Tribuna, iulie-septembrie 1892 (Anul 9, nr. 147-218)

1892-09-26 / nr. 215

( I­ ­ Anul IX Sibiiu, Sâmbătă 26 Septemvrie (8 Octomvrie) 1892 Nr. 215 • ntMBBwiirewiaHMflmBMioagwregwHBroBy ABONA ivi E N TE LE Pentru Slblln: 1 lună 85 cr., »/* an 2 AL 50 cr., */» an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. S^atru monarch!«: 1 lună 1 fl. 20 cr., V« an 3 fl. 50 cr., »/» an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: ijt in 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. jt.be»Ain­eiîtirie se fa« Brinsi pî&tindu-se inajat». INSERŢIUNILE Ub sir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redastra şi Administraţia, strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte­r*i la librării. în Bucureaoi prim­esce abonamente D. C. Pascu, Str. I­escani 35 Epistole nefrancate se refusi. — Manuscripte nu se Înapoiază Da aunnftr­ecetft 5 sruceri *. %. «»* 15 beai re*. x . . \ Colecta naţională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Rațiu în Turda. Transport din Nr. 214 . . fl.996.28 Din comuna Ros­toci (comitatul Solnoc-Dobdea): loan Hosszú, propr. mare . . fl. 5.— Nicolae Hosszú, propr. maren 5.— Alexie Hosszú, propr. mare . .n 5.-­Petru Buzura, preot .... i» 1.30 Gavriil Ciocan, econom . . .n —.20 Vasile Ciocan, econom . . .n —.38 loan Horvat, econom . ... fi —.10 Vasile Hosszú al lui loan, econ.n —.50 Vasile Hosszú al lui Dumitru .n —.20 loan Hosszú al lui Mihaiu . . Ti —.20 Teodor Ki», econom ....n —.20 loan Ciurte, econom ....n —.20 loan Dóiba, econom .... 1) —.20 loan Hosszú al lui George, economn —.20 Alexie Hosszú al 1. George, econ.n —.20 Vasilie Hosszú al lui loan senior* —.38 loan Hosszú al lui Celemen . . ti —.20 Simson Hosszú, econom . Ti —.20 Vasi­lie Roman, econom . . . Ti —.20 Constantin Popan, econom . Ti —.10 Vasilie Drăgan ...... Ti —.20 loan Crișan *1 lui Tom. . .­­n —.20 Teodor Popan ...........................n —.10 loan Getie, econom...................... Ti Vasilie Ciocan al lui loan Teodor Tohat, econom. . . .n George Câmpean, econom. . .w Teodor Hosszú al lui Dănilă loan Tohat al lui Vartolomeiu .n Vasilie Geție, econom .... Teodor Dolha, econom. Simeon Doiba, econom ....n Petru Dolha, econom .... loan David ....... loan Păcurar, morar. .... fi — 20 loan Hosszú al lui Iacob econ..n —.20 Constantin Tohat al lui loan fi —.20 Ilie Câmpean, econom ....n —.20 Gavrilă Tohat ...... Alexandru Păcurar...................... fi —.20 Nicolae Hosszú al lui Constantin fi —.50 George Hosszú........................... fi —.60 Constantin Păcurar ..... fi —.20 loan Hosszú al lui loan jun. loin Hosszú al lui loan sen. Vasilie Crișan al lui Dochi . . Văd. Ana Păcurar . . . . . fi —.20 loan Tohat al lui Petru . . . fi —.38 Teodor Hosszú al lui George . fi —.50 loan Moroșan................................ fi —.50 Transport . . fl.1025 88 Transport . . fl.1025.88 loan Păcurar al lui Teodor . fi —.20 loan Pop, cantor...................... fi —.20 Mihail Dico................................. fi —.20 loan Hosszú al lui Ignat. . . fi —.50 Dumitru Kis................................V —.30 Dtn Visag: N. N................................................ fl. 10.— Administrația„Tribunei“: Ti fi —.20 Vasile Tohat ....... fi —j20 Constantin Tohat al lui Stefan . fi —.50 George Tohat al lui Teodor . fi Vasilie Crisan al lui Tom» . . Vasilie Butean ...... Iancu Popa ................................. fi 1.— G. Bslu...................................... fi —.50 Nicolae Bogdan........................... fi —.50 Petru Hanţu................................. fi —.20 George Peneza ........................... Ti -.20 luliu Boldurean, învăț. . . . fi 1.— Martin Sfereaciu........................... fi —.50 G. Vidu Căprariu...................... fi­g.30 Suma . ..1041.48 L FOIȚA „TRIBUNEI" Poesii poporale din Zarand. MS rugai, maică, de tine Să ții zile pentru mine, Să mă dai un sat cu tine. Maică,­­Jile nu ținuşi Și în alt sat mS dăduşi, Dup’o cioară de Rumân De frică să-’i Z'c jupan. Eu umblu să-’i pun de cină, El îmi trage de lumină, Eu umblu să-’i pun pe masă, El mS ia de cap prin casă, Eu umblu să-’i aştern patul, El mS trântesce de-alatul. N’are loc sS fac’un foc, Nici strînsură nu-i la șură Cât sS ia un puiu în gură, Nici cucuruz nu cotarcă C&t sS mânce-un puiu de ţarcă. Busuioc dela cetate Spune maicei sănătate, Ear’ de mine n’are parte. Că pe mine m'a cerut Ridăcina grâului Feciorul biroului, Rădăcină de săcară Un fecior din altă ţoară, Rădăcină de agriş Un fecior de peste Criş, Iubesce-nae, mândră dragă, Iubesce-mă dacă-’ţi plac, Dacă nu, silă nu-’ţi fac. Dacă nu ’ţi-am trebuit, Pentru­ ce m’ai celuit. Că mie nu-’mi pare reu Num’oțîră-’mi cade greu, Că sciam năravul tău. Num’-oțîră-’mi pare jala Că sciam vorbele tale. Dela mine nu-i bănat Că eu alt’am căpătat, Mai înaltă şi frumoasă, Şi stricată de versat Şi bună de sărutat. Mergând, maică, dela voi, Plângu-’mi ochii amândoi, Dar’ nu-’mi plânge ca unu Ce scie cum e străinu. Străinul cină la lumină, Eu umblu plângând prin tină, Străinul cină la masă, Eu umblu plângând prin casă, Că casa străinului Văruită-i tot cu var, Trăesc în ea cu amar, Dar’ căsuţa maicii mele E lipită tot cu tină Şi tot am în ea odihnă. Dragă ’mi -e lumea cu soare Şi voinic cu cisme noue. Dragă ’mi-e lumea cu nor Şi voinic cu căput nou. Dragă 'mi-e lumea cu ceaţă Şi voinic fără mustaţă. Cât de-aici păn’ la Braşău Nu-i voinic singur ca eu, Ba mai este Zeu unu Acela-i cucu săracu, Dar’ nici el nu-i singurel, Că-i cu mierla lângă el. Cucul când se bolnăvesce, Merge mierla şi-’l grijesce. Dară eu sărac de mine îmi petrec vi­teri străine, Unde nu cunosc pe nime, Numai frunza şi iarba, Care-i în toată lumea. Săracă floare de munte Ca tine nu vezui multe, Numai una ’n Găina Ce umblă pe firea mea. Leliţă cu casa ’n colţ Iubeşte-mă dacă poţi, Dacă nu şi nu şi nu Sărută-mâ şi te du. Cântă puiul cucului Dimpregiurul bradului, Voinicaş din graii grăia : T..ci, cuce, nu-­mi tot cânta Că păn’ am fost la părinţi ’Ţi-am dat voe se tot cânţi, Dar’ dacă m’am străinat, M’am săturat de cântat. Ear’ cucul din graiu grăia: Că eu cânt de jalea ta, Că maică-ta te jelesce, Taica-teu cai potcovesce, Cu potcoave de ale 'nalte, Ca pe tine se te cate! Tot pe sate pe departe Şi pe ţeri înstrăinate. Voinicaş din graiu grăia: intoarce-te cuce 'napoi Şi spune la maica mea: Ea se nu me mai jelească, Taica cai nu potcovească, Cu potcoave de-ale 'nalte, Nici pe mini se nu me cate, Nici pe sate pe departe Nici pe țeri înstrăinate; Că eu Zeu de vo­u muri Pe mine m’or jelui Tot dobaşul cu doba, Trimbiţaş cu trimbiţa, De trei­ ori în dob’a bate Şi-oi fi iertat de păcate. Când trimbiţa va suna, De trei Zil® s’a mustra Sufletul cu inima. Sufletul va cuvânta Taci, inimă, taci, căţa, Că Zeu tu de vei muri, Peu bine vei odihni. Dară eu sărac de mine, ’Mi-oi lua faptele ’n braţe Se stau Domnului de faţă, Tot la poarta cea de fer Unde sufletele per, Tot la poarta cea de vamă Ca se le trag toate 'n samă. Pe cel deal pe cel colnic Merge-o pruncă şi-un voinic, Voinic merge fluierând, Mândra merge suspinând Şi din gură-aşa Zicând : Ia-mă, bădiţă, călare, Că nu mai pot de picioare. Mândruliţă, te-aş lua, Dar’ nu pot, drăguţa mea, Că 'mi-e murgul tinerel Şi-’n picioare subţirel Nu pot duce greu pe el C'abia duce trupul meu, Trupul cu păcatele Spatele cu armele. Puiculiţa lăcrama Şi din gură ea Zicea : Nu ’ţi-e jale şi păpat, Dela părinţi m’ai luat Şi ’n rei codri m’ai băgat; Care-ar bunul Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Murgul să se poticnească De pământ să te trântească, Mâna dreaptă se 'ți-o scrintească, Şi cea stângă se 'ți-o frângă, Să îţi ții frâul cu dinții Ca să te plângă părinții, Cum au plâns ei după mine C&nd am plecat eu cu tine. Culese de Sabin Bafta. 1) fi 1fcO o —.20 —.38 —.20 —.20 —.38 —.10 Ti —.50 —.30 —.30 —.20 fi JO'O fi —.20 fi fi T O fi —.20 fi —.20 JfcO O Ge ar trebui se facă. Ca­ și­ cum ar fi bătaia lui Dum­nezeu asupra țerilor din statul ungu­resc. Din atâția oameni, care îl dirig, să nu se afle vre-o câțiva, să nu se afle unul, cu capul și cu inima la locul său și să alunge certarea lui Dumne­zeu dintre popoarele nefericite. Ura și prigonirile se facă să înceteze și să le stârpească cu totul. Nouă în adever ne vine lucru cu mirare, că între compatrioții unguri nu se află oameni cu vederi clare. A trecut un sfert de secol și nu s’a ri­dicat dintre ei unul, care categoric să le spună conaționalilor săi, ce ar tre­bui să facă ca­le între pacea şi buna înțelegere în locul diferenţelor şi prigoni­rilor din trei părţi din patru ale statu­lui unguresc. Cum? Să nu fie nimenea dintre Unguri care să priceapă că alergatul şovinistic după năluca Maghiar­iei este primejdia sigură a existenţei statu­lui unguresc? Ungurii, înainte de toate celelalte naţionalităţi, ar trebui să priceapă că statul unguresc numai ca stat poliglot are dreptul să existe. Indată­ ce ei îl împing de pe basa acea­sta, îl împing deasupra prăpastiei şi îl pun în condiţiuni de a se risipi. O singură privire asupra constela­­ţiunii naţionalităţilor din statul ungu­resc, şi Ungurii ar putea înţelege, că deja situaţiunea geografică a naţionali­tăţilor nemaghiare este de natură cen­trifugală. Mai vin şi ei, adecă Ungurii, cu d­uha maghiarisării și cu tot felul de prigoniri din causa acesteia, primejdia e aci. Pentru­ câ fiecare naționalitate nemaghiară, înhăitată de mânătorii ma­­ghiarisării, prea lesne poate veni la idea: ce lipsă am eu de a me maghia­­risa, când în vecinătate am consângeni, cu care voiu putéa trăi aşa cum sânt, fără de a fi silită se trec printr’un proces de asimilare. Este inepţie politică, cea mai mare din câte inepţii pot fi pe lume, ceea­ ce fac Ungurii. Pentru­ că ei agită naţio­nalităţile cu aspiraţiunile şi cu purtarea lor. Ei împing sistematic la nepatrio­­tism­ şi la dismembrarea statului ungu­resc. Este o norocire mare că naţio­nalităţile nemaghiare au alt temperament şi sunt peste tot mai cumpătate decât Ungurii. Altmintrelea ar fi vai de statul unguresc. Statul unguresc nu Ungurii îl susţin. Ungurii numai îl exploatează şi cred că cu exploataţiunea vor putea merge pănă ce-’l şi maghiariseze. Statul unguresc de o miie de ani ’l-au susţinut şi îl susţin naţionalităţile nemaghiare. Pe lânga multă resigna­­ţiune, ce e drept, dar’ îl susţin din causă că ţin că este un postulat politic. Ungurii, ori­ şi­ cât se svîrcolesc să le convingă de contrar, încă nu au putut produce argumentul convingător. Dacă însă vor continua cu vexa­ţiunile şi cu prigonirile, mai ales după schema dela era Tisza încoace, poate­ că le vor convinge şi de contrar. Adevărat că Ungurii în ziaristica lor asigură neîncetat pe naţionalităţile nemaghiare, că au să le lase nejignite cu limba lor. Ei numai sentimente pa­triotice vreau să le altoească naţionali­tăţilor nemaghiare. Las’ că naţionalităţile nemaghiare nu au lipsă de altoirea cu sentimente patriotice de la Unguri, deoare­ce aces­tora tocmai le lipsesc sentimentele pa­triotice. La ei sentimentul de rasă a înăbuşit cu totul sentimentul patriotic. Aceasta o sciu foarte bine naţionalită­ţile nemaghiare. Ele mai sciu însă din experienţă, că în ce privesce pe Unguri n’au să le creadă pe cuvânt. Ungurilor nu li-e nici portul cum li-e vorba, nici vorba cum li-e portul. Nu sânt legi sancţionate, aduse de ei în exclusivitatea lor legislativă, căl­cate sau ignorate tot de ei în aceeaşi exclusivitate a lor administrativă? Una 41° şi alta fac. Dacă Ungurii vreau să fie în ade­văr patrioţi după­ cum se laudă că sânt şi să fie pace în ţeara, în statul un­guresc, trebue să o rupă cu toate câte le-au urmat de ani douăzeci­ şi-cinci în­coace. Să plece cu totul pe altă cale. Pe calea în care să se întâlnească cu toate naţionalităţile din ţeară spre a merge cu ele împreună cătră acelaşi scop, cătră bunăstarea şi înflorirea ţerii pentru toţi. Cu naţionalităţile prea uşor se pot întâlni. Insă nu prin promisiuni goale şi prin fârâmături aruncate ca înaintea pasărilor flămânde. Ungurii să facă loc tuturor naţio­nalităţilor, după trebuinţa constatată la masa verde, pretutindenea unde se trac­tează de interesele cetăţenilor statului, însă aşa ca fiecare să stie despre ce e vorba şi fiecare cu vorba lui să-­şi poată apăra interesele sale. Tutoratul neche­mat să înceteze. Iată reţeta pentru rănile pa­triei şi prin care am ajunge la senti­mente patriotice şi la adevărat pa­triotism. Cu receta aceasta s’ar înlătura toate diferenţele naţionale din stat, ar înceta şi prigonirile, pentru­ că prin me­dicina cuprinsă într’însa s’ar vindeca şi hipochondria naţională ungu­rească, conform cărei toţi câţi nu sânt Unguri şi nu se bagă slugi la Unguri, sânt oameni periculoşi şi cu tendenţe agitătoare şi răsturnătoare. Memorandul Românilor urmărit de procuratura ungurească. După multă so­coteală contele Szapa­y a dat în sfîrşit man­dat procuraturii a urmări pe autorii Memo­randului presentat de deputaţiunea de trei sute Maiestăţii Sale Monarchului, în decur­sul Zilei de ieri (Joi) dl Eugen Brote, vice­preşedintele comitetului central al partidului naţional, a fost citat a se presanta numai­decât înaintea judelui de instrucţie Gödri Sándor, unde a fost supus unui chestionar ce privesce conciliarea, tipărirea şi răspândirea Memorandului. Precum aflăm procurorul su­prem din Cluj a găsit în unele pasage ce tractează despre unirea şi autonomia Tran­silvaniei crima circumscrisă în §§. 171 şi 173 al legii penale. Pasagele încriminate con­sumă un esenţial cu înţelesul cuvintelor rostite de Maiestatea Sa Monar­­chul în mesagiul de Tron de la 15 iunie 1863 cătră dieta Transilvaniei şi citate verbal în textul Memorandului tocmai între pasagele încriminate de procuror. Armata şi cultul kossuth-ist. Sub titlul „Punische Greuen (cre­dinţă punică) publică „Oesterrei­­chisch-ungarische Heeres Zei­tung“ următorul articol din care se vede, că într’o formă cu popoarele în adevăr reale din monarchie, şi cercurile militare sânt indignate de nebuniile maghiare, comise cu prilegiul sărbărilor lui Kossuth. Abia sânt trei luni — «fi00 semioficialul armatei — de când Budapesta și o mare parte a Ungariei au serbat jubileul de 25 de ani al încoronării, când cu glas umflat au măr­turisit, cât de reali sânt faţă cu Tronul. — Sânt acum câteva Z'l0 au sărbătorit în toată ţeara pe Ludovic Kossuth ! In adevăr curi­oasă şi importantă contrazicere comisă prin trase răsunătoare şi prin fapte premeditate ! In toate bisericile şi sinagogele au ţinut ser­viciu­ divine între sărbătorirea aceluia, care singur a condus Ungaria in revoluţie şi care singur a înduplecat dieta mutată în De­cemvrie la Dobriţin, ca să enunţe în 14 Aprilie 1849 casa de Habsburg de detronată, cu care Ungaria de jure şi de facto a făcut legătura sfântă a Sancţiunii pragmatice. In comitate şi oraşe Kossuth a fost ales cetăţean de onoare, la toate convenirile solemnele au prea­mărit pe „martirul“, în toate Z'*rele *‘au lăudat faptele, în toate şcoalele 'l-au glo­rificat ! Dacă toate aceste onoruri ’l-ar privi numai pe înflăcăratul patriot şi pe marele bărbat, bucuros s’ar alătura chiar şi aceia, care 'i-au fost odată adversari în răsboiul civil, devenit sângeros în urma pasiunilor, dar­ care recunosc şi respectează marile calităţi ale lui Kossuth. Insă toate glorificările sânt numai mijloace spre ajungerea marelui scop, care este antidinastic pănă la cea din urmă consecvenţă, până la înoirea revoluţi­unii. Dacă şi în Ungaria ar cugeta oamenii în mod cinstit şi înainte de toate cu lealitate cavalerească, atunci demult ar fi urmat exemplul sublim al Regelui încoronat, oare de an pătrar de secol, de când­­şi-a pus pe capul Seu sfânt Coroana Sfântului Ştefan, a trăit în pace cu poporul Seu, a exerciat cu bunătate şi iubire nemărginită virtutea nobilă a uitării şi iertării şi a dat şi acum de curând o do­vadă a încrederii Sale, ridicând capitala ţerii la rangul de residenţă. In faţa acestei marinimoase şi în adevăr cavaleresei acoperiri a trecutului, vedem în contrazicere întristătoare astfel de fenomene, care dau prilegiu la îngrijiri serioase. Nici un prilegiu nu-’l întrelasă ca să nu împros­păteze în inima poporului amintirile dela 1848—49, neplăcute pentru amendouă păr­țile. Nici contra acestui lucru nu s’ar pute obiecționa nimica, căci această luptă, atât din punct de vedere istoric cât şi din cel militar, este vrednică de stimă. Dar’ modul cum se inter­­vertesce istoria; cum se presantă conflictele de atunci ca ascuţite şi exacerbante şi pentru present; cum eremitul de la Torino, care a răs­puns în ton ofensator la provocarea, că în calea reîntoarcerii sale cinstite nu mai este nici o pedecă, care agită şi vorbesce în ton duşmănos despre instituţiunile noastre legale.

Next