Tribuna, ianuarie-martie 1993 (Anul 109, nr. 2-852)

1993-01-15 / nr. 795

Pagina 2 S-au mărit impozitele şi taxele locale Foarte mulţi cetăţeni ne-au sunat la redacţie indignaţi de faptul că Primăria Sibiului nu a făcut cunoscută din timp Hotărîrea nr. 58 privind modificarea unor impozite şi taxe locale. Astfel au stat "ore în şir la coadă pe culoarele administraţiei financiare pentru ca în final să nu-şi poată achita taxele întrucît acestea au fost majorate simţitor. Numai impozitul pentru autoturismele Dacia a crescut de la 900 de lei la 1260 lei". Evident, oamenii au dreptate. Ne surprinde şi pe noi lipsa de transparenţă a unei asemenea decizii importante a Primăriei, cu atît mai mult cu cît la art. 3 din Hotărîre se specifica obligația Serviciului administraţiei publice locale de "a asigura publicarea hotărîrii... în presa locală". Fără comentarii. Prin amabilitatea conducerii Secţiei financiare Sibiu sîntem în măsură să vă informăm azi despre toate aceste "majorări" aprobate de Consiliul municipal Sibiu în şedinţa din 28 decembrie 1992. Au crescut aşadar: • cu 50% veniturile din concesiuni; • cu 40% taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele fizice; • cu 40% taxa de timbru asupra succesiunilor şi alte taxe de timbru de la populaţie; • cu 40% taxa pentru eliberarea certificatelor; • cu 40% taxa pentru deţinerea de câini; • cu 40% taxa pentru publicitate, afişaj şi reclamă; • cu 30% taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoanele juridice; • cu 30% impozitul pe clădiri şi terenurile populaţiei; • cu 25% penalităţile şi majorările pentru veniturile nevărsate în termen la impozitele şi taxele cuprinse în Hotărîrea 58; • cu 20% taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism; • cu 10% impozitul pe veniturile liberprofesioniştilor, meseriaşilor şi a altor persoane fizice independente şi asociaţii familiale. Se impun cîteva precizări: toţi cetăţenii Sibiului (inclusiv pensionarii) sunt obligaţi la plata (acolo unde este cazul) acestor majorări. • A rămas nemodificat doar ADAS-ul agricol, auto şi pentru clădiri. • Bonificaţiile acordate de circa financiară - în medie de 5% - au ca termen limită data de 28 februarie 1993. • După 30 septembrie 1993 neachitarea taxelor pentru clădiri, terenuri, maşini atrage după sine majorarea cu 0,3% pentru fiecare zi întîrziere. A consemnat Ioan VIDRIGHIN Mareea prefecţilor (mmare din pag. 1) - In cercurile politice locale, se vehicula numele posibililor candidaţi pentru această funcţie. Daca îi cunoaşteţi şi dacă credeţi în capacitatea lor de a oferi mai mult sibienilor? - Repet, Guvernul are posibilitatea să-l numească. Personal nu cunosc persoanele care candidează, deci nici nu pot să mă pronunţ asupra experienţei sau capacităţii fiecăruia. Totuşi, indiferent cine o să fie, dacă îmi solicită sprijinul o să-l primească de la Nan. Care sunt realizările dumneavoastră pe perioada învestiturii şi care ar fi neîmplinirile care ar motiva schimbarea? Aș dori să răspund la întrebările dv. după ce nu voi mai fi prefect. Promit detalii în exclusivitate ziarului "Tribuna". Deocamdată doar atît pot să vă spun: eu nu mă mut de la un partid la altul de dragul unui scaun. Cînd eram în sala Casei de cultură a sindicatelor cu membri şi simpatizanţi ai Frontului am prezentat trei programe de guvernare ale FSN-ului. Am întrebat, în acel moment pe cei prezenţi care este opţiunea lor în ce priveşte cele trei propuneri. Chiar am formulat următoarea întrebare: "Nouă celor din Sibiu, ce mandat ne daţi să susţinem?“. Rezultatul a fost unul singur "Un viitor pentru România". Am relatat acest moment pentru a vă spune că eu, după ce am fost în acele clipe în prezidiu şi am discutat cu toţi cei de faţă, cum pot acum să trec la o altă formaţiune politică doar ca să rămîn prefect? Ce obraz aş avea pentru a ieşi pe stradă? Cum aş fi judecat de concetăţenii mei indiferent de crezul lor politic? în consultările avute cu dl. deputat FDSN, Bebe Ivanovici, am fost solicitat să trec în rîndurile acestui partid. Cu tot respectul pe care l-am avut şi-l am faţă de dînsul, nu am putut să am decît un singur răspuns:" Domnule, eu nu pot să fac aşa ceva doar pentru o funcţie. Dacă Nicolae Nan este un bun funcţionar de stat şi face faţă cerinţelor ce le ridică învestitura de prefect înseamnă că este competent, dacă nu face faţă, atunci... "bună ziua". Aş vrea să fiu foarte clar: eu nu am pentru ce să regret plecarea mea de la Prefectură căci în munca ce o las în urmă am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să fac cît de mult pentru urbea noastră şi locuitorii ei şi sînt convins că acest lucru îmi dă garanţia că o să am un loc de bună ziua pe oriunde voi trece. Salvaţi morţii !! Un decedat (preferă să rămînă în anonimat) se află în delicata situaţie de a fi mereu deasupra pămîntului, spre stupefacţia vieţuitorilor care-l priveghează. Se zvoneşte că primăria, prin cei puşi să-şi cîştige banii în cimitir, a aflat că defunctul a fost secretar de partid şi că a preferat un coşciug confecţionat la preţ de concurenţă undeva, pe la CFR. Astfel, mortul a fost... sancţionat. Şi-a dat duhul duminică 10 ianuarie şi, la ora apariţiei ziarului, la căpătîiul lui se mai “joacă 66"... Dumnezeu să vă ierte! I.P. TFIBUNA Anul CIX, nr. 795/ vineri, 15 ian. 1993 Şcoala Naţională de Gaz din Mediaş 120 de ani de la prima atestare documentară Astăzi şi mîine, municipiul Mediaş este gazda unei alese sărbători prilejuită de împlinirea a 120 de ani de la prima atestare documentară a Şcolii Naţionale de Gaz, singura şcoală de acest profil din ţară ce cuprinde: o şcoală profesională, un liceu, o şcoală postliceală şi tot pe acest trunchi viguros Universitatea din Sibiu a creat Colegiul Naţional de Gaz. Manifestările aniversare debutează astăzi, ora 9, la Casa de Cultură a Sindicatelor cu un moment festiv la care sunt invitaţi reprezentanţi ai guvernului, ai conducerii judeţului şi municipiului, oaspeţi din diferite licee din ţară, foşti profesori, maiştri şi elevi ai şcolii, cetăţeni ai Mediaşului. La ora 11 pe scena Casei de cultură va avea loc un spectacol festiv susţinut de formaţiile artistice ale şcolii. Programul manifestărilor mai cuprinde, printre altele, două mese rotunde pe temele: "Ideea de modernitate în procesul instructiv - educativ; Relaţia profesor-elev" şi "Revista şcolară - posibilităţi de implicare a şcolii în viaţa culturală a oraşului". Va mai fi vernisată o expoziţie de sculptură a artistului plastic Matei Adrian. Asupra acestui eveniment vom mai reveni în unul din numerele noastre viitoare. Ion Onuc NEMEŞ Deşi ILEANA şi ANDREI ŞOROAGĂ, elevi la Şcoala nr. 2 din Sibiu se îndeletnicesc cu ceramica doar de puţin timp, vraja lutului si creaţia îi reţine ore în şir în atelierul de creaţie al Clubului copiilor si elevilor Foto: Fred NSS A/CLOOLCLOGL^f. . . po(?(t(OL/ Nu, nu este nici o glumă în titlul notei noastre. Este o constatare reală, făcută cu amărăciune de posesorul unui autoturism "Oltcit". La sfîrşitul săptămînii trecute venea de la Marpod la Sibiu cu maşina proprie. Şoseaua alunecoasă (zăpadă, gheaţă), poate şi un pic de lipsă de revedere, l-au făcut ca pe Dealul Vii să piardă controlul volanului Maşina a ieşit de pe carosabil şi s-a răsturnat. Din fericire în afara deteriorării caroseriei maşinii, accidentul n-a avut alte consecinţe. Bucuros că a scăpat doar cu atît, omul a pornit să caute un poliţist care să constate împrejurările şi urmările accidentului. Şi bineînţeles a venit în Sibiu (era mai aproape). Primul poliţist întîlnit în oraş l-a îndrumat la Poliţia judeţeană, întrucît accidentul nu s-a produs pe raza municipiului.Dar acolo, ofiţerul de serviciu i-a spus politicos că... trebuie să aştepte pînă la ora 20 (era în jurul orei 17), că abia atunci va putea veni un echipaj la constatare. Omul a rămas perplex: cum să aştepte aproape 5 ore în Dealul Dăii (sau sa-şi lase maşina acolo nesupravegheată)? Dar i-a venit ideea salvatoare, şi s-a dus la poliţistul din comuna Roşia. Acesta, cu multă solicitudine, a venit să constate ce s-a întîmplat, a întocmit procesul verbal şi păţitul a putut pleca (cu maşină cu tot) acasă. Ne întrebăm şi întrebăm: poliţia judeţeană a reacţionat astfel doar pentru faptul că nimeni n-a fost rănit in accident? NACHIM Este primăria din Tălmaciu de închiriat? Articolul "Primărie de închiriat" publicat în ziarul Tribuna nr. 775 din 9 decembrie 1992, în care se menţionează numele subsemnatului Mandea N. conţine o serie de inexactităţi şi afirmaţii contrare realităţii , fiind urmarea unor suspiciuni nefondate şi intrigi locale a unor persoane invidioase sau rău intenţionate. Am înfiinţat legal S.N.C. "Mandea et. comp.", care este înregistrată la Camera de Comerţ sub nr. J 32/1720.1992, investind - la actualele preţuri, pentru reparaţii, construcţii, amenajări - circa un milion lei!’ Potrivit Deciziei Prefecturii Sibiu nr. 286/1991, am încheiat cu Primăria Tălmaciu, 2 contracte de închiriere legale deoarece nu exista condiţia licitaţiei. Primăria a avut probabil în vedere împrejurarea că eram primul şi unicul investitor, că firma avea caracter productiv-creator de noi locuri de muncă. Obiectivul lucrativ este efectuarea de confecţii de tîmplărie, cizmărie, cojocărie, blănărie, bijuterie etc., reparaţii de ceasuri, deci prestări de servicii şi desfacere prin magazin propriu, pentru populaţie şi atragerea în muncă a peste 25 persoane din şomerii actuali. La data negocierii contractelor de închiriere - august 1991 - nu operase "Liberalizarea preţurilor", nu se declanşase galopanta Inflaţie, dolarul era cotat cu 60 lei. Încît nu se poate susţine că chiria fixată prejudicia Primăria, sau că mi se poate imputa corect o neconcordanţă cu actualele preţuri. Este regretabil că fără verificări temeinice, în articol se fac afirmaţii, referitoare la: - pretinsul "depozit" construit în curtea primăriei, cînd în realitate este atelierul de tîmplărie, la a cărui construcţie am respectat planul şi autorizaţia şi am înlăturat focarul de infecţii cauzat de depozitarea gunoaielor şi a vechiului closet public dezafectat, scutind astfel o serie de cheltuieli ale proprietarului; - autorizaţia nu a fost ulterioară începerii construcţiei. Am efectuat în prealabil, pe baza contractului, doar lucrările de pregătire, cu degajarea terenului şi curăţireaN.C., precum şi aprovizionarea cu materiale pentru construirea atelierului. este de asemeni inexact că Ştefan Paul ar fi renunţat "la afacere" el prestează şi în prezent, activitatea de blăbar- cojocar, iar faptul că este handicapat ar trebui avut în vedere. In concluzie, sub aspectul Codului civil, rezultă că, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, ele puţind fi modificate numai prin acordul părţilor şi nu prin insinuări răuvoitoare ca in speţă. Primăria a acceptat să mi se cedeze jumătate din spaţiul deţinut de Paul Ştefan, ceea ce nu constituie o ilegalitate, deoarece în august 1991 chiria pe mp era 10 lei şi nu cum s-a menţionat eronat în articol de 8 lei m.p. de teren, făcîndu-se confuzie cu cei 100 m.p. de teren pe care am construit atelierul de tîmplărie. Aşa fiind realitatea, consider că folosirea în articol a unor informaţii tendenţioase şi interesate nu constituie o încurajare pentru privatizarea în acest scop lucrativ, despre care doar se vorbeşte! Nicolaie Mandea Tălmacii/ Aleea Castanilor bl. 12/9. Vorbe, vorbe, vorbe... Dl. Nicolaie Mandea cere dreptul la replică (i l-am acordat, după cum se vede), dar nu vine cu dovezi cum că ar avea dreptate sau că noi am fi scris din auzite. Ne inundă spaţiul - şi aşa restrîns cu vorbe şi explicaţii aiurea. 1. Articolul "Primărie de închiriat" nu are drept sursă "suspiciuni nefondate şi intrigi locale", ci actele, documentele existente la Primăria din Tălmaciu şi situaţia concretă găsită la data vizitei. 2. Contractul de închiriere nr. 3283/26.08.1991 pentru spaţiu este încheiat între Primăria Tălmaciu reprezentată prin viceprimar şi Ştefan Paul (nici pomeneala de N. Mandea) Este vorba de două încăperi pentru amenajarea unui atelier de prestări servicii. Termen - 5 ani (1 07.1991 -1.07 1996). Ulterior, pe un alt exemplar (nu pe cel de la Primărie) al contractului, apare şi numele lui N. Mandea, adăugat cu pixul. In realitate, faţă de 45 m.p. cîţi apare în contract, spaţiul închiriat are o suprafaţa de 84,32 m.p. Chiria lunară a fost stabilită la suma de 450 lei, ceea ce înseamnă 5,33 lei/m.p.! Deci, ar veni că N. Mandea este chiriaşul lui St. Paul care, la rîndul lui, este chiriaşul Primăriei ceea ce nu prea i’în ordine, domnule Mandea. 3. Contractul de închiriere a terenului (100 m.p.) poartă nr. 3870/30.09.1991 și nu specifică nici perioada, nici’scopul pentru care a fost închiriat. Simplă scăpare sau...? Terenul, deşi face parte din perimetrul actualei primării, contractul a fost întocmit pe un formular tip de închiriere a terenurilor pentru folosinţă agricolă. Altă scăpare sau...? 4. In ce ţara în august 1991 a putut N.M. să schimbe dolarul cu 60 lei că în România nu. 5. Sîntem cu totul alături de întreprinzătorii particulari atîta vreme cît aceştia respectă legile. Poveştile lui N.M. nu pot masca ilegalităţile pe care le-am evidenţiat. (ATENTII) Dreptul la replică Cinci cocoşei * Am fost sunaţi de dl. procuror Nicolae Ucă. Un caz interesant. De viol. Partea “vătămată", o"negruţă" cu urme de "plantaţie de vinete" între ochi. Stă liniştită pe scaun în faţa biroului, inspiră compătimire în spatele ei, la perete, 5 "cocoşei" Doi cîte doi în cătuşe, al cincelea fără. Ei inspiră aer. Şi sunt spăşiţi. Unul dintre ei este ras în cap şi poartă zeghe Sunt arestaţi? "Nu, reţinuţi - zice unul din poliţişti. Dar a avut păduchi. Aşa procedăm. Altfel ne infestează tot arestul". Toţi locuiesc în gazdă, pe str. A.T. Laurian. O "celulă" la demisol de 2x2 m. Două paturi, patru persoane (uneori mai multe), 800 lei de căciulă. Nu se prea dau în vînt după lucru (cum nici lucrul după ei). Poliţiştii îi cam cunosc, nu sînt la prima ispravă. "îl vedeţi pe ăla, cu mutra cea mai spăşită? E cel mai periculos. Celălalt şi-a vopsit părul să nu-l recunoaştem." Locul lor preferat de acţiune: gata. Acolo au întîlnit-o pe Leanţa noastră. "Am văzut că-i fata necăjită şi-am luat-o s-o îngrijim." Plata în... natură. "Interesantă e povestea fetei - zice dl. procuror. Provin de la căminul de copii de la Orlat. Spune dragă, ai părinţi?" "Da, la Agnita". "îi cunoşti?" "Nu nu m-au vizitat niciodată". "Cîţi ani ai?" "18". "Cum de ai ajuns la Sibiu?" "Ne-au dat afară de la şcoală." "Cine?" “Doamna directoare." "Cum o cheamă?" "Nu ştiu, că-i şi o puicuţa una nouă." “Şi ce-a zis?" “A zis că nu ne mai poate ţine, că să plecăm unde vrem." "Vedeţi, se revoltă dl. procuror Nici aşa să o arunci în stradă Fără casă şi masă, fără servici. Poate că nu mai avea voie să te ţină, pentru limită de vîrstâ." "Da, dar nici aşa Puţină omenie, ce naiba" Dl. procuror iese niţei afară, îmi notez datele cocoşeilor şi cînd ajung la găinuşă întreb la nimereală: "Pînă la ce vîrstă ai stat la Orlat?" "Pînă la 16 " "Da zici că ai 18." "Da... am uitat să vă spun că am fost măritată şi-acum am divorţat." "Cu acte în regulă?" "Nu, ne-am despărţit." "Dar căsătoria a fost cu acte în regulă?" "Nu , am trăit aşa..." "Ai lucrat în aceşti 2 ani?" "Uneori, dar n-am fost angajată." Brusc, mă uit cu alţi ochi la cocoşei. Ancheta continuă. Care a fost primul? Dar al doilea? Care te-a bătut? (unul singur). “Dar tu, de ce ai stat?" - întreabă procuroru! "De frică." “Te-au ameninţat?" "Au zis să nu plec. El (arată pe unul dintre ei) mi-a zis mereu.." "Ce?"... "Spune fată, nu te sfii Trebuie să lămurim lucrurile Nu mă pot juca cu libertatea unor oameni. Deci, ce-a zis?" "A zis să fac și eu nu numai el. "Ce să faci? Spune clar!"" Să dau și eu din c..., nu numai el." Simt și eu nevoia să inspir aer. Drept pentru care spun "Bună ziua", și ies. Ion SORESCU luzii regale, temeri republcane (urmare din pag. 1) turneu moldovean antimonarhic al preşedintelui Ion Iliescu , am relatat la vremea respectivă. Despre cea ratată la Crăciun să prezentăm acum unele consideraţii sumare, fără a intra în disputa ireconciliabilă dintre cei care susţin că Guvernul Văcăroiu i-ar fi pus, printr-un nediplomat general de poliţie, condiţii vexatorii inaccesibile lui Mihai I şi cei care sugeraseră că acesta s-a folosit doar de pretextul unor inabilităţi ale autorităţilor pentru a-şi amîna o vizită anunţată şi îndelung pregătită pe simplul motiv că nu s-a simţit prea bine. Oricum ar fi, agitaţia a fost, ca şi altădată, în jurul acestei chestiuni, disproporţionată. Pentru observatorii lucizi a devenit de mult clar că regele nu este un deus ex machina, care pogoară pe scenă pentru a rezolva, prin simpla sa prezenţă, problemele societăţii româneşti, inclusiv ale tranziţiei. Mai mult, pe măsură ce aceasta se prelungeşte, pentru a dovedi parcă butada că nimic nu este mai durabil decît provizoratul, e tot mai vizibil şi scepticismul popular faţă de ideea omului providenţial. Dacă iluziile forţelor promonarhiste că simpla prezenţă augustă a fostului suveran ar putea pune capăt, printr-o imprevizibilă mişcare populară de entuziasm spontan, neocomunismului, nu se explică decît prin eterna tentaţie de a-ţi lua dorinţele drept realitate, în schimb teama, nu greu mascată, ci adesea afişată a puterii faţă de posibilele consecinţe ale vizitei fostului suveran, fie şi în capitala revoluţiei române, nu-şi poate găsi nici un fel de justificare politică pe tărîmul raţionalului. Milionul de monarhişti sau curioşi din primăvară care au vrut să-l vadă pe Mihai I a schimbat, oare rezultatul alegerilor din toamnă? A stînjenit oare această vizită regală drumul realesului (butada aparţine "Academiei Caţavencu"), spre Cotroceni? A ajutat ea la victoria CDR în alegeri? Rezultatele acestora ne-au arătat că nu. Dacă primirea regelui în aprilie a fost un semn de normalitate, anularea/ amînarea vizitei sale din decembrie a fost unul contrar.