Tribuna, ianuarie 1999 (Anul 115, nr. 2380-2403)

1999-01-15 / nr. 2390

Pagina 2 Tribuna culturală 15 ianuarie 1999 "Toponimia comunei Jina" de Pamfil Matei, Vasile Ursari, Dorin Bogdanei Valoarea cărţii nu poate fi măsurată de­cât dacă reflectăm asupra specificului toponimiei. Da, cartea conţine o bogată listă de elemente toponimice (1831), dar aceasta nu dă imaginea ei de adâncime. Este adică necesar să ţinem cont de adevărul, afirmat de specialişti şi intuit de nespecialişti, că orice cuvânt îşi are istoria sa, nescrisă, ne dăm astfel seama de problemele care i-au încercat pe vrednicii ei autori: Pamfil Matei, Vasile Ursan şi Dorin Bogdanei. Primul este un apreciat universitar sibian, dar clujean prin formaţie, autor al unei cărţi remar­cabile despre Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Po­porului Român şi rolul ei în cultura naţională (1861-1950), al doilea este autorul primei cărţi dedicate toponimiei din Mărginimea Sibiului (consultant ştiinţific: Pamfil Matei), iar al treilea este, de asemenea, un împătimit cercetător al tezaurului cultural din zona căreia îi este dedicat acest volum. Prin iniţiativa lor, ei au răspuns cu devo­tament, vădindu-şi inteligenţa, talentul şi pasiunea şi dovedindu-şi pregătirea profesională, solidă şi - cum altfel în to­ponimică nu se poate - multilaterală. Ne-o spun istoriile celor 1831 de elemente toponimice, istorii în care sunt implicate substanţial variate cunoştinţe din toate domeniile pe care toponimia le reclamă - viaţă socială, economică, geografie, is­torie, floră, faună, mitologie ş.a. Parcurgem lucrarea, care şi pe un om al locurilor îl îmbogăţeşte. Spicuim câte­va exemple din sinteza cu valoare de model, sinteză ce depăşeşte conside­rabil pretenţiile reflectate în titlu. Consi­deraţii introductive (p.9-37). Aflăm mo­tivul pentru care Mărginimea se numeşte astfel, Mărginime. De ce "margine"? Şi a cui? (p.9). Jina nu are sate aparţină­toare (p.10). Ocupaţia iniţială a jinarilor nu era păstoritul, ci lucrul la pădure (p.9). Transhumanţa din zonă are un caracter restrâns, limitat la pendularea sat-munte (p.22-23). Cei care au întemeiat Jina se trag din Albele, de lângă Miercurea Sibiului (p.13, 18). "Din totalul elemen­telor toponimice studiate (1831), un număr de 560 sunt de origine latină, 244 autohtone şi 440 creaţii pe teren lingvistic româ­nesc, ceea ce reprezintă 67,94%, fapt deosebit de semnificativ pentru fiziono­mia romantică a limbii române..." (p.26). Dicţionarul, la rândul lui, se impune prin explicarea semanticii toponimelor şi caracterul competent dezbătut al informaţiilor (vezi fîntînă, caşa, stînă, va­le, vîrf etc.), iar numele specialiştilor citaţi în dezbateri sunt ale autorităţilor dome­niului, prestigioase, necontestate, fapt care măreşte forţa de convingere a soluţiilor. Am mai putea adăuga apoi şi un considerent subiectiv - valoarea de evocare a unor toponime cum sunt Cin­­drel­ul, Crinţ­ul, Frumoasa, Oaşa, Pri­goana etc., tulburătoare, am zice, pentru cine a umblat prin Mărginime, în final şi în treacăt, ne întrebăm cine oare ar fi fost mai chemaţi să studieze toponimia Mărginimii alţii decât căr­turarii din zonă şi universitarii sibieni, pe care-i rugăm să primească omagiile noastre colegiale, încredinţându-i că prin cartea lor ei au făcut ca prestigiul Universităţii sibiene "Lucian Blaga", el însuşi originar de pe aproape de Jina, să crească. prof.univ.dr. D.D. DRAŞOVEANU, Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca Cu acest titlu a apărut la Editura IMAGO, spre sfârşitul anului trecut, o carte de cercetare toponomică, autorii ei fiind Pamfil Matei (universitar sibian, autor al unui amplu şi riguros document studiu Aso­ciaţiunea Transilvană pentru Literatura Ro­mână şi Cultura Poporului Român şi rolul ei în cultura naţională, Editura Dacia, 1986, coautor al volumului Sibiul şi Marea Unire, 1993, cărora li se adaugă o serie de articole şi studii publicate în reviste sau volume colective), Vasile Ursan (profesor la Liceul din Sălişte, autor al lucrării Nume de locuri din Mărginimea Sibiului, 1995, şi al unor studii cultural-filologice) şi Dorin Bogdanei (profesor la Şcoala Generală din Jina, pa­sionat cercetător al unor aspecte de istorie şi tradiţie locală). în forma ei finală, cartea este rodul unor eforturi şi demersuri conju­gate, implicând, într-o primă fază, îndelungi explorări "pe teren" în vederea culegerii unui bogat material toponimic şi, în a doua, selectarea şi interpretarea materialului cules, evaluarea lui din unghi ştiinţific pe baza unei avizate bibliografii de specialitate, nu numai de ordin lingvistic ci şi istoric, economic, etnologic etc. Dat fiind specificul ei, lucrarea are, fără îndoială, şi un caracter informatic-descriptiv, evident îndeosebi într-un dens capitol preliminar (Consideraţii introductive), un fel de schiţă a unei eventuale monografii, care cuprinde informaţii utile privind coordonate istorice şi geografice ale zonei (Mărginimea) şi comunei Jina, aspecte social-economice, particularităţi ale graiului (lexicale, fonetice, morfologice) oglindite în toponimia locală, în a cărei structură elementul romanic este preponderent. Substanţa propriu-zisă a cărţii se află în Dicţionar toponimic al comunei Jina, partea cea mai întinsă, prin excelenţă analitică, unde materialul lingvistic înregistrat - cele 1831 de elemente toponimice, ordonate alfabetic - este interpretat după criterii ştiin­ţifice cunoscute, cu interes special pentru motivarea "documentară" a fiecărui toponim, ca şi pentru "identificarea" lui din punct de vedere lingvistic, de la precizarea etimologiei până la, uneori, transcrierea fonetică. Dacă în prima ipostază autorii au valorificat o informaţie îndeosebi locală - orală sau scrisă -, cele mai multe din elementele topice re­flectând specificul locului, realităţi de ordin economic, administrativ, juridic, o ierarhie neoficială în plan toponimic, laolaltă ilustrând existenţa într-un anume spaţiu şi timp a comunităţii rurale din Jina, în a doua iposta­ză, mult mai delicată şi mai complexă ca evoluţie, autorii au consultat şi confruntat lucrări de specialitate, au menţionat diverse opinii, argumente şi interpretări, unele consonante, altele contradictorii, iar în unele cazuri, de etimologie incertă sau necunos­cută, au propus soluţii proprii. Autorii con­stată că unii termeni sunt foarte productivi, ca nuclee ale unor structuri sau constelaţii toponimice, fapt cu atât mai revelator dacă avem în vedere originea lor, fie latină (dos, fântână, cruce, coastă, moară, culme), fie slavă (deal, şipot, padină, izvor, luncă, poiană). Unele elemente toponimice se reţin printr-o rezonanţă fonică aparte (Crinţ,C­i­ndrei, Oaşa, Bucuricea, Buduroi, Ciuciula, Tărtă­­rău, Ţuţuveică ș.a.), având o "biografie" de­venită criptică odată cu timpul, încât rea­litatea și legenda se întrepătrund (v.Jina, Bătrâna, Prigoana, Crăciuneasa, Culmea Pruncului etc.). în ansamblu, cartea reprezintă un "docu­ment lingvistic, istoric și psihologic", elocvent în ceea ce priveşte modul cum o comunitate şi-a grefat, în cadrul istoriei neamului românesc, o existenţă proprie, individuali­zată toponimic. Cum acest volum este gândit ca făcând parte dintr-un "proiect temerar, amplu", consacrat toponimiei din întreaga zonă a Mărginimii, sunt suficiente motive care îndreptăţesc finalizarea unei asemenea iniţiative de un incontestabil interes cultural. Aşezată şi judecată în contextul mai larg al filologiei sibiene din ultimele decenii (nu luăm în considerare germanistica, unde realitatea e alta, în sens pozitiv), cartea prezentată dobândeşte o semnificaţie în plus. Cer­cetarea lingvistică (locală) s-a limitat la câ­teva şi cam aceleaşi probleme "limbistice" din veacul trecut, fiind marcată, din pă­cate, de un istorism desuet şi subminată de un discurs patriotard, tautologic (gen "limbă şi naţiune"). Restrânsă la aspecte pur teoretice ("preocupări", "dezbateri", "opinii"), cercetarea ignoră ceea ce este esenţial pentru orice limbă: dimensiunea ei vie, concretă. Mai mult decât ce se spune despre o limbă, important este cum e folosită (în scris şi în vorbire), lată o deschidere de orizont pentru fragila şi "bă­trânicioasa" cercetare filologică. prof.univ.dr. Ute GUŢAN Universitatea "Lucian Blaga" PAMFIL MATEI VASILE URSAN . DORIN BOGDĂNEL TOPOfficae comuria uiriii Studii şi comunicări de etnologie STUDII La sfârşitul anului trecut, a apărut revista Studii şi comu­nicări de etnologie, Tomul XII/ 1998 - serie nouă - sub egida Academiei Române, a Institu­tului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, având redactor-şef pe dr. Ilie Moise, număr editat de Mi­nisterul Culturii, prin Inspecto­ratul pentru Cultură al judeţului Sibiu. Seria nouă a periodicului sibian apare din 1990, sub egida Academiei Române, în regim de anuar, beneficiind de colaborarea unor etnologi de marcă, precum Dumitru Pop (Cluj-Napoca), Vasile Adăscă­­liţei (Iaşi), Herbert Hoffmann (Bucureşti), Corneliu Bucur şi Gh. Pavelescu (Sibiu) ş.a. De fapt, seria nouă a acestei pu­blicaţii este o continuare fi­rească a vechiului buletin ştiin­ţific "Studii şi comunicări" al "A­­sociaţiei Folcloriştilor şi Etno­grafilor Sibiu", apărut între anii 1978 - 1982, tot sub redacţia lui Ilie Moise. Numărul din 1998 - având ca generic "Folclorul şi arta popu­lară în slujba Marii Uniri" - este omagiul pe care etnologii si­bieni îl aduc la împlinirea a 80 de ani de la desăvârşirea Unităţii Naţionale "acelor clipe astrale din istoria neamului, când întreagă românimea a fost una, în gând şi-n faptă" (p.222) De altfel, volumul se deschide cu studiul semnat de prof. univ. dr. Victor V. Grecu - "Idealul Unităţii Naţionale în cultura populară". Cele 228 pagini ale Tomului XII/1998 cuprind 4 comparti­mente, respectând­­ în mare­­ structura şi rubricatura celor­lalte numere: Folclor-folclo­ristică - etnologie - secţiunea cea mai bogată, cuprinde 17 studii semnate de nume de referinţă în etnologia româ­nească, precum prof. univ. Nicolae Constantinescu (Bu­cureşti), prof. univ. Dumitru Pop (Cluj-Napoca), dr. Ilie Moise (Sibiu) sau cercetători cu o bogată experienţă, ca Ana Grama, Amalia Pavelescu sau Cornelia Gangolea. Din etno­logia germanilor din România, o secţiune unică în literatura noastră de specialitate, reu­neşte lucrări de aleasă ţinută ("Exodus Hamelensis" și "A­­gricultura în Apoldu de Sus..."), semnate de profesorii Horst Klusch şi Martin Bottesch. Laudatio - rubrică prilejuită de omagierea prof. univ. Gh. Pavelescu de către Univer­sitatea din Sibiu şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei - aduce în prim plan profilul moral, spiritual şi ştiinţific al uneia dintre cele mai com­plexe personalităţi ale et­nologiei contemporane. Cronica - rubrică realizată de Ilie Moise - se constituie într-o punte de legătură cu volumul anterior (XI/1997), consemnând o serie de eve­nimente care au marcat, di­rect sau indirect, etnologia sibiană sau naţională. La finele acestor însemnări o idee se impune de la sine. Prin cele câteva debuturi remarca­bile (Maria Bozan, Ioana Creţu, Ştefan Dorondel şi Radu Dră­­gulescu), Ilie Moise lansează o nouă generaţie de etnologi şi îşi asigură, ca orice dascăl responsabil, succesorii. prof. Doina BLAGA Liceul "Daniil Popovici- Barcianu" Sibiu COMUNICĂRI ETNOLOGIE Semnal - semnal] Marian Octavian Didu ,«­ "Alter ego Máriát» (tanán IM. Zilele trecute, la Casa de Presă şi Editură Tribuna a ieşit de sub tipar volumul de versuri "Alter ego" - 39 de poeme - al dirijorului şi compozitorului Marian Octavian Didu, direc­torul Filarmonicii de Stat din Sibiu. Poemele sale "vin să dea seama de o energie emoţio­nală cu impact autobiografic, ce cu greu se lasă strunită în retorica verbului". Vom reveni. Având subtitlul "Spovedania unui sas din Transilvania", volumul "Ver­suri" al lui M.N. Binder - Schölten, apărut la Casa de Presă şi Editură Tribuna, reuneşte poeme aşezate sub semnul zicalei populare "Un copac poate fi transplantat dar rădăcinile rămân în vechiul loc", ce exprimă, aşadar, nostalgia unui suflet încărcat de sensibilitate după locurile natale, dorul după chipul oamenilor pe care i-a cunoscut şi alături de care a trăit. M.N. Binder - Schölten "Versuri" B p**

Next