Tribuna, octombrie-decembrie 1990 (Anul 106, nr. 218-281)
1990-10-14 / nr. 228
Tribunalja 1 ■ » Puterea - prognoza şi... hîrtia (informaţia) Cu siguranţă, asocierea noţiunilor din titlu poate duce pe orice cititor, care se opreşte cu lectura aci, la ideea unui ... galimatias (galimatie, galimatias , vorbire sau scriere confuză, amestecată, de neînţeles). Puterea instalată prin voinţa noastră, exprimată net la 20 mai, avea, are şi va avea a face faţă fenomenului erodării credibilităţii, inerent oricărei guvernări în sistem şi climat democratic. De ce e aşa nu are rost să explicăm, pentru simplul motiv că fenomenul ca atare s-a impus ca o concluzie a tuturor cercetărilor politologice serioase. Nu întîmplător, dictaturile, de orice, fel şi culoare, cunoscîndu-l şi nevrînd să se supună consecinţelor acestuia, s-au baricadat în spatele edificiului şi uneltelor unei opresiuni despre care se credea şi se crede că sînt Inexpugnabile. Eroare şi iluzie! Iluzie şi eroare fatale, cum a dovedit mereu şi mereu marele arbitru numit Istoria. Cu atît mai mult valabilă această idee în cazul unei guvernări împovărată de imensele greutăţi ale trecerii de la un sistem politic la altul, de la o economie sclerozată la una viabilă, de la o mentalitate a dezinteresului şi alienării la una activă, propulsoare, bazată pe iniţiativa individului interesat total de creaţie, de devenire, de viitorul său, al copiilor, al societăţii pe care o percepe ca pe a sa. Se întrezăresc la orizontul proxim alegerile locale. Le apreciem cu rolul de barometru. Responsabilii partidelor, în primul rînd cei din formaţiunea care guvernează, sunt preocupaţi pe bună dreptate de prognoze şi sondaje de opinie. Rezultatele sunt, ni se confesează unii din anturajul puterii, liniştitoare în ce-i priveşte. Numai că argumentele care ni se servesc ne pun serios pe gînduri, pentru că se aduc în discuţie idei precum „Moldova şi Oltenia sînt sigure ...“, ceea ce duce, pe firul drept al gîndului imediat, la ... ideea de falie. ceea ce e periculos. Gert este că, în loc să căutăm în ceea ce am făcut, în ceea ce am greşit, în ceea ce facem şi-n ceea ce (continuăm să) nu facem restul şi să... găsim căile de îndreptare şi de analiză lucidă pentru a degaja decolarea binelui şi chiar — de nu sîntem prea pretenţioşi, a optimului — din strînsoarea obişnuinţelor păcătoase, recădem sau continuăm să ne bălăcim în baia politicianismului găunos. Iată, au început să apară ziare... cu sincope, altele îşi pun problema exis- tenţei. Gauzele? Două: hîrtia şi industria tipografică, ambele neîndestulătoare. Producem multă hîrtie de ziar, dar fiind bine plătită ne tentează, pe bună dreptate, dolarii.Dar ce facem, fraţilor politicieni, cu necesara — ca aerul într-o democraţie — foame de informaţie a electoratului? Şi ce facem domnilor democraţi, cu a-ceastă a IV-a putere? Deranjează, cumva, stabilitatea fotoliilor? întrebăm aşa şi apropo de unele reproşuri care se aud venind „de sus“ ... Reproşuri neavenite într-o democraţie ce se respectă! TRIBUNA Un „Auschwitz“ al animalelor?! 10 octombrie 1990, ora 10. Sala căminului cultural din Şelimbăr, geme de lume. Bărbaţi şi femei de vîrste diferite, discută aprins. Fum de ţigară. Ghipuri înnegurate. Riduri între sprîncenele ridicate a uimire înfuriată. Cîte o voce ridicîndu-se apăsat peste murmurul de fond. Scaune trase scrişnit cu mini bătătorite de muncă. Din cînd în cînd, cîte-o înjurătură. Şi, în sfîrşit, linişte. O linişte grea, pîcloasă, parcă ameninţătoare. Locuitorii celor 4 sate ale comunei (Şelimbăr, Mohu, Veştem şi Bungard) se dau la o parte, lăsînd să treacă spre masa prezidiului grupul reprezentant al conducerii G.A.P.ului comunei şi delegatul Direcţiei agricole. Adunarea generală a membrilor cooperatori a fost convocată pentru a decide soarta celor 1200 de vaci lihnite de foame care-şi rumegă — de mai multă vreme — sfîrşitul, în grajdurile văduvite de furaje ale Complexului zootehnic din localitate. Domnul Titus Dunăreanu, preşedintele U.J.C.A.P. şi domnul ing. Raţ, şeful fermei în litigiu, aduc la cunoştinţa adunării decesul a 140 de viţei, deces survenit în urma unei furajări insuficiente. Cantitatea de furaje de ca (continuare în pag. a III-a) Monica UDREA Anul XVI, nr. 228 Marți, 16 octombrie 1990 4 pagini 1 leu Cine poate face ordine în Piaţa Cibin? Nu exagerăm cu nimic afirmînd că Piaţa Cibin din Sibiu a devenit un fel de junglă unde, în afara legumelor şi zarzavaturilor şi fructelor şi ale altor produse agro-alimentare ce se găsesc din abundenţă şi la preţuri „convenabile“, doar e concurenţă, pe tarabele închiriate de ţărani, dar care lipsesc cu desăvîrşire din unităţile de specialitate sponsorizate de stat, cetăţeanul întîlneşte mărfuri pe care nu nunmai că nu le-a văzut, dar pe care nici măcar nu le-a visat. Citeva ore petrecute în Piaţa Gibin te pun pe gînduri. Pentru că, aici şi poate şi-n alte pieţe din Sibiu, se petrec lucruri de-a dreptul ciudate. Spre exemplu, cum e şi firesc, ţăranii se tîrguiesc cu clientul în ce priveşte preţul mărfii. Gumperi o cantitate mai mare, omul îţi face o oarecare reducere. Se grăbeşte să plece acasă, după altă marfă, proaspătă,vinde zarzavatul ce i-a rămas mai ieftin decit alţii. „Ţuicarii“, în schimb, care oferă sortimente de ţuică „fabricate“ nu se ştie din ce, au preţuri fixe. Ei nu se tîrguiesc. Ei nu ţin seama de norocul tîrgului. Ştiu ei bine că primesc pe litrul, de rachiu atîta cu cer. De altminteri, o parte a pieţii a şi fost transformată în citeva „crîşme“ mai mult sau mai puţin ambulante, după cum poliţia îşi face simţită sau nu prezenţa în piaţă. Omului i se vinde elixirul şi la pahar şi la borcan şi la sticluţă şi la „kil“. Cum îi pofteşte inima. Pe „ţuicar“ nu-1 interesează cîţi pleacă de la taraba lui beţi turtă, cîte fapte reprobabile produce omul sub influenţa alcoolului, nu-1 interesează nici dacă „nesătulul“ adoarme pe caldarîm sau dacă omul plecat la serviciu ajunge pe malul Gibinului. Scopul lui este unul singur: să vîndă produsul numit ţuică. Şi să cîştige de pe urma lui. De semnalat şi faptul că „ţuicarul“ a început a nu se mai teme de nimeni şi de nimic, semn că măsurile luate de organele un drept împotriva lor au fost şi insuficiente şi ineficiente. Regula principală a jocului practicat de ei este sfidarea. Şi-n numele lui Bacchus, sfidează, cine va dărîma temeliile acestor „ţuicării“ din Piaţa Gibin, nu se ştie, deşi primăria ar trebui să acţioneze. O altă calamitate ce s-a abătut asupra acestei pieţe este susţinută cu impertinenţă şi forţă de către speculanţi şi bişniţari, de bruneţii care vorbesc şi româneşte şi ungureşte dar mai ales ţigăneşte, oameni care s-au învăţat rapid cu privatizarea speculei... Oameni care fac tot ce-i posibil ca să scoată bani şi din piatră seacă, dar mai ales din buzunarele sau poşetele naivilor care se dau pe mîinile lor sau în care aceştia îşi vîră mîinile cu deosebită măiestrie. Ţiganul deţine monopolul comerţului ambulant în Piaţa Cibin şi nu numai, produsele oferite de el punîndu-le pur şi simplu pe gînduri. Sa şi rapiditatea cu care unele produse trec din rafturile magazinelor în mîinile lor şi apoi, la preţuri uneori duble, în mîinile clienţilor care n-au mai apucat să le cumpere din magazine. Ste exemplu: cînd s-a vîndut săpun „Fa“, din trei oameni care stăteau la rînd, doi erau ţigani. Şi-n două ceasuri, săpunul a şi ajuns în Piaţa Gibin unde se vindea cu 100 lei bucata. Ţiganul îl cumpărase cu 70 lei bucata. Halal muncă, bun cîştig. La zece săpunuri, 30o de lei. Să tot trăieşti, neică. Uimirea cea mai mare ne-a produs-o un cioban, locuitor al Mărginimii după vorbă şi după port, carenu vindea nici brînză, nici carne de oaie ci... blugi. Doamne, cum s-a mai putut bulibaşi lumea în care ne este dat să trăim. De aceea, credem, aşa cum am mai spus şi altădată, că se impune de urgenţă o vastă, permanentă şi intransigentă deratizare a acestei pieţe sibiene, şi ea o carte de vizită a oraşului, astfel încît „ploşniţele“ care au tăbărît asupra ei să dispară. Să redăm această piaţă zarzavagiilor şi legumicultorilor, şi florăreselor şi pomicultorilor. S-o mai redăm şi unităţilor specifice „sponsorizate“ de stat şi de diverse asociaţii agricole, respectiv, preţurilor mai accesibile buzunarelor noastre. Ca atare, primăria Sibiului trebuie să intervină cu energie şi personalitate, ca şi poliţia. Altminteri, oraşul universitar de pe malul Gibinului va fi compromis de această piaţă lipsită de confortul pe care-l dă comerţului civilizaţia. Pentru că, realmente, ceea ce se întîmplă în Piaţa agro-alimentară Gibin, este strigător la cer. I. ARDELEANU In atenţia iubitorilor baschetului Exact peste o săptămînă, marţi, 23 octombrie 1990, ora 18, Sala Sporturilor din Braşov va găzdui partida tur, din cadrul „Gupei Gupelor“ la baschet masculin între G.S.U. Balanţa Sibiu şi Virtus Knorr ,Bologna. Este prima participare a unei echipe de jocuri din Sibiu într-o competiţie europeană inter-cluburi. Din păcate, datorită condiţiilor cu totul improprii pentru desfăşurarea unor partide oficiale internaţionale existente în sala Clubului Sportiv Şcolar, aceasta nu a fost omologată de Federaţia Internaţională de Baschet. în aceste condiţii partida se va desfăşura la Braşov. Nutrim convingerea că la această partidă, o mare bucurie şi sărbătoare pentru sportul sibian, echipa noastră nu va fi lipsită de atît de necesarele încurajări ale propriului public, într-o partidă, cu o formaţie de super-clasă, câştigătoarea ediţiei de anul trecut a competiţiei europene a câştigătorilor cupelor naţionale la baschet. Informăm pe această cale pe toţi cei ce doresc să vizioneze această partidă şi să susţină echipa noastră din primul pînă în ultimul minut de joc, că pot efectua deplasarea la Braşov, prin intermediul excursiei organizate de Globul G.S.U. Balanţa Sibiu. Informaţii şi înscrieri la numerele de telefon 3 35 23 sau 3 10 20 (Balanţa), domnul Moldovan. .Cabinetul particular de pediatrie al domnului Mihai Cristea (str. G. Coşbuc nr. 10) asaltat de părinţi şi pacienţi. Se ride şi în sala de aşteptare, se ride şi în sala de consultaţii ţp-avi. ,nu sunt decit doctorul şi asistenta sa, doamna Elena Fanea, poate pentru că sunt singurii care iau în serios, aici, între atitea jucam, calitatea și seriozitatea unui act medical . Foto- Fred MSS