvy e scrisă interesant şi ne face cunoscută o parte mare a istoriografiei române; critică unele extravaganţe ale ei, urmă­­resce mai mult însă scopul, de a descoperi nu­mai umbrele, prin ce se cunoasce tendenţa de a discredita în ochii publicului puţin cunoscut istoriografia română. Era de aşteptat, ca autorul să fi scris în cartea sa şi despre părţile cele bune ale istoriografiei române. Istoriografia asupra Românilor. II. (Urmare şi fine.) După­ ce se organisară Românii în state dincoace de Dunăre, fură ei în urmă învinşi de cătră Unguri, după lupte mari şi deveniseră ali­aţii lor. După opinia lui Petru Maior trairă în pace coloniştii romani atât cu Goţii cât şi mai tânjiți cu Hunii şi după­ ce părăsiră Avarii Dacia deveniră ei stăpânitorii ţerii acesteia (Ardeal). Românii primiră apoi pe Unguri în ţeară — nu ca învinşi, ci în urma unei învoeli libere politice. Mai idealistă e opinia lui Maior, — căreia însă nu urmează Xenopol — asupra originei poporu­lui român. Hunfalvy o descrie cu următoarele cuvinte: „Maior lasă pe toţi Dacii exterminaţi şi pe coloniştii romani venind cu femei şi copii în ţeara deşeartă ce o imploră dela Tisza pănă la Marea­ Neagră şi dela Carpaţii nordici pănă la Dunăre şi unde ei duseră cu totul neamestecaţi cu barbarii o viaţă curată romana. Aurelian a scos legiunile din această provincia mare şi fru­moasă, s’au şi dus coloniştii din Dacia-Traiană în Mesia; dar’ numai inimicii Românilor cred, că toţi coloniştii romani s’au scos şi numai invidia lasă se creadă pe aceşti inimici, că Românii de astăzi dincoace de Dunăre au venit cu secoli mai tânji­t din alte provincii în ţeara lor de astâdi. Contra acesteia opinează Hunfalvy, răzimându-se pe cisa lui Mommsen, după care s’a colonisat Dacia de Traian cu poporaţiune scoasă din Dal­maţia şi Asia­ mică, că poporaţiunea de astâdi a Ardealului, care într’adever este de originea ro­mană, nu isvoresce din coloniștii Traiani. Contra argumentării acesteia a lui Hunfalvy se poate Pag. 39 Redactor responsabil: Aurel Popa. Serviciul telegrafic­i al „TRIBUXEF. Budapesta, 26 Ianuarie n. Casa deputaţilor. S’a aşternut raportul co­­misiunii­­financiare despre deficitul ex­po­s­i­ţ­i­e­i. După Polonyi şi Csanády, în desbaterea budgetului, vorbesce referentul. Votarea se va face pro­babil mâne. Raab, 26 Ianuarie­­. Alegerea deputatului dietal a început înainte de am­ea­di, pănă la 11 care a avut mi­nistrul Baross 319 voturi, car’ Krisz­ti­na­vieh­ 192 voturi. Sh­akill, 26 Ianuarie n. La termu­­rele Mării­ Roșii a isbucnit resboiu în­­tre Italieni și Abisinieni. Abi-T si­rienii au atacat Masaua, au fost însă respinși de Italieni. Italienii au cerut întăriri, ce au și plecat din Roma într’acolo. Berlin, 26 Ianuarie n. „Reichsgesetz­blatt“ publică ordonanţa imperială, ce op­reşte exportul de cai preste toate graniţele faţă cu străinăta­tea. Oprirea întră numai­decât în vigoare. Roma, 26 Ianuarie­­. Principii Alexandru şi Francisc Iosif de Battenberg au plecat ieri din Milan la Genova.

Next