Universul Copiilor, 1930 (Anul 6, nr. 1-52)
1930-06-11 / nr. 24
LEGENDA LACRAMIOARELOR de NICOLA MARIETTE Lacramioara era fata unui carbonar și se numea astfel fiindca mama sa murise dându-i naștere. Bietul om fusese foarte amarit la moartea nevestei sale mai cu seama ca fabricarea mangalului nu prea este meserie de milionar, iar când, pe deasupra, mai trebue sä-si deretici prin casa, sä-t i faci de mancare s i sä porti §i grija unui nou nascut, trebue sä fii om cu multa minte ca sa nu-si pierzi capul. Carbunarul insa, ii pastrase linistea si crescuse pe fata mai cu chiumai cu vai pana ce o vazuse de 10 ani. Acum i se umplea sufletul de bucurie cand venea seara acasa si gasea toate celea la locul lor si ciorba fumegand pe plita — si fetita iubea pe tatal ei, dar avea insa in suflet o suferinta tainica pe care nu indraznea sa i-o spunä de teama sa nu-i facä pǎrere de rau. Grozav ii era de uinut toata ziuli ca singurä — gospodaria lor era atat de mica, incat nu-i trebuia mai mult de un ceas Lacramioarei ca s’o ränduiascä, iar dupa ce ispravea starea degeaba, caci nu avusese cine s’o invete sa fese sau sa coase ca sa-i treaca timpul. Primavara, vara -i toamna mai mergea, caci o lua razna prin padure. Culegea flori, vorbea cu pasarile s i veveritele sau se certa cu câte o copârla când aceasta o speriase prin trecerea ei repede pe längä ea. Se vorbea Lacramioara ,i se spunea tot ce avea pe suflet, ca la niste ființe omenești, — caci grozav i-i iubea padurea — si nimeni nu-i pricepea mai bine taina ca ea. Cand auzea dimineata pasarile cantand,tia cu ele isi striga bucuria si dragostea lor de viata catre cer, iar seara, cand rasuna cantecul lor mai duios si plin de sfiala,tia ca isi plang frica de primejdia ce vine odata cu umbra noptii. Obiceiurile micilor lighioane ce se târǎsc prin muschi §i se catara pe coaja copacilor le cunostea pe toate intia ca $i eie se tem de noapte caci se ascundeau care pe unde puteau, cu cea mai mare grija la sosirea ei. Lacramioara de altfel, bǎgase de seama ca afara de cateva lighioane care isi cautau hrana de preferinta la adapostul intunericului, toate celelalte animale si insecte se temeau de noapte, s i fetita se sfia de umbra ei. Cand apunea soarele s i umbrele copacilor incepeau sa se lungeasca s i sä se intindä, alternându-se parca ar fi vrut sa cuprindä, invaluind cat mai repede intreaga padure, atunci Lacramioara se grabea spre bordeiul parintesc si la adapostul lui privea, prin singura fereastra, cum se topeste lumina incetilor, inlocuita de intunericul plin farmec al noptei. Dar, cu toata frica ce o purta in suflet ar fi dorit sa poata vedea odata mai de aproape petele argintii facute de razele lunii pe trunchiurile pomilor si sä se urce pana sus, la Poiana Piticilor, unde desigur se așternea lumina astrului nocturn ca un val straveziu de argint pe iarba moale si deasa. Poiana Piticilor!... ce loc aträgatorii plin de mister pentru Lacramioara! Gandifi-va ca tatal ei ii spusese intr’o zi cand trecusera pe acolo: — „Draga tatii, sa nu inoptezi niciodata pe aci, caci daca din greseala ai tulbura prin trecerea la jocul piticilor ce se aduna noaptea in poiana, ei nu te vor lasa sa te mai inapoiezi niciodata la mine“. Aceste cuvinte le finuse fetita foarte bine minte și de aceea se ferea cu grija sa nu inopteze prin padure. Intr’o seara, cand privea ca de obicei pe fereasträ, i se paru deodata ca aude un glas sub firel ce se vaita jalnic nu departe de bordeiul ei. La inceput crezu ca i se pare si de fricä ii facu cruce, apoi ascultând mai bine s§i dete seama ca nu este o nalucä ci ca geme intr’adevar afarä cineva cu glas de copil. Lacrämioara ne mai finand seama ca se facuse intuneric, e$i i se indrepta inspre locul de unde se auzea glasul. Nu merse departe s i iatä cu zori längä trunchiul unui copac un