Tribuna, octombrie-decembrie 1990 (Anul 106, nr. 218-281)

1990-10-14 / nr. 228

Tribuna­l­j­a 1 ■ » Puterea - prognoza şi... hîrtia (informaţia) Cu siguranţă, asocierea noţiunilor din titlu poate duce pe orice cititor, ca­re se opreşte cu lectura aci, la ideea unui ... gali­matias (galimatie, galima­tias , vorbire sau scriere confuză, amestecată, de neînţeles). Puterea instalată prin voinţa noastră, exprimată net la 20 mai, avea, are şi va avea a face faţă feno­menului erodării credibi­lităţii, inerent oricărei guvernări în sistem şi cli­mat democratic. De ce e aşa nu are rost să expli­căm, pentru simplul mo­tiv că fenomenul ca atare s-a impus ca o concluzie a tuturor cercetărilor poli­tologice serioase. Nu în­­tîmplător, dictaturile, de orice, fel şi culoare, cu­­noscîndu-l şi nevrînd să se supună consecinţelor­­ acestuia, s-au baricadat în spatele edificiului şi u­­neltelor unei opresiuni despre care se credea şi se crede că sînt Inexpug­nabile. Eroare şi iluzie! Iluzie şi eroare fatale, cum a dovedit mereu şi mereu marele arbitru nu­mit Istoria. Cu atît mai mult valabilă această idee în cazul unei guver­nări împovărată de imen­sele greutăţi ale trecerii de la un sistem politic la­­ altul, de la o economie sclerozată la una viabilă, de la o mentalitate a de­zinteresului şi alienării la una activă, propulsoare, bazată pe iniţiativa indi­vidului interesat total de creaţie,­ de devenire, de viitorul său, al copiilor, al societăţii pe care o per­cepe ca pe a sa. Se întrezăresc la ori­zontul proxim alegerile locale. Le apreciem cu ro­lul de barometru. Respon­sabilii partidelor, în pri­mul rînd cei din forma­ţiunea care guvernează, sunt preocupaţi pe bună dreptate de prognoze şi sondaje de opinie. Rezul­tatele sunt, ni se confesea­ză unii din anturajul pu­terii, liniştitoare în ce-i priveşte. Numai că argu­mentele care ni se ser­vesc ne pun serios pe gîn­­duri, pentru că se aduc în discuţie idei precum „Mol­dova şi Oltenia sînt si­gure ...“, ceea ce duce, pe firul drept al gîndului imediat, la ... ideea de falie. ceea ce e periculos. Gert este că, în loc­ să căutăm în ceea ce am fă­cut, în ceea ce am greşit, în ceea ce facem şi-n ceea ce (continuăm să) nu facem restul şi să... gă­sim căile de îndreptare şi de analiză lucidă pentru a degaja decolarea binelui şi chiar — de nu sîntem prea pretenţioşi, a opti­­­mului — din strînsoarea obişnuinţelor păcătoase, recădem sau continuăm să ne bălăcim în baia po­liticianismului găunos. Ia­tă, au început să apară ziare... cu sincope, altele îşi pun problema exis-­­ tenţei. Gauzele? Două: hîrtia şi industria tipogra­fică, ambele neîndestulă­toare. Producem multă hîrtie de ziar, dar fiind bine plătită ne tentează, pe bună dreptate, dolarii.­­Dar ce facem, fraţilor po­liticieni, cu necesara — ca aerul într-o democraţie — foame de informaţie a e­­lectoratului? Şi ce facem domnilor democraţi, cu a-­­­ceastă a IV-a putere? Deranjează, cumva, sta­bilitatea fotoliilor? între­băm aşa şi apropo de u­­nele reproşuri care se aud venind „de sus“ ... Re­proşuri neavenite într-o democraţie ce se respectă! TRIBUNA Un „Auschwitz“ al animalelor?! 10 octombrie 1990, ora 10. Sala căminului cultural din Şelimbăr, geme de lume. Bărbaţi şi femei de vîrste di­ferite, discută aprins. Fum de ţigară. Ghipuri înnegura­te. Riduri între sprîncenele ridicate a uimire înfuriată. Cîte o voce ridicîndu-se apă­sat peste murmurul de fond. Scaune trase scrişnit cu mini bătătorite de­­ muncă. Din cînd în cînd, cîte-o­­ în­jurătură. Şi, în sfîrşit, linişte. O li­nişte grea, pîcloasă, parcă a­­meninţătoare. Locuitorii ce­lor 4 sate ale comunei (Şe­limbăr, Mohu, Veştem şi Bungard) se dau la o parte, lăsînd să treacă spre masa prezidiului grupul repre­zentant al conducerii G.A.P.­ului comunei şi delegatul Di­recţiei agricole. Adunarea generală a mem­brilor cooperatori a fost con­vocată pentru a decide soar­ta celor 1200 de vaci lihnite de foame care-şi rumegă — de mai multă vreme — sfîr­­şitul, în grajdurile văduvite de furaje ale Complexului zootehnic din localitate. Domnul Titus Dunăreanu, preşedintele U.J.C.A.P. şi domnul ing. Raţ, şeful fermei în litigiu, aduc la cunoştinţa adunării decesul a 140 de vi­ţei, deces survenit în urma unei furajări insuficiente. Cantitatea de furaje de ca­ (continuare în pag. a III-a) Monica UDREA Anul XVI, nr. 228 Marți, 16 octombrie 1990 4 pagini 1 leu Cine poate face ordine în Piaţa Cibin? Nu exagerăm cu nimic a­­firmînd că Piaţa Cibin din Sibiu a devenit un fel de junglă unde, în afara legu­melor şi zarzavaturilor şi fructelor şi­ ale altor produse agro-alimentare ce se găsesc din abundenţă şi la preţuri „convenabile“, doar e concu­renţă, pe tarabele închiriate de ţărani, dar care lipsesc cu desăvîrşire din unităţile de specialitate sponsorizate de stat, cetăţeanul întîlneşte mărfuri pe care nu nunmai că nu le-a văzut, dar pe care nici măcar nu le-a visat. Citeva ore petrecute în Piaţa Gibin te pun pe gîn­­duri. Pentru că, aici şi poate şi-n alte pieţe din Sibiu, se petrec lucruri de-a dreptul ciudate. Spre exemplu, cum e şi firesc, ţăranii se tîrgu­­iesc cu clientul în ce priveş­te preţul mărfii. Gumperi o­­ cantitate mai mare, omul îţi face o oarecare reducere. Se grăbeşte să plece acasă, du­pă altă marfă, proaspătă,­­vin­de zarzavatul ce i-a rămas mai ieftin decit alţii. „Ţuica­­rii“, în schimb, care oferă sortimente de ţuică „fabrica­te“ nu se ştie din ce, au pre­ţuri fixe. Ei nu se tîrguiesc. Ei nu ţin seama de norocul tîrgului. Ştiu ei bine că pri­mesc pe litrul, de rachiu atî­­ta cu­ cer. De altminteri, o parte a pieţii a şi fost trans­formată în citeva „crîşme“ mai mult sau mai puţin am­bulante, după cum poliţia îşi face simţită sau nu prezen­ţa în piaţă. Omului i se vin­de elixirul şi la pahar şi la borcan şi la sticluţă şi la „kil“. Cum îi pofteşte inima. Pe „ţuicar“ nu-1 interesează cîţi pleacă de la taraba lui beţi turtă, cîte fapte repro­babile produce omul sub in­fluenţa alcoolului, nu-1 inte­resează nici dacă „nesătulul“ adoarme pe caldarîm sau da­că omul plecat la serviciu a­­junge pe malul Gibinului. Scopul lui este unul singur: să vîndă produsul numit ţuică. Şi să cîştige de pe ur­ma lui. De semnalat şi fap­tul că „ţuicarul“ a început a nu se mai teme de nimeni şi de nimic, semn că măsu­rile luate de organele un drept împotriva lor au fost şi insuficiente şi ineficiente. Regula principală a jocului practicat de ei este sfidarea. Şi-n numele lui Bacchus, sfi­dează, cine va dărîma teme­liile acestor „ţuicării“ din Piaţa Gibin, nu se ştie, deşi primăria ar trebui să acţioneze. O altă calamitate ce s-a abătut asupra acestei pieţe este susţinută cu impertinen­ţă şi forţă de către specu­lanţi şi bişniţari, de bruneţii care vorbesc şi româneşte şi ungureşte dar mai ales ţigă­neşte, oameni care s-au în­văţat rapid cu privatizarea speculei... Oameni care fac tot ce-i posibil ca să scoată bani şi din piatră seacă, dar mai ales din buzunarele sau poşetele naivilor care se dau pe mîinile lor sau în care aceştia îşi vîră mîinile cu deosebită măiestrie. Ţiganul deţine monopolul­ comerţului ambulant în Piaţa Cibin şi nu numai, produsele oferite de el punîndu-le pur şi sim­plu pe gînduri. Sa şi rapidi­tatea cu care unele produse trec din rafturile magazinelor în mîinile lor şi apoi, la pre­ţuri uneori duble, în mîinile clienţilor care n-au mai apu­cat să le cumpere din maga­zine. Ste exemplu: cînd s-a vîndut săpun „Fa“, din trei oameni care stăteau la rînd, doi erau ţigani. Şi-n două ceasuri, săpunul a şi ajuns în Piaţa Gibin unde se vindea cu 100 lei bucata. Ţiganul îl cumpărase cu 70 lei bucata. Halal muncă, bun cîştig. La zece săpunuri, 30o de lei. Să tot trăieşti, neică. Uimirea cea mai mare ne-a produs-o un cioban, locuitor al Mărgi­­nim­ii după vorbă şi după­­ port, care­­nu vindea nici brînză, nici carne de oaie ci... blugi. Doamne, cum s-a mai pu­tut bulibaşi lumea în care ne este dat să trăim. De aceea, credem, aşa cum am mai spus şi altădată, că se impune de urgenţă o vas­tă, permanentă şi intransi­gentă deratizare a acestei pieţe sibiene, şi ea o carte de vizită a oraşului, astfel încît „ploşniţele“ care au tăbărît asupra ei să dispară. Să re­dăm această piaţă zarzava­giilor şi legumicultorilor, şi florăreselor şi pomicultorilor. S-o mai redăm şi unităţilor specifice „sponsorizate“ de stat şi de diverse asociaţii agricole, respectiv, preţurilor mai acce­sibile buzunarelor noastre. Ca atare, primăria Sibiului tre­buie să intervină cu energie şi personalitate, ca şi poli­ţia. Altminteri, oraşul univer­sitar de pe malul Gibinului va fi compromis de această piaţă lipsită de confortul pe care-l dă comerţului civiliza­ţia. Pentru că, realmente, ceea ce­ se întîmplă în Pia­ţa agro-alimentară Gibin, es­te strigător la cer. I. ARDELEANU In atenţia iubitorilor baschetului Exact peste o săptămînă, marţi, 23 octombrie 1990, ora 18, Sala Sporturilor din Bra­şov va găzdui partida tur, din cadrul „Gupei Gupelor“ la baschet masculin între G.S.U. Balanţa Sibiu şi Virtus Knorr ,Bologna. Este prima participare a unei echipe de jocuri din Si­biu într-o competiţie euro­peană inter-cluburi. Din pă­cate, datorită condiţiilor cu totul improprii pentru des­făşurarea unor partide ofi­ciale internaţionale existente în sala Clubului Sportiv Şco­lar, aceasta nu a fost omo­logată de Federaţia Interna­ţională de Baschet. în aceste condiţii partida se va des­făşura la Braşov. Nutrim convingerea că la această partidă, o mare bucu­rie şi sărbătoare pentru sportul sibian, echipa noastră nu va fi lipsită de atît de necesarele încurajări ale pro­priului public, într-o partidă, cu o formaţie de super-clasă, câştigătoarea ediţiei de anul trecut a competiţiei europene a câştigătorilor cupelor na­ţionale la baschet. Informăm pe această cale pe toţi cei ce doresc să vi­zioneze această partidă şi să susţină echipa noastră din primul pînă în ultimul minut de joc, că pot efectua depla­sarea la Braşov, prin inter­mediul excursiei organizate de Globul G.S.U. Balanţa Sibiu. Informaţii şi înscrieri la numerele de telefon 3 35 23 sau 3 10 20 (Balanţa), domnul Moldovan. .Cabinetul particular de pediatrie al domnului Mihai Cristea (str. G. Coşbuc nr. 10) asaltat de părinţi şi pacienţi. Se ride şi în sala de aşteptare, se ride şi în sala de consultaţii ţp-avi. ,nu sunt decit doctorul şi asistenta sa, doamna Elena Fanea, poate pentru că­ sunt singurii care iau în serios, aici, între atitea ju­cam, calitatea și seriozitatea unui act medical . Foto- Fred M­SS

Next