Tribuna, octombrie-decembrie 1900 (Anul 17, nr. 190-248)
1900-11-26 / nr. 227
Pag. 906 Sibiiu, Duminecă, TRIBUNA 26 Noemvrie (9 Decemvrie) 1900 Nr 227 întemeieze echilibrul budgetar şi se se creeze mijloacele trebuitoare cu care se răspundem şi la cerinţele extraordinare al statului. Sire! Nu vom uita niciodată că glorioasa noastră armată face tăria şi încrederea Coroanei şi a poporului român. Având desăvîrşită convingere în vitejia cu care va şti se apere drepturile ţării, vom socoti creşterea viilor sale forţe ca o datorie sfântă de îndeplinit. Stăpâni pe pornirile noastre, muncind fără svîcniri şi neatinşi de acel neastîmpăr primejdios care dovedeşte, mai mult o slăbiciune tulburată, am justificat încrederea popoarelor civilizate în înţelepciunea noastră. Suntem fericiţi a afla iarăşi că »raporturile noastre cu toate puterile sunt cele mai amicale«. Dovezile şi verdictul justiţiei au răspândit deplină lumină asupra acelora care ei au încercat se smintească în paguba tuturora, ordinea aşezată în folosul tuturor. Sămânţa uneltirilor primejdioase ori de unde ar fi aruncată la noi, va fi stîrpită, neputând să îngăduim nesocotirea marilor principii pe care se întemeiază civilisaţia europenească. Sire! Jertfele pe care statul în momentele grele le-a cerut şi le va cere de la toţi cetăţenii potrivit cu mijloacele fiecăruia, au putut să stîrnească pe alocurea mişcări dureroase. Dar’ era firesc ca legile să se aplice. Adunarea deputaţilor, în curatul ei patriotism, va fi statornică la lucru ca să covîrşească nevoile actuale, şi neclintită în hotărîrea de a sprijini măsurile şi reformele pe care să se asigure şi mai departe buna pace şi progresul sănătos al regatului român. Să trăească Maiestatea Voastră ! Să trăească Maiestatea Sa Regina ! Să trăească Dinastia! Raportor: B. Delavrancea. Revistă este dm Chestia chineza. Ştirile sosite azi din Londra şi New-York anunţă, că puterile au căzut de acord în chestia chineză. Punctele proiectului de pace să ţin deocamdată în secret, dar’ atâta se ştie, că de la China se va pretinde despăgubire şi se pedepsească pe toţi şefii Boxerilor, cu cele mai severe pedepse ce există în China. Suma de despăgubire se va statori mai târziu. Din Washington se depeşează, că soldaţii americani din China, afară de cei rămaşi pentru paza ambasadei din Peking, au părăsit cu toţii China şi au fost transportaţi în Filippine. Krüger. Krüger a sosit alaltăieri în 6 i. c. în Haga, unde a avut o primire foarte călduroasă. Corpurile legiuitoare au însărcinat pe presidentul camerei a doua să salute pe Krüger. Krüger va solicita audienţă la regina Wilhelmina şi de la resultatul acesteia va atîrna lucrarea diplomatică mai departe a representanţilor buni. La informaţiile lui Leyds la curtea din Roma, mareşalul curţii a răspuns, că Italia nu are motiv de a purcede altfel, ca aliaţii săi. Astfel Krüger nu va fi primit nici de regele Italiei. »Tageblath-ul din Lipsea a primit deja un diplomat englez distins următoarea informaţie: Călătoria lui Krüger, — a scris, diplomatul — va îndupleca poate pe Buria capitala, în care cas Anglia le-ar pute face o concesie, care încă li se poate da. Anume concesia de a întemeia la nordul Transvaalului o nouă republică. Guvernul englez n’a tăiat până acum posibilitatea realisării acestui proiect și poate din causa aceasta n’a notificat încă anexarea Transvaalului. Cere însă în schimb capitularea lui Krüger. Știrea aceasta are lipsă de confirmare. Declaraţiile lui Salisbury. Mesajul reginei Angliei, cetit Joi, zice, că parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară pentru încuviinţarea dispoziţiilor şi creditelor de lipsă pentru Africa-de-meazăzi şi China. La discuţia în casa de sus asupra răspunsului la mesaj, Salisbury a declarat, că statelor bure nu se mai poate reda independenţa; li se va da o autonomie oarecare, însă târziu, după trecere de mulţi ani. In chestia chineză Salisbury a de- clarat, că concertul puterilor esistă şi va ave resultat, dar’ nu poate preveda timpul, când chestia se va finaliza. Din Africa-sudici Luptele şi ciocnirile urmează între beligeranţi fără întrerupere. Mai în urmă a fost o luptă între generalul Knox şi De Wett, fiind respins acesta din urmă. Lordul Roberts în calea spre Anglia a sosit în Durban, unde poporațiunea și-a făcut o primire strălucită. Criss, din Bulgaria. Crisa de cabinet din Bulgaria, anunțată si de noi, s’a iscat în urma rivalității, ce esistă , între ministrul de interne Radoslavoff și cel de răsboiu Papricoff. Având Radoslavoff majoritate în sobranie, a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. Dela Deva. Adunarea generală a »Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoarei». — 6 Decemvrie n. Duminecă, 18 Noemvrie la orele 3 d. ameazi, s’a întrunit în localitatea »Casinei române» din Deva o frumoasă cunună de dame române, — dărgălaşe Româncuţe, — apoi bătrâni, bărbaţi şi juni din mai multe părţi ale românescului nostru comitat, ca se asiste la adunarea generală a drăguţelor noastre Românce. Presidenta Reuniunii, d-na Elena Hossu Longin născ. Pop salutând publicul present, prin o vorbire pătrunzătoare, face o reprivire asupra activităţii Reuniunii şi constată, că condusele ultimei adunari generale s’au esecutat, apoi invitând la muncă nouă pe membrele Reuniunii, declară adunarea de deschisă. Conform ordinei de zi, secretarul dl Dionisie Ardelean, ceteşte raportul comitetului, despre activitatea Reuniunii dela ultima adunare generală, din care reese că »Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoarei« cu puteri modeste, însă cu zel ferbinte insueşte la ajungerea scopului de a sprijini industria de casă a ţărancelor noastre române. Se dă apoi cetire socoţilor presentate de cassiera Reuniunii, d-na Susann Ciat născ. Aldea, precum şi o propunere, cum să se blocheze banii Reuniunii ? Din raportul d-nei cassieră se vede, că Reuniunea noastră dispune — până azi — de o avere aproape de 9000 coroane şi că banii sunt depuşi la două institute româneşti, din comitat. Se trece la alegerea comisiunilor, şi anume: In comisiunea pentru înscrierea membrilor şi încassarea taxelor se aleg cu unanimitate: d-na Emilia Moldovan, d-na Victoria Muntean şi d-şoara Agata Ardelean. In comisiunea pentru verificarea raportului dat de comitet şi a socoţilor presentate de d-na cassieră, se aleg cu unanimitate: d-nele Maria Bariţiu, Leontina Vorovicz, Neţi Şerban şi cu acestea presidenta suspendă şedinţa pe 10 minute. După redeschiderea şedinţei urmează raportul comisiunilor, şi anume : Comisiunea I. raportează că s’au înscris 10 membre şi membri, ear’ comisiunea II. că cele din raportul comitetului şi ale cassierei, sunt în deplină consonanţă cu actele. Ear’ adunarea generală luând act, votează absolutorul obicinuit cassierei, în fine se decide, ca dela 1 Ianuarie 1901 banii Reuniunii se se blocheze la »Hunedoara», »Ardeleana«, »Hăţegana», »Corvineana» şi »Grăniţerul«. A urmat desbaterea unei propuneri ce earăşi dovedeşte viul interes al Reuniunii de soartea ţărancelor şi industriei casnice a lor. Ca onoratul public să fie pus în posiţia de a cunoaşte mai deaproape propunerea din chestiune, lăsăm să urmeze recerearea d-nei presidentă Elena HossU L. cătră d-na vicepresidentă a Reuniunii, d-na Victoria Erdeli născ. Bardoşi. — Bată-o. Mult stimată doamnă! Adunarea generală aReuniunii femeilor române din comitatul Hunedoara*, ţinută în Deva, la 18 Nov. a. c. între alte conduse a statorit în programul seu de muncă şi următorul punct: Să se constituiască la Oraştie un comitet de dame sub presidiul d-nei vicepres. a Reuniunii, d-na Victoria Erdeli. Sub conducerea acestui comitet, femeile române din comuna Vaideiu, — bântuită în anul acesta de un foc groaznic, —■ să fie invitate şi încredinţate, ca în decursul iernii să pregătească diferite lucruri aparţinătoare industriei noastre naţionale. Obiectele vor forma proprietatea Reuniunii şi vor ave menirea a fi desfăcute la adunarea generală a »Asociaţiunii« şi fondului de teatru. Motorul, care a îndemnat Reuniunea noastră la acest pas a fost deoparte realizarea în parte a propriului ei scop, încurajând femeile noastre pentru desvoltarea industriei noastre casnice şi venindu-le şi întru ajutor, dându-le muncă în momente grele, precum e şi în caşul de faţă , ţinând apoi a împlini Reuniunea noastră şi misiunea ei de factor cultural, care doreşte a-l atinge prin apropierea sa cătră cele două mari instituţiuni culturale ale noastre: »Asociaţiunea* şi societatea pentru fondul de teatru. Aceste societăţi având adunările generale ambulante se contemplează, ca la aceste adunări, Reuniunea noastră să fie representată prin câte o mică şi aleasă colecţie de articli aparţinători industriei noastre naţionale, care espuse fiind acolo, să se vândă în folosul Reuniunii şi a membrelor ei ţărance. Drept aceea, comitetul de dame este cu stăruinţă rugat, ca să îngrijească, ca obiectele diverse, precum: mici perne, fugătoare, covoraşe, tablete, şurţe, desăguţi; să fie numai şi numai cu motive curat româneşti, ţesute şi cusute şi întocmite pentru usul practic. Se intenţionează prin aceasta, ca să ajungă motivele frumoase ale ţăranelor noastre ardelene în părţi cât mai îndepărtate ale patriei, unde doară gustul Româncelor ar fi abandonat în decursul vremurilor mostrele noastre străvechi naţionale. Se lasă la înţeleaptă apreciare a rtim. comitet, modul de executare a celor espuse aici. Cu posta urmează la adresa d-voastre şi suma de 400 coroane votată de adunarea generală spre acest scop. Cu deosebită stimă, Elena Pop Hossu Longin m. p., preş. Dionisiu Ardelean m. p., secretar, însemnăm, că în acel comitet s’a ales afară de d-na vicepreşidentă, d-nele : Maria Bariţiu, Anastasia Orbonaşiu, d-na Banciu, d-na Mihaiu şi d-şoara Lucreţia Elisa din Orăştie. O altă propunere asemenea interesantă s a primit, că adecă comitetul să stărue a aduna pentru Reuniune modele de motive de pe ţesăturile şi cusăturile ţărancelor noastre ardelene. După cum aflăm, câteva doamne şi d-şoare zeloase au şi adunat şi au trimis pentru Reuniune asemenea modele de motive. Sperăm, că zeloasele noastre preotese, înveţătorese şi peste tot damele noastre vor grăbi se înmulţească colecţiunera Reuniunii noastre cu diverse şi preţioase modele de motive, căci numai aşa vom avă ca timp o colecţiune de valoare şi folositoare. In fine s’a decis, ca să se facă începutul de a crea o bibliotecă a Reuniunii. Şi aceasta cu atât mai vîrtos, cu cât Reuniunea are deja câteva cărţi preţioase. Sperăm, că autorii, apoi ziarele noastre naţionale şi onoratul public va da mână de ajutor, ca Reuniunea noastră să -şi poată reanşa şi această ţintă. După întregirea comitetului şi alegerea unei comisiuni pentru verificarea protocolului, doamna presidentă mulţumind de viul interes, în sgomotoase exclamări de »să trăească» declară şedinţa de închisă. Dar’ lucrul cel mai interesant era cât pe aci să-l uit. Adunarea generală a îndrumat comitetul Reuniunii, ca să stâruiască ca în carneval să se aranjeze o petrecere cu dans în favorul Reuniunii. Dupăcum sântem informaţi, tinerii noştri studioşi, universitari etc. din Deva şi jur au şi făcut promisiuni, că vor reafişa dorinţa adunării generale a Reuniunii, astfel sperăm, că vom petrece o zi şi o noapte delicioasă în Deva, aşa cum numai Românul ştie să-şi petreacă în mijlocul deprimărilor generale, ne-a fost ca un balsam oarecare această modestă şi drăguţă întrunire românească. Mai mulţi, şi cu mai multă bucurie la esecutarea ultimului condus al Reuniunii ! La revedere!!! Se foc anul. Şcoalele poporale din Maramureş. Lângă Mureş, Decemvrie. Am pus în fruntea corespondenţei mele titlul de mai sus, fiindcă voesc a mă ocupa mai cu de-adinsul cu frumosul circular al distinsului bărbat de şcoală, Rev. Domn Tit Bud, domnul vicar al Maramurăşului, publicat în nr. 17 a. c. al »Foii şcolastice“ din Blaj. Circularul acesta poate servi de model pentru toţi domnii protopopi şi inspectori districtuali ai noştri, căci cuprinde în sine aşa zicând toată vieaţa şcolară; mai întâiu determină ziua începerii prelegerilor, după aceea dispune cele de lipsă pentru curăţirea edificiului şcolar, a salei de învăţământ, a curţii şcolare, ba nu dă uitării nici cloacele, ceea ce arată un oarecare grad de cultură, în care se află poporul maramurăşan, căci zău, multe comune sunt în archidiecesa noastră a Albei-Iulie, unde acest superedificat necesar lipseşte de lângă şcoală. Cetind cu luare aminte punctele singuratice ale acestui circular emanat în cunoştinţă deplină de cauză,mi-am adus aminte de propunerea făcută de colegul Maxim Blaga în adunarea generală a Reuniunii învăţătoreşti din archidiecesă, ca să se facă o representaţiune la Ven. consistor, pentru ca senatele şcolare parochiale să fie îndatorate a se îngriji de ridicarea superedificatelor economice necesare lângă locuinţele învăţătoreşti, adecă, învăţătorul să aibă lângă locuinţă, grajd de vite, coteţ de porci şi de galiţe şi cloacă separată pentru sine şi familia sa. Propunerea bine motivată a colegului susnumit fu primită din partea adunării generale cu unanimitate însufleţită, dar că biroul central al Reuniunii ar fi eapedat representaţiunea impusă lui din partea adunării nu ştiu, dar’ atâta văd, că în această privinţă nu s’a emis din partea Ven. consistor nici un circular. Trebue dar’ că condusele adunării generale din 18 Septemvrie nu s’au esecutat nici până acum! Ar fi de dorit, ca în interesul causei dl inspector şcolar archidiecesar din nou denumit, Dr. Aug. Bunea, se controleze în sfera sa de activitate ca inspector, cât şi ca membru onorar al Reuniunii, ca decisiunile aduse în adunările generale să fie esecutate la timpul seu. Circularul dlui vicar se îngrijeşte mai departe, ca fiecare şcoală să se prevadă cu ziarele, tipăriturile, manualele şi recinsitele de învăţământ necesare. Noi cei din archidiecesa şi în această privinţă suntem îndărătul celor din Maramurăş, căci în multe şcoale bieţii colegii noştri, neavând tipărituri sânt siliţi a-şi linia ziarele, car’ de manuale ducem de tot mare lipsă, căci numai în acele protopopiate, cari posed fonduri anume spre acest scop se procură manualele pentru elevii de şcoală în măsură recerută, car’ în celelalte bieţii învăţători îndură mult năcaz din lipsa manualelor, întimpul mai nou au contribuit şi unele bănci de ale noastre sume mai mari, cum e bunăoară »Arieşana« din Turda pentru procurarea de manuale în şcoalele noastre poporale. Bine ar fi, ca şi alte bănci şi alţi mecenaţi se urmeze asemenea, căci prin donul lor ar înainta mai eficace literatura noastră şcolară, car’ de altă parte învăţătorii nu s’ar mai pute scusa, că în lipsa manualelor nu pot face spor în şcoală. Tot asta priveşte şi pe cei din şcoalele de repetiţie, cari căpătând manualele gratuit, ar fi atraşi la cercetarea şcoalei. Şcoalele de repetiţiune sunt o parte întregitoare a celei de toate zilele numai atunci nu vom pute lăuda noi, că şcoalele noastre au ajuns la culmea aşteptărilor, când învăţământul repetiţio ■ nar se va ţine după prescrisele mai înalte, căci dacă nu cercetează cei îndatoraţi şcoala de repetiţie, copiii eşiţi din şcoala de toate zilele, uită mai toate câte au învăţat în şcoală şi aşa tot învăţământul devine ilusoriu. Circularul dispune mai departe, ca învăţătorul să înveţe pe elevii şcolari cântările bisericeşti şi te ţină în biserică cor regulat. E foarte frumos dela dl vicar, că atât de mult se îngrijeşte de cultura poporului seu, dar’ este durere că cei mai mulţi învăţători din archidiecesă nu cunosc îndeajuns tipicul şi peste tot cântările noastre bisericeşti de pe note. în multe despărţăminte s’a ventilat chestiunea, ca să se ţină în Blaj un curs supletor pentru învăţarea notelor, la ce foarte nimerit s’a obiectat, că învăţătorii învaţă 7 ani tipicul şi notele, şi anume 4 ani în gimnasiu şi 3 ani în preparandie şi dacă în timp aşa de îndelungat nu le-a succes a se perfecţiona în Cele ale cântării, nici cursurile suplementare de 4—5 săptămâni nu vor ave resultatul dorit. Trebue deci înainte de toate să ne intuim, ca deosebi în preparandie, să se pună mai mare fond pentru învăţarea tipicului şi a notelor, când apoi preparanzii eşiţi cu cunoştinţe depline în astă privinţă vor pută şi ca fiitori învăţători pe deplin corespunde chemării lor. Dl vicar reîmprospătează parodiilor datorinţa lor de a ţine regulat 2 ore pe săptămână catechisarea, înscriind în ziarul şcoalei materia propusă din religiune, provocând pe protopopii din vicariat ca să controleze aceste ziare de catachisare şi se le subscrie cu ocasiunea visiturii şcoalei. La noi în archidiecesă chestiunea aceasta ponderoasă este mai în toate locurile negreasă, căci şi în acele localităţi unde parochii mai bătrâni au cooperatori mai tineri, nici aceştia nu-şi bat mult capul cu propunerea religiunii, ceea ce trebue să o facă tot învăţătorul, nepurtându-se nici ziarul despre materia propusă din religiune. Cea mai frumoasă disposiţiune a domnului vicar este prenumărareaFoii şcolastice, din muletele şcolare, din fondul şcolar sau în urmă din banii bisericeşti. Cu atât mai mult este de lăudat disposiţiunea dlui vicar, fiindcă »Foaia stolastică« ca organ al Reuniunii înv. archidiecesani în primul rînd ar trebui îmbrăţoşată din partea archidiecesei, unde tot aşa s’ar pută prenumăra numita foaie, ca »Unirea* din banii bisericeşti, când apoi n’ar trebui să se lupte cu atâtea neajunsuri materiale. Circularul ne spune în urmă, că învăţătorii pe lângă cuartir, grădină şi lemne de foc, au salar anual de 900 coroane. Mult ne ar îndatora dl vicar, când ar espune cele zise cu graiul viu in Blaj cu ocasiunea adunării gen, şi în jurnale, că pe ce cale şi fatigii a putut ajunge cu privire la salatele învăţătoreşti la aşa resultat strălucit? căci noi ştiam până acum, că comunele din Maramurăş sunt în o stare mai miseră, ca ale noastre. Mare merite are în astă privinţă dl vicar, în recunoştinţa cărora ’l-a şi distins Reuniunea noastră cu titlul de membru onorar al seu, despre ce biroul central îl va fi şi încunoştiinţat demult, trimiţându-ş i diploma în toată forma. ! E. J. ! stoareasilei Sibilu, 8 Dec. n. 1900 „Tribuna literară" adaosă ca suplement la unul de azi are următorul I sumar: La muncă! — Biblioteca populară »Minerva«, de Saul. — Revista cărţilor: O nouă botanică, de Un profesor; Andreiu Murăşan, de Cronicar. — La tribunal, de Emilian. — Felurimi. — Glume. * Şedinţă publică a societăţii de lectură »Andreiu Şaguna« Se va ţine . Mercuri, în 29 Noemvrie st. v., în memoria marelui Archiereu Andreiu, în sala cea mare a edificiului nou seminarial din Sibiiu, începutul la 7 ore seara. Ofertele benevole în favorul societăţii se vor curta cu mulţumită pe cale publică. Intrarea va fi prin strada ! »Spinarea Cânelui« (Hundskirken). * De necrezut. »Gazeta Transilvaniei, ocupându-se mai pe larg cu in- cidentul de la gimnasiul din Braşov, ne spune, că în şedinţa de Vineri, 17 Noem- Ivrie v.eforia şcolară din Braşov sa ocupat cu chestiunea abzicerii dlui V. Oniţiu din postul de director şi pornind dela actul seu de demisiune înaintat Ven. consistor, nu s’a mulţumit a se pronunţa asupra primirii sau neprimirii demisiunii, ci după cum ’i se împărtăşeşte »Gaz. Trans.* din isvor demn de credinţă, a decis a propune delegaţiunilor şcolare, ce se vor conchema în curând, cererea unei cercetări din partea Ven. consistor faţă cu cele cuprinse în actul de demisiune al directorului şi până la pronunţarea sentenţei suspendarea dlui director V. Oniţiu din postul de director, lipsirea dînsului de beneficiile împreunate cu acest post, precum şi numirea unui director interimar Dl V. Oniţiu suspendat din postul de director ? . . . Lucru aproape de necrezut. Aşteptăm lămuriri din parte competentă.* Pentru scopurile „Reuniunii socialilor români din Sibiiu", ilustrul domn Petru Pipoş, jude de tablă reg. în pensiune, a binevoit a dărui suma de 5 cor., din cari 2 cor. s’au adaos la fondul vă- I duvelor şi orfanilor, 1 cor. 20 bani la fondul disponibil şi 1 cor. 80 bani la fondul de acuitare a halei de vânzare. La podul umblător dela Mureş- Ciuci în zilele trecute din nou s’a întâmplat o nenorocire. Servitorul Gligor Moşneag şi clopotarul loan Sabo au sosit noaptea la ţermurul Mureşului şi au voit să treacă peste rîu căruţa încărcată cu făină. Podarul era la celalalt ţârmure, în zădar au strigat, podarul dormind n’a auzit. Atunci servitorul dând de o luntre mică s’a urcat în ea şi a trecut Murăşul, ca te aducă podul umblător să-’şi treacă şi căruţa. Caii cum au văzut pe servitor că trece rîul, au pornit după el împingând în apă pe clopotarul, ce voia să oprească. Gaii au ajuns la celalalt ţarmure, dar’ sărmanul clopotar s’a înecat. * Istoria diecesei gr. cat. de Lugoj. Episcopul Lugojului Dr. Demetriu Radu scrie istoria diecesei sale, în curând acest preţios op va fi pus sub tipar. Episcopul Radu pe lângă istoria diecesei se ocupă amănunţit şi foarte pe larg şi de unirea cu biserica Romei. *