Universul, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 334-358)

1885-10-14 / nr. 344

2 UNITER-UL — (14 Octom­brie) Bucuresci 13 Octombrie 1885 Experimentarea constituționalismului de la data admitere! acestei organisări po­litice și până astă­z­­, a dovedit în diferite state ale Europei ce au primit ca bază fundamentală a lor, starea constituțională, că acest sistem, așa precum se află întocmit și precum se practică, nu chiezășuiește de loc pe națiuni în contra asuprirei. Și în adevăr, după părerea multor spi­rite eminente ce au studiat cu maturitate cestiunea , constituționalismul este mai primejdios pentru libertățile și drepturile omului, de­cât chiar despotismul fățiș, dar sincer, al autocrației. Fără ca să intrăm într’o cercetare a­mănințită ca cea reclamată de desvolta­­rea unui subiect atât de important, vom atinge în trecut câte-va punte, din care cititorii, își vor trage singuri conclusiu­­nile ce le vor fi dictate de o judecată dreptă și ne­ partinitare. In stare despotică, de exemplu, mo­­narhul dispune de a dreptul de averea, de viața și chiar de onorea supușilor săi. Nici un drept nu le este chiezășuit, și dânșii n’au de­cât datorii. Libertatea lor Constituționalismului, îl admiseră, spre marea mirare a popoarelor ce se bucură de un triumf atât de hotărîtor. Poporele, considerate în masă, sunt în­deobște, ca niște copii. Constituțiunea, cu garantarea libertății individuale, cu in­vio­labilitatea domiciliului , cu dreptul de în­truniri și de presă cât și cu alte drep­turi, tote garantate și inviolabile, era, un ce atât de ademenitor, o jucărie atât de strălucitore, lua atât de mult ochii, cu steagul tricolor al naționalității respective fâlfâind de-asupra ei și cu jurământul ca­petelor coronate de a o respecta, în­cât bietele popare, nu se bucurau­ și nu tri­umfau într’un mod lipsit de ori­ce temeiu. Nu trebui însă, tocmai mult timp, pen­tru ca națiunile mai ’naintate în cultură, să ajungă la convingere că cei cari re­purtaseră în adever o victorie, nu erau ele, ci tot monarhii, tot seculari­lor apă­sători și stăpâni! Transiția de la bucurie, de la triumf, la desamăgire și prostrație intelectuală, fu bruscă. Prostrațiunea, a­­cest gutural al creierilor, fu ast­fel sin­gurul resultat pentru triumfătorii de ieri. Fără îndoială că, ziua descoptărei, z­iua când fie­ce om luminat se scutura de prostrațiune, sosi și ea, cum trebue să Exemplu: „In numele legii și al Maiestății „Sale Regelui, noi George Rădulescu, sau, „noi, Radu Georgescu, jude instructor „pe lângă trib... mandăm și ordonăm etc.“ Prerogativele constituționale, ale capului coronat sunt în mare parte, acestea. Dacă se va mai adăuga în fine, că în cele mai multe constituțiuni, El, este și comandant al armatei, ori cum­ ar fi aptitudinile sale militare, vom avea o schiță aprope com­plectă a lor. Așa­dar, considerând aceste preroga­tive cât și părerea predominantă pentru cei mai de frunte omeni politici, — vor­bim de cei sinceri, — Regii din timpii moderni, nu numai că n’au pierdut ni­mic prin adoptarea constituționalizmului, dar au și câștigat ceva : consfințirea ne­răspunderei lor, chiar de către popor. Le vedem acuma, ce a câștigat po­porul ? Sistemul reprezintativ, sau Corpurile le­­giuitore ! Dar totă lumea știe, că nu e țară, unde ele să fie expresiunea liberă a alegăto­rilor. Guvernele au pretutindeni, prea multe mijloce de corupțiune, de ingerare, de falsificare, pentru ca masa alegători­lor, necunoscători încă de drepturile lor Aceste cuvinte, cât și altele, au depăr­tat dar, de sistemul constituțional, pe tate poporele cari încep să se simtă.­ Rezultă cre­de aci că suntem contra principiilor Constituționalismului ? Acei cari citesc z­ilnic „Universul“ vor vedea concluziile nóstre în numerile săptămânei viitore. Asa. ÜSTc-uturi Telegrafice Constantinopol, 12 Octombre. Germania și Austria au aderat într-un mod formal la propunerea de a întruni o conferință. Adesiunea celor­l­alte puteri e așteptată. Porta a cerut guvernului elen să re­­chieme pe cancelarul consulatului grec din Creta, d. Zygomalas, bănuit că în­treține agitațiunea contra Turciei. . Londra, 12 Octombre. „Times“ s­ice că Englitera aderă în principiu la ideia unei conferințe. Dar guvernul Reginei făcând obiecțiuni con­tra restabilirei absolute a statului quo ante, Times speră că acest principiu nu va fi aplicat într’un mod strict, ci declară că Englitera se va opune ori­cării me­este la absoluta discrețiune a monarcului. El singur, subscrie și emite mandate de arestare, cu care îndată, se umplu Bas­­tilii și cazemate. Intr’un cuvânt, monarcul, întemeindu­­-și tronul seu, pe dreptul divin, iar nu pe voința populară, devine, el însuși, un fel de divinitate. Din nenorocire, monar­cul care își însușește asemenea preroga­tive Dumnezeiesc­, nu­­ e de­cât om, prin urm­are, ființă failibilă, supusă la tote slăbiciunele pământesc­. Așa fiind, rezultatele monarhiei abso­lute, nu puteau, în cea mai mare parte din cazuri, să fie pentru popare, de­cât dezastruase. Revoluțiunea cea mare fran­­ceză, a și isbucnit din aceste cause secu­lare, și cugetătorii cari au pregătit-o au căutat atunci să afle un modus vivendi în­tre popor și monarhie. Starea constituți­onală ce s’a întins treptat peste fața Eu­ropei, nu ’și are o altă sorginte. Regii s’au opus la început din tote pu­­terile lor, la adoptarea acestui sistem, pe care, necunoscându’l destul de bine, îl repudiau ca atingător al drepturilor și al puterii lor. Unii dintre denșiî, pentru a nu ceda, ’și-au pierdut tronul, și alții, chiar viața. Cu încetul însă, luminându­­se pe deplin prin studiul aprofundat al sosească și să treca ori­ce lucru pe fața pământului. Fără îndoială, că mulți ’și Ziseră că, constituționalismul, nu este ju­decând bine, de­cât consfințirea de către chiar cei apăsați, a nerespunderei, a in­vio­labilităței monarhilor. Mulți de asemenea judecară că, dacă ipocrizia maschează ca un paravan forța absolută a capului co­ronat, în realitate, El, dacă vrea, sau dacă are din natură porniri rele, este, sau pate să fie, tot atât de puternic în despotismul său ca înainte de revoluțiunea socială ce s’a îndeplinit în Europa. Ce ? strigară mulți, și nu fără temeiu, ce, regele nu este tot atât de puternic, de vreme ce are dreptul de veto asupra tu­­turor hotărîrilor legislative ? Ceva mai mult, regele constituțional are dreptul de disolvare a corpurilor reprezentative, or de câte ori ar vrea. Tot așa, mai are și dreptul de a’șî alege pe primul său mi­nistru chiar dacă acesta și consoții sei n’ar figura în sînul oamenilor ca aleși ai țerei. De asemenea, tot regele constitu­țional, are singur inițiativa să încheie tractate, cât și dreptul suprem să grațieze reducând, cu alte cuvinte reformând, pe­­­nalitățile date de tribunale. De altă parte iar, justiția nu se dă numai în numele le­gei ci și în numele regelui sau împăratului. politice, să potă sa reziste. Libertatea individuală ? Da, tóte constituțiunile, o garanteză, însă,—este un­mic însă, în limita legilor. Și pentru că nici’o dată, legile, nu se fac de constituante, și de cameri ordinare, nu este lege, respectivă la libertatea in­dividuală, care, să nu se confecționeze în complect dezacord cu constituțiunea. Tot ast­fel merge cu inviolabilitatea do­miciliului, — pe care ți’l violează ori­ce sub­comisar ar avea poruncă s’o facă, — cu libertatea presei , — pe care ,’ți­ o res­trânge, sau chiar ’ți o ridică cu ajutorul camerelor alese de dânsul, ori­ce guvern cu asemenea predisposițiuni, — tot ast­fel cu dreptul de petiționare la rege, de întrunire publică și cu ori­ce alt drept înscris în difer­ite pacte fundamentale ale țărilor. Când însă, e vorba de respundere, n’o găsești nicăieri, înainte numai regele semna mandatele de arestare ; astă­ gli se semnază mii de judecători de instrucție, mii de regi nerispunzători. Răspunderea n’o găsești dar, nici la judecător, nici la nimeni pe treptele inferiore ale organiză­rii constituționale; pe cele superiore, singura respundere ce o găsești este cea ministerială, și acesta este o ficțiune, surt care ar putea sa provoce abdicarea principelui Alecsandru. Sofia 11 Octombre. Puterile­­ n’au făcut nici o comunicare nou- guvernului bulgar. Idea persistă încă în cercurile diplomatice că principiul de unire va fi consfințit de Conferință, dar cu restricțiuni în ceea ce priveșce chipul de guvern ce trebue aplicat Ru­­meliei. Asupra acestui punt guvernul a manifestat supunerea sa la hotărîrea Con­ferinței. Se afirmă că tóte puterile s’au învoit pentru a respinge ori­ce acțiune militară a Turciei în Rumelia. Știrile adresate de prefecții districtelor mărginașe cu Serbia spun că Sârbii fac pregătiri mari pe graniță. Berlin, 11 Octombre. Imperatul s-a întors la Berlin de di­­mineță. Atena, 11 Octombre. Deschiderea Camerei a avut loc azi. Mesagiul regal constata că Grecia a fost obligată să ia măsuri militare în urma re­­voluțiunii din Rumelia, pentru că eveni­mentele ce s’au produs din partea acesta, au distrus echilibrul în peninsula Balca­nilor. Guvernul speră că puterile vor stabili o ordine de lucruri care va garanta pa­

Next