Tribuna, iulie-septembrie 1993 (Anul 109, nr. 922-987)

1993-09-15 / nr. 976

Tribuna COTIDIAN INDEPENDENT DIN JUDEŢUL SIBIU Anul CIX, nr. 976 Miercuri, 15 septembrie 1993 6 pagini, 35 lei (la abonaţi , 25 lei) (fc Aşadar, de curând, în Un­garia, la Kenderes, a avut loc reînhumarea rămăşiţelor pământeşti ale dictatorului fascist al acesteia între anii 1920-1944. Horthy Miklós, într-o lume bulversată, con­vulsivă şi bolnavă încep să bântuie stafiile unui trecut repudiat, încă, oficial de comunitatea mondială. Patron înflăcărat al ireden­tismului maghiar, Horthy Miklós se afla la cârma Un­gariei în momentul crimi­nalului Dictat de la Viena, prin care la 30 august 1940 partea de Nord a Transilva­niei (43.500 kmp și 2.600.000 locuitori în majo­ritate români) a fost cedată Ungariei. Fugit în 1944 în străinătate şi-a sfârşit zilele în 1957 în Portugalia. Reînhumarea lui în ţara de origină ar fi putut avea loc simplu, ca o ceremonie pri­vată care priveşte familia. Dar, în pofida asigurărilor oficialităţilor maghiare că astfel se vor desfăşura lucru­rile, reînhumarea dictatorului fascist ungur s-a transfor­­ ­m­ ­at într-o amplă ceremonie cu rezonanţe politice evi­dente. Participarea a doi membri ai guvernului mag­hiar, a soţiei şi fiului preşe­dintelui Ungariei, precum şi a peste 30.000 de simpatizanţi nostalgici a avut darul să lumineze opi­nia publică, chiar dacă şi numai parţial şi voalat asupra "cuielor ruginite" ce se mai află încă înfipte în mintea unor urmaşi ai ma­relui imperiu austro-ungar. Pentru susţinere este su­ficient şi numai să amintim luările de cuvânt şi unele sloganuri reluate cu acest prilej. Ceremonia de la Kenderes ne duce cu gândul şi la alte posibile "reabilitări" De-ar fi să se întâmple astfel, ar urma Hitler şi Mussolini, iar puţin mai târziu, în alt plan, Stalin şi­ Ceauşescu. Din­colo de gluma sumbră să nu uităm că blândeţea excesivă şi indiferenţa comunităţii mondiale şi a opiniei publice i-au netezit lui Hitler drumul spre cata­strofa numită al doilea răz­boi mondial. Declaraţiile de principii sunt una şi atitudi­nea fermă de dezavuare şi împotrivire alta. E bine să nu uităm! TRIBUNA­ L B­ UHUI­­ILEI ­7- Start în noul an de învăţământ preuniversitar sibian - Dialog cu prof. Constantin Cat­rina, inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu - - Domnule inspector general, pentru început v-aş ruga să faceţi câteva aprecieri referitoare la anul de învăţământ 1992/1993. - Anul şcolar 1992/1993 nu a fost deloc uşor pentru învăţământul preuniversitar sibian. Am în vedere lipsa de fonduri pentru întreţinerea bazei didactice­­materiale. La aceasta se adaugă neseriozitatea con­structorilor care pun sub semnul întrebării finaliza­rea investiţiilor şcolare prevăzute pentru acest an. Cu excepţia şcolii din cartierul Ştrand Sibiu (care se pare că va fi terminată până la 1 decembrie a.c.) pen­tru celelalte obiective există pericolul neutilizării fondurilor alocate. Este cazul sălii de sport de la Şcoala generală nr. 25 Sibiu şi a Şcolii generale din cartierul Vitrometan - Mediaş. Aş evidenţia în acest context şi un alt aspect negativ cu care s-au confrun­tat unele unităţi şcolare. Diverse firme private au atentat pur şi simplu la terenurile din curţile şcolilor (este cazul şcolilor generale nr.21 Sibiu şi Tălmaciu) sau asupra loturilor şcolare (şcolile generale de la Coveş, Arpaşu de Sus, Cârţişoara şi altele). Sub aspectul calităţii procesului de învăţământ tre­buie să precizez din capul locului că în anul şcolar pe care l-am încheiat s-a înregistrat un salt semnifi­cativ pe linia pregătirii elevilor reflectat îndeosebi în numărul mare de note foarte bune obţinute la toate ciclurile de învăţământ, la concursurile şcolare pe discipline, la cele două sesiuni pentru susţinerea ba­calaureatului şi admiterii în clasa a IX-a şi şcoala profesională. A crescut, de asemenea, numărul premianţilor. (Dar au cam lipsit premiile - S.R.). N-aş vrea să trec peste unele greutăţi care ne vor crea şi în anul curent aceleaşi probleme grave. Este vorba de slaba frecvenţă la clasă a unor elevi, de abandonul şcolar care este în continuă creştere, în anul şcolar trecut am avut peste 1000 de asemenea elevi, la care s-au adăugat alţi 1130 de neşcolarizaţi. Fenomenul se manifestă mai ales în mediul rural, în zonele: Iacobeni, Brădeni, Hoghilag, Jina etc. şi, nu în ultimul rând, de deficitul de cadre calificate în mediul rural. Trebuie să recunoaştem că au existat şi unele deficienţe în planul educativ: influenţa atitudinii politice a unor cadre didactice care nu au înţeles că şcoala este expres în afara politicii, precum şi influenţa nefastă a străzii care a favorizat com­portamentul infracţional al unor elevi. Conştienţi de aceste minusuri pe care vrem să le rezolvăm cu responsabilitate şi operativitate în noul an şcolar, vom căuta ca împreună cu conducerile unităţilor şcolare, să găsim cele mai viabile soluţii pentru asigurarea condiţiilor favorabile trecerii la un învăţământ coerent structurat în conţinut şi intenţie pedagogică.­­ Domnule Constantin Catrina, consideraţi totuşi că noul an şcolar debutează sub auspicii bune?­­ Categoric. Mai sunt de finalizat unele lucrări in­terioare la şcolile generale nr. 15 şi 24 Sibiu, precum şi la şcolile generale din Ruşi, Velţ, Haşag. De ase­menea, în câteva unităţi şcolare se va lucra şi după 15 septembrie, dar lucrările respective nu vor afecta aproape deloc procesul de învăţământ. în mare, sunt create toate condiţiile ca cele peste 530 unităţi şcolare sibiene să-şi primească astăzi elevii în hai­ne de sărbătoare. Deşi, este important de reţinut că peste 250 de clădiri sunt construite înainte de 1900, iar alte peste 150 nu au şarpantă. - Care este situaţia manualelor şcolare? - Manualele şcolare sunt asigurate în totalitate, pentru toţi elevii claselor I - XII. Mai puţin unele titluri, ediţii noi, respectiv istorie şi literatura română cl. a XlI-a, limbi străine cl. I - III. - Care este structura noului an de învăţământ? - Pentru toate formele de învăţământ preuniversi­tar, cu excepţia şcolii postliceale de specialitate şi şcolii de maiştri, cursurile şcolare încep la 15 sep­tembrie 1993 şi se termină la 15 iunie 1994. Elevii vor beneficia de următoarele vacanţe: vacanţa de iarnă: 23.12.1993 - 09.01.1994 (inclusiv); vacanţa de primăvară: 26.03 -10.04.1994 (inclusiv); vacanţa de vară: 16.06- 14.09.1994. Aş vrea să profit de această ocazie pentru a-mi exprima sentimentele cele mai sincere de gratitudine pentru toate cadrele didactice şi elevii din judeţul Sibiu care astăzi vor trece pragul noului an şcolar, Ioan VIDRIGHIN­­i. ­­ii par­ina n II — a - Cii cărţile pe faţă Sport Acordul O.E.P. ■ Israel, fapt împlinit După lungi şi anevoioase de­mersuri diplomatice, luni, la Washington, în cadrul unei ce­remonii prezidate de Bill Clin­ton, s-a semnat acordul dintre Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei privitor la autonomia palestiniană în Gaza şi Ierihon. Aceasta a fost prima vizită a lui Yasser Arafat în S.U.A. din 1974, când liderul O.E.P. a rostit celebrul discurs de la tribuna O.N.U. ... Chiar dacă această splendidă imagine a fost luată de pe celebrul,,Pod al minciunilor“, fotoreporte­rul ,,pune mărturie“ pentru adevărata frumusețe a secularului ,,Turn al Sfatului“ din Cetatea Sibiului ___________________________________________________________________Fotó: Fred M­SS Saşi ardeleni din zona Nürnberg - Furth - Erlangen în Sibiu Zilele trecute Forumul Democrat German din România, filiala Si­biu, a avut oaspeţi saşi ardeleni din zona Nurnberg-Furth-Erlan­­gen, zonă unde locuiesc aproxi­mativ 15.000 saşi emigraţi din România. „Oaspeţii“ Sibiului însoţiţi de preşedintele comunităţii dl. Horst Gabriel se află practic într-un turneu ce cuprinde Si­ghişoara, Codlea şi Bistriţa (unde au avut un spectacol comun cu formaţia Cununa de pe Someş, dar şi cu corul german al liceului „Liviu Rebreanu“), întâlnirea cu etnicii germani de la Forum a fost deosebit de sinceră şi cordială. Spectatorii prezenţi la spectacolul folcloric susţinut de invitaţi au fost încântaţi atât de desenul core­grafic cât şi de frumosul port să­sesc din spaţiul bistriţean. Ca replică la spectacolul oferit de oaspeţi, formaţia de dansuri să­seşti aparţinând Liceului „Bru­­kenthal“ a susţinut un mini-reci­­tal cotat de cei prezenţi ca o reuşită deplină. Să menţionăm în finalul notei noastre că acest grup folcloric al saşilor ardeleni din zonă Nurn­­berg-Furth-Erlangen a fost înfiinţat în 1975 de mama actualei conducătoare a grupului, doam­na Inge Alzner şi doreşte să con­tinue în timp portul şi tradiţia saşilor ardeleni. A.P. Salvări de... salvat! Spitalul orăşenesc din Cisnă­­die dispune de 5 maşini de sal­vare dintre care doar una este în stare de funcţionare. Fereas­că domnul de vreo urgenţă în localităţile arondate spitalului (Sadu, Tălmaciu etc.) Oare nu poate fi reparată nici una dintre maşinile aflate „pe butuci“? O întrebare în prag de toamnă Ce vom semăna pentru anul 1994? S-a prezis pentru acest an o producţie agricolă bună, respec­tiv 5,2-5,3 milioane tone cerea­le, ceea ce ar fi asigurat neces­arul de hrană al populaţiei României până la recolta vii­toare. Ar fi fost prea frumos să fie aşa. Din surse neoficiale am aflat că, în realitate, în hambarele Romcerealului ar fi intrat cam 1,7-1,8 milioane tone şi că la producători s-ar mai afla cam încă un milion. Adunând se poate uşor constata că suntem departe de previziunile optimis­te făcute de reprezentanţii gu­vernamentali. „Este foarte greu - spunea un agronom de la o instituţie agricolă - să mai ştii cât s-a semănat şi ce producţie s-a realizat", iar un altul mai tran­şant făcea o remarcă mult mai dură: „Am spus şoferului să zgârie maşina când vom întâlni pe cineva de la Direcţie pe tarla. De doi ani maşina­ a rămas fără semnul cerut". Aceste două re­marci spun multe. Se vorbeşte mult despre agricultură, dar se face totuşi prea puţin efectiv pentru sprijinirea ei, cu mici excepţii. In sud e o secetă cum­plită. Deşi există mari sisteme de irigaţii, ele nu au fost întrebuinţate din cauza costurilor ridicate ale udării. în consecinţă, sute de mii de hectare de culturi au fost compromise. Preţurile de producţie încep să devină prohi­bitive pentru producătorii agri­coli. Un exemplu în acest sens ni l-a oferit dl. dr. Ştefan Bahci­­vanyi, directorul Institutului de Montanologie Cristian - Sibiu. „Am 3.000 tone mere şi nu am unde să le desfac. Am tatonat, fireşte, posibilitatea de a le ex­porta. Mi s-a oferit 66 lei/kg la graniţa germană or, pe mine mă costă producerea lor 60 lei/kg, fără cules. Ar însemna să fi muncit de pomană. Nu ştiu ce vom face nici cu cele 200 tone de struguri. Fermierii şi-au făcut datoria şi au obţinut o recoltă bună". Să fi ajuns oare să ne confruntăm cu problemele supraproducţiei agricole? Greu de spus. Este vorba mai degrabă de costurile ridicate pe unitatea de producţie, fapt pentru care în unele situaţii devin necompetiti­ve. Nu acest aspect am dorit însă să-l abordăm cu această ocazie. Aflându-ne la început de cam­panie de toamnă am vrut să ştim dacă agricultorii sibieni vor avea continuare în pagina : Dumitru MANIŢIU DEMOCRAŢIE ŞI JUSTIŢIE 5. Cu ocazia numirii ca prim-ministru a lui Petre Roman, la data de 28 mai 1990, acesta în programul său de guvernare a folosit sintagma „vremuri noi, oameni noi". Aşa fiind, şi-a propus să continue ope­ra de provizorat când femeile de serviciu, portarii, cei certaţi cu legea şi disciplina schimbau con­ducătorii de instituţii şi întreprinderi. Astfel, Roman a cerut, cu aroganţa şi diletantismul cunoscute, de iz kominternist, membrilor guvernului să-i raporteze de urgenţă ce schimbări au făcut în sectorul lor de activitate. Ministrul Justiţiei, pe vremea aceea Victor Babiuc - care nici în cele mai frumoase vise nu a realizat că va ajunge ministru - s-a grăbit să raporte­ze de îndată, neavând să zădărnicească „pariul cu justiţia". Pentru că nu avea prea mult timp, legat la ochi (că se purta justiţia oarbă), a luat o bâtă şi a început să lovească. A schimbat tot ce a apucat din conducerea organelor de justiţie, instituind improvizaţii de tot felul: în perioada post-decembristă, justiţia a fost vitre­gită, nebucurându-se de un conducător de marcă. Puţin timp, ministrul Pop Teofil - cu chemare în materie­­ a încercat să prefigureze un adevărat statut al magistratului şi să găsească locul şi rolul justiţiei în structura statului de drept. Dar apele învolburate şi înspumate ale democraţiei originale l-au scos la mal. Cu ocazia unui interviu, nu-mi amintesc în care ziar, succesorul său la Ministerul Justiţiei, d-nul Mircea Ionescu Quintus, întrebat dacă are de gând să mai facă schimbări, a răspuns negativ, exprimându-se, aproximativ, în sensul că nu mai are ce face întrucât V. Babiuc a dat cu măturoiul. D-nul avocat Mircea Ionescu Quintus, liberal atât ca formaţie profesio­nală, cât şi în convingerile sale politice, a instaurat acelaşi liberalism şi justiţie. Lăsată în voia valurilor, barca a început să plutească în derivă. Actualul mi­nistru al justiţiei, d-nul Petre Ninosu, venit tot prin­­tr-o filieră avocăţească, nu se arată a fi adeptul unor măsuri mai radicale şi parcă ar fi lansat comanda „repaus de voie". Se arată conciliant cu homosexualii, iar problema violurilor a rezolvat-o în mod fericit şi tranşant. Parafrazându-1 pe Bulă­­ le cere violatorilor „putere de convingere" faţă de ... victime. Impactul asupra instanţei judecătoreşti, fie el chiar neînsemnat, constituie un şoc. Dacă mai adăugăm şicanele, tergiversările, amânările nejustificate, soluţiile îndoielnice, criza de neîncredere se ampli­fică, susceptibilitatea creşte direct proporţional cu recrudescenţa fenomenului infracţional. Nici un mare proces desfăşurat în ultimii ani nu a primit o finalita­te mulţumitoare. Semnificativă este remarca făcută de doamna Ileana Vulpescu: „Este penibil să vezi autoritatea tânguindu-se ca o bocitoare plătită, cum nu poate face nimic împotriva corupţiei şi, în gene­ral, împotriva încălcării legii.“ Cu judecători creaţi şi achiziţionaţi în grabă, în lip­sa oricărui control, ne mirăm de ce multe hotărâri sunt greşite sau date la voia întâmplării? Dacă nu sunt greşite pentru chestiuni de fond, atunci precis suferă pentru vicii de formă. O hotărâre greşită nu poate fi îndreptată decât prin intermediul căilor de atac. Alţi bani, altă distracţie. Şi cine ştie ce va mai fi ...­­ ______________________ continuare în pagina 2 Dumitru Titel BUCUR

Next