Universul, decembrie 1885 (Anul 2, nr. 385-405)
1885-12-01 / nr. 385
Fapte nobile. — D. Cristofi Zerlendi proprietarul moșiei Scurtesci județul Buzău a oferit bisericei din acea comună mai multe obiecte de argint necesare bisericei. După cât aflăm însă acest fapt este de mică însemnătate în raport cu binefacerile ce a adus acestei comuni, d-sa cu propriile sale mijloce a construit un local de primărie și școlă, care este unic în acest județ prin mărimea și frumusețea sa. O ISTovitați Telegrafice Viena 28 Noembre. O depeșe a guvernatorului din Triest semnaliza un cas de holeră care s-a constatat în zilele din urmă la Conegliano (Italia). De atunci însă nu s’a mai semnalat nici un cas. Așadar lumea nu trebue să se neliniscescă. Cu tote acestea ministerul de interne a ordonat menținerea unei vigurose supravegheri sanitare asupra călătorilor cari vin din Italia. Viena, 29 Noembre. O depeșă adresată din Roma ziarului „Tagblatt“ anunță că Papa eréa bolnav. Londra 29 Noembre. Resultatele definitive ale alegerilor pentru parlament, afară de două colegii al căror vot nu e încă cunoscut, dau cifrele următore : 332 liberali, 250 conservatori, 86 irlandezi. DIN CALAFAT (Corespondența particulară a „ Universului* 26 Noembre. In numărul de la 16 Noembrie, sub rubrica Resboiului serbo-bulgar ați dat o solie neexactă, sau, cel puțin denaturată. Ați spus că o patrulă de câțiva bulgari, fiind încolțită de șerbi, și nevoind a se preda, a trecut Dunărea într’o barcă între Calafat și cetate. Că ei au fost dezarmați și încalarmați la regimentul de dorobanți. Iată la ce se reduce faptul: Cu câteva zile înainte venise în acest oraș un ofițer bulgar, după cum se distinge după uniforma ce purta. El spunea că au fost adjutantul principelui Alexandru al Bulgariei și altele, și că a venit aici în puterea unui concediu spre a ’și vedea rudele. Scopul însă era altul. Nu venise să ’și vadă rudele ci să pută trece prin Calafat, la armata sârbă ca voluntar sau cine știe cu ce altă intenție. Se zice că era de origină Muntenegran. In ziua de 22 cor. după ce împlini formalitățile la vama de aici pentru trecerea sa și a calului seu în Bulgaria fu trecut de o luntre a schelegiului de aici la cel l’alt mal al Dunărei unde sunt întărirî serbescî. Cel ce mânau luntrea erau 2 țărani și un turc. Ajuns la cel l’alt mal ofițerul fu condus de sentinelele sârbe la una din intrările sârbești, iar UNIVERSUL I—1 DECEMBRE 1885, calul și luntrașii au rămas la mal până să să fie ordin dacă trebue sau nu se debarce și calul. Pe timpul acesta soldații unei șalupe bulgare care venise aici în port, aflară că un ofițer Bulgar a trecut dincolo la sârbi și că calul se află încă în luntre. Atunci ei se repeziră la luntre o luară împreună cu calul ofițerului și cu 2 din luntrași, căci turcul, vâțând venirea bulgarilor fugise și o duse la Vilin. Venând pe bulgari depărtându-se cu barca cu sentinela sârbască care venea spre malul Dunărei, pute ca să debarce calul au tras focuri de pușcă în șalupă iar bulgarii le au răspuns prin focuri de mitraiieră, însă nimeni nu s’a rănit. Luntrea și cei doi luntrași au fost liberați a doua zi de către comandantul Vidinului.V. S. C. — o— Manuscripte inedite.—Pe lângă pofziile și scrierile cunoscute ale lui Grigore Alexandrescu, se zice că se mai află unbce manuscripte inedite în posesiunea d-lui Lupu Antonescu care -și propune a face un studiu asupra lor. — o — Pentru răniții din resboiul sârbobulgar, d. Leonardo Ricci, președintele societăței „Ancora“ de ajutor în cas de bală, a luat inițiativa d’a aduna ajutore printre membrii societății. D-sa organiseza în același scop și un bal cu tombolă în sala Orfeu pentru ziua de 7/19 Decembrie și cu concursul altei societăți. Personele ce vor vor a dărui orice obiect pentru tombola acestui bal să binevoăscă a se adresa d-lui președinte al societăței „Ancora“, calea Victoriei 12. — 6— CRONICA BUCURESCEANA Sâmbătă, 30 Noembre. Sosiri.—Au sosit în capitală: d. Demetrian prefectul de Romanați; d. P. Stătescu, prefectul de Tulcea. — o— Mai*e serbare.—Astăzi Sâmbătă este mare serbare la Teatrul Național. Damnele din societatea bucurescéna s’au intrecut a trimete pentru tombolă obiecte de un mare preț dintre care unele sunt adevărate obiecte de artă. Dnil Aman, Mirea, Stăncescu, etc au trimis tablouri insemnate. Serbarea va avea un caracter escepțional ți Cotilionul promite surprise extraordinare. — o— O circulară. Ministrul domeniilor a adresat prefecților o circulară privitore la cumpărare de semințe. Prefecții sunt invitați să atragă atențiunea cultivatorilor că este în propriul lor interes de a adresa cererile lor de semințe cât mai neîntârziat. Ministrul nu va lua în considerare decât cererile cari i se vor adresa înainte cet mai târziu, până la 1 Februarie 1886. Afară de acesta d, ministru invită pe d-nii prefecți să convoce comitele agricole pentru a -și da avisul lor asupra felurilor de semințe ce este nemerit a se prevedea în noul tablou, cel mai târziu până la 15 Decembre. Oficiul funebru pentru mortea regelui Spaniei a avut loc a-l la catedrala catolică. A oficiat arhiepiscopul în persană. M. S. Regele era representat prin doi generali. Erau de față d-nii minștrii Brătianu, Sturza, Nacu și general Fălcoianu, corpul diplomatic, d. P. Moruzi, prefectul capitalei și alți înalți demnitari. Sinucidere.—Cu mâhnire anunțăm un trist eveniment: Albulescu s’a împușcat. Ieri napte la orele 12 după ce s’a spălat, s’a peptănat, și s’a îmbrăcat cu cele mai frumóse haine, s’a lungit în pat și apucând un revolver de pe masă și s’a pus în partea stângă a peptului și a tras. Glontele abătându-se, ia sfărîmat numai acesta oprindu-se în perete. Nefericitul mișcându-se și văzând că nu’i mort, s’a sculat și a sunat. Se scie că Albulescu locueșce la oțel. Venind chelnerul a aflat de nenorocita întâmplare și s’a grăbit să dea alarma după care venind doctorii au constatat că rana nu e tocmai mortală. Numitul a fost transportat la spital. Asupra causei care l’a determinat să se împușce se țice că d-lui era amorezat nebun după o ungureancă și că părăsindu’l el s’a grăbit să moră. Albulescu este proprietarul redactor și vânzătorul jharului „Turnu Babilonului“. Fie cine scie cum numitul stăruesce la gara de nord îndemnând omenii sa ’I cumpere marfa. — o— Schelet.—Nișce omeni săpănd o gropa pentru a resădi un pom în curtea d-lui Voinescu din capitală au dat de scheletul unui copil. Nesciinduse să fi fost acolo vr’o dată cimitir, omenii au intrat în bănuilă că pare să fie vr’o crimă la mijloc și au dus osele la secție care le a înaintat la spitalul Colțea. Foc.—Ieri napte s’a aprins un coș la localul direcțiunei regiei tutunului și un coș la ministerul de resbel. Pompierii venind grabnic, au isbutit să se stingă fără a se causa alte pagube. 2 RESBOIUL Serbo-Bulgar Pirot, 29 Noembre. Prințul Alexandru a adresat o notă puterilor europene în care se notifică că neputând primi contra propunerile sârbesci pentru armistițiu se va vedea silit de a reîncepe cât de curînd ostilitățile dacă nu vor interveni pe lângă Serbia ca să primescă condițiunile propuse de către Bulgaria care nu sunt atât de grele paralel cu victoriile repurtate de trupele bulgare. Aici e frig mare și cade zăpadă ne-a contenit. Soldații bulgari suferă mult, cutote acestea n’au perdut deloc entusiasmul care -l aveau la început și nu doresc decât să încapă ostilitățile. Prințul Alexandru a visitat astăzi tote avantposturile cari se găsesc la un K1m. de cele sârbesc și pretutindeni a fost viu aclamat de trupe. A$î asorit done batalione noi de voluntari precum și o mare cantitate de munițiuni. ►Sofia, 29 Noembre. Din Rumelia sosesce în fiecare $i o mulțime de armată rumeliată, milițieni și voluntari care sunt transportați, în Lompalanca și împregiurul Vidinului. Vidin, 29 Noembrie. Parte din trupele sârbe de împrejurul Vidinului s’au retras spre Lom Palanca. Se vede că dacă vor începe ostilitățile este intențiunea generalului Garașanin de a ocupa acesta importantă posițiune. Nu scia însă dacă trupele bulgare, care vor veni în ajutorul nostru, ’i vor permite. S’a depeșat la tote ziarele cum că în urma bombardărei Vidinului, orașul era în flacări și a suferit pagube imense. Eu se pot asigura că lucrurile au fost exagerate. Orașul n’a ars nici n’a suferit cea mai mică pagubă. Sofia, 29 Noembre. Se semnaleza două agresiuni trupelor sârbești contra avanposturile bulgare pe ziua de ieri. Cea d’întâi s’a produs din partea Sf. Nicolae. Inamicul a deschis un foc de pluton contra stretelor bulgare apoi desfășurându se în trăgători s’a apropiat de avanposturi, dar Bulgarii luând posițiunea opriră focul inamicului. Al doilea atac s’a întâmplat la Krivanca unde Sârbii înconjurară un detașament bulgar , dar acesta primind ajutore inamicul s’a retras. Aceste două fapte au fost semnalate consulilor din Sofia. Serbia nu a răspuns încă la propunerile de armistițiu. Niș, 29 Noembre. Pregătirile pentru resbel urmază. Mai mult de 6000 soldați lucrezá necontenit la fortificațiunea orașului. Guvernul sârbesc a adresat o notă puterilor semnatare ale tratatului de Berlin comunicându-le refuzul Serbiei de a primi propunerile bulgare pentru armistițiu și rugându-le de a interveni pentru a putea aplana conflictul în mod satisfăcător pentru Serbia. Până atunci trupele sârbe nu vor lua ofensiva. Regele Milan a fost și astăzi la lagăr unde a fost aclamat de trupe nu însă în mod entusiast. Munițiuni ți promisiuni pentru armată sosesc mereu și vă pot asigura că nu a soldaților ci a generalilor este dorința de a reîncepe ostilitățile pentru a recâștiga onórea perdută. Poimâine se așteptă aici regina Natalia. Filipopole, 28 Noembre. Popularitatea prințului Alexandru crește tot mai mult și în cercurile poporațiunei 3?cita. „Un.iv.x ®-u.lvi.i„ DRAMELE VIEȚEI PARTEA NU TĂIA Crima de la Grandval V. Pecețile 18 Milionele Domnului Jeramie — Este sigur, își Zîcea Rabiot, strîngendu-șî capul în mâini, că e ceva la mijloc. După ce se gândi puțin, el reluă : — Dacă e un testament pentru ce nu mi 1 arată. Unde e notarul ? Ore dorme? Noi suntem aici și ne lasă în pace. Dacă nu suntem moștenitori, de ce nu vin să ne spună :—Ce căutați în casa asta ? Sunteți nișce streini, nu vecunoscem, plecați ! Nu mai pricep nimic, zeu, nimic, nimic, dar miros un mister. Să vedem, dacă există un testament, — și este unul, presimteü acesta,— nu pate fi decât olograf, atunci e închis în lada cu bani. Am găsit. Da, da, este un testament și e în ladă, și nimeni nu scie, nimeni... Oh ! nenorocire, nenorocire ! Când mă gândesc că mai aveam o broscă... De nu m’aș fi apucat să tremur ca un neghiob, aș fi deschis lada, aveam vreme... Și testamentul... ar fi acum în buzunarul meu ori ars. Rabiot începu să aibă îndoială seriosă asupra calităței sale de moștenitor, găsind însă forte ciudat că nimeni nu venia să ’i vorbesca de nimic. Intr’adevăr, ceea ce ’l lasau să stea finiseți în palatul Jeramie. Degeba căuta el să ’și explice acesta, nu pricepea nimic. Totuși acest fapt îl mângâia puțin. — De órece sunt aici, trebue să fiu eu ceva, cugeta dânsul. Rabiot păstră pentru sine presimțirile, îndoelile, neliniștele sale, nespunând nici o vorbă verilor și verelor cari, nevrând să ’l lase singur în casă, se hotărîscă să ’și prelungască șederea lor la Paris, măcar de ar fi trebuit să așcepte o lună. „Neavând temerile lui Joseph Rabiot, liniștea lor era deplină. Forte ticnit, ei lasau să treci timpul, mâncând și bând bine, dormind, preumblându-se, visitând monumentele, museele alergând prin magazinale mari, unde nu cumpărau nimic, dar își algeau de mai înainte lucrurile frumóse pe care erau să le cumpere când vor pipăi întâiere milene ale moștenirea. Intr’o zi, a șasea, dupe înmormîntarea d-lui Jeramie, Joseph Rabiot se hotărî a se duce la notarul seut spre a ’i cerc sfat. Firesce începu arătându’i situația în care se aflau el și verii lui. — Scumpul meu client, răspunse notarul, ceea ce ’mi spui mi se pare forte ciudat, și ea și d-ta nu înțeleg deloc. — Creții să eșită un testament ? — Nu m’aș mira nici de cum să existe, dar nu pot afirma. —■ In sfîrșit, ce trebue să fie ? ce me sfatuesci d-ta ? Notarul rămase un moment pe gânduri, în tăcere. — Cunosc! d-ta pe notarul d lui Jeramie ? întrebă dânsul. — Din vedere numai. — Cum îl chiamă. — Siméon. — Nl cunosc , e un om a căruia onestitate e desăvârșită și a căruia scliiță e adâncă. Biroul dlui Siméon este cel mai bun din Paris pate. El bine, scumpul meu client, te sfătuesc să veții, înnainte d’a face vre un pas orecare pe d. Siméon. Eșind de la notarul seu, Rabiot se duse la al d-lui Jeramie pe care ’l găsi în cabinetul său. D. Siméon pofti pe ver să stea pe scaun și ’l lăsă ca să vorbesca cât de mult, fără să’l întrerupă, ascultându-1 cu mare atențiune. Când Rabiot sfârși, domnul Simeon îi zise : — Scumpul meu domn, astăzi e Vineri, douăzeci și șase Martie . Lunea viitóre, douăzeci și nouă, va avea loc ridicarea peceților, diminața între nouă și Zece ceasuri ; îndată după aceea, se va începe inventarul care va ține probabil o săptămână, adaug că sunt notarul însărcinat cu acesta lucrare. Aht n’am ce să răspund : Pe Luni, scumpul meu domn, pe Luni! Și cu o mare posteță, d. Simeon făcu pe Joseph Rabiot să plece. Séra, acesta înșciință «pe verii și verele sale că ridicarea peceților se va face Lunia viitare. Exclamăm vesele primiră buna veste. E nefolositor să mai adăogăm că grupul moștenitorilor accepta Ziua de Luni cu o vie nerăbdare. VI Manuscrisul Erau șapte ceasuri sera când contele de Soleure află mortea d-lui Jeramie prin depeșa lui Clément Baudoin. Lăcrămile ’I veniră la ochi. Pierdea un prieten. — Bietul Joramie a șopti el, dând trist din cap, aceeași femee ne-a lovit crud, pe densul mai grozav încă și el a și murit dintr’acesta causă. Având lume la prânz, contele amână pentru a doua zi deschiderea plicului pecetluit cu cora albă pe care i 1 dăduse d. Joramie, rugându 1 să citescă ceea ce se îiia într’ânsul numai după mortea sa. Prietenii contelui ’l văzură trist și se îngrijară. Atunci, neavând de ce să le ascundă pricina mâhnirei sale, contele le anunță mortea celebrului financiar, despre care fusese informat. Prânziră, dar peste puțin, pentru converință, musafirii plecară. Emile Richebourg (Va urma)