Universul Sport, iulie 1938 (Anul 1, nr. 104-134)

1938-07-27 / nr. 130

Miercuri 27 Iulie 1933 vmwm S TURUL FRANȚEI „TURUEI­ FRANȚEI s’a sfârșit ?... Alai poate HART t­I­­I pierde victoria ? Belgienii s’au resemnat. Cel mai mare rutier: Bar­tali. Bela Bottechia, in 1935, Italia n’a mai câștigat „Turul Franței“ Ziua de repaus de la Aix — les — Bains cațiilor lui Girardenco, teh­­­nicianul echipei italiene, el însuși o fostă glorie a pedalei, Bartali va trece în defensivă. Va supraveghea atacurile căutând să profite de ele și de diferite împrejurări favo­­r rA 1/nii r’/LIL RÍ Amit_ nuna íiPRlflIlT RPOTíIŰ. 1LTL sin— r*stfn­1nr 7»t +0n"h~ omTvil 0 •H"n/i­ nrl rw mnd­ nss fim­ n Tentimn P.Î.Î ^­i f Alpii s’au­ sfârșit Și cu ei, s’ar putea spune Că și „Turul Franței“. Așa il considera majorita­tea oficialilor și urmăritorilor și așa este, într’o măsură oa­recare. Munții au fost trecuți, ra­vagiile s’au înregistrat, le-au­ Văzut. Ultima etapă din Briançon—Aix.le-Bains Alpi, n’a mai „semănat“ plutonul dea­­lungul serpentinelor, opt inși sosind la demarajul final. Bartali n’a mai atacat fu­rios ca in ziua trecuta. " „TURUL FRANȚEI“ S’A SFÂRȘIT ? " Caravana „Turului“ in Aix-les-Bains, a adus sosită un fapt precis. Duelul Bartali-Verwaecke, i S’a sfârșit. Și odată cu el, ca o conse­cință firească nici „ Franței“ nu mai este. „Turul S’a sfârșit și el. 1 Iată ce se poate scrie cu prilejul penultimei zile de re­paus la Aix, unde băeții nu prea se mai văd pe străzi, hoinărind ca în alte zile de repaus. Alpii au fost teribili. BARTALI, MARELE RUTIER S’a părut că alergarea, mai bine spus, duelul Bartali—■ j Verwaecke, s’a sfârșit la Bri­­angon și că recunoscându-și superioritatea, belgienii vor sfârși prin a se resemna. Dar în etapa 15-a, s’a văzut cum belgienii au atacat cu furie, jucând ultima carte. S’a văzut de asemenea cum , Bartali, distanțat puțin pe deal, de „coaliția“ belgiană, a S prins pe fugari cu o ușurință­­ uimitoare, dovedind calități de coborâtor extraordinar, așa cum numai la Speicher au fost văzute. Bartali urcă așa cum încă­­ — afirmă Papa Desgrange— n’a văzut in cele 31 ediții ale „Turului“, coboară ca un ma­estru al virajelor, rulează pe plat foarte bine și, pe dea­supra, e și sprinteur. Bartali are, deci, toate ca­­n­titățile necesare, pentru a fi­­ numit cel mai mare rutier al timpului. Ig iVERWAECKE S’A REMAR­­& CAT? TM Produce nedumerire faptul că Verwaecke, ajuns la cobo­râre după teribilul pisc Iseran­d(2.700 m.), nu a încercat să se debaraseze de italian, deși be­neficia de sprijinul lui Vissers, Sylvaire Maes, Lowie și Kint. Și în adevăr, cea mai ele­mentară noțiune de tactică ar fi implicat demaraje consecu­tive, duse de către cei cinci belgieni, pentru obosirea lui Bartali. Demarajele acestea, coaliției belgiene, și-ar fi lupta a­­juns desigur scopul, un sin­gur om neputănd rezista re­petatelor hârtueli a cinci inși. Dar se pare că Verwaecke a considerat avantajul lui Bar­tali, prea mare asupra lui și s-a muțumit să se resemneze. Figurile autorizate ale ca­ravanei, susțin că Verwaecke a comis o gravă greșeală. Și in adevăr, acesta trebuia să țină seamă că 2-3 minute care le-ar fi ciupit lui Barta­­li, ar fi fost un serios stimu­lent pentru el și moralul e­­chipei belgiene. Dar... recunoscăndu-i supe­rioritatea, Verwaecke lipsit de elan, a capitulat. BARTALI NU MAI POATE PIERDE întrebarea care stăruie, este dacă Bartali mai poate pier­de sau nu. Părerile sunt împărțite, majoritatea fiind favorabile italianului. Și dacă stai să judeci bine, cele 20 de minute luate de Bartali, sunt o zestre valoroa­să, care nu se poate irosi pe cale normală, fără accidente. Posibilitatea să i­ se mai „ciupească“ câteva minute din „avere“, nu este exclusă, dealtfel ca și faptul că ea poate fi mărită. O SINGURA SPERANȚA 1 PENTRU BELGIENI : PAVA­JELE DIN NORD Și totuși belgienii se pare că nu au pierdut definitiv spe­ranțele. Le-a mai rămas una : pa­vajele din nord. Pe piatra cubică, cu sdrun­­cinături implacabile, cu sări­turi de pe șosea pe trotuar și de acr iar pe șosea, belgienii —specialiști pe asemenea dru­muri—speră să-l facă knock­out“ pe Bartali. Rămâne de văzut. BARTALI IN DEFENSIVA De aci încolo, conform indi­s­e­rabile, ținând în acelaș timp, să facă jocul lui Vicini, pe care speră să-l aducă în locul doi. CAT MAI ESTE DE PARCURS 26 Iulie Besancon-Strass­bourg 233. 27 Iulie Strassbourg-Metz 196. 28 Iulie Metz-Reims 195. 29 Iulie repaus. J 30 Iulie Reims-Lille 199.­­ 31 Iulie Lille-Paris 275. Lista participanților în „Turul Elveției“, dela 6 la 14 August Comitetul organizator „Turului Elveției“ a selecțio­al nat din eele 200 adeziuni pri­mite, următorul lot: Belgia: Hendrickx, Deltour, Loncke, Storne, Vlaemynck, Demondt. Luxemburg: Pierre și Ma­thias Clémens, A. Mersch, Neuens. Italia: Valetti, Cecchi, Ca­­navesi, Romanatti, Del Can­­cia, Camusso. Germania : Umbenhauer, Kijewski, Baute, Geyer, O­­berbeck, W~­kerling. Franța: Lesueur, Gianello, Mithouard, Thiétard, Viefto, Bet tini. Spania: Sanchez. Olanda: Verveer, Lambri­­chts. America: Magnani, Elvella, Amberg, Litschi, Zimmermann, Egli, E. Buch­­walder, W. Buchwalder, Blatt­­mann, Stettier, Nievergelt, Hartmann, Bollinger, Wyss, Bula, Erne, Weber, Kern, Me­ier, Rothen, Ott, Besana, Sol­dati, Maestranzi, Saladin, Weeterein, Ferret, Martin, Knutti, Schaad, Wolfensber­­ger, Hehlen, Martin, Jacot, Guenin, Vicquery, Cuenoud, Gaille, Heimann, Speichin­­ger. Rezerve: Gross, Wagner, Tommasini, Brun, Claus, 100 km. de praf și pietre, 40 km. de urcuș, escaladarea muntelui „Păduchiosul”(923 m.), 100 km. asfalt și 25 km. pavaj, pe alocuri, mizerabil,— iată traseul celui de al 15-lea 99 Circuit Principele Nicolae 9* Al 15-lea circuit „Principe­le Nicolae“, care se va desfă­șura la 31 iulie, are următo­­rul traseu : București, Târgoviște, Pu­cioasa, Pietroșița, Sinaia, Plo­ești și București. Parcursul măsoară 265 km., care se vor parcurge fără o­­prire și cu o singură aprovi­zionare volantă de alimen­tare la Sinaia. Timpul între­buințat aci, pentru semnarea foii de control și alimentare, nu va fi neutralizat. DESCRIEREA PARCURSU­LUI Găsim necesar și practic, să facem nci o descriere mai amănunțită a drumului de urmat: București, Plata Victoriei, plecarea (la ora 6 dim.). Se pornește pe șoseaua Kis­­seleff, până la hipodromul Băneasa, unde se ia drumul de Târgoviște, pe lângă zidul hipodromului. De la depozitul „Unirea" pâ­­nă în apropiere de pavajul din Mogoșoaia, șoseaua este în reparație. La ieșirea din Buftea km. 15, pavajul se termină, lă­sând loc drumului județean, care duce spre vechea capi­tală a țării, Târgoviște. Terasamentul e acceptabil, cu porțiuni excelente pe alo­curi și trece prin comunele : Crevedia, Luceanca, Bilciu­­rești și Lazuri. Intrarea in Târgoviște, se face pe un drum prost, ca și traversarea in parte. La ieșirea din fostul oraș domnesc, după trecerea po­dului peste Ialomița, se ține drumul spre stânga, — un drum cu praf mult și pietre, străbătând comunele Doi­­cești, Lăculețe și Pucioasa. La trecere spre Pucioasa, se recomandă multă atenție Întrucât, aflăndu-se în plin sezon, orașul e foarte animat, iar Duminica dimineața, că­ruțe numeroase staționează pe străzi. In mijlocul orașului se vi­rează brusc la stânga spre Fieni, de unde începe urcu­șul, nu prea accentuat dar suficient, pentru a se face bi­ne simțit, după 100 km. de drum­ prost, și hurducăeli. In Pietroșița se coboară, după ce dealul Țâța a oferit un serios obstacol, cu un ur­cuș de mai bine de un kilo­metru. La ieșirea din Pietroșița, care se face prin mijlocul u­­nei piețe duminicale, foarte aglomerată de târgoveți, În­cepe suișul din ce în ce mai accentuat culminând cu MUNTELE PĂDUCHIOSUL Lung de 4 km. 500 m., lipsit de vegetație, arid și bătut de arșiță, cu un terasament prost, mâncat de ploi, „Pă­duchiosul’’ este în fiece an „judecătorul de pace“ al dis­putei, ordinea sosirii în vâr­ful lui fiind, pentru primele locuri, aceea­ cu cea de la București, schimbări nepro­­ducându-se decât în locuri­le următoare. Și în adevăr, după 140 de km. de pedalaj și către ora prânzului, când razele soare­­lui cad, perpendicular, pră­jind „cu furie“ și când obo­seala a Început să-și spună­ cuvântul, se cer calități ex­cepționale ca să poți trece a­­cest obstacol, în primele rân­duri j SINAIAI-BUCUREȘTI ”. Din vârful „Păduchiosului“* o tufești vijelios la vale, pa niște serpentine în loc, până­ în gudronul șoselii de Brașov* km. 125, la intrarea în Si­naia, unde are loc controlul. De aci, pe șoseaua asfalta­tă la vale, spre Ploești se gonește vârtos. , Intrarea în Ploești și tra­versarea orașului pe pavaj, cu sdruncinături, pot prilejui momente dificile și pierderea a numeroase minute. La fel și cei 58 km., delft Ploești la București, lungi, in­terminabili și monotoni, cul­minând cu pavajul din Oto­­peni și hârtoapele din Herăs­trău, constituesc partea cea­ mai „anevoioasă“ a acestei curse grele. , TRASEUL IN CIFRE "J In esență, traseul ce pre­zintă astfel: ■ [UNK]* 100 km. de praf și pietronift, 40 km. urcuș. , Escaladarea muntelui „Pă­duchiosul“, 923 m. altitudini 100 km. asfalt, 25 km. pavaj. J

Next