Tribuna, ianuarie-martie 1992 (Anul 108, nr. 537-597)
1992-01-15 / nr. 543
Eminescu sau izvorul Reducţionismul de orice fel şi, în grad maxim cel din lumea ideilor n-a favorizat, nicicînd şi niciunde, dreapta înţelegere, ci, mai degrabă, a deturnat-o. Spunea frumos o scriitoare rusoaică, Viktoria Tokareva, că cea mai mare satisfacţie a unui scriitor, a unui creator ce utilizează Cuvîntul-Logos este .. să sapi în tine o fîntînă pînă la izvoarele apei şi să potoleşti setea celor dimprejur“. Poetul nepereche, acest Dante al Culturii române, cam 11 numea pentru posteritate Lovinescu, a fost, ca publicist, ca ziarist, un asemenea izvor şi nu e de mirare că frenezia scrisului său, pluripatetismul romantic şi profetismul pe care l-a semănat în spaţiul preocupărilor politice, sociologice, etice, naţionaliste, au hrănit generaţii după generaţii, una care a impus Europei şi lumii, fiind EDITORIALUL ZILEI cea post- şi interbelică (M. Sebastian, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Petre Ţuţea, P. Comarnescu, C. Noica, E. Cioran, lider necontestat fiind încă din anul apariţiei „Itinerariului spiritual“ (1927) Mircea Eliade). Perenitatea de excepţie a ideilor eminesciene îşi trage sevar fără Îndoială, din imortalitatea sentimentului naţional, din patriotism, căci un rînd nu vei găsi în ziaristica genialului nostru spirit tutelar în care să nu fie, ca să-l parafrazăm pe un alt geniu, al Renaşterii, Michelangelo, în care să nu fie dăltuită dragoste de viitorul ţării şi al neamului românesc. Cînd scrie că „adevăratul progres nu se poate opera decît conservînd pe de o parte, adăugind pe de alta*, cînd face deosebirea dintre „bunul interes şi răul interes“ şi cînd citeşti, azi, iţi spui că ai putea liniştit contrasemna. Cînd spune Eminescu „Temeiul unui stat e munca şi nu legile“ îţi spui şi tu cel de azi: „Da, ne trebuie stat de drept, dar fără temeiul muncii acesta-i... fantasmagorie“. Şi aşa mai departe ş.a.m.d. ş.a.m.d. Dacă un alt geniu, ca Goethe, scria despre teatrul lui Shakespeare că „Nu-i vorba de literatură, ci de cărţile formidabile ale destinului“ atunci orice onest exeget al ziaristicii eminesciene va putea conchide urmărind prin decenii avatarurile ideilor acestuia că nu-i vorba de publicistică, ci de cărţile formidabile ale destinului istoric al românilor. Omagiul oricărui român care ţine un condei în mină va fi fiind, in acest miez de ianuarie, de înţeles. Va fi de înţeles, ca o supunere la îndemnul marelui basc Unamuno, adresat, ca rector, studenţilor de la Salamanca: „Feriţi-vă să adăpostiţi în sufletul vostru invidia şi trufia!“ îndemn valabil şi pentru omul politic, pentru candidatul la demnităţi politice. Poate, mai ales... TRIBUNA fr I I I I „Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi îl va ivi vreodată, poate, pămintul românesc. Ape vor seca in albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi cite o stea va veşteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pâmînt să-şi stringâ toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale“ G. CALINESCU La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum In depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se suie: Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noaptea-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. Cine ne va conduce? 4. Comentam intr-un număr anterior faptul că singura personalitate care şi-a anunţat candidatura la preşedinţie este liderul PAC, domnul Nicolae Manolescu. Dar intenţia de a-şi depune candidatura a dezvăluit-o, la mai multe interviuri, şi milionarul Lucian Cornescu, liderul Partidului Social Democrat Tradiţional, pe care l-a creat în urma unei rebeliuni a unor colaboratori ai domnului Sergiu Cunescu şi a racolării altor partide şi grupări mai mici, inclusiv cu reprezentare parlamentară. S-a mai vorbit in presă şi despre alte candidaturi posibile la preşedinţie, fiind a Preşedintele a vansate numele liderilor PUNR şi Partidului România Mare, domnii Radu Ceontea şi Corneliu Vadim Tudor. Nu este exclus să se mai zvonească şi despre altele. In ceea ce îl priveşte pe actualul preşedinte, creditat de observatori cu cele mai mari şanse de a rămîne la Cotroceni şi după următorul scrutin prezidenţial, acesta s-a ferit să-şi anunţe intenţia de a candida, ori de cite ori i s-a pus această întrebare. Este o precauţie firească, avind in vedere tulburările care au foc în partidul majoritar, al cărui lider spiritual este considerat domnul Iliescu. A devenit limpede cu prilejul inexpectativă ultimelor reuniuni ale FSN la nivel central şi al gesturilor publice ale unora din liderii acestei formaţiuni că majoritatea parlamentarilor sunt de partea preşedintelui, şi nu a liderului naţional, chiar dacă revolta lor împotriva domnului Roman a putut fi motivată şi prin teama că acesta nu îi va mai înscrie pe listele partidului la proximele alegeri legislative şi, in consecinţă, nu îşi vor putea reînnoi mandatele. Este limpede că dacă domnul Roman, care a obținut, in lupta cu adversarii săi din țăui(continuare în pag. a IV-a) OBSERVATOR din Ioan AiH» Manifestare omagială Eminescu Astăzi, 15 ianuarie 1992, orele 18,30, în sala mică a Cercului Militar Sibiu are loc o manifestare omagială dedicată Luceafărului poeziei româneşti. Susţin cu a-a cest prilej comunicări I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, prof. dr. Matei Pamfil şi prof. Cornel Lungu. Manifestarea este întregită de participarea unui grup coral al Institutului teologic „Andrei Şaguna“, a actorilor Ion Buleandră şi Constantin Chiriac, precum şi de prezentarea unor lucrări de grafică şi pictură realizate de membrii Filialei Sibiu a U.A.P. Concurs In data de 16 ianuarie a.c., ora 18, va avea loc, tot la Cercul Militar Sibiu, concursul „Viaţa şi opera lui Eminescu“. Participă studenţi ai institutelor militare de învăţămînt din Sibiu, studenţi şi elevi. IMPORTANT Comisia electorală de circumscripţie nr. 1 Sibiu a anunţă că, începînd cu data de 15 ianuarie 1992, îşi va desfăşura activitatea la noul sediu, în Sibiu, B-dul Victoriei nr. 10 — sala de consiliu a Universităţii Sibiu — telefon 18287 Convocare Membrii Asociaţiei Răniţii Revoluţiei — 22 Decembrie ’89 sunt convocaţi pentru joi, 16 ianuarie 1992, la sediul asociaţiei, in vederea unor comunicări importante. Comitetul Văcaru contra Cazimir Vineri, 10 ianuarie a.c., la Clubul Dacia din Capitală s-a desfăşurat o conferinţă de presă în cadrul căreia au fost prezentaţi candidaţii F.S.N. la funcţiile de Primar General (Cazimir Ionescu) şi primar de sectoare. Au fost prezenţi domnii Petre Roman, Eugen Dijmărescu, Dan Iosif, Bogdan Pătrașcu. Propunerea de candidatură a dl. Cazimir Ionescu a fost votată în Biroul Executiv al F.S.N., singurul vot „împotrivă" fiind cel al senatorului Vasile Văcaru. lASĂUŞir-clipe de înaltă trăire sufletească Ca săliştean, cînd vorbeşti despre acest frumos sat, trebuie să fii tare precaut. Prudent, nu numai pentru că trebuie să ştii ce anume să desprinzi în primul rînd din trecutul atît de bogat al acestei aşezări ci şi pentru că nu se cuvine să-i uiţi pe ACEI care au durat-o. Odinioară, Nicolae Iorga a numit Săliştea „o perlă a Mărginimii“. Aşezarea ei geografică binecuvîntată, neîntrecuţii săi meseriaşi, ori pricepuţii comercianţi, minunatele obiceiuri tradiţionale o pledează pentru aceasta. Şi, nu în ultimul rînd, se cuvine să amintim faptul că de aici s-au ridicat şapte academicieni ai României. Şi tot astfel, unul din fiii acestei vetre dacice, Oprea Miclăuş, prin jertfă, şi după numeroase, dar zadarnice, stăruinţe pentru credinţa ortodoxă pe lîngă împăratul de la Viena, a ajuns să fie înscris în Cartea Sfinţilor, în preajmă la Mînăstirea Foltea, a trăit o viaţă de credinţă şi asceză, Dionisie Romanul. Aici, în această minunată podoabă a pămîntului transilvan, pe lîngă alte două biserici mari, se află, undeva sus, sub streaşina pădurilor de brazi, stejari şi fag, încă din 1742, Biserica din Grui. Această Biserică a fost ridicată pe locul unui vechi fundament, probabil cel al primei biserici din lemn în anul 1649, şi despre care se spune că a fost arbitrar dislocată de către organele administrative şi militare austro-ungare în cursul sîngeroaselor lupte religioase din veacul al XVlll-lea. Fraţii Oprea, Dumitru şi Stana Cândea nu lasă însă pe sălişteni să rămînă fără biserică, şi durează, în anul 1742, din piatră şi cărămidă, actualul lăcaş ortodox, în formă de navă. „Iste a Mînăstirii de Sălişte a Cândenilor 1742“, după cum arată inscripţia de pe reversul unui disc. Cu timpul Biserica de (continuare in pag. a IV-a) Ioan METIU