Universul, iulie 1885 (Anul 2, nr. 258-281)

1885-07-22 / nr. 274

2 .............................. Cartea ’Vieței Lumea / — Ce e lumea? — E globul pe care locul alb ." .V* — Așii ^ f­­ m — Pâmântul, luna, sorele, stelele i,com­­pun universul sau­ lumea. * — Ce dracul Lumea..". ^ .$ •— Este o societate de asigurare.* f j" — Dar nu... ■ " — Atunci ce este lumea ? — E o ciocnire de opiniuni și de pa­siuni, de lumină și de întunerec, de civi­lizație și de barbarie. Nu e nici iad nici rasa : în ea sunt însă și elementele unuia și ale celui­l­alt­— Nu pricep nici de­cum. — Dacă nu -ți place definiția asta, îți voi spune cu Young că lumea e o cora­bie pomposa care plutesce pe mări fur­­tunase . O privim cu plăcere dar nu o putem ajunge de­cât cu primejdie. — Este o altă definiție tot așa de lim­pede ca și cea d’întâi. — Vegh­ dacă ’ți place asta.—Lumea este un tărg netrebnic, în care toți o­­menii nu ’s de­cât cumpărători sau vîn­­z­­ători. — încep să înțeleg ce­va mai mult. — Acum ascultă ce spune Schiller. .... „Inșelătorre, perfidă e lumea acesta, și interesul e d-­rul scârbos, infam și ab­solut al inimelor.“ — Lumea asta trebue să fie de­sigur aceea a personelor ce sufer de ficat. Dar nici un om n’a spus fără ură ce este lumea. — Ba da­r un poet italian, care de­si­gur că n’avea fiere în inimă, a zis : „Totă lumea e un teatru, în care se re­­­presintă când o comedie, când o tragedie, „când se plânge, când se rîde de nebuniile „omenesc­, de miserii. Nebuniile omeni­­­lor ,, sunt parte de rîs parte seriose „Toți omenii sunt nebuni după părerea „mea, toți... afară, dragă cititor, de tine „și de mine. Fie­care acasă pe altul și „toți dau pe față viciile altora, și nu ’și „văci pe ale lor.“ — Acum am priceput tot. Acesta este tot adevărul și prin urmare ’ți mulțu­mesc. Egiptului, dominarea absolută asupra în­tregului Sudan oriental, de la marea Roșie până la Nil. Apoi Englitera va consimți la înlocui­rea lui Temufik prin Ismail-pașa. După cum se pare, merg­ cu acelaș pas și tractativele cu Italia, care va tre­bui să trateze apoi la rîndul ei cu Abi­sinia, pentru o acțiune comună asupra Kassaiei. — Se anunță că s’a concertat între Rusia și Englitera măsuri eficace d’a face imposibile reînnoirile incidentelor prim­ej­­diose la granițele ruso afgane. Paris, 18 Iulie. La castelul generalului Char­rette s’au adunat alaltă­ierî sara 700 de zuavi la un banchet. Cha­rette, în discursul său,­­tise că re­gimentul zuavilor este tot­deauna gata la un semn al papei, spre a combate pe duș­manii Bisericei. — Se vorbesce necontenit de înlocui­rea lui Allain-Targe, ministrul de interne, cu Goblet, din pricina înclinărei celui d’ântâi către oportuniști. Goblet, care probabil își va schimba portofoliul după închiderea com­erilor, va procede imediat la o mare mișcare de prefecți. Berlin, 18 iulie. După Gazeta Grozei, întrevederea pro­iectată între principele de Bismark și co­rnitele de Kalnoky ar avea de scop ela­borarea unui plan pentru continuarea negocierelor relative la uniunea vamală ; cel doul oment de stat ar fi a -și schimba părerele în acesta privință. Paris, 18 iulie. 1­iarese spun că din creditul de 12 mi­­lione pentru Madagascar 7 sunt deja în­trebuințate și că prin urmare e de tre­buință a se cere noul credite. Dresda, 19 iulie. Se anunță din Koenigstein că MM. II. Regele și regina României sunt așteptați în acel oraș spre a petrece un seson. Viena, 19 iulie. țiarul Die Presse, vorbind de călătoria d-lui Brătianu, spune că de­sigur se vor începe negocie­ri între primul ministru ro­mân și omenii de stat din Viena și Ber­lin în privința cestiunei economice, dar că unele ț­iare române par a pripi lucrurile când așteptă de la călătoria d-lui Bră­tianu o schimbare radicală în politi­a co­mercială. E adevărat că o înțelegere a­­supra politicei generale, pentru ca «să» potă fi durabilă, cere și o înțelegere a­­supra politicei economice, dar nu e ase­menea unui puțin adevărat că o uniune vamală eventuală între Germania și Aus­tria n’are nimic a face din puntul de ve­dere a regularei raporturilor economice viitore dintre Austria și România. Londra, 19 iulie. Parlamentul englez a adoptat bilul pen­tru naturalisarea principelui Enric de Battenberg care s-a căsătorit cu princi­pesa Beatrice. ULTcvită­ți Telegrafice Constantinopole, 17 iulie. Porta e în continuă comunicare cu gu­vernatorul Tripolului, cu care se stabilesc măsuri mari de apărare. Se procede activ la înarmarea tribu­rilor nomade, al căror capi s’au­ dus la Tripoli ca să ia instrucțiuni. Londra, 18 Iulie. Convingerea generală e că Turcia va primi o acțiune comună cu Englitera în Sudan. Compensările ar fi, afară de consolida­rea autorităței suverane a Forței asupra UNIVERSUL.—(23 IULIE 1885) Cel din urmă buletin în privința epi­demiei colerice în Spania dă cifrele ur­­matore : cazuri 3168, morți 1252. Din Capitală D. N. Eleva, primarul capitalei, a pă­răsit orașul alaltă­ieri dimineța ducându­se la moșia sa Bâneasa. — o— D. general Fâlcoianu, ministru de res­­bel, a avut vineri o lungă întrevorbire cu d. colonel Argintoianu, comandantul reg. 1 geniu, care a expus ministrului mersul lucrărilor de fortifiație precum și acelea ale liniei Costești T. Măgurele. —o— D. C. R. Manolescu, secretar general al ministerului de domenii, nu ’și va în­cepe concediul ce ’i a fost acordat de­cât mercurea viitóre, așteptând întor­cerea de la Slănic a d lui Stolojan. — o— Consiliul comunal este convocat pentru ații la ora 8 sera. — o — D. general Berendei a inspectat sâm­bătă lucrările de fortificațiune la Kitila. —o— Aflăm că o societate engleză a propus ministerului domeniilor să instaleze în țară mai multe fabrici de acid sulfuric. Minis­­terul, mai înainte de a examina acesta pro­punere, a dispus să se facă studii pe te­renurile sulfurose de la Vălenii de Munte și Doftana. î — o— Se va stabili o stațiune agronomică la școla de agricultură de la Ferebtica, și de aceea ministrul agriculturei a ordonat ridicarea unui plan economic al terenuri­lor de pe lângă școlă. — o— Pe locul ocupat actualmente de grădina botanică de la Cotroceni e vorba să se construiască un Institut de Botanică, pen­tru care scop d. dr. Brânză a adus de la Paris un proiect detaliat pe care l-a supus ministrului respectiv. — 6— Se­­ zice că tote firmele de comerciu în­scrise pe la tribunalele din țara se vor centraliza la ministerul domeniilor, tul de mari. După cum ni­ se spune chiar câți­va omeni au fost loviți de tinichelele și scândurile ce sburau de pe case. Și vănturile aceste, după cum se vede, nu prea au gust să înceteze. —x — DIN JUDEȚE * ____1 Un adevărat uragan, țjice „Liberalul“ din Iași s’a desfășurat mai cu semá­ieri napte asupra orașului nostru. De trei­­ zile necontenit ploua și sufla vânturi puter­nice fără încetare; ieri sera, pe la 9 de nópte, vântul sufla mai cu putere de­cât tot­deauna. Acoperemaniele de la o mulțime de case s’au rupt cu totul; gar­duri și șuri au fost trântite la pământ; arbori groși de două palme au fost des­rădăcinați și culcați. Intr’un cuvânt, pa­­gubile causate de acest uragan sunt des­curs­el­­e vaporului local între Ga­lați și Brăila continuă a fi aceleași, adică: Plecarea din Galați la orele 7­ și 12 a. m. și la 6 ore sera. Plecarea de la Brăila la orele 6 și 9 di­­minața și la 4 ore p. m. —x — Viaț­ă îndelungată.—La 11 iulie a. c. s’a săvârșit din viață Panaite Chistol, de profesiune muncitor, domiciliat în orașul Iași, desp. M­I., str. Aron-Vodă. Acest muncitor a părăsit acestă viață în etatea înaintată de 105 ani! El lasă pe urmă’î numai un singur fiu, anume Gheorghe, în vârstă de 35 ani, ceea ce probeza că acest părinte a avut fericirea de a i­ se nasce un copil când se afla în etate de 70 ani. Patronul tipografilor.— Sâmbătă 20 Iulie s’a serbat în Iași sf. Ilie, patronul tipografilor. S’a oficiat un serviciu divin în biserica sf. Ilie, la care a asistat mai toți tipografii din acel oraș. —x — D­iloctoresă de noii sorii—„Gazeta Șatenului“ din R. Sărat primesca următo­­rele: „In comuna Jitia, cătunul Delul Sări, o femee a­nume Lița Stoica Ilie, de mai mulți ani face comerciu cu substanțe otră­­vitore, hapuri, cari le dă unor omeni mo­lipsiți de bule venerice. Cei cari au ne­norocirea a înghiți hapurile preparate de numita femee, trec în sinul lui Avram; chiar în primă­vara anului curent, în co­muna Popescu, a trimis pe lumea cea­l­altă pe flăcăul d-lui Costache Popescu, aseme­nea în comuna Jitia pe Stana Dumitru Perea, Enache Clincescu și femeia lui Ion Șuferiu. Causa de n’au reclamat muniții este ideea greșită între țârani că un om desgropat și tăiat de doctori, nu vede Raiul.“ Ne unim și noi cu confrați noștri de la „Gazeta Sătenului“ și rugăm autorită­țile competente de a cerceta faptul și, dacă va fi adeverat, culpabila să fie pe­depsită cum prescrie legea. —x — înmormântare.—La 18 c. la orele 3 p. m. a avut loc în Galați înmormânta­rea mult stimatului cetățen Costache Ata­­nasiu­, fost președinte comitetului permanent și fost prefect de Dorohoiu, cu care ocasiu­­ne s’a ținut și un discurs funeb­r. Costache Atanasiu, scrie „Vocea Covurluiului“, a ă­­sat cele mai vii regrete orașului Galați, căci el a fost modelul unui caracter b­ând, îm­preunat cu cea mai strictă dreptate în tot timpul vieței sale. — x — Omor.—In z­iua de 7 Iulie, Ro=sa Di­ma din comuna Sălcieni județul Tutova, pe când se afla afară d’inaintea bordeiu­lui sau spălând cămăși într’un ciubăr, a fost împușcată în pept, fără de a se cit­­ i dEPalia. „TT*xs­i'^erssTam­al­'4. M­I­E­T­T­A DOAMNA JORANNIE VI Iar se reimprietenesc (Urinara) — Da. — Atunci vorbiți, de ce e vorba ? — Sunteți dispus a mă servi? — Trebue ore să vă fac din nou pro­fesia mea de credință ? — In sfîr­șit, pot fi sigură de d-vostră. — Ca de un pr­ieten credincios. — Bine. — Ce trebue să fac ? ^— In acest moment țintesc la un scop pe care vreau să -l ajung și d-vostră mă puteți ajuta. Aveți un prieten sau doi în care să ve puteți încrede ? — Am doi, am patru, voiți avea d­e ce dacă va trebui. — Prieteni de.... colegiu­ ? dise ea. — Da, de... colegiu, răspunse Jacques care înțelese. — Mai înainte d’a întreprinde afacerea seriosă pentru care trebue să lucrați sub ordinele mele, am trebuință de câte­va informații. *— Le vom avea: să vedem. — Aș vrei mai înainte de tate să sciți cine este un individ numit Florentin Brous­­sel, ce face, ce relații are. — Florentin Broussel­ nu -l cunosc. Unde locuesc e acest domn ? — Nu scrți. Deci mai ântéia să -I des­coperim casa. — Drace! drace! ^ise Jacques Vernier scărpinându se după ureche, asta e ca și cum aș căuta un ac în carul cu fân. — Domnul Florentin Broussel mi-se pare că e prietenul unui alt individ nu­mit Maurillon, care, după cum se pare, are o fată frumușică. — Ahi­da, domnul de care vorbiți e prietenul bunului Mourillon ? — Și protectorul fiicei sale. — Al fiicei sale adoptive, vreți să gli­ceți ? Domnișora Mietta, gingașa Mietta, cum i se dl­cea pe vremea când juca pe scenă, n’era nici tată nici mamă. — Cum, sciți acesta? — Vedeți bine. Pe urmă, din moment ce domnul Florentin Broussel e prietenul lui Mourillon, nădajduesc că ’i vom­ găsi ușor casa, și în curând veți avea infor­­mațiunile pe care le doriți. — Vreau să fiu informată exact în pri­vința lui Mourillon. Trebue să ’i cunosc trecutul, sa scii unde lucreza, cum și cu ce trăesce. — El, el, și d vóstra aveaț­ interes să scrți acesta. Ei bine, chiar de acum vé pot da informații, dacă nu complecte pete îndestulătore, in privința bunului Mou­rillon. — Așa­dar, îl cunosceți ? — Nu bine , l’am­ vertut, dar n’am vor­bit cu densul. Un domn, pe care ’l cu­­nosceți fără îndoială, fiind­căve cunosce, m’a însărcinat, acum cât­va timp, ca sa iau aceleași informații pe care le doriți astăzii. — Ah ! Și cine este acel domn? — Nu ve pot spune, fiind­că nu’î­­u­nosc posiția. Cu tote astea, presupun că e bogat. — Dar numele său ? — Nu ’1 cunosc de­cât sub numele de domnul Ector. — Ector, Ector.... am priceput. Proba­bil îmi vorbiți de domnul Ector Durossoy. — Se pare să -l cheme și așa. — Un om gros și gras, fața veselă, cu barba rasă, cu perul blond și bătând în roșu­— Așa e. — Atunci, nu mai e nici o îndoială, o­­mul d-v0stră e domnul Ector Durossoy. Dar pentru care motiv a vrut el să scie ? — Nu mi a spus, dar fără sa fiu vra­jitor, am ghicit ușor că el iintia mai mult la fiică de­cât la Mourillon. Domnul Ec­tor e un mare dilettante de femei frumo­­se, le caută pretutindeni, în teatre, pe stradă, în balurile publice și aiurea. Insă domnișora Mietta e o fată deliciosá și... mă înțelegeți. Domna Joramie zîmbi într’un mod e­­chivoc. — Este lămurit pentru mine, urmă Jac­ques Vernier, că domnul Ector Durossoy n’a vrut să fie informat asupra lui Mau­­rillon de­cât spre a găsi mijlocul să a­­jungâ la față. Domnul Ector e un tiner de o forte mare prudență; nu se aruncă nici o dată într’o aventură până ce nu scie bine pe ce teren calcă. Nu sciü ceea ce va face ; în ori­ ce cas el scie din ce parte să ia pe Mourillon. „Ah! ce original mai este și Mourt!. Ion... Ce individ ciudat! Bătrânul acesta e o enigmă curată... Se scie că a fost sal­timbanc dar numai dracul ar sei pate să spue ce face acum, pentru că existența lui este una din cele mai tainice. — Ah ! — De altminteri, puteți judeca singură. George Ramei, o sciți, locuește în stra­da Veron, la Montmartre. Bătrânul Mou­­rilion și fiica sa ocupau un apartament intr’aceeași casă cu pictorul. Și se pare —așa se vorbesce la Montmartre — că George Rames s’a amorezat de fată, și că a fost chiar un moment în care vroi­­se s’o ia de nevastă. Auzind acesta, bătrânul, care ar fi tre­buit să fie forte însuțumit, văd­u lucrul cu ochi rei și într’o clipă se mută. — Sciu. — Sa intrat în cap ideea asta așa fă­ră de veste, și fără să insciințeze pe Mietta, care află lucrul tocmai când ve­niră să ia mobilele; fără să ’și fi dat no­ua sa adresă, se duse să locuesca la ca­pul cel l­alt al Parisului, în strada Lin­née, în fața gradinei Botanice. — Ah! el locuesce acum în strada Linnéé ? (Va urma). Emile R­chtbourg, 240

Next