Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)

1885-09-15 / nr. 319

2 _________­ ­­ierurile sunt cum se svonesc, apoi noi am consilia ca personele în chestiune să facă a se da satisfacere sumei indignate. Dacă nu s’a petrecut și sunt calomnii, atunci cașul fiind grav, cei loviți de ca­lomnie trebue să demonstreze contrarul. —x— Omor.—Vasile Burdulea, din Comuna Roșiori, jud. Roman, în­­ ziua de 2 a cu­rentei certându-se la crâșmă cu Ianuș Cader, acesta a primit o lovitură în cap de la cel d’întei cu un scăunaș cu patru piciore, și a căzut jos transportându-1 la sprital, în ziua de 7 a murit.. După constatarea medicilor rezultă că martea a provenit din fractura bazei craniului. — x— Apa la Focșani.—D. C. Mironescu, inginer hidraulic, Vineri a fost în orașul Focșani, și a încheiat contractul cu d. primar, pentru facerea studiilor și ela­borarea proiectelor pentru aducerea apei din isvorele de la Babele și Cucueți. Consiliul comunal în ședința ținută în aceeași gli a ratificat contractul. Dacă timpul va fi favorabil se speră că studiile cele mai importante pentru colectarea isoarelor se vor termina până la finele lui Octombre. —­ — Incendiu la Bacău.—In naptea de 9 Septembre pe la 11 ore jumătate un in­cendiu a isbucnit în strada țigănimea din Bacău. Focul a consumat 4 prăvălii și o casă cu două etaje. Pompierii, de­și în apropiere de partea unde ardea, totuși au sosit târziu și n’aveau apă. Se vede tre­ba că cetățenii vor să ardă dacă nu pro­­testeza contra acestui rân, scrie „Gazeta Bacăului“. Focul a luat naștere de la gaz. Zeftenirea păinei.­Consiliul comunal din Roman în ședința sa de la 8 ale cu­rentei, în urma propunerei d-lui consilier Ion Gr. Sadbel, a redus prețul păinei la 25 bani kilogramul prima călit, și 20 bani kilogramul până de rând acesta cu începere de Marți, 10 a curentei. —x— —x— Recolta vinului anul acesta dupa cum ni se afirmă scrie, „Luptătorul“, este­ așa de bună, cum n’a fost de aprope mai bine de grece ani. Mai mulți cultivatori ne-au spus că dacă nu ,vor putea vin­de cu prețr ș. Vane, il vor pune in vase spre a fi învechit, prinț­end astfel întreit și împătrit pe dânsul; ideea este bună, gi­bile ar fi dacă toți cultivatorii s’ar aprovisiona din timp cu vase spre a nu fi la disposiția cumpărătorilor, care își bat joc de multe ori de munca omului cu prețurile ce dau. —x— UNVERSUL.—(15 SEPTEMBER 1885) le acelei ferestre. In acel timp soția pre­otului și un copil de 15 ani simțită pe hoți, fără a da alarma, s’au pregătit de apărare mai cu sem­ă că ferestrele având gratii de fier hoții nu se puteau lesne introduce. Când unul din hoți a scos un geam copilul a descărcat un pistol ce era încăr­cat cu alice. După descărcare s’a auz­it un țipăt și imediat după acesta s’a auglit o detunătură de armă venită în casă de afară, prin care un alt geam a fost sfă­râmat fără însă ca să fi atins pe cei din casă. Simțind preotul care era culcat în altă odae a dat alarma, și atunci prima­rul și garda au venit în ajutor, luând urma hoților,­­care dispăruse și nici până în present nu s’au descoperit. Pe urma hoților s’a găsit un cuțit mare lung și o căciulă negru veche de piele de óic; că­ciula este găurită la o parte și în ea s’a găsit câte­va alice. — x — Hoție nereușită.— La comuna Sascut jud. Putna, în noptea de 2—3 curent, în­tre orele 11 —12, nișce tâlhari au cercat a jefui pe preotul Theodor Athanasiu, au intrat prin fundul gradinei și după ce au sărit două garduri s’au introdus în o gră­diniță, în care da ferestra casei de cul­care, apoi au desprins unul din geamuri­un preot obusiv.—Se zice că preo­tul Nicolai din comuna Crevedia, plasa Snagov, jud. Ilfov, ar fi abulând cu lua­rea de taxe de pe la înmormântări, cu­nunii, botezuri de pe la țărani ; s’a în­­tîmplat ast­fel cu un țăran anume Zorilă Ion că la disporat făcându’l să ’șî vează totul pentru a plăti taxa, ca să potă înmor­mânta copilul. Atragem atențiunea P. S. Mitropolit Primat asupra acestui fapt. — o — Despre un funcționar poștal.—Atra­gem atențiunea d-lui director general al poștelor și telegrafelor asupra­­ purtărea funcționarului Marinescu de la oficiul Adjud. D. Nimereanu din Adjud, trimi­țând un om cu suma de 18 lei ca să plă­­tască un mandat poștal pentru administra­ția „Universului“, numitul funcționar ,î-a oprit un leu, drept taxa mandatului, în loc de 50 bani. Intorcându se omul ca să cară înderăr 50 de bani, d. Marinescu l’a ficu­rit și înjurat. Tot ast­fel s’a întîmplat și d-lui Parișca din Adjud, la 9 Septembrie. Cerem d-lui director să reprime ast­fel de abuzuri. —o — Relativ la expulsații români, eta că găsim în ț­iarul liberal Național „Tu­­tova“ ce apare în Bârlad, „Deplângem din­ adâncul inim­ei nostre faptul neașteptat al guvernului liberal, consumat la 2 Septembre 1886, prin goni­­rea a șase români ardeleni de pe teritoriul regatului idependent al României. Durerea nostru e cu atât mai sdro­­bitoare cu cât expulsarea fraților noș­tri de sânge s’a săvârșit sub guvernul marelui cetățean I. C. Brătianu, pe care românii din tote unghiurile vechii Dacii­ T­raiane, ’l adorau ca pe unul din condu­cătorii cei mai cu­minți ai democrației Române. Suntem umiliți în fața acestui act ne­românesc ; nu ’1 credeam nici o dată, că i’ar putea săvârși tocmai Atletici românis­mului de la 1848. 31Tevreă-ți ,X5 © la S'ra'­ac@ Viena 12 Septeinbro. „Corespondența Politică“ anunță că D. de Giers se află încă la Móron. Pesta 12 Septembre. Regele și Regina României, sosiți aci la sus, au­ plecat peste puțin spre Bucu­­resci. Roma 12 Septembre. „Agenția Stefani“ desminte spirea că Papa ar fi fost ales arbitru în afacerea Carolinelor. Roma 12 Septembre. Miniștrii sfătuesc pe rege să amâne că­lătoria sa la Palermo. Roma 12 Septembre. Buletinul sanitar de la 23 : provincia Palermo, 177 coșuri, 90 morți;—cele­l­­alte provincii, 14 coșuri, 7 morți. Paris 11 Septembre. , Guvernul englez a propus Italiei, Ger­maniei și Franciei să facă un demers în favoarea Turciei, pentru a obține menți­­nerea statului quo. Nici o putere n’a ade­rat la acesta propunere până acum. Din partea să, Cabinetul din Viena a propus să lucreze pe lângă Prințul Bul­gariei pentru a 1 împedica să creeze agi­tațiune în Macedonia și în Albania. Ad­­resiunea puterilor pare probabilă. Paris, li Septembre. Circulația adresată de Porta puterilor cari au semnat tratatul de la Berlin, a­­rată într’un mod clar că Turcia nu are in­­tențiunea actualmente să năvălescă în Ru­­melia, dar că ea se intemeaza pe inter­­venirea bine-voitore a Puterilor. Ziarele laudă în general atitudinea în­­țeleptă și moderată a Porții. Ministerul de resbel a rădicat tutu­ror voluntarilor permisiunea de a dormi a­casă sau de a se absenta de la cazarmă, afară de Duminici și sărbători. Ei vor fi supuși de acum înainte aceluiași regim ca soldații recrutați. —o— Consiliul comunal al capitalei n’a pu­tut ține nici ieri ședință nefiind complect. —o— Un manifest.—Mai mulți israeliți cari sunt pentru înființarea consistoriului au de gând să publice peste câte­va zile un manifest prin care să arate avantagele ce ar resulta pentru evrei din înființarea a­­celei instituțiuni. —6 — Procesul intentat de d. Em. Pache Protopopescu d­lui inginer P. Antonescu Remus s’a amânat pentru 26 curent. — o— AU sosit în capitală d. general Pilat; d. general Catargi, adjutantul M. S. Re­gelui Serbiei; d. locot. colonel Magheru; d. .S Trăsnea, prefectul județului Brăila și d. A. Beldiman, agentul diplomatic al țerei la Sofia. D. Baldiman a plecat la Sinaia. CRONICA BUCURESCEANA Sâmbăta, 14 Septembre. D­lui ministru de culte. — Aflăm că d. Haret, secretarul general, ar fi dat a­­fară pe brânci pe câți­va elevi de la se­minarul central, cari ceruseră a fi admiși la un nou esam­en, de­ore­ce la esamenul anteia căzuseră la 4 obiecte. După cât ne am informat, consiliul permanent a a­­probat cererea acelor elevi. Rugăm pe d. Sturza a primi cererea de un al doilea esamen, iar pe d. Haret să fie mai puțin nervos. — o — Relativ la o violență săvârșită filele trecute asupra unei fetițe de 13 ani în­tâlnită pe bulevard, și care violență am atribuit’o unui domn avocat P. S. îndrep­tăm relațiunea faptului precum s’a în­tâmplat . Fata a fost întâlnită și siluită nu de d. P. S. ci de un alt domn anume C. Giur­­covici, licențiat în drept și care avea în curând să plece la Tecuciu unde fusese numit procuror. D. Giurcovici făcând astă ispravă și co­misarul venind să cerceteze cașul, el­­ și-a dat numele d-lui P. S., de unde a ur­mat chiemarea acestuia la parchet. D. P. S. este o personă forte onorabilă. — o— Un­ scandal. — De regulă se întâmplă diferite scandaluri la cârciuma din str. Dorobanți No. 15 a d lui Dionisie Con­stantin, fără ca secția 4-a care e în a­­propiere de acea circiumă să ia vr’o mă­sură de corigiare; ast­fel ieri sóra pe la orele 6 si jumătate un domn anume Nae Stoena (de la villa Filaret casa Lambru) mergând cu câți­va amici la acea cârciu­mă a poruncit trei fu­re de țuică, la plată însă observă d. Stoian că i se cere plata pentru 4 litre, — de aci începe scandal, insulte, amenințări până degenereza în bătie, numitul Stoian a fost lovit la u­­rechea stângă. Secția 4-a în loc să facă imediat proces-verbal de scandalul pro­vocat de c­ârciumarul Dionisie, din gean­­tra nu ia nici o măsură, lăsând ca procesul-verbal să se facă a 2 a <Ji Rugăm pe d. prefect de poliție a lua act de acesta. —o — Mort de dambla.—Carol Schuler, lo­cuitor în strada Văcărescu la No. 147, ieri napte pe la 11 ore, pe când se cul­case, a fost lovit de apoplexie și a murit numai de­cât lângă soția sa. — o— Câine turbat. — Joi o femelă a fost mușcată de un câine turbat pe când tre­cea pe strada Lucáci, și a fost imediat transportată la spitalul Celțea. — o— ACTE OFICIALE D. doctor Udrischi s-a revocat din pos­tul de medic al plasei Petra-Muntele din județul Neamțu. * Colonelul Băicoianu Sergioi, întorcen­­du-se din concediu și reluând funcțiunea de director general al ministerului, de astă înceteza detașarea colonelului Ar­­gintoyanu de la marele stat-major. IF’afța: „Xialvexs-ul­ui,, ‘ 274 M 1ETTA 3P­­A.­r 33 js* DOAMNA JGRANNIE XVIII Pignolet, zis Găuresce Garduri (Urmare) Recunoscut de agent, nu căuta să ’și mai ascundă numele , declară că era în­­tr’adevăr liberalul din temniță Pignolet, zis Găuresce Garduri. După aceea, strîns de întrebări, măr­turisi că era autorul furtului giuvaeruri­­lor contesei de Mervey. — Nu erai singur când ai săvârșit fur­tul, îi gu­se comisarul de poliție, aveai de­sigur complici — De ce vrei d-ta să am complici ? — Pentru că furtul a fost săvârșit ,lua ’n amineja mare, și un individ trebue să te fi ajutat ca să sări grilajul, pe când unul sau mai mulți alții stau de pândă. Pignolet, strîns cu ușa, mărturisi în cele din urmă că avea, nu mai mulți, ci un singur complice, și, după ce se prefăcu că eșu­eză mult, se hotărî să declare că complicele seu se numea Ambrosie Mou­rillon, și că era un fost saltimbanc. Ne mai având nimic de ascuns, de­ore­­ce denunțase pe așa glisul său complice, desvelui secretul locuinței din strada Saint Rocque, și arătă adevărata locuință a lui Mourillon, în strade Linnéé. Afacerea lua ast­fel o adevărată im­­portanță. Fără îndoială, cel care­ se transforma ast­fel sub tot felul de travestiri, era un făcător de rele din cei mai primejdioși. Dus în carceră, Pignolet, țlis Găuresce —garduri, fu întrebat a doua gli de dom­nul Bertram d’Oseraie, căruia ’i repetă tot ceea ce spusese în ajun comisarului de poliție. Se înțelege cu ce grabă și cu ce mul­țumire de pe judecătorul de instrucție man­datul seu de arestare contra tatălui adop­tiv al Miettei. Perchisițiile ordinare produseseră, cum am vă­lut, descoperirea stravestirilor, și, într’un dulap din casă, faimoșii cercei, pe care o mână necunoscută ’i ascunse acolo, ceea ce bătrânul pricepuse numai de­cât. Bertram d’Oseraie, lăsând pentru un moment pe­scusat liber să se gândescă, se apucase să consulte hârtiele pe care le avea înnaintea sa,­asceptând pe Pigno­let după care trimesese. Peste câte­va minute ușa cabinetului se deschise și liberatul din temniță fu introdus. După aerul său vesel, după nepăsarea sa, ticălosul nu semăna nici de cum a a­­cusat. Mourillon se sculase în piciore și se uita uimit la ticălosul chemat spre a fi confruntat cu densul. — Ah ! sărmane prietene, glise -Pigno­let, adresându se bătrânului, ne-am înhă­țat pe amândoi... Nu vroiam să spui ni­mic... Dar, dec, comisarul de poliție și pe urmă judecătorul de instrucție m­’au făcut să pălăuresc atât de mult în­cât la urmă mi-a scăpat din gură numele meu. Nu trebue să mă învinovățesc­ pe mine. Pău, șeii, aveam pare că o presimțire.... N’avem noroc, dragă ! „Dar eu, me consolez, și tu trebue să faci ca mine. Pe de altă parte e o dulce satisfacere că ne găsim împreună. Vom fi judecați și osândiți, dar regli, nu e ce­va așa de teribil precum se pare. Eu mă pricep, nu e acum întâia oră... Este ga­lera, dar de, nu se stă tocmai rău și apoi am prieteni acolo, tineri și bătrâni; toți omeni veseli, vom rîde. Mauxillon era înmărmurit. Bietul om nu-șî putea crede ochilor și urechilor. — Ei bine? întrebă judecătorul de in­­struire. — Ce vreți să vă spun, domnule? Dacă omul acesta nu e nebun, e un ticălos forte mare. — Pignolet, reluă judecătorul, recunosci pe complicele meu? — Ar fi curios să nu recunosc pe bă­trânul meu tovarăș, Ambrosie Mourillon. — Ascultați, Mourillon, trebue să eșiți din ciudatul d-vostră sistem de apărare, v’am mai spus’o, e pentru binele d vostră. — Eu, domnule judecător, vă strig cu puter­e că sunt victima unui complot în­grozitor! Acesta e un mincinos și un sce­lerat scârbos. Jur că nu’l cunosc și că nu l’am mai văglui ! — Ca și cerceii? ghse cu ironie jude­cătorul. — Cum, prietene, nu vrei să recunosci pe prietenul zeu­ Pignolet, mă renegi ! exclamă tâlharul. Oh ! rău ! forte reu ! — Mi e groza de tine, răspunse Mou­rillon cu furie; veglindu-te, numai inima -mi este cuprinsă de un fel de scârbă. Dar aide, tâlhar ce eșci, spune domnului judecător cine sunt miserabilii ce ți-au plătit ca să mă permi­. Pignolet dete din umeri și răspunse legănându-se : — Prietene, nu faci bine ; vegh­, merge să tăgăduesci când nu sunt probe ; dar când sunt, e o nebunie. Tot ceea ce zici și ce faci ca să scapi de galeră, sunt minciuni. Am făcut hoția, și, de, era o hoție minunată, ne-aț prins, atât mai rău pentru noi. Bietul Mourillon era plin de sudure­gi roșu de emoțiune, de necaz și de mânie, întorcând cu greță spatele miserabilu­­lui, se apropie de magistrat și ’i Zise : — Domnule judecător, vă conjur, feri­­ți-vă d’a săvârși o greșală fatală, ale că­reia urmări ar fi teribile, mai mult încă pentru alții de­cât pentru mine. Ați auzit pe acest miserabil arestat pentru hoție și care afirmă că ’i sunt complice ; vă jur din nou că sunt nevinovat și că nu cu­nosc pe acest mișel. El v’a spus calomnii și minciuni. (Va urma)

Next