Universul Copiilor, 1930-1931 (Anul 6, nr. 1-52)
1931-10-14 / nr. 42
Miercuri 14 Octombrie Do. 42 EXEMPLARUL 0» 5 LEI V ^UNIVERSUL^ COPIILOR SI AL TINERETULUI PAGINA INCEPATORILOR PREJUL SBUMMEIB: UN AN LEI 200 §ALE LUNI LEI 100 Un cantec vechiu in vreme noua O doina sparge linistirea De-asupra 'ntregului cuprins, ducâind pe undele-i simfirea Aceluia de ganduri príns. Pe unde trece ?i rosund, Aleanul sboarä ín vârtej, in seara calmd, färä linia, ■Ldsánd imensul väl de mreji. bi adoarme satul pe coline, De osteneald doborât, bi peste el visuri senine, Din culmi de zori s'au cobordt, bi ceru-$i licoire icoana, $i codrul freamatul $i-avantd bi tei?i scutura coroana De floare fragedd ?i sfäntä Si ráül cursul Un $i-l mánd ln orele intárziate, $i greerii de la fünf and Doinesc pe note descordate. bi fafa 'n crengi $i-ascunde [iazul bi tremurd inceti?or, O prind la ciuturd talazul Cu murmurul povestitor. Morarul cufundat, in pripa, ln valul somnului tacut, Din gura-i $tirba, stinsa pipo Aluneed pe a?ternut. $i porumbistea 'n curaturd Fo$ne?te tdinuit, ades, bi turdri^u 'n crâng susurd Tot doina cea de ne’nteles. De unde vine ?... unde merge? bi cine-o cantd pe sub cer?... Ea ’n sboru-i tot amarul pterge bi toate lacrimile pier... E miezul noptii; se aude, D in depärtäri, neldmuril, Ca rasuflarea unei ciude, Cântarea de cocosi, grabit. Vrdjitul cant incetineaza, bi ’n holul zorilor s’a stins... Ci ’n pieptul tuturor o raza, Ca o scantee,s’a aprins. E doina veche a farii mele Cu acelea?i sfinte melodii, Sburand spre cerul plin de [stele, S’aduce altele mai vii... E cântul vechiu in vreme nou. Ce-aprinde ’ndemnul nostru [sfânt, spre o mai bund ?i mai noua Viard, pe acest pamânt. P. Ecovescu Povestea unui copil istet Intr’o zi calduroasa de cuptor, trecänd dinspre schitul Varzares ti, din jud. R. Sarat, catre schitul Cote$ti, din acela$ judet, ne-am oprit intr’un sat, din aproprierea schitului, anume Odobescu. Aci am poposit la un han, unde servia mancari un baetar cam de vre-o 11—12 ani, ce abia terminase scoala primara. Din raspunsurile pe care ni le dadea copilul, parea in adevar inteligent. Au trecut mai multi ani de atunci. Intamplarea a facut ca, dupa a tatia ani, intr'o vara, sa trec tot prin acel sat. Ogoarele erau acoperite de grane. Culoarea lor galbena parea de aur. Soarele varsa potop de raze vii, fierbinti. Cerul era senin Totul era inverzit. O priveliste minunata se intindea inaintea ochilor nostri. De pe dealuri se lasau la vale paduri de vii. De departe, satul cu casele lui micute, albe, sclipea fermecator. Intrand in sat, trecem pe länga biserica, ce Se inalta falnic, alaturi de $coala $i primarie, §i ne oprim la acelas han, unde poposiseram odinioara. Cum vazui hanul, imi amintii de acel bäetel, istet ?i desghetat. Interesandu-ma de soarta lui, la invatatorul satului, ce din intamplare se gasea la acest han, ce credeti ca aflai? Insa§ invatatorul era acel boetar, Nicolae, atat de istet ?i desghetat. Mi s’a coborit in suflet o mare bucurie, ca in adevar, de’teptaciunea lui de mic copil se arata. Cu greu m’am putut desparti de el, pentru ca avea acel dar de a vorbi s i de-a invata, dand sfaturi din cele mai bune cu privire la cresterea $i educatia copiilor. Drept aceea $i voi, copii, mineri, fiti buni, ascultatori de parintii vor tri $i silitori la invatatura, caci numai a$a veti putea ajunge sa insemnati ceva in societate $i sä fiti folositori aproapelui vostru $i voua in§iva. Ticuta M. Comanescu