Universul Sport, octombrie 1938 (Anul 1, nr. 196-226)

1938-10-01 / nr. 196

2 B­AZAR " Sportul, înainte de a fi un Spectacol, pur și simplu, are o misiune socială. De aceia ar trebui ca eșirile pe stadion să corespundă din toate punctele de vedere. In primul rând, ar trebui Să nu se neglijeze latura eti­că a acestor întreceri, deoa­rece ele se dispută sub ochii unei generații încă fragede, care se formează în spiritul epocei, la școala disciplinei de pe stadioane. Și în măsura în care acea­stă școală corespunde cerin­țelor care o impun, în acelaș grad avem garanția ridicărei unei generații sănătoase atât din punct de vedere fizic, cât și moral. ❖ Regretăm însă că din când în când, suntem obligați a consemna abateri de la aceas­tă disciplină și ce e mai du­reros, e că acestea vin tocmai din partea acelora cari ar tre­bui să fie exemple vii pentru tineretul care se ridică. Sportul trebue să fie o școală de cavalerism, de în­frățire a tineretului în vede­rea loială pe stadion, pentru a pregăti generația viguroasă și disciplinată, ce va trebui să răspundă mâine unei alte lupte — de va fi cazul — mult mai realistă, pentru a-și apăra Suveranul, țara și li­bertatea. Ut In matchul disputat Dumi­nică la Timișoara, între re­prezentativa Belgradului și a orașului gazdă, s’a produs un incident. Un incident peni­bil, care nu ar trebui să-și găsească locul în asemenea împrejurări. Doi sportivi s’au încăerat pe teren. Doi internaționali s’au luat serios la păruială. Poate fi oare ceva mai urât ca aceste fapte. Doi internaționali, doi idoli, spre care erau îndreptați toți ochii adolescenților de pe are­nă, au oferit un spectacol de­plorabil. S’au bătut ca pe maidan, fără a-și da seama de efectul pe care reprobabilul lor gest îl avea asupra masei specta­toare. Eroul principal a fost Bin­­dea, mult răsfățatul Binăuț, care și-a făcut o tristă cele­britate din a provoca aseme­nea incidente. Crede oare Bindea că e fru­­mos ceeace face ? Și mai ales, crede că e sportiv? Prin asemenea atitudini, nu face altceva decât să-și îndepărteze admiratorii de până acum și să-și creeze o atmosferă defavorabilă, pe care ar trebui să o regrete singur. Bindea a fost un jucător mare și peste un an, doi, se va lăsa probabil de football. Care vor fi atunci amintirile cu care vor rămâne specta­torii despre vedeta de em­? Cu ce se va mândri mâine Bindea, când departe de sta­dion,­­ vor arăta cu degetul spectatorii anonimi și vor spune: „Știi, ăsta e Bindea, ăla care s’a bătut cu Dubac“. N’ar fi oare mai frumos ca aceiași spectatori, la fel de anonimi, să-l privească, cu admirație, iar cei cari se ri­­­dică pe urmele lui pentru a purta mai departe tricoul na­țional, să-i admire și urmeze faptele frumoase ? Care e exemplul pe care îl dă vindea acestor viitori in­ternaționali ? Care e morala comportării sale și care e frumusețea spectacolului pe care îl fur­nizează ? * Mai zilele trecute, treceam pe bulevardul C. A. Rosetti și l-am văzut pe Yogi, popularul și mult răsfățatul „Ciogli“. Câțiva copii s'au oprit, și-au șoptit ceva și au rămas așa câteva momente privindu-l admirativ. Nu știu dacă Ciogli i-a vă­zut, d­ar cred că ar fi simțit o mare mulțumire sufletea­scă. Și acesta nu e unicul caz. După matchul România-Ju­­goslavia A, jucat recent la Belgrad, am primit o carte poștală din partea unor elevi ai liceului din Beiuș. Iată ce ne scriau acești en­tuziaști : ONORATA REDACȚIE. „Iertapi­ne că ne adresăm d-voastra, dar nu știm adresa domnului Albu Gheorghe, fundașul minune. Vă rugăm să-i transmiteți din partea noastră, cele mai călduroase felicitări și cele mai sincere urări de bine, ca să poată activa și mai departe în cadrele clubului cu „Stea“, pentru cinstea lui și gloria footballului nostru“. Cu stimă, Valeriu Cordoș și Tulvan . Trăiau, elevi. „ * Ce-ar fi dacă și despre Bin­­dur am auzi aceleaș lucruri dar am auzit aceleași lucruri le-am auzit cândva, ce-i drept, dar e mult de atunci. Noi i-am propune un ar­mistițiu cu acest „prezent“. Pentru binele lui, pentru prestigiul sportului și al ex­cepționalei lui cariere. T. Alex. Spectacole TEATRE TEATRUL NATIONAL: Summa cum laudae. STUDIO TEATRUL NATIONAL: Actrița. TEATRUL COMOEDIA: Jocul de-a venanța. TEATRUL LIBER: De ce nu mă săruți. TEATRUL LIGII CULTURALE: Oedip Rege: ALHAMBRA: Constelația Alham­bra TEATRUL REGINA MARIA: Edi­ție specială EXPOZIȚIA BD. BRATIANU 2. Cortul Franzini cu program ex­traordinar de circ. Parcul zoolo­gic cu 100 animale exotice vii și diferite alte distracții. CENTRU ARO. — Revista revistelor „Gold­­wyn Follies“ cu Vera Zorina, Charlie Mc. Carthy și Ritz Bro­thers. Jurnal și complectare. A.R.P.A. — Insula ocnașilor cu Anna Sheridan. CAPITOL. — Sfidătorii morții cu Clark Gable, Mivna Loy și Spen­cer Tracy. Jurnal și complectare. ICARLTON. — Fac ce-mi place cu Irene Dune și Fairbanks Jr. CORSO. — Testamentul misterios cu Bill Cody și Banda Veselă. CITY. — Heidi și Strigoii. FEMINA. — „Azilul de noapte" și Journal Fox. FORUM. — Copilul nimănui și Părinți și copii. NISSA. — Stăpânul și Misiunea Brigăzii 41. OMNIA. — Stella Dallas și Țara fără legi. PALAS-BULEVARD. — Diligența însângerată (premieră). Jurnal și completare. REGAL. — Femeia diabolică, cu Bette Davis, Henry Fonda, Jur­nal Paramount. ROXY. — Sfidătorii morții cu Clark Gable, Myrna Loy și Spen­cer Tracy. Jurnal și complectare. SCALA. — „Tura Zeița Junglei“ cu Dorothy Lamour și Ray Mil­­laud. Jurnal Paramount. SAVOY. — Prima noapte și Aven­tură în Paris. SELECT. — Josette cu Simone Si­mon și Robert Young. TRIANON. — Tu și Eu cu Sylvia Sidney și George Raft. AMERICAN. — Sub roba roșie și Frații Ritz șomeri. AIDA — O crimă pe Broadway și Nunta cu repetiții. ATENEUL M. EMINESCU (Str. G-ral P. Popovăț nr. 5 (Crân­­gași). — Tovarăși de suferință, Colierul blestemat și Funerariile Reginei Maria CARMEN. — Două femei, două iu­biri și Eroul din Arizona. COTROCENI. — A opta nevastă a lui Barbă Albastră și Ultimul tren din Madrid. DACIA. — Domnișoara vedetă și Alibiul. DIANA — Mormântul lui Ghin­­ghis Khan și Fortul Negru. DOINA. — Regele din Pecos cu Jon Werne și Cânt numai pen­tru tine. EDISON. — America Melody. Alarmă în Peking și Trupa Geor­­gescu Iași. FRANCLIN. — Căpitanul Benoit și Broadway Melody. FLORIDA. — Paramara (închisoa­rea femeilor) , și Inima mea plânge. , ILEANA — Domnișoara vedetă și Alibiul. LUCIFIER. — Mormântul lui Ghinghis han și Cel mai bun prieten. LIA. — Prizoniera din Zenda și Alteța sa dansează. LILLY. — Polițistul învingător și Vl­adia Korsacov. LÎZEANU. — Vinovatul și Aven­tura în Paris. MARNA. — Aventurile lui Arsène Lupin și Le caută o femeie. MODEL. — Fiul deșertului și Pa­trula de noapte. MARCONI. — 100 de băeți și fată, Matchul de box, Schmel­ o­ling-Joe Louis, Funeraliile M. S. Regina Maria, Jurnal Para­mount și artiști. NERO. — Sclavele albe și Nicole. NON­ fost Central (Str. 13 Sep­tembrie 194). — Abuz de încre­dere și Teroare. PACHTE. — O crimă fără impor­tanță și Nick gentleman detec­tiv. RAHOVA. — Mi-am regăsit iubi­rea și Alarma în noapte. TOMIS. — S’au întâlnit la miezul nopții și Zvăpăiata. TRIUMF. — îngerul și Noul Tar­zan. UNIC. — Prin foc și sabie și Un îndrăgostit celebru. VENUS. — Casa visurilor, Cutre­murul din Long Beach și Banda Veselă la Olimpiadă, VILG­A-DOROBANȚI. — Victoria Suverana Angliei și O crimă fără importanță. 4, Clasamentul fatal ROMAN de ALFREDO BOGARDO DESPARE MABEL — „Clausa secretă — repetă inspectorul scoțian ? Ah, da. Nu. Notarul n’a vrut să spu­nă nimic. Continuă să de­clare că înaintea oricărui lu­cru lucru, pune îndatoririle și cinstea sa de notar. Iar pe de altă parte, jură că nimeni nu a luat luat cunoștință de această clauză. .. ..In sfârșit, în ceia ce ne privește, o putem considera ca inexistentă, încheia liniș­tit Ziori. Azzurii plecaseră spre Ro­ma, a doua zi chiar, după o­­bositoarea victorie repurtată asupra Argentinei. Craig­ii în schimb — după cum anunțase Ziori—își reți­nuseră locuri pentru vagonul de dormit al rapidului ce ple­ca în Sâmbăta aceia, seara, spre Roma, unde urma să so­sească în dimineața urmă­toare. Și după hotărârea luată, o­­dată cu ei au mai plecat, doc­torul Ziori și extravagantul inspector Snowden. ,In gară, s-au întâlnit cu toții și fiori le prezentă Craig-ilor pe inspectorul scoțian. Frate și soră, s’au arătat la fel de impresionați, când au aflat că omul acela cu barbă, mas­cat și cu ochelari, era o ,­ce­lebritate“ a poliției engleze, venit să facă lumină în în­curcata serie a „nenorociri­lor“ iscate de pe urma testa­mentului Quart. Zioni lăsă colegului său ini­țiativa convorbirei și observă că el nu făcea nici cea mai mică aluzie la clauza secretă a testamentului Quart și in­fluența ce ar fi avut aceasta în determinarea „nenorociri­lor. Dar tresări surprins când auzi pe Snowden, adresându­­se aspru d-rei Williamson și întrebând-o : — „Dumneavoastră dom­nișoară, dacă nu mă înșel, sunteți verișoara domnului Bob Raftery, primul secretar al notarului Zerguson”. Fata făcu fețe, fețe, în­toarse o privire rugătoare doamnei Craig și apoi cu voce slabă răspunse: — „Da“. In momentul acela comisa­rul nu prinse importanța a­­mănuntului (doar dacă nu vroia să insiste asupra fai­moasei și necunoscutei ..clau­se secrete“) totul se gândi că Morelli fiind scos din cauză, iar Mabel, suspecta „femee în verde“ a limonadei mor­tale, devenind în urma între­bării scoțianului și mai sus­pectă nu trebuia, de aceea, pierdută din vedere. Se folosi deci de primul moment când era mai aproa­pe de ea, pentru a-i șopti: — „Domnișoară, aș vrea să vă vorbesc. Vă aștept pe cu­loar la ora unu“... Miss Mabel se îngălbeni la față și consimți dând din cap. Locurile celor doi polițiști și ale suitei lui Craig, căreia i se adăugase în ultima in­­stanță Ada, erau unul lângă altul, și de aceea convorbirile asupra „nenorocirilor“ în­tâmplate, asupra campiona­tului lumii și a posibilităților azzurilor de a câștiga cupa, se prelungiră mai mult timp. Apoi, ora înaintată deter­mină pe fiecare să se retragă in compartimentul respectiv, și a medita asupra necazuri­lor și întâmplărilor perso­nale. ...................................................­­1 Săriturile regulate și zgo­­motul monoton al roților ți­neau par­că să protejeze somnul comisarului Zioni, dar acesta, în mod „ostenta­tiv“, se menținu treaz... Cu­ privirea fixă pe ceasul de la mână, urmărea înaintarea celor două minutare, în timp ce fantezia lui căuta posi­bilitatea construirei unei ipo­teze plauzibile și satisfăcă­toare, bună în sfârșit, de deslega misterul care îi fră­a mânta atâta. Iată, mai erau câteva mi­nute până la ora unu... Peste câteva clipe trebuia să iasă pe culoar, să vorbească cu Mabel. Ce întrebări să-i pună? Se hotărîse a lucra în sfârșit, fă­ră menajamente și șovăeli. Ar fi întrebat-o deci, în mod categoric, despre ceia ce con­ținea misteriosul pachet cu care părăsise cabinele jucă­torilor, în ziua matchului cu Argentina. Și dacă ea nu ar fi dat un răspuns mulțumi­tor... In clipa aceia, un strigăt sfâșietor se ridică în noapte și acoperi pentru o secundă zgomotul trenului. Ziori simți un fior trecân­­du-i prin spate. Sări imediat în picioare și se îndreptă spre ușă. Când o deschidea, auzi clar o lovitură puternică ce semăna cu zgomotul unei alte uși închise repede, zgo­­mot ce venea din cealaltă parte a vagonului. In primul moment, pe co­ridor nu era nimeni. Apoi a fost multă lume, prea multă chiar.­­ (Va urma) ! Citiți in fiecare săptămână UNIVERSUL LITERAR

Next