Tribuna, octombrie-decembrie 1900 (Anul 17, nr. 190-248)

1900-11-26 / nr. 227

Pag. 906 Sibiiu, Duminecă, TRIBUNA 26 Noemvrie (9 Decemvrie) 1900 Nr 227 întemeieze echilibrul budgetar şi se se creeze mijloacele trebuitoare cu care se răspundem şi la cerinţele extraordinare al statului. Sire! Nu vom uita nici­odată că glorioasa noastră armată face tăria şi încrederea Coroanei şi a poporului ro­mân. Având desăvîrşită convingere în vitejia cu care va şti se apere dreptu­rile ţării, vom socoti creşterea viilor sale forţe ca o datorie sfântă de înde­plinit. Stăpâni pe pornirile noastre, mun­cind fără svîcniri şi neatinşi de acel neastîmpăr primejdios care dovedeşte, mai mult o slăbiciune tulburată, am justificat încrederea popoarelor civili­­zate în înţelepciunea noastră. Suntem fericiţi a afla iarăşi că »raporturile noa­stre cu toate puterile sunt cele mai amicale«. Dovezile şi verdictul justiţiei au răspândit deplină lumină asupra ace­lora care ei au încercat se smintească în paguba tuturora, ordinea aşezată în folosul tuturor. Sămânţa uneltirilor pri­mejdioase ori de unde ar fi aruncată la noi, va fi stîrpită, neputând să îngă­duim nesocotirea marilor principii pe care se întemeiază civilisaţia europe­nească. Sire! Jertfele pe care statul în momentele grele le-a cerut şi le va cere de la toţi cetăţenii potrivit cu mijloacele fiecăruia, au putut să stîrnească pe alo­­curea mişcări dureroase. Dar’ era firesc ca legile să se aplice. Adunarea deputaţilor, în curatul ei patriotism, va fi statornică la lucru ca să covîrşească nevoile actuale, şi neclin­tită în hotărîrea de a sprijini măsurile şi reformele pe care să se asigure şi mai departe buna pace şi progresul să­nătos al regatului român. Să trăească Maiestatea Voastră ! Să trăească Maiestatea Sa Regina ! Să trăească Dinastia! Raportor: B. Delavrancea. Revistă este dm Chestia chineza. Ştirile sosite azi din Londra şi New-York anunţă, că puterile au căzut de acord în chestia chineză. Punctele proiectului de pace să ţin deocamdată în secret, dar’ atâta se ştie, că de la China se va pretinde despăgubire şi se pedepsească pe toţi şefii Boxerilor, cu cele mai severe pedepse ce există în China. Suma de despăgubire se va sta­­tori mai târziu. Din Washington se depeşează, că soldaţii americani din China, afară de cei rămaşi pentru paza ambasadei din Peking, au părăsit cu toţii China şi au fost transportaţi în Filippine. Krüger. Krüger a sosit alaltăieri în 6 i. c. în Haga, unde a avut o primire foarte călduroasă. Corpurile legiuitoare au însărcinat pe presidentul camerei a doua să salute pe Krüger. Krüger va solicita audienţă la regina Wilhelmina şi de la resultatul acesteia va atîrna lucrarea diplomatică mai departe a representanţilor buni. La informaţiile lui Leyds la curtea din Roma, mareşalul curţii a răspuns, că Italia nu are motiv de a purcede altfel, ca aliaţii săi. Astfel Krüger nu va fi primit nici de regele Italiei. »Tageblath-ul din Lipsea a primit deja un diplomat englez distins urmă­toarea informaţie: Călătoria lui Krüger, — a scris, diplomatul — va îndupleca poate pe Buri­a capitala, în care cas Anglia le-ar pute face o concesie, care încă li­ se poate da. Anume concesia de a înte­meia la nordul Transvaalului o nouă republică. Guvernul englez n’a tăiat până acum posibilitatea realisării ace­stui proiect și poate din causa aceasta n’a notificat încă anexarea Transvaalu­lui. Cere însă în schimb capitularea lui Krüger. Știrea aceasta are lipsă de con­firmare. Declaraţiile lui Salisbury. Mesajul reginei Angliei, cetit Joi, zice, că parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară pentru încuviin­ţarea dispoziţiilor şi creditelor de lipsă pentru Africa-de-meazăzi şi China. La discuţia în casa de sus asupra răspunsului la mesaj, Salisbury a de­clarat, că statelor bure nu se mai poate reda independenţa; li­ se va da o autono­mie oare­care, însă târziu, după trecere de mulţi ani. In chestia chineză Salis­bury a de-­­ clarat, că concertul puterilor esistă şi­­ va ave resultat, dar’ nu poate preveda timpul, când chestia se va finaliza. Din Afric­a-sudici Luptele şi ciocnirile urmează între be­­­­ligeranţi fără întrerupere. Mai în urmă a fost­­ o luptă între generalul Knox şi De Wett,­­ fiind respins acesta din urmă. Lordul Roberts în calea spre Anglia­­ a sosit în Durban, unde poporațiunea și-a fă­cut o primire strălucită. Criss, din Bulgaria. Crisa de cabinet din Bulgaria, anunțată­­ si de noi, s’a iscat în urma rivalității, ce esistă , între ministrul de interne Radoslavoff și­­ cel de răsboiu Papricoff. Având Radoslavoff­­ majoritate în sobranie, a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. Dela Deva. Adunarea generală a »Reuniunii fe­meilor române din comitatul Hune­doarei». — 6 Decemvrie n. Duminecă, 18 Noemvrie la orele 3 d. ameazi, s’a întrunit în localitatea »Casi­­nei române» din Deva o frumoasă cu­nună de dame române, — dărgălaşe Ro­­mâncuţe, — apoi bătrâni, bărbaţi şi juni din mai multe părţi a­le românescului nostru comitat, ca se asiste la aduna­rea generală a drăguţelor noastre Ro­mânce. Presidenta Reuniunii, d-na Elena Hossu Longin născ. Pop salutând pu­blicul present, prin o vorbire pătrunză­toare, face o reprivire asupra activităţii Reuniunii şi constată, că cond­usele ul­timei adunari generale s’au esecutat, apoi invitând la muncă nouă pe mem­brele Reuniunii,­­ declară adunarea de deschisă. Conform ordinei de zi, secretarul dl Dionisie Ardelean, ceteşte raportul comitetului, despre activitatea Reuniunii dela ultima adunare generală, din care reese că »Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoarei« cu puteri modeste, însă cu zel ferbinte insueşte la ajungerea scopului de a sprijini indu­stria de casă a ţărancelor noastre ro­mâne. Se dă apoi cetire socoţilor presen­­tate de cassiera Reuniunii, d-na Su­sann Ciat născ. Aldea, precum şi o propunere, cum să se blocheze banii Reuniunii ? Din raportul d-nei cassieră se vede, că Reuniunea noastră dispune — până azi — de o avere aproape de 9000 co­roane şi că banii sunt depuşi la două institute româneşti,­­ din comitat. Se trece la alegerea comisiunilor, şi anume: In comisiunea pentru înscrie­rea membrilor şi încassarea taxelor se aleg cu unanimitate: d-na Emilia Mol­dovan, d-na Victoria Muntean şi d-şoara Agata Ardelean. In comisiunea pentru verificarea raportului dat de comitet şi a socoţilor presentate de d-na cassieră, se aleg cu unanimitate: d-nele Maria Bariţiu, Leon­tina Vorovicz, Neţi Şerban şi cu ace­stea presidenta suspendă şedinţa pe 10 minute. După redeschiderea şedinţei ur­mează raportul comisiunilor, şi anume : Comisiunea I. raportează că s’au în­scris 10 membre şi membri, ear’ comi­siunea II. că cele din raportul comitetu­lui şi ale cassierei, sunt în deplină con­sonanţă cu actele. Ear’ adunarea generală luând act, votează absolutorul obicinuit cassierei, în fine se decide, ca dela 1 Ianuarie 1901 banii Reuniunii se se blocheze la »Hunedoara», »Ardeleana«, »Hăţegana», »Corvineana» şi »Grăniţerul«. A urmat desbaterea unei propuneri ce earăşi dovedeşte viul interes al Reu­niunii de soartea ţărancelor şi indu­striei casnice a lor. Ca onoratul public să fie pus în posiţia de a cunoaşte mai deaproape propunerea din chestiune, lăsăm să ur­meze recerearea d-nei presidentă Elena HossU L. cătră d-na vicepresidentă a Reuniunii, d-na Victoria Erdeli născ. Bardoşi. — Bată-o. Mult stimată doamnă! Adunarea generală a­­Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoara*, ţinută în Deva, la 18 Nov. a. c. între alte conduse a statorit în programul seu de muncă şi următorul punct: Să se constituiască la Oraştie un comitet de dame sub presidiul d-nei vice­­pres. a Reuniunii, d-na Victoria Erdeli. Sub conducerea acestui comitet, fe­meile române din comuna Vaideiu, — bântuită în anul acesta de un foc groaz­nic, —■ să fie invitate şi încredinţate, ca în decursul iernii să pregătească dife­rite lucruri aparţinătoare industriei noa­stre naţionale. Obiectele vor forma proprietatea Reuniunii şi vor ave menirea a fi des­făcute la adunarea generală a »Asocia­­ţiunii« şi fondului de teatru. Motorul, care a îndemnat Reuniu­nea noastră la acest pas a fost deoparte realizarea în parte a propriului ei scop, încurajând femeile noastre pentru des­­voltarea industriei noastre casnice şi ve­­nindu-le şi întru ajutor, dându-le muncă în momente grele, precum e şi în caşul de faţă , ţinând apoi a împlini Reuniunea noastră şi misiunea ei de factor cultural, care doreşte a-­l atinge prin apropierea sa cătră cele două mari instituţiuni cul­turale ale noastre: »Asociaţiunea* şi so­cietatea pentru fondul de teatru. Aceste societăţi având adunările generale ambulante se contemplează, ca la aceste adunări, Reuniunea noastră să fie representată prin câte o mică şi aleasă colecţie de articli aparţinători industriei noastre naţionale, care espuse fiind acolo, să se vândă în folosul Reuniunii şi a membrelor ei ţărance. Drept aceea, comitetul de dame este cu stăruinţă rugat, ca să îngrijească, ca obiectele diverse, precum: mici perne, fu­­gătoare, covoraşe, tablete, şurţe, desă­­guţi; să fie numai şi numai cu motive curat româneşti, ţesute şi cusute şi în­tocmite pentru usul practic. Se intenţionează prin aceasta, ca să ajungă motivele frumoase ale ţărane­­lor noastre ardelene în părţi cât mai îndepărtate ale patriei, unde doară gu­stul Româncelor ar fi abandonat în decur­sul vremurilor mostrele noastre străvechi naţionale. Se lasă la înţeleaptă apreciare a rtim. comitet, modul de executare a celor espuse aici. Cu posta urmează la adresa d-voastre şi suma de 400 coroane votată de adu­narea generală spre acest scop. Cu deosebită stimă, Elena Pop Hossu Longin m. p., preş. Dionisiu Ardelean m. p., secretar, însemnăm, că în acel comitet s’a ales afară de d-na vicepreşidentă, d-nele : Maria Bariţiu, Anastasia Orbonaşiu, d-na Banciu, d-na Mihaiu şi d-şoara Lu­­creţia Elisa din Orăştie. O altă propunere asemenea intere­santă s a primit, că adecă comitetul să stărue a aduna pentru Reuniune mo­dele de motive de pe ţesăturile şi cusă­turile ţărancelor noastre ardelene. După­ cum aflăm, câteva doamne şi d-şoare zeloase au şi adunat şi au tri­mis pentru Reuniune asemenea modele de motive. Sperăm, că zeloasele noastre preo­­tese, înveţătorese şi peste tot damele noastre vor grăbi se înmulţească colec­­ţiunera Reuniunii noastre cu diverse şi preţioase modele de motive, căci numai aşa vom avă ca timp o colecţiune de valoare şi folositoare. In fine s’a decis, ca să se facă în­ceputul de a crea o bibliotecă a Reu­niunii. Şi aceasta cu atât mai vîrtos, cu cât Reuniunea are deja câteva cărţi preţioase. Sperăm, că autorii, apoi ziarele noa­stre naţionale şi onoratul public va da mână de ajutor, ca Reuniunea noastră să -şi poată rean­şa şi această ţintă. După întregirea comitetului şi ale­gerea unei comisiuni pentru verificarea protocolului, doamna presidentă mulţu­mind de viul interes, în sgomotoase ex­­clamări de »să trăească» declară şedinţa de închisă. Dar’ lucrul cel mai interesant era cât pe aci să-­l uit. Adunarea generală a îndrumat co­mitetul Reuniunii, ca să stâruiască ca în carneval să se aranjeze o petrecere cu dans în favorul Reuniunii. După­­cum sântem informaţi, tinerii noştri stu­dioşi, universitari etc. din Deva şi jur au şi făcut promisiuni, că vor reafişa dorinţa adunării generale a Reuniunii, astfel sperăm, că vom petrece o zi şi o noapte delicioasă în Deva, aşa cum nu­mai Românul ştie să-­şi petreacă­ în mijlocul deprimărilor generale, ne-a fost ca un balsam oare­care acea­stă modestă şi drăguţă întrunire româ­nească. Mai mulţi, şi cu mai multă bucurie la esecutarea ultimului cond­us al Reu­niunii ! La revedere!!! Se foc anul. Şcoalele poporale din Maramureş. Lângă Mureş, Decemvrie. Am pus în fruntea corespondenţei mele titlul de mai sus, fiindcă voesc a mă ocupa mai cu de-adinsul cu frumo­sul circular al distinsului bărbat de şcoală, Rev. Domn Tit Bud, domnul vi­car al Maramurăşului, publicat în nr. 17 a. c. al »Foii şcolastice“ din Blaj. Circularul acesta poate servi de model pentru toţi domnii protopopi şi inspectori districtuali ai noştri, căci cu­prinde în sine aşa zicând toată vieaţa şcolară; mai întâiu determină ziua în­ceperii prelegerilor, după aceea dispune cele de lipsă pentru curăţirea edificiului şcolar, a salei de învăţământ, a curţii şcolare, ba nu dă uitării nici cloacele, ceea­ ce arată un oare­care grad de cul­tură, în care se află poporul maramu­­răşan, căci zău, multe comune sunt în archidiecesa noastră a Albei-Iulie, unde acest superedificat necesar lipseşte de lângă şcoală. Cetind cu luare aminte punctele singuratice ale acestui circular emanat în cunoştinţă deplină de cauză,­­mi-am adus aminte de propunerea făcută de colegul Maxim Blaga în adunarea ge­nerală a Reuniunii învăţătoreşti din ar­chidiecesă, ca să se facă o representa­­ţiune la Ven. consistor, pentru­ ca sena­tele şcolare parochiale să fie îndatorate a se îngriji de ridicarea superedificate­­lor economice necesare lângă locuinţele învăţătoreşti, adecă, învăţătorul să aibă lângă locuinţă, grajd de vite, coteţ de porci şi de galiţe şi cloacă separată pentru sine şi familia sa. Propunerea bine motivată a colegu­lui susnumit fu primită din partea adu­nării generale cu unanimitate însufle­ţită, dar­ că biroul central al Reuniunii ar fi eapedat representaţiunea impusă lui din partea adunării nu ştiu, dar’ atâta văd, că în această privinţă nu s’a emis din partea Ven. consistor nici un circular. Trebue dar’ că cond­usele adu­nării generale din 18 Septemvrie nu s’au esecutat nici până acum! Ar fi de dorit, ca în interesul cau­­sei dl inspector şcolar archidiecesar din nou denumit, Dr. Aug. Bunea, se con­troleze în sfera sa de activitate ca in­spector, cât şi ca membru onorar al Reu­niunii, ca decisiunile aduse în adunările generale să fie esecutate la timpul seu. Circularul dlui vicar se îngrijeşte mai departe, ca fiecare şcoală să se pre­­vadă cu ziarele, tipăriturile, manualele şi recinsitele de învăţământ necesare. Noi cei din archidiecesa şi în această privinţă suntem îndărătul celor din Ma­­ramurăş, căci în multe şcoale bieţii co­legii noştri, neavând tipărituri sânt si­liţi a-­şi linia ziarele, car’ de manuale ducem de tot mare lipsă, căci numai în acele protopopiate, cari posed fonduri anume spre acest scop se procură ma­nualele pentru elevii de şcoală în mă­sură recerută, car’ în celelalte bieţii în­văţători îndură mult năcaz din lipsa ma­nualelor, în­­timpul mai nou au contribuit şi unele bănci de ale noastre sume mai mari, cum e bună­oară »Arieşana« din Turda pentru procurarea de manuale în şcoalele noastre poporale. Bine ar fi, ca şi alte bănci şi alţi mecenaţi se ur­meze asemenea, căci prin donul lor ar înainta mai eficace literatura noastră şcolară, car’ de altă parte învăţătorii nu s’ar mai pute scusa, că în lipsa manua­lelor nu pot face spor în şcoală. Tot asta priveşte şi pe cei din şcoa­lele de repetiţie, cari căpătând manua­lele gratuit, ar fi atraşi la cercetarea şcoalei. Şcoalele de repetiţiune sunt o parte întregitoare a celei de toate zilele n­umai atunci nu vom pute lăuda noi, că şcoalele noastre au ajuns la culmea aşteptărilor, când învăţământul repetiţio ■ nar se va ţine după prescrisele mai înalte, căci dacă nu cercetează cei îndatoraţi şcoala de repetiţie, copiii eşiţi din şcoala de toate zilele, uită mai toate câte au în­văţat în şcoală şi aşa tot învăţământul devine ilusoriu. Circularul dispune mai departe, ca învăţătorul să înveţe pe elevii şcolari cântările bisericeşti şi te ţină în bise­rică cor regulat. E foarte frumos dela dl vicar, că atât de mult se îngrijeşte de cultura po­porului seu, dar’ este durere că cei mai mulţi învăţători din archidiecesă nu cu­nosc îndeajuns tipicul şi peste tot cân­tările noastre bisericeşti de pe note. în multe despărţăminte s’a ventilat chestiu­nea, ca să se ţină în Blaj un curs su­pletor pentru învăţarea notelor, la ce foarte nimerit s’a obiectat, că învăţătorii învaţă 7 ani tipicul şi notele, şi anume 4 ani în gimnasiu şi 3 ani în preparan­die şi dacă în timp aşa de îndelungat nu le-a succes a se perfecţiona în Cele ale cântării, nici cursurile suplementare de 4—5 săptămâni nu vor ave resultatul dorit. Trebue deci înainte de toate să ne intuim, ca deosebi în preparandie, să se pună mai mare fond pentru învăţa­rea tipicului şi a notelor, când apoi pre­­paranzii eşiţi cu cunoştinţe depline în astă privinţă vor pută şi ca fiitori învă­ţători pe deplin corespunde chemării lor. Dl vicar reîmprospătează parodii­lor datorinţa lor de a ţine regulat 2 ore pe săptămână catechisarea, înscriind în ziarul şcoalei materia propusă din reli­­giune, provocând pe protopopii din vica­riat ca să controleze aceste ziare de ca­tachisare şi se le subscrie cu ocasiunea visiturii şcoalei. La noi în archidiecesă chestiunea aceasta ponderoasă este mai în toate locurile negreasă, căci şi în acele localităţi unde parochii mai bătrâni au cooperatori mai tineri, nici aceştia nu-­şi bat mult capul cu propunerea religiunii, ceea­ ce trebue să o facă tot învăţătorul, nepurtându-se nici ziarul despre materia propusă din religiune. Cea mai frumoasă disposiţiune a dom­nului vicar este prenumărarea­­Foii şcolastice, din muletele şcolare, din fon­dul şcolar sau în urmă din banii bise­riceşti. Cu atât mai mult este de lăudat disposiţiunea dlui vicar, fiindcă »Foaia stolastică« ca organ al Reuniunii înv. archidiecesani în primul rînd ar trebui îmbrăţoşată din partea archidiecesei, unde tot aşa s’ar pută prenumăra numita foaie, ca »Unirea* din banii bisericeşti, când apoi n’ar trebui să se lupte cu atâtea neajunsuri materiale. Circularul ne spune în urmă, că învăţătorii pe lângă cuartir, grădină şi lemne de foc, au salar anual de 900 coroane. Mult ne ar îndatora dl vicar, când ar espune cele zise cu graiul viu in Blaj cu ocasiunea adunării gen, şi în jurnale, că pe ce cale şi fatigii a putut ajunge cu privire la salatele învăţătoreşti la aşa resultat strălucit? căci noi ştiam­­ până acum, că comunele din Maramurăş sunt în o stare mai miseră, ca ale noa­stre. Mare merite are în astă privinţă dl vicar, în recunoştinţa cărora ’l-a şi distins Reuniunea noastră cu titlul de membru onorar al seu, despre ce biroul central îl va fi şi încunoştiinţat demult, trimiţându-ş i diploma în toată forma. ! E. J. !­­­ stoareasilei Sibilu, 8 Dec. n. 1900 „Tribuna literară" adaosă ca su­­plement la unul de azi are următorul I sumar: La muncă! — Biblioteca popu­lară »Minerva«, de Saul. — Revista căr­ţilor: O nouă botanică, de Un profesor; Andreiu Murăşan, de Cronicar. — La tribunal, de Emilian. — Felurimi. — Glume. *­­ Şedinţă publică a societăţii de­­ lectură »Andreiu Şaguna« Se va ţine . Mercuri, în 29 Noemvrie st. v., în me­moria marelui Archiereu Andreiu, în sala cea mare a edificiului nou semi­­narial din Sibiiu, începutul la 7 ore seara. Ofertele benevole în favorul so­­­­cietăţii se vor curta cu mulţumită pe­­ cale publică. Intrarea va fi prin strada ! »Spinarea Cânelui« (Hundsk­irken). * De necrezut. »Gazeta Transil­­vaniei, ocupându-se mai pe larg cu in-­­ cidentul de la gimnasiul din Braşov, ne­­ spune, că în şedinţa de Vineri, 17 Noem- I­vrie v.­eforia şcolară din Braşov sa ocupat cu chestiunea abzicerii dlui V. Oniţiu din postul de director şi por­nind dela actul seu de demisiune în­aintat Ven. consistor, nu s’a mulţumit a se pronunţa asupra primirii sau ne­­primirii demisiunii, ci după­ cum ’i­ se împărtăşeşte »Gaz. Trans.* din isvor demn de credinţă, a decis a propune delegaţiunilor şcolare, ce se vor con­­chema în curând, cererea unei cercetări din partea Ven. consistor faţă cu cele cuprinse în actul de demisiune al di­rectorului şi până la pronunţarea sen­­tenţei suspendarea dlui director V. Oniţiu din postul de director, lipsirea dînsului de beneficiile împreunate cu acest post, precum şi numirea unui di­rector interimar Dl V. Oniţiu suspendat din postul de director ? . . . Lucru aproape de ne­crezut. Aşteptăm lămuriri din parte competentă.* Pentru scopurile „Reuniunii so­­­­cialilor români din Sibiiu", ilustrul domn­­ Petru Pipoş, jude de tablă reg. în pen­siune, a binevoit a dărui suma de 5 cor., din cari 2 cor. s’au adaos la fondul vă- I duvelor şi orfanilor, 1 cor. 20 bani la fondul disponibil şi 1 cor. 80 bani la fondul de acuitare a halei de vânzare. La podul umblător dela Mureş- Ciuci în zilele trecute din nou s’a în­tâmplat o nenorocire. Servitorul Gligor Moşneag şi clopotarul loan Sabo au so­sit noaptea la ţermurul Mureşului şi au voit să treacă peste rîu căruţa încărcată cu făină. Podarul era la celalalt ţârmure, în zădar au strigat, podarul dormind n’a auzit. Atunci servitorul dând de o lun­tre mică s’a urcat în ea şi a trecut Mu­­răşul, ca te aducă podul umblător să-’şi treacă şi căruţa. Caii cum au văzut pe servitor că trece rîul, au pornit după el împingând în apă pe clopotarul, ce voia să­­ oprească. Gaii au ajuns la cela­lalt ţarmure, dar’ sărmanul clopotar s’a înecat. * Istoria diecesei gr. cat. de Lugoj. Episcopul Lugojului Dr. Demetriu Radu scrie istoria diecesei sale, în curând acest preţios op va fi pus sub tipar. Episcopul Radu pe lângă istoria die­­cesei se ocupă amănunţit şi foarte pe larg şi de unirea cu biserica Romei. *

Next