Tribuna, iulie-septembrie 1900 (Anul 17, nr. 128-189)

1900-09-26 / nr. 186

Anul XVII ABONAMENTELE l’entr'n Sibiun : lună 1 cor. 70 bani, »/, an 1c cor., */« an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă ou­ 30 bani pe lună mai mult. Pentm m­onarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */« an 1 cor., ‘)2 an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și străinătate: l0 an 10 franci, */a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. m Sibiuu, Marţi 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1900 Nr. 186 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani a treia­ oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcai Nr. 15. Se prenumără In poete și librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Ti­pografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — în Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie Parlamentul. Sibiuu, 8 octomvrie. (8). După vacanţe lungi de aproape cinci luni de zile, parlamentul maghiar îşi reia astăzi vechea ocupaţiune de a nu face nimic în interesul poporaţiunii de diferite limbi a acestei ţări, ci a face, tot ce face, în interesul esclusiv al rassei maghiare, după părerea Ungurilor sin­gură alcătuitoare de stat în această pa­trie comună. Nici nu se poate altcum. Compus fiind numai din elemente maghiare, nu poate pretinde nimeni, ca parlamen­tul maghiar să aibă inimă și pricepere pentru interese mari și generale, pen­­tru­ că la un niveu atât de înalt nu s’au ridicat încă deputaţii maghiari, ca să se considere de representanţi ai țerii, ai patriei comune, locuită de diferite po­poare, cu diferite limbi şi având diferite interese particulare naţionale, ci Ma­ghiari fiind ei, cred că maghiar e par­lamentul, maghiară e patria, precum ma­ghiar­a şi aerul şi maghiară e apa şi pânea în această fericită Ungarie, — după părerea unora dintre ei. Mare spor nu putem aştepta deci nici dela această ultimă sesiune a par­lamentului unguresc, care să deschide astăzi, car’ pentru noi, naţionalităţile nemaghiare din ţeară, absolut nici un bine nu va isvorî nici din activitatea parlamentară a acestei ultime sesiuni, — precum peste tot parlamentul ma­ghiar de treizeci şi atâţia de ani nici un bine, ci numai rău ne-a făcut. Şi totuşi discuţiile parlamentare, — cel puţin la începutul acestei noue se­­­siuni,­­să fie foarte interesante. Kossuthiştii se zice că vor pune în dis­cuţie chestii aparţinătoare cpolitîcei esterne, în care până acuma Ungurii nu prea aveau nas să se amestece. Ţinând însă cont de împrejurările şi raporturile po­litice din ceealaltă parte a monarchiei, unde e chaos şi chaos are să fie, vor căuta acum să-’şi scoată nasul la purtare şi să arete străinătăţii, că în monarchia austro-ungară ei sânt stîlpii; şi punctul de gravitaţie politică pentru străinătate e acum Budapesta, car’ nu mai mult Viena. Va fi deci adevărat deliciu să vedem pe Maghiari cum se umflă în pene şi cum dau pe puternicii,­­ în parlamentul lor. Discuţie se va naşte poate şi în chestia naţională, întru­cât adecă pe calea interpelării guvernul va fi între­bat, ce are de cuget să facă cu acei­­trădători de patrie« cari cu privire la maghiarisarea numirilor de localităţi au avut cutezanţa să se opună intereselor »unităţii statului maghiar» şi să ceară numiri nemaghiare pe seama localităţi­lor unde ei sânt acasă, — car’ guver­nul va răspunde, ca de atâtea­ ori în trecut, că are să-’i facă să simtă aspri­mea legii,­­ şi aşa mai departe. De aci încolo, parlamentul va vota, în noua sesiune, budgetul, va vota poate şi câteva linii ferate vicinale, şi apoi îşi va face testamentul. Pentru­ că e ultima sesiune a par­lamentului compus de Bánffy în mod atât de clasic, sesiunea care se deschide astăzi. Şi cine ştie, din cei­ ce for­mează astăzi parlamentul, cine va mai ave la noua constituire a parlamentului loc şi vot în dieta maghiară ? Să prevestesc, anume, schimbări mari. Însuşi guvernul nu e mulţumit, că are atât de mulţi mameluci în ta­băra sa, şi va căuta, ca la nouele ale­geri să se mai scuture de cei superflui. De altă parte e temere, că partidul po­poral, — dacă nu se vor face cumva alegerile ca sub Bánffy, — va întră în număr prea mare în parlament, și la oca- ziunea binevenită va scoate frânele gu­vernării din mânile partidului liberal. Și îi va fi greu acestuia se se despartă de oalele cu carne, în jurul cărora a stat atâta bunătate de vreme. Cu astfel şi cu asemenea lucruri îşi bat capul cei mai mulţi dintre deputaţii maghiari şi disparent e numărul ace­lora, cari văd situaţia aşa cum e, cari văd norii grei deasupra Austriei şi ştiu combina, că furtuna se va descărca cu siguranţă şi asupra Ungariei. Şi n’ar strica rău, dacă toţi Maghiarii s ar gândi odată serios şi la viitorul mai îndepăr­tat, care de loc nu le surîde; şi pentru aceste zile grele ar căuta din vreme să câştige prietenia popoarelor, cari deşi persecutate şi batjocorite până acum din partea lor, sunt gata a le întinde mâna şi a uita trecutul, pentru a asigura vii­torul patriei comune. Dar­ nefericirea Maghiarilor este tocmai, că nu pot vedèa mai departe decât le este nasul, car’ nasul purtându-’l prea pe sus, nu văd nimica din ceea­ ce le stă înainte. Vina lor și păcatul lor, care asupra lor se va răsbuna. Sibiiu, în 8 Oct. n. Oameni noi. Se apropie alege­rile dietale, ceea­ ce se poate constata din împrejurarea, că guvernul schimbă personalul din fruntea comitatelor, în­locuind pe fispanii vechi cu oameni noi, în cari are deplină încredere. Zilele trecute s’au făcut patru schim­bări de fişpani şi e vorba ca în cele mai apropiate zile să se facă încă vre o opt. între cei­ ce se vor duce, — fie la pensie, fie la primblare, — sânt puşi pe tabla neagră a guvernului şi fiş­panii din Ardeal, cari n'au apărat cu destulă energie interesele statului în chestia maghiarisării numirilor de lo­calităţi. Aşa ne spun foile patriotice, ca să ştim că sunt înţeleşi fişpanii­­ Saşilor. MISIUNE ITALIAN­A LA SINAIA. Domnul general Parra­­vicino, cu majorul Pallieri şi loco­tenentul Gonella au sosit la Si­naia, ca misiune specială ita­liană pentru a notifica M. Sale Regelui Carol suirea pe tron a Regelui Victor Emanuel al III-lea. Misiunea a fost primită în mo­dul cel mai afabil pretutinde­nea în România. Camerile române se întrunesc astăzi în sesiune extraordinară la Bucu­reşti, facându-se deschiderea lor după programa următoare: La orele unspră­­zece şi jumătate senatorii şi deputaţii se vor aduna în biserica sfintei Metro­polă, unde se va oficia chemarea duhu­lui sfânt. La orele douăsprăze senatorii şi deputaţii trec în sala şedinţelor adu­nării deputaţilor, unde ministrul-presi­­dent, dl P. P. Carp, în numele M. Sale Regelui Carol, va da cetire mesagiului regal de deschidere a sesiunii. Sesiunea, după­ cum s’a mai scris, nu va dura decât patru-cinci zile. VATICANUL ŞI VIENA. »Berliner Tage­blatt« aduce ştirea senzaţională, că între Viena şi Vatican raporturile ar fi foarte încordate, din motivul, că curtea de la Viena persecută pe acei prelaţi cu cari simpati­zează Huma.­­De aceea, Roma pune acum pe deci la numirile de episcopi pentru mo­narchia austro-ungară şi nu acceptează pe nici unul din candidaţii dinastiei. Sigur că sunt urmările dorgatorului dat archiepi­­scopului Stadler, la cererea­­ Ungurilor-President al casei magna­ţilor Va fi numit contele Csáky Albin, fost ministru de culte şi instrucţiune publică. Numirea se va face între ur­mătoarele împrejurări: Sâmbătă, 13 octomvrie n., casa magnaţilor va ţine şedinţă, cu care ocasiune ministrul­­president Secli va anunţa, că atât presidentul cât şi vicepresidenţii casei magnaţilor au demisionat. Va pro­pune deci alegerea unui president ad hoc, pentru­ ca se se poată începe şe­dinţa. Imediat după deschiderea şe­dinţei se va ceti apoi rescriptul prea­­înalt despre numirea contelui Csáky de president al casei magnaţilor, care îşi va ocupa locul şi va conduce şe­dinţa mai departe. Convorbire cu G. Cantacuzino. Fostul ministru-president român, dl G. Gr. Cantacuzino, astăzi șef al parti­dului conservator din România, venind dela Paris, s’a oprit pentru câteva zile la Viena, unde a avi­t o lungă întreve­dere cu un redactor dela «Neue Freie Presse«. Despre convorbirea avută cu bărbatul de stat al României, redacto­rul numitei foi raportează la loc de frunte, în numărul de joi, următoarele: »Domnul Cantacuzino a fost în timpul nu de mult trecut ministru-presi­dent al României; astăzi e șef al par­tidului conservator, dare în zilele cele mai apropiate, după întrunirea oameri­­lor române, va fi ales president al casei deputaţilor. Pe lângă această înaltă po­­ziţie politică, vine cea socială, pe care o ocupă în ţeară, fiind G. Cantacuzino cel mai mare proprietar şi unul dintre cei mai­ avuţi bărbaţi din întregul re­gat al României. Exteriorul seu trădează eleganţă de bărbat de stat, ne aflăm în faţa unui­­ grandseigneur. Om de statură mijlocie, cu păr roşu-blond bine încărunţit, şi cu barba rasă la mijloc, ne face să ne aducem aminte de ministrul italian de esterne Visconti- Venosta. E vorbăreţ, foarte afabil, şi vorbeşte în termini aleşi. Conversațiunea, care a durat o oră, a fost­­purtată în limba franceză, pe care o stăpâneşte pe deplin, de pe vremea când studia la Paris. Dl Cantacuzino s’a declarat ântâiu asupra conflictului României cu Bul­garia. — »Afacerea aceasta, — cam așa zicea, — e pe cale a se aplana. încă guvernul meu a avut însă să atragă atenţiunea celor din Sofia asupra unel­tirilor comitetului­­maccu*­nean. Cabine­tul Carp, care a urmat ministerului meu, a’a văzut necesitat să înăsprească tonul. Dl Marghiloman, succesorul lui Lahovari în ministerul de externe, a trebuit să compună note mai aspre decât acesta, fiindcă asasinarea profesorului Mihăi­leanu a provocat iritaţiunea cea mai mare în Bucureşti. Dar­ deja Lahovari atrăsese atenţiunea guvernului din Sofia asupra molestării supuşilor români din Bulgaria, prin ameninţări şi estorcări din partea comitetului macedonean. Noi, Românii, voim tocmai status quo în Ma­cedonia, voim înţelegerea cea mai lo­ială cu Turcia şi în privinţa aceasta ne alăturăm cu totul la tripla alianţă­. Domnul Cantacuzino nu dă prea mare importanţă conflictului cu Bulgaria, şi a adus vorba la celelalte greutăţi ale României. ~~ »Cea mai mare calamitate a noastră, — observă el, — sunt finan­ţele. Aici a păcătuit mult partidul li­beral. Datoriile noastre se urcă la şese­­zeci milioane de franci. Partidul con­servator a făcut întru-câtva o schim­bare. Am introdus o mulţime de dări noue. Şi totuşi va trebui să reducem erogaţiunile statului în loc să ne în­grijim numai şi numai de înmulţirea venitelor. Avem o armată de funcţio­nari, în mare parte de prisos. Nu nu­mai în interesul finanţelor mai bune, ci şi în interesul unei administrări mai bune, va trebui să le reducem numărul. Cu privire la cheltueli, vom pute să fim acum mai cruțători. Sub regimul Re­gelui Carol s'a lucrat foarte mult, pe toate terenele. Avem căi ferate, șosele, docuri construite, — ce a fost mai ne­cesar e gata, acum putem pune stavilă«. — »Se zice, — observai eu, — că România va face în curând un îm­prumut în străinătate«. — »De un adevărat împrumut, — răspunse Cantacuzino, — nu poate fi vorba deocamdată. Un împrumut care datează de sub regimul meu, a făcut imposibilă încheierea unui alt împrumut, pe timpul de cinci ani. S ar pute nu­mai, ca împrumutul contractat atunci cu Disconto Gesellschaft din Berlin să fie convertit. Dar­ şi o conversiune, din causa greutăţilor pieţei de bani euro­pene, provocate de răsboiul cu China, s’ar pute face numai în nişte condiţiuni foarte aspre. E uşor cu putinţă insă, ca să ni­ se avanseze 15 milioane, pentru cari statul român se dee o garanţă în fabricaţiunea hârtiei de ţigarete, care la noi este monopol«. »E deasă plângerea,— zisei eu,­­— cum că România ar face greutăţi străi­nilor, cari acolo voesc să înfiinţeze in­dustrii şi că de aceea capitalul străin se reţine de a sprijini întreprinderi in­­dustriale în ţeara d-voastrel* — »Conced, că au fost unele re­strîngeri, cari îm­pedecau în mare mă­sură progresul în ţeară. Dar’ acestea s’au îndreptat. Mai nainte era lege, că consiliul de administraţie al fiecărei în­treprinderi să fie cel puţin de jumătate compus din Români. Eu, ca ministru, am schimbat aceasta. Acum numai a treia parte trebue se fie Români; două din trei părţi a membrilor pot fi străini. Astfel, codul nostru comercial a fost mo­dificat în favorul întreprinderilor străine. Eu sper, că România va atrage acum tot mai mulţi străini, cari să esploateze productele ţării noastre. Ţeara noastră e foarte bogată în producte naturale. Amintesc numai esploatarea petroleului, care a luat un avânt colosal. Putem se ne măsurăm cu Baku. Bogăţia petro­­leului nostru e mult mai mare decât aceea a Galiţiei... In fiecare zi vin ru­­gări din străinătate, din Olanda, Belgia, Francia etc., pentru etablarea de socie­tăţi, cari să esploateze isvoarele de pe­trol. Guvernul le va da sigur con­cesiune să conducă petroleul prin ţevi de-a dreptul la locul de esportare. Guvernul dlui Carp, care este un om luminat, va fi deci pe cât se poate, cu prevenire faţă de străinii. — »Se mai vorbeşte, Escelenţă, că dl Carp va mai presenta oamenilor pro­iecte, cari vor oferi celor din străină­tate şi alte uşurări. Dar­ că şi cu privire la Evrei, a căror situaţie e atât de apă­sătoare în România, încât a deşteptat compătimirea întregei Europe, —­are de cuget să facă mai multe, spre îmbună­tăţirea stării lor inferioare*. »Concedeţi-­mi să vă vorbesc de­spre chestiunea evreiască în toată liber­tatea. Este o temă foarte delicată şi cred, că străinătatea n’ar trebui nici­odată să judece despre ea decât cu re­­servă. Oamenii conducători ai Româ­niei nu sunt barbari. Contele Goluchowski, care a fost mulţi ani ambasador în Bu­cureşti, ’mi-a spus mai deunăzi, că arare­ori ’i­ s’a întâmplat să vadă într’o ţeară mică aşa de mulţi bărbaţi escelenţi, de­­dicându-se afacerilor de stat, ca în Ro­mânia. Cei mai mulţi din aceia, cari în România stau în capul afacerilor, ’şi-au făcut studiile în străinătate; acolo ’şi-au adunat esperienţe. Carp, e cum ştii, om cu educaţie germană, şi are cultură mare, universală. Ce mă priveşte pe mine, am petrecut in tinereţele mele şese ani în Viena, după aceea ,mi-am făcut studiile la Paris, unde am fost promovat doctor în drept. O spun aceasta, ca străinătatea să nu ne privească ca pe nişte oameni, cari nu cunosc idealele apusului şi umanita­tea civilisaţiunii moderne. Noi oameni suntem şi faţă de Evrei. Nu uitaţi însă, că poporul în România încă n’a ajuns la înălţimea culturei şi a neprejudecării. Ură de rassă sau fanatism religios, ce-­i drept, nu cunoaşte Românul. El e tole­rant. Chestiunea Evreilor pentru Româ­nia nu e o chestiune religioasă, ci eco­nomică. Situaţia Evreilor din România se va îmbunătăţi, dar’ — apăs cuvântul — se va îmbunătăţi încet. Guvernul, din cauza disposiţiei poporului nu poate lua măsuri radicale, ci poate aduce îm­bunătăţiri numai încet. Şi acţiunea gu­vernului va fi cu atât mai eficace, cu cât mai puţin puternică e presiunea opi­­niunii publice din străinătate. Dă-­mi voe să-­ţi spun sincer: Nu e­­ bine dacă străinătatea ia în apărare aşa­­ de viu pe Evreii României. Nu e bine dacă ziarele din străinătate vorbesc cu prea­­ grav accent de asuprirea lor. Eu, ca mini­­i­stru, am făcut lucrul clar şi notabililor Evreimii din România, spunându-le să nu se adreseze străinătăţii, ci să aibă în­credere în noi. Apelurile necurmata, C8 n­­ie adresează străinătatea, privitor la Evreii din România, au ceva vătămător pentru conştienţa noastră naţională.... S’a vorbit mult despre emigrarea Evrei­lor din România. Se nu uitaţi, că mi­­seria Evreilor a fost o parte din mise­­ria generală. Evreii au trebuit să sufere şi să rabde foame împreună cu creştinii. Dacă îi merge rău ţăranului român, o simte şi Evreul, care trăeşte între ţărani şi ca mic industriaş, dela ţărani. Eu posed moşiile cele mai estinse în România. Esperienţele mele să estind pe decenii îndărăt. Ei bine, eu n’am văzut în vieaţa mea miserie ca cea din anul tre­cut în România. Oameni şi vite erau în masse în primejdie de a pieri de foame. A fost urmarea recoltei rele din anul premergător. Am lăsat să cumpere cereale în Austria şi Ardeal, pentru a le împărţi la ţărani, ales de sămânţă. Recolta din urmă a fost favorabilă şi toţi vor scoate foloase din ea, chiar şi Evreii, dintre cari mulţi emigraţi se în­torc îndărăt, în speranţa vremilor mai bune*. Di Cantacuzino s a mai extins şi asupra pertractărilor apropiate din ca­mere. El crede, că Carp nu va disolva camerele. El, Cantacuzino, ca şef al conservatorilor crede, că va pută ţine pe seama ministerului şi elementele tur­bulente şi mai puţin accesibile pentru idei moderne,­­ din partid. Carp va trebui la tot caşul să arete, că prin pre­venire prudentă se poate ţină la putere şi va ave să-­şi justifice renumele de bărbat de stat. Astăzi nu sânt în Ro­mânia decât două partide : conservativă şi liberală. Ministerul e compus din patru conservativi tineri, de coloarea lui Carp, şi din patru din direcţia Canta­cuzino. Dar’ ambele fracţiuni s’au con­topit într’una, care ţine acum sus stea­gul progresării României. El, şeful con­servatorilor, speră, că va pută sprijini cu succes pe ministrul-president, cu in­­tenţiunile sale, cari au de scop binele României. Din România, Societatea „Tinerimea Română“. Joi seara, la opt şi jumătate, so­cietatea »Tinerimea Română« din Bu­cureşti, a ţinut o şedinţă solemnă pen­tru deschiderea celui de al XXIV-lea an de la înfiinţarea sa. Dl N. Dumitrescu, preşedintele so­cietăţii, luând cuvântul face o dare de seamă asupra scopului societăţii, spu­nând că în anul acesta se va da o mai mare estensiune conferenţelor la cari vor contribui mai mulţi dinstinşi oameni de litere şi ştiinţe, ca d-nii: V. A. Urechiă, Delavrancea, Minovici, Alimănişteanu, P. Poni şi alţii. In ce priveşte concur­surile şcolare, d-sa spune că se vor mai adăuga şi cele de gimnastică şi musică. Biblioteca societăţii deasemenea se va mări, aceasta mai cu seamă prin faptul, că dl I. Kalinderu donând preţioase cărţi, a dat un exemplu prea frumos de imitat. Dl Dimitrescu atinge chestiunea asasinărei lui Ştefan Mihăileanu, şi în­fierează această faptă barbară. Pentru a slăvi memoria patriotului Mihăileanu, societatea va aşeza bustul lui în sala de şedinţe. Dl Dumitrescu termină mulţumind celor­ ce au luat parte la deschiderea aceasta. Se dă cuvântul dlui Tocilescu. Dl Tocilescu mulţumeşte spunând, că se simte măgulit că a fost ales pen­tru a deschide seria conferenţelor. D-sa spune că se va servi spre orientare de nişte note luate după o lu­crare a dlui B. P. Haşdeu, lucrare pu­blicată acum 35 ani într’un Călindar. Cond­uşive trase, spune d-sa, vor fi iden­tice cu ale savantului nostru, Haşdeu. Românii nu vor peri nici­odată, zice dl Tocilescu, de­oare­ce firea Ro­mânului e o fire puternică. Nu se găseşte în istoria noastră un exemplu, în care Românii să fi fost asi­milaţi, din contră, Românii au fost aceia cari au asimilat. Dă ca exemplu asimilarea Saşilor şi a Săcuilor prin Români. Arată apoi cum ţările de origină latină, ca Francia, Italia, Spania, cu toate­ că au fost invadate de neamuri străine, au asimilat acele neamuri. Femeia română, zice d-sa, are un deosebit rol în asimilare. Trecând apoi la Romani, dl Toci­lescu spune, că aceştia nu ţineau numai­decât să coloniseze, dar­ pentru ei colo­­nisarea a fost o necesitate impusă de popoarele vecine cu imperiul roman şi cari insulau a cuceri Roma. Şi Romanii întotdeauna şi pretu­­tindenea au asimilat. Revenind la poporul românesc din Ardeal, dl Tocilescu arată cum poporul unguresc, care a fost în apropiat contact cu cel românesc a fugit pe la oraşe, lă­sând plugăria pe mâna Românilor, cari au asimilat pe Ungurii rămaşi la ve­trele lor, în provinciile monarchiei austro­­ungare, unde sânt în contact cu Rutenii şi cu alte popoare slave, Românii tot n’au putut fi asimilaţi. Vorbeşte apoi de Românii din Bă­nat, numiţi Bufani şi ţărani (după­ cum au venit din munţi sau din ţeara româ­neasca) şi spune, că în acea parte de loc n’au mai rămas decât câteva numiri ungureşti. — Ungurii au fost asimilaţi. In Basarabia, cu toate silinţele gu­vernului rusesc de a opri pe ori­ce cale cultura românească, mai bine de 3 părţi din populaţia acelei provinţe e româ­nească, în Sârbia, pe marginile rîului Ti­­moc, statistica oficială sârbească arată

Next