Universul Literar, 1900 (Anul 18, nr. 18)

1900-05-01 / nr. 18

Universul Literar No. 18. CALENDAR PE 1900 Ortodox Duminecă 30 Aprilie.—Ap. Iacob. Catolic Duminecă 6 Mai.—Servațiu: Răs. soarelui 4.38. Ap. soarelui 7.15. — 2 — Luni, 1 Mai. 1900 SEPTEMANA Timpul frumos de primă­vară a fost întrerupt alalta-ieri și seri de ploi to­rențiale și reci. Cu deosebire ieri ploaia a fost amestecată cu fulgi rari de ză­padă și un vînt foarte rece sufla asu­pra Capitalei. Receata aceasta va con­tribui la stârpirea vermilor de pe bu­catele de pe câmp, pomii însă vor su­feri întru­cât­va. Se speră însă că cu toate acestea recolta va fi satisfăcătoare. Luptele politice au reînceput cu e­­nergie în vederea alegerilor ce se vor săvîrși azi, Duminecă, și adică în ve­derea alegerei de senator în Capitală și de deputat în Slatina. Candidatul guvernului la Ilfov este d. Petre Sfe­tescu, fost prefect, iar al opoziției d-l Procopie Dimitrescu, fost deputat și consilier comunal. Candidatul guvernu­lui la Slatina (Olt) este d. N. Gherassi, fost deputat și mare proprietar, iar al opoziției d. G. Palade, fost ministru și unul dintre fruntașii liberali. Se dă ca sigură știrea că Corpurile noastre legiuitoare vor fi convocate în sesiune extra­ordinară pe ziua de 8 Mai, ca să se ocupe cu votarea unor legi de însemnătate. M. S. Regina, iubita noastră Suverană, și-a serbat Lunea trecută ziua onomas­tică, cu care ocaziune a primit nenu­mărate adrese de felicitare din toate unghiurile țării. O dramă era să se întâmple Joia trecută în cabinetul ministrului culte­lor și instrucțiunei publice, d. dr. Is­­trati. Institutorul Constantiniu din T.­­Ocna, fiind destituit de consiliul per­manent al instrucțiunei publice, veni la București ca să ceară protecțiune ministrului. Intrând în cabinetul aces­tuia Îl prezintă un bilet și după un moment vor să scoată un revolver din buzunar. Niște funcționari l’ați obser­vat și sărind repede l’at­ dezarmat și predat poliției. Din ancheta făcută până acum s’a constatat, că nenorocitul nu se bucură de deplina facultate a min­ților sale și că voia să se sinucidă în fața ministrului. Ancheta continuă. O crimă politică înfiorătoare s’a în­tâmplat zilele trecute la Brăila. Un bul­gar, anume Gheorghe Nedelcoff, ucise cu un pumnal pe bogatul comerciant brăilean Stelian Stefanovici. Atentato­rul a fost arestat. Din instrucția făcută s’a constatat că Nedelcoff face parte din comitetul secret macedonean și că din răzbunare politică l’a ucis pe Ste­fanovici, care a devenit trădător. S’a stabilit că acest atentat stă în legătură cu crima politică săvârșită mai acum cât­va timp în Capitală, strada Ceauș Radu. Instrucția conexată continuă. Sesiunea Sinoadelor bisericei române gr. or. din Transilvania și Ungaria s’a închis după ce s’au luat mai multe mă­suri pentru propășirea bisericei și a școalelor fraților noștri de peste munți. Din Bucovina ne vine știrea că ma­joritatea fruntașilor români s’au­ împăcat cu baronul Burguignon, guvernatorul Bucovinei, pe baza unui compromis, care se ține secret. Dintre deputații români numai dr. G. Popovici și cava­lerul Flondor nu s’au alăturat la noua direcțiune politică, ci au declarat că vor sta în espectativă. Ziarul «Patria», a încetat de a mai apare. Se prevede o desbinare între românii bucovineni, ceea ce va strica foarte mult cauzei naționale. In vecina Bulgarie s’au petrecut săp­tămâna aceasta revolte în jurul orașu­lui Rusciuk, provocate de țărani din cauza noului impozit al dijmelor (birul în natură). Țăranii din comuna Tres­tenie au pornit cu mic cu mare, înar­mați, asupra Rusciukului. Imediat s’au trimis trupa ca să oprească pe țărani. O luptă sângeroasă s’a încins între in­surgenți și trupe. Au fost mai mulți morți și răniți de ambele părți. Nume­roși soldați nu s’au supus ordinelor, ci au fraternizat cu­ țăranii. In sfîrșit so­sind trupe numeroase în ajutor și de­clarându-se starea de asediu revolta a fost potolită. Tribunalul marțial s’a constituit și va începe procesul. Sunt peste 300 de deținuți. Se știe că tribunalele marțiale (militare) judecă fără drept de apel. Se crede că instigatorii țăranilor vor fi împușcați, tot asemenea și soldații de­zertori și aceia cari n’au ascultat de ordinele superiorilor lor. Cei­ l­ alți vor fi pedepsiți cu mai multă sau mai pu­țină asprime. Ultimele știri spun că li­niștea a fost restabilită în Bulgaria. Cu toate acestea opoziția nu va dezarma până când nu va reuși să restoarne a­­cest guvern și să aducă la cârmă un colonel ruso­fil, în frunte cu fostul prim ministru dr. Stoiloff. Cele ce se petrec în Austria dau mult de gândit oamenilor politici. In ziua de 8 Maiü st. n. s’a întrunit Camera aus­triacă. Dat fiind faptul că conferința pentru împăcarea ceho-germană a făcut fiasco, din cauza nemulțumirii cehilor, se prevedeau ședi­țe furtunoase. In a­devăr cehii au declarat o înverșunată obstrucțiune ca să paralizeze activitatea Parlamentului. In acea zi deputații lor au prezentat vre-o 2,000 de petiții ce­rând apelul nominal. Faptul acesta a indignat pe germani. Tovarășii de prin­cipii al acestora din galeriile Camerei au început să insulte pe cehi adresân­­du-le epitete ca «Trădători! Oameni de nimica!», etc. Se crede că în urma acestor prospecte Parlamentul va fi prorogat și se va guverna cu ajutorul § 14 din Constituție. Nu se știe însă dacă în chipul acesta va guverna ac­tualul cabinet, sau altul. In ori ce caz situația în Austria este foarte gravă. Serbările de la Berlin cu ocazia pro­clamării majoratului prințului de co­roană al Germaniei au avut o mare importanță politică. Au luat parte pe lângă împăratul Austro Ungariei, Fran­­cisc Iosif, mai mulți principi suverani germani, apoi prinții moștenitori ai Ita­liei, României, ducele de York, marele duce Constantin al Rusiei, etc. Serbă­rile au fost grandioase. Din toastele împăraților aliați reese în mod indiscutabil accentuarea solidi­tății triplei alianțe. Se mai spune că s’ar fi discutat și chestii politice de alt ordin, între care și situația politică din Peninsula balcanică. In Franța de­o­cam­dată expoziția trece pe planul al douilea, de­oare­ce atențiunea publică este ațintită asupra alegerilor comunale din toată țara. Na­ționaliștii (antisemiții, clericalii, conser­vatorii și monarh­iștii) au izbutit să câș­tige câte­va mandate de consilier c­o­­munali ai Parisului. In restul Franței au isbutit republicanii. Astăzi se fac a­­legerile în balotagiu. Naționaliștii speră că vor forma majoritatea în viitorul con­siliu comunal al Parisului. In cazul a­cesta se prevede căderea cabinetului Waldek Rousseau. Ziarele republicane cred însă în triumful Republicei. Situația publică din Franța după cum se vede intră intr’o nouă sașă de lupte și de agitațiuni. In Spania situația este foarte gravă. Tulburări de tot felul bântue această țară, pe care ultimul răsboiit cu Statele­ Unite a adus-o la sapă de lemn. Im­­pozitele din urmă au provocat revoltă. Ultimele știri spun că revolta se în­tinde din ce în ce mai mult, luând un caracter republican. Nu se știe ce va aduce ziua de mână. In mai multe orașe se semnalează con­flicte sângeroase între rebeli și trupe. Pe orizontul politic european, destul de turburat, se ivește un nor negru. Este vorba adecă de conflictul între Statele Unite din America și Turcia, cauzat de devastarea unor case a câtor­va supuși americani cu ocazia măcelu­rilor armenești. Turcia nevoind să plă­tească despăgubirile, guvernul ameri­can Îi va adresa un ultimatum. A­­ceasta poate să aducă un conflict rus­boinic între aceste două puteri înde­părtate. O asemenea ciocnire ar pune-o pe Turcia într-o situație critică, de­oarece guvernul otoman are destul de lucru cu menținerea liniștei în Mace­donia și Albania. Ultimele știri din Africa de sud spun că boeriî s’au întîlnit cu trupele engleze la rîul Zand. Boeriî s’au retras în fața bombardamentului vehement al artile­riei engleze. Steyn, președintele Statu­lui Orange, se află cu 10.000 de boeri aproape de Taband­u. Englezii se în­cearcă a-l înconjura. Generalul boer Griqualand a fost ucis în bătălia de la rîul Vaal. Generalul englez Hamilton a respins pe boeri și se află la 10 mile peste rîul Zand, aproape de granița Transvaalului. In ultimul moment se anunță prin cablu de la teatrul războiului, că boerii părăsesc Kroonstadt, capitala Orange­­lui. Generalul englez Roberts va pro­­­clama anexarea Kroonstadtului. După cum se vede din aceste depeși situația boerilor este foarte critică. En­glezii înaintează mereu spre Pretoria. Aici va fi o luptă crâncenă, de­oare­ce capitala Transvaalului e bine fortificată. Se crede însă că Puterile europene vor interveni pentru încheerea păcei. POVEȘTI DE DUMINECĂ La șase ceasuri punct, Ion Ban și tovarășii lui nedespărțiți Graur și Durdă, părăsiră birourile primăriei, despărțin­du-se de noul fucționar, George Dobrin pe care nu'l aveau la stomac, mai ales în ziua aceea. De la început, «Cel nou» mai tânăr, mai inteligent, mai distins în cuvinte și în purtare, nu plăcuse celor trei co­legi, pentru că nu se amesteca cu el și pentru că 'și ascundea cu gelozie viața, în care presupune­au o taină pe care voiau s’o pătrunză. Această antipatie crescuse cu timpul și cu împrejurările, așa că Ion Ban, nepotul șefului de serviciu, d-nu Rîn­dunea, și cei două nedespărțiți ai săi, — trei cheflii de noapte,— ajunseseră să urască d’a binele pe băiatul acesta tăcut, muncitor, de-o eleganță cam fe­meească după el, în care simțină un concurent primejdios în cariera lor bi­­­rocrată. La chestiunea asta de înaintare se mai adăuga încă una. D­in Rîndunea, văduv și proprietar, avea o singură fată,— Iulia, — tot a­­tât de frumoasă pe cât și cu zestre, pe care, ca bun funcționar, vrea ca să o mărite după unul din impiegații săi. Și, fie­care dintre cei trei candidați, deopotrivă bine primiți de tatăl și de fiică, putând se crează că au aceleași șanse de izbândă, vedeau cu o privire urîtă pe rivalul acesta căruia i se fă­cuseră avansuri, dintre cari unul, chiar din seara aceea, era semnificativ ca toate cele­l­alte. Șeful de divizie distinsese de îndată pe funcționarul acesta mai instruit și mai zelos de­cât cel la alți; și d­șoara Rîndunea nu părea că împărtășește pă­rerile vărului sau Ban în contra «Fru­mosului Tainic», cu toate că George Dobrin supărase grozav pe tînăra fată, pentru că nu apăruse de­cât o singură dată la «seratele de familie», pe care tatăl său le da în fie­care iarnă cole­gilor săi de la Primărie. Ion Ban, prânzind odată pe săptă­mână la Rîndunea, considerându se prin rudenia sa, ca probabil câștigător, încercase în zadar să exploateze această abținere a lui George,— pe care'l nu­­mia un «Urs în haine » In ziua aceea, — zi de bal la d-nul Rîndunea, — acesta chemase pe Dobrin în cabinetul său, ca să’l invite perso­nal... foarte stăruitor, — spusese unul dintre odăiași... Și vestea asta revoluționase biroul... * * * In clipa aceasta, așezați într o cafenea din care pândeau trecerea camaradului lor, cei trei funcționari țineau­ sfat. Ion Ban respinsese tablele care le adusese un băiat ca să facă partida lor obișnuită și, încrucișând brațele pe marmura mesei, zise : — Să vorbim, pentru că situațiunea se complică. U­nul, pe care crezusem că ’l am depărtat, se întoarce și încă pe poarta cea mare... E rugat!.. Acum e vorba să’l tăiem aripele... Pentru asta trebuie ca până diseară să demasc pe individ, să știți ce face, ce ascunde cu atâta îngrijire : e aci o taină la mijloc... — Ai băgat de seamă ce mutră avea colegul când a ieșit din cabinetul șe­­fului ? Părea și încântat și supărat de această invitare... — Crez și eu... E sfirșitul lunii și n’are, ca și mine de altfel, paralele ne­cesarii pentru ceremonia asta. — Bine zis... Și mai e încă o circum­stanță agravantă că d-nul n’are, după câte se văd, nici familie nici prieteni la punga căruia să recurgă.. Deci o să vedem de unde­­ vin banii... Dacă are vre­o ascunzătoare acasă, sau că ciupește vre­o persoană mai mult sau mai puțin mărturisită... De aceea, îndată ce va trece, sar într’o birje, mă u­it de el și jur că de astă dată îl voi prinde cu mâța în sac. — Dar noi ? — Voi să mă așteptați la unchiul pe la zece ceasuri. Din două lucruri unul, sau secretul, pe care sper sa o scot la lumină, e de natură compromițătoare, și în cazul ăsta chiar mâine pus pe unchiul pe urmă... — Și scăpăm de un concurent... — Sau nu e nimic așa ceva... Ori și cum o să surprinz ceva din această existență în partidă dublă, amănunte umilitoare pentru el, bătătoare la ochi pentru alții și cami colportate de noi, șoptite din grupă în grupă, vor zdrobi pe frumosul George. Pe când, în apropiere, se complota în contra lui, George Dobrin, cu coatele pe biurou, se gândia. Nu se îngrija de haine, — păstra încă dintr’o splendoare de odinioară o garderobă destul de bo­gată,—ci de banii neapărați trebuincioși pentru cheltuelile neprevăzute : flori, trăsură, bacșișuri, etc... Perspectiva ca să se ducă în lume, fără bani un buzunar, îl tulbura și de asemenea și gândul că o să se întâl­­niască iarăși cu d­­oara Rîndunea, care, pentru prima dată, produsese asupra lui o im­presiune de neuitat. Cum avea ea sa o primiască, mai era supărată de rezerva lui ? Măgulit de stăruința șefului, dar susceptibil la ex­ces, se temea de un nou afront, de vre­o urzeală nouă pregătită de Ion Ban și complicii lui ca sa­­ piatră In ochii d-șoarei Rîndunea, înșelată în privința lui de minciunile celor­ trei colegi ai săi. Gândurile astea produseră o îngrijo­rare adevărată în acest tânăr prea în­crezător odinioară, neîncrezător acum în toți și toate, în urma oare­căror expe­riențe... La două­zeci și cinci de ani, George, orfan și dispunând de la majoritatea sa de o avere îndestulătoare pentru gus­turile sale simple, se văzuse ruinat într'o dimineață prin fuga bancherului său în străinătate. Mulțumită manope­­rilor frauduloase ale fugarului, se găsia încă și cu o datorie de două­zeci de mii de lei pe care el putea s’o recuze, ceea ce el nu făcu. Pentru onoarea numelui vîndu ceea ce poseda : cărți, tablouri, bijuterii, realiză zece mii de lei pe cari îl dete creditorilor, în acelaș timp cu o sumă egală în polițe. George făcuse literatură ca amator până aci; redus la cea din urmă hâr­tie albastră se încercă în zadar să tră­iască din condei și cunoscu în curând amărăciunile vieței de scriitor, cu atât mai mult că nimeni nu-l pregătise. Respins din ușe în ușe, sleit de pu­teri, văzându și bagajul oprit de pro­prietar, se adresă în cele din urmă unei prietene sus pusă a familiei, d­na Dorian pe care, din­ rușine, o evitase până atunci, într’o seară de iarnă, zdrobit, biruit, nemâncat din ajun, cu haina prăfuită de zece ceasuri de nesomn silit, se duse la ea, pe înserate. D-na Dorian era o tânără femee fru­moasă și bună care cunoștea de multă vreme caracterul tânărului! Și, cu toate că era cam supărată de disparițiunea lui, nu’l arăta asta dela început. In clipa în care acesta se anunța, era gata să plece la un prînz în oraș, prînz oficial... totuși primi pe transfug îndată și depărtă pe servitor. Sta, într’o rochie albă, decoltată, lângă o oglindă mare înconjurată de draperii. O singură dată, se întoarse pe scaun și se uită la tânăr a cărui stare o mișcă mai mult de­cât voi și pe care o asi­gură îndată. După ce Îi impută orgoliul și fereala de lume, mai ales de ea, îl făgădui să puie toate relațiunile ei în lucrare; că o să vorbiască chiar în seara aceea cu oamenii politici pe cari era sigură c’o să’i întîlniască... Și peste cinci săptă­mâni izbuti să ’și ție făgăduiala... Ge­orge Dobrin fu numit la Primărie cu două sute de lei pe lună... Era scăparea... Noul funcționar își împărți leafa în două părți egale .. Una pentru creditorii săi, cealaltă pentru el... Și izbuti să găsească casă, mâncare și spălat cu o sută de lei pe lună. Pen­tru el dar, mai mult ca pentru ori­care, sfîrșiturile de lună erau dificile, și în seara aceea, poseda o sumă neîndestu­lătoare ca să figureze cu demnitate la balul șefului său. Ținând să facă onoare lui și celor­­l­alți, neîmprumutând nici­odată nimic, nu știa ce să facă. Gândul ca să vînză ceva din casă îl înebunia. Din fericire avea un inel, singurul giuvaer de familie păstrat, și la obiec­tul ăsta mai ușor de ascuns, se opri. La șase ceasuri și jumătate părăsi biroul și se îndreptă pe bulevard, o luă pe calea Victoriei și intră la o casă de schimb și de amaneturi, fără să bage de seamă că o birje se oprise acolo o­­dată cu el. Eșind, funcționarul mângâia în fun­ «Cel nou» Cornelia * * *

Next