Tribuna, octombrie-decembrie 1892 (Anul 9, nr. 219-292)

1892-11-26 / nr. 264

Pag. 1054 în tîrg­ul dela Szentes întocmai ca purceii, urmează: Al treilea tîrg de carne şi suflete ome­nesc­ s’a făcut la 1888, când însă lucrurile nu au mers aşa de uşor, deoare­ce părinţii păţiţi odată, ’şi-au ascuns copiii în peşteri, pivniţi, pe sub albii în paturi şi prin păduri. Crucii şarlatani însă tot nu s’au lăsat, ci luând ajutorul gendarmilor au pornit haită în regulă, scormonind pănă și ascuncțătorile pă­durilor. Prin sat gendarmii umblau ca vână­torii prin pădure. Mamele plângeau des­perate, se rugau de milă, blăst­ămau. Nu a folosit însă nimic. Copiii prinşi, între ei fete­­la 13—14 şi 15 ani, au fost adunaţi în cete v­oluaţi ca vitele, la stricăciune, perdere su­fletească şi fisică, la moarte chiar­ în broşură se citează apoi o mul­ţime de nume: ale copiilor răpiţi, ale părinţilor desperaţi şi ale Ungurilor călăi, după care urmează. Copiii aceştia ni-au povestit lucruri îngrozitoare, am ascultat înspăimântaţi su­pliciul amar la care au fost supuşi ne­norociţii. Deja pe drum au fost bătuţi cu bastoanele ca să nu plângă de frig şi foame, ca astfel să nu irite pe oamenii caritabili. Câţi din ei nu au fugit de la călăii lor, câţi nu au murit în dureri şi amare suferinţe, câţi nu au ajuns în robie străină, — asta oară numai D-ţreu scie, D-t jeul bunătăţii şi al iu­birii, dar’ şi al r ă s b u n ă r i­i. în capitolul al III-lea li­ se spune Slovacilor că durerile lor au trecut peste hotar, se nu se descuragieze deci, în cap. IV. se arată ce vor Un­gurii cu copiii slovaci. Două scopuri urmăresc Ungurii: 1) se slăbească pe Slovaci și a 2) se altoească sângele stricat unguresc cu cel slovac să­nătos ... în Sodom­a șiGomora numai se poate întâmpla ase­menea lucru — ai crede —car’ nu într’o lume ca asta şi în mijlocul unor popoare civili­­sate, se scrie în broşură. In cap. V. se arată, citându-se date, nume şi persoane — cât sânt de nenorocite autorităţile, care nu numai au tolerat răpirea copiilor, dar’ au ajutat chiar pe şarlatani în miserabila lor acţiune. Tot aici se face apel cătră întreaga naţie slovacă să nu rabde să fie batjo­corită, ci să gonească pe samsarii per­verşi, care — ajutaţi de autorităţi — consideră şi tratează cu Slovacii nu ca cu o naţiune, ci ca cu un material. „Să nu lase, ca copiilor să li­ se răpească o limbă omenească şi să înveţe o limbă — cea ungu­rească — în care nu se vorbesce, ci se latră ca cânii și se groholesce ca 'porcii. Aceasta este — dice 'L,ro'­șura — o infamie atât de mare în contra Slovacilor, atât ca oameni cât și ca națiune, încât pentru răsbunarea acestei infamii ar merita ca fiecare Slovac să-'și jertfească vieaţa. Broşura, tipărită în tipografia dl­ui Eduard Gregr din Praga, a fost răs­pândită printre toţi Slovacii. Maghiarii au arangiat acum o ade­vărată goană în contra celor­ ce au pri­­mit-o şi caută pe capete să o confisce unde o găsesce. Un admirabil preludiu la procesul dlui Horban, care se va desbate în P­o­­­on la 17 c­­a dis Kronawetter, şi în primul rînd tineri­mea este chemată să ridice steagul libertăţii (aiurea aşa se şi întâmplă; tinerimea maghiară însă este mai intolerantă decât chiar cei mai nămoliţi şovinişti. Aceasta, se înţelege, demo­cratul (?) vienez nu vrea s’o înțeleagă). Pe prisontul politic — a mai (1*8 Kro­­nawetter — se arată nori negri, care pot să aducă ușor o furtună, și dacă preoții și mag­nații maghiari vor ține cu reacția dușmană, 4eu nu se scie ce are să fie. Va se 4a că nobila (?) tinerime maghiara va fi în curând chemată să apere libertăţile ! Par’că ar fi libertăţi aici, şi chiar dacă ar fi, ele ameninţate fiind, ar pute fi apărate tocmai din partea tinerimii maghiare. Kronawetter ori e naiv, ori bătrân fiind, a dat în mintea copilărească. ADRESE DE ADERENŢĂ pentru dr. Ia UC­AC­IU. Ziarului „Tribuna“ pentru Martir martir naţional Dr. VASILE LUCACIU, preotul Şişescilor. Veza, 5 Decemvrie 1892. Iubite l­u­ptăto­r! Vestea tristă despre condamnarea sa la temniţa ungurească, adusă prin verdictul ju­riului din Dobriţin, a străbătut ca fulgerul pănă şi în cea mai modestă colibă românească , acest fapt complinit, dar, nedrept din cale afară, a atins foarte neplăcut, şi a consternat în mod revoltător simţământul fiecărui Român care consimte cu luptătorii sei naţionali, locuească acela în ori­ce colţ al rotundului pământ. Şi cum nu, când Tu, eroule mare, ai apărat şi aperi o causă atât de sfântă şi lupţi energic, cu fruntea­­ Ţi senină, pentru un popor, care îşi are sorgintele în glorioşii noştri străbuni Romani, care odinioară au pus în uimire întreaga omenime prin eroismul lor, şi care din generaţiune în generaţiune ni-au rămas ca nişte exemple vii, cum să ne apărăm drepturile noastre naţionale. O! eroul nostru iubit, cum a şi cutezat acel juriu a Te condamna şi a-­Ţi da o lovitură aşa groasnică, pe când Tu te-ai justificat atât de splendid înaintea pigmeilor din Dobriţin, încât cu toţii au amorţit au fiind dulcea şi so­nora noastră limbă românească, rostită de Tine cu dibăcia unică în felul seu, şi noi cu lacrimi de adevărată bucurie, cetind numai în scumpa noastră „Tribuna“, părea că ne avem în mijlocul nostru. Grea şi de nesuferit este temniţa ungu­rească pentru un om condamnat pe nedrept, grele au fost şi suferinţele Mântuitorului Christos, dar’ au triumfat. Te asigur, marti­­rule mare, că causa noastră în fruntea cărei Te avem de conducător, va triumfa. Ai numai credinţă în Dumnezeu şi inimă vitează ! Te-am admirat de ţinuta­’Ţi românească. Tom­a Simu, înveţător.* Din Câmpulung (România) s’a tri­mis următoarea adresă: Salutăm cu entusiasm şi veneraţiune pe cei doi valoroşi martiri ai românismului trans­carpatin Raţiu şi Lucaciu ale căror merite, lupte, suferinţe şi eroism au arătat lumii ci­­vilisate strămoşeasca virtute română, înainte cu Dumnezeu, şi viitorul nea­mului nostru va fi asigurat. P. Părâianu, N. Gr. Iorgulescu, Pretore, C. Trifonescu, căpitan Corbuleanu, I­­. Gră­dişteanu, F. Niculescu, Ap. Niculescu, Stancu Ghioculescu, G. I. Georgescu, G. A. Patrulea, A­. Th. Dimache, Grigore Nicole, Tache Chi­rănescu, G. Ulieru, S. D. Gioglovan, V. Po­­pescu, I. A. Ghica, loan P. Roşianu, Zarafi­rescu, Dr. V. Popescu, D. Christescu, I. Pa­­lade, Al. Christescu, căpitan Ştefănescu, Niţă Georgescu, Vasile Budeanu, Ilie Lucescu, Iosif Ronert, Vasile Lacea, N. Răşcan, G. Degeanu, N. Luca.* Secţiunea Ligei Drăgăşani salută pe martirii naţiunii: Lucaciu şi Raţiu, Marinescu, Barcan, Nicolescu, Costescu. # „Societatea Gheorge Lazar“ din Bucuresci a trimis la adresa „Tribu­nei“ următoarea depeşă care a fost in­hibată de autorităţile maghiare. „Societatea Gheorge Lazar“ salută cu entusiasm, în Vasile Lucaciu, pe apărătorul libertăţii transilvănene, C. Marinescu din Bucuresci, V. N. Cucu, Demian, Th. Grecescu, Stecucum, Du­­mitrescu Ghiocel, Niţulescu, Elvir, Nic. Cră­­ciunescu, M. Abramovici, Alex, Castriş, Herbst, Nic, Mariescu, Flischer, Bisdorffler, Teodo­­rescu, Lapian, etc. \\\\\\ Spicuiri din foile maghiare. Sacul ’şi-a găsit petecul: studenţii ma­ghiari de la universitatea din Viena au trimis ieri o deputăţie de 5 membri la deputatul Kronawetter pentru a-ş i mulţumi, în numele întregei tinerimi maghiare liberale (tinerime care şt arge ferestrile şi capetele nemaghia­rilor ce nu sânt de o părere cu dînsa, va să zică foarte „liberală“) pentru­ că s’a ridicat în apărarea Ungurilor calomniaţi în parla­­ndatul austriac. este mai nostim, că ei au adus şi o p­resă acoperită cu iscălituri şi un portret reuşit —\«crÎ6 „Ellenzék“ —(nu cumva ’l­a fotografa! fără scirea lui cu aparatul â la mimit?) al marelui (?) democrat şi — ar trebui să adauge foile unguresci — apă­rător al Jidanilor şi păcătoşiilor Unguresci. Kronawetter a mulţumit emoţionat adânc (cum nu, când vede înaintea sa tinerimea cultă (?) a unui popor liberal (?) manifestân­­du-se cu atâta putere, — erau 5 studenţi şi un album). A spus tinerimii maghiare, că în curând ea va fi chemată a sta în faţa unor vremuri grele (de­sigur, întorcându-se în ţeară, totuşi o să trebue să muncească ceva, ocu­pând funcţii). Cu toate intrigile negre ale re­acţiunii, dorul libertăţii nu poate fi înăbuşit. TRIBUNA Scandal în biserica din Şoimuş. Şoimuş, 4 Decemvrie n. Duminecă în 4 Decemvrie a. c. după finirea sfrei liturgii preotul nostru a cetit o scrisoare a episcopului Gherlei referitoare la trecerea poporului din Şoimuş la religiunea gr.­ort. Episcopul îşi exprimă părerea de rău, că poporul consideră un lucru atât de mic din trecerea la altă religiune, şi să nu se lase a fi seduşi şi folosiţi de unealtă pentru sco­puri private, căci prin aceasta îşi perd mân­tuirea sufletească, care numai în biserica ca­tolică se dă, în sfîrşit sfătuesce poporul să asculte da episcop şi consistorul gherlan, căci aceştia totdeauna numai binele poporului­­l-au voit, şi şi în viitor numai pentru binele poporului ostenesc. După cetirea scrisorii episcopului, preo­tul începe a vorbi poporenilor despre cre­dinţa ce trebue s’o aibă poporul cătră sfta religiune gr.-cat., singura mântuitoare, şi cătră capii bisericii care numai binele le doresc. La auzul acestor cuvinte poporul află­tor în biserică într’atâta s’a iritat, încât a uitat că se află în biserică, întrerupând pe preot dela predică. Unii strigau: „Da, seim ce bine ne doresc, că nu au arătat când au luat patrafirul lui Lucaciu“. Alţii strigau: „Seim binele lor, că luptă pe voea duşmanilor noştri!“ Preotul cearcă a-’i linişti cu cuvintele : „Iubiţilor! fiţi înţelept! Sânteţi în casa lui Dumnezeu, nu cârţiţi ia contra bunului nostru episcop ca... Poporul răspundea : „Nu avem episcop! Cine nu-i părinte adevărat la poporul ro­mânesc — nu ne trebue să-’l cinstim! Jot cu episcopul! Meargă la Dobriţin!“ Preotul cerca din nou a-’i linişti, dar’ cuvintele lui au fost acoperite de strigăte: „Nu te ascultăm! Dacă aperi pe episcopul, una sânteţi! Ne vom găsi noi popă! Haideţi oameni că s’a sfîrşit ruga! Vorbe de acestea nu vrem să mai ascultăm! căci numai cădem în păcate!“ Deodată părăsiră cu toţii biserica, car’ preotul cu predica dînsului se retrăsese mâhnit în altar. Pe stradă apoi în sus şi în jos dela biserică, erau tot grupuri de oameni, care în­­tâlnindu-se cu de cei­ ce n’au fost la bise­rică (căci e de însemnat, că o parte din po­­poreni de când cu suspendarea lui Dr. Lu­­caciu, nici nu mai voeau a intra în bi­serică, unda se pom­enesce numele episco­pului din Gherla), discutau iritaţi şi blăstămau procederea episcopului renegat. Corespondentul, interpelaţiunea, nici că era în congregaţiune ci în restauraţiunea „Concordiei“, în societatea unui mare Român, dar’ moderat!!! prin ur­­urmare nu putea ave cunoscinţă despre co­­rectitatea, sau incorectitatea vorbirii mele!!! Trecându-­mi prima furie, recetind de nou cu sânge rece pasagiul referitor la per­soana mea, deloc am aflat motivul principal, adecă : că scopul perciunatului n’a fost anali­­sarea vorbirii mele, ci a-’şi bate joc de mine, presentându-mă ca prototipul Valahilor (tur­baţi) sălbatici!!! bine înţeles, în mod batjo­coritor ! Da, die perciunat! Ai dreptate, într’o direcţiune, asemănându-mă cu prototipul luptătorilor naţionali; căci într'adevăr acela sânt din anii cei mai fragezi ai vieţii mele, căci acest credeu ’­ am ereditat şi învăţat încă în şcoală, dela nemuritorul meu fost profesor de limba română, de piă memorie Iustin Popoiu!!! şi te asigur, că acela voiu rămâne în decursul vieţii mele!!! şi ca să scii, ce poate pănă acum nu ai sciut, te asigur, că nu aparţin categoriei acelor Români, care de dragul stomacului sau din alte con­sideraţiuni mai înalte, dar’ refăcute, azi se numesc Ro­mâni moderaţi, — dar’ nu cum 410‘ sălba­tici — care luptă din răsputeri, pentru pros­­perarea şi înflorirea naţiunii sale proprii!!! De altă parte te asigur, că nu aparţin acelor legioane spurcate, care se leagănă ca trestia de curentul vântului, nici acelei secte viclene care întocmai ca Ţiganul îşi aroagă naţionalitatea şi religiunea, dela acel sat, în a cărui apropiere domiciliază, acestei categorii aparţini tu, şi consaţii tăi din viţa lui Israil, care &4' încâ!cindu-vă la soarele maghiar, strigaţi în gura mare, că sânteţi mai mari Maghiari ca Árpád sau Tuhutum!!! Mâne veţi striga că sânteţi Romîni, Germani, Ruşi, poimâne că sânteţi chiar Turci!!! Cu un cuvânt, după împregiurări. Bine, dacă natura faţă cu voi a făcut un atare fiasco, fiţi cum vreţi şi­­cum vă taie capul, căci eu nici chemare n’am, nici putere se vă regulez, căci posedând calităţile de mai sus, te asigur, die perciunat, că v’aş regula într’acea direcţiune, ca fiecare om, să fie acela care s’a născut! adecă : Românul Român, Maghiarul Maghiar, dar’ şi Ovreiul Ovreiu să rămână, dar’ nu „târtan“. După cele precise ca nu cumva proverbul latin: „Tacendo videtur sentir­u, să ră­mână în cârca mea, dar’ nici tu, perciuna­­tule, să nu te încrezi, că cu drept cuvânt m’ai batjocorit, cu atât mai puţin veneratul public să nu fie sedus pe căi rătăcite, spre adjudecarea imparţială, iată vorbirea mea din 13 Octomvrie, ţinută în congregaţiunea comitateusă, în toată golătatea sa ! La ordinea 4­ lui venind pe tapet au­­tenticarea listei viriliştilor comitatensi, am adresat următoarea interpelaţiune: Ara cunoscinţă dl vice-comite despre acea îm­pregiurare, că estan lista viriliştilor, afară de gremiu, deloc n’a fost publicată, recte comunicată, nici cu pretura, cu atât mai puţin cu comuna Orşovei? vorbind spe­cial despre Orşova. Ba mai târziu m’am convins, că nici cu o pretură sau comună de sub jurisdicţiunea d-sale nu s’a comunicat ? De are, de ce n’a urmat conform legii! de n’are, cu ce poate sâ-’şi motiveze această ne­­gligenţa ?! şi că are de gând, ca de altă dată atare controversă să nu mai obvină ? La ce primind răspuns categoric, că nici pănă aci, nici de aci înainte, de dragul meu, afară de gremiu, lista nu va comunica-o nici cu pretorul, nici cu comunele! am făcut deducţiunea, bine cunoscută nouă Românilor, că domnii situaţiunii de »45, acolo, şi atunci, unde e vorb­ă, ca cu un Român să devină mai mulţi ca membri congregaţionali, nu din graţia domnilor stăpânitori ori a publi­cului alegător, ci pe bpsa legii, de comun se folosesc de atari apucături, prin ce, bine­înţeles, îşi ajung scopul lor dorit!! ! Recunosc, că cu acea ocasiune m’am exprimat, că din parte-’mi bucuros aş abţine de acel favor legal, de cumva contribuţiunea mea de altmintrelea foarte exagerată faţă cu puterile mele materiale, s’ar reduce la acel minimum, încât n’aş ave drept a fi sufevat în lista viriliştilor, cu atât mai vîrtos, încât toată instituţiunea nu este alta, decât un joc constituţional. Ce vor domnii se întâmplă, ori cu noi, ori fără noi, câţîva Români! Dar, fiindcă am drept, cu drept cuvânt pot să şi pretind dreptul meu! Nu e drept, domnule perciunat, că cu această ocasiune s’ar fi făcut alusiune la po­porul apăsat, căci nu era la loc şi materie de a vorbi despre o materie, de care ai pută vorbi trezit din somn, cine însă ar ave do­rinţa a sei încriminările, nu numai ale noastre, dar’ şi ale celoralalte naţionalităţi din patrie, îl persuad­z să ’şi procure Memo­randul Românilor din Transilvania şi Ungaria, şi acolo le va afla, dela Alfa pănă la Omega, toate. Aşadar’ ai minţit! dar’ ce-’ţi pasă ţie, că tu eşti de acea convingere sinistră, că şi minciuna-i vorbă!!! dar’ mai vîrtos, din acel incident, căci tu şi ai tăi, prin minciuni seci şi hazlii vă câştigaţi merite de a fi su­pranumiţi de patrioţi!!!... buni!!! ferească ne D-4'îu, nu numai pe noi, dar’ şi pe inimicii noştri de atari patrioţi! care ţintesc, pe rui­nele altora a-’şi clădi palaturi grandioase şi a-’şi câştiga merite nemuritoare!!! Că lista nu s’a publicat, te îndrum să cerci atestatul oficios, extrădat de comuna Or­şova, adnexat la petiţiunea mea! De unde apoi foarte uşor te vei pute convinge des­pre validitatea aserţiunilor mele, între atari împregiurări întreb pe ori ce pai drept şi fără patimi, ba chiar și pe obraz­nicul de corespondent, că în vorbirea mea de mai sus, poate cineva afla un motiv oareși­care, pe a cărui basă s’ar pută declina drep­tul de a mă ofensa publice!? Unica consolare ce o am este, că, res­pectivul corespondent e îndestul cunoscut publicului cetitor, ca de un individ lipsit de seriositatea cuvenită unui­­­arist public, ce de altmintrelea nu e nici mirare, sciut fiind, că familia din care îşi trage originea, din nenorocire, are înclinare spre darul nebu­niei !!! Pe basa sus înşiratelor, debutul 4iarului „Südungarischa Reform“ referitor la per­soana mea, îl declar de o infamie josnică, ră­sărită din creerii unui lipsit de minte. „ Quid erat demonstrandum, demonstra­tum estu. Dintre noi doi, cine are drept, judece onor, public cetitor! Petru Călciunariu, advocat şi membru congregaţional. Un respuns- Dl P. Călciunariu, advocat în Or­şova, ne roagă a publica următorul răs­puns, pe care foile jidano-m­aghiare nu voesc a-­l primi: Respuns la articolul de fond apărut în 14 Octomvrie în nr. 246 al ziarului „Südungarische Reform“. Domnule Redactor! Culminaţiunea unui di ar zace în des­crierea adevărată şi obiectivă a evenimentelor zilnice, fie acela de ori­ce categorie, prin ur­mare condus de ideile principale mai sus des­făşurate. Recunosc, Die Redactor, chemarea su­blimă a piesei, recunosc menirea şi meritul fiecărui­a‘ar­ dar’ numai în acel cas, când respectivul, cum zisesem mai sus d­e obiec­tiv şi drept interpretator al întâmplatelor, la cas contrar, atare ,dar îşi perde toată valoarea, degradându se pe sine însuşi la valoarea unui pamflet, să nu fi­c la rolul unei colăniţe de legumi de pe forurile publice ale oraşelor mai mari. Ce e drept, în toată vieaţa mea n’am fost încântat de pledoarele stimatului d-voastre ,iar pe care­’l redactaţi, prin urmare pănă acum n’am avut nici un motiv a mă ocupa cu el obiectiv, cu atât mai puţin subiectiv ! Bine înţeles, pe calea publicităţii! Având însă în vedere, că perciunatul d-voastre corespondent, pe care din neferi­cire personalmente îl cunosc, într’altele în nr. 246 se ocupă și cu modesta mea per­soană, într’un mod atât de infam, încât la prima intradă am stat încremenit locului, sci­­ind cu positivitate, că interpelarea mea adresată vicecomitelui comitatens, în congregaţiunea ţinută în Lugoj, în 13 Octomvrie a. c., a fost obiectivă şi la loc, ce de altmintrelea, în­suşi vicecomitele, toate aserţiunile mele le-a recunoscut ca drepte şi carăsp­urătoare sco­pului, pe lângă toate acestea dînsul face ca dela usul de mai nainte nu se poate abate de dragul nimărui! !! întreb dar’ pe dl perciunat: Cum şi cu ce drept vine a mă presenta publicului cetitor ca pe un „Băbâu“ al congregaţiunii! ? Până când dînsul, pe timpul când făcusem CRONICĂ Scire militară. Foile din Bud­a­­pesta aduc scirea, că colonelul Alexandru Ur­m­a­n­sz­ky, comandantul regimentului de infanterie nr. 6, staționat în Budapesta, al cărui proprietar e regele Carol al României, a fost transferat la honve4i și numit coman­dant al brigadei de honve4i nr. 84 cu sediul în Agram.* Nou secretar de stat: „Pesti Birlapu e informată că contele Iuliu Andrássy e numit secretar de stat în ministerul de in­terne. Numirea contelui Andrássy în acest post se va publica în unul din proximii nu­meri ai foii oficiale. * Activarea oficerilor în reserva. La 1 Aprilie se va deschide un nou curs de 6 luni pentru ofițerii în reservă care voesc a se activa. Cererile pentru admiterea la acest curs sudi a­u adresa­t ministrului co­mun de răsboiu în calea comandei cercului de întregire competent. După terminarea cursului de probă urmează examenul de în­tregire, care se ţine de două ori pe an şi anume dela 1 —10 Aprilie şi dela 1—10 Oc­tomvrie la şcoala de cădeţi cea mai apro­piată. * Invitare. P. I. membri din comitetul central al „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului“ sunt poftiţi la şedinţa comitetului, ce se va ţine Vineri în 9 De­cemvrie n. 1892 la 6 oare seara în localul „Asociaţiunii transilvane“. * Din cansa furtunei ce a bântuit la Budapesta şi giur, din Budapesta şi dela Viena n’am primit a fi cu posta nimic. Nu vom pute deci da relaţiuni despre întâmplă­rile mai noue decât cu întârziere de o 4.­­* Furtuna din Budapesta. Despre fur­tuna ce a bântuit la Budapesta foii­ din Cluj publică următoarea telegramă cu data de 6 Decemvrie: De ieri o furtună îngrozitoare şi continuă domnesce asupra oraşului. Toate stradele au fost umplute de mari troiene, din causa nămeţilor ori­ce comunicare a trăsurilor şi tramvaiurilor a fost sistată. Vântul bâtea cu atâta putere, încât ridica toată zăpada acoperind cu desăvârşire pe trecători. Tăblile cu inscripţii şi o mulţime de firme au fost smulse ca nişte fulgi uşori. Budapesta are înfăţişarea unui oraş siberian, cu toate­ că nu­mai ieri a căzut zăpada pentru ântâia­ dată. Trenurile au sosit târdiu, maşinile de cură­ţire sânt insuficiente pentru a curăţi zăpada de pe linii. De pretutindeni se anunţă în­­târzieri ale trenurilor. Pe strada Vaţului s’au găsit sub zăpadă doi oameni îngheţaţi. * Uitaţi în închisoare. La tribunalul din Budapesta treburile merg aşa de bine încât doi proveniţi, arestaţi mai acum câteva săptămâni, au fost uitaţi în închisoare, fără a li­ se face judecata sau a le da drumul. Bieţii deţinuţi ar fi şi astăzi în temniţă dacă pro­curatura nu ar fi descoperit din întâmplare eroarea. Tabla regeasca a ordonat cercetare disciplinară în contra judelui „conscienţios“, care a comis această greşeală. Caşul acesta ne revoacă în memorie un alt cas analog, întâmplat mai ceşti ani tot în Ungaria, când un biet cerşitor a fost uitat în închsoare, unde a murit de foame. * Moştenitorul presumptiv al tronului României. Foile din Bucuresci scriu urmă­toarele: A. S. Regală principele nostru moş­tenitor a plecat ieri cu acceleratul de 5.50 la Londra. A. S. R. este însoţit în călătoria sa de dl locat.-colonel Coandă. M. S. re­gele a însoţit la gară pe augustul său nepot. De asemenea au mers la gară toţi domnii miniştri. Principele Ferdinand va merge la Londra direct pe la Pasul de Calais, şi la Nr. 264

Next