Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)
1886-11-26 / nr. 681
Universul No. 681. Misterele linei gradine.De câtva timp, grădina Tuileriilor din Paris e teatrul unor întâmplări însemnate. Joia trecută, pe la 12 ore noptea, agenții poliției făcând o „rondă“ prin acea grădină, găsiră pe o bancă o pereche amorosa pe care o arestară pentru vagabondagiu. Duși la comisariat, ei fură interogaținspre ziuă. Tânărul povesti că voia să ia de soție pe domnișoră, dar că părinții ei crezând-o prea săracă și pe densul nu destul de bogat, nu voiseră să consimtă. Desplați, ei hotărîră să se sinucidă împreuna, și fata fugind noptea de acasă îl întâlnise. Tinerii însă nu avuseră curagiul de a se sinucide. Acetă depoziție fu făcută cu un așa accent de sinceritate, încât comisarul liberă pe amorezați, după ce înștiința despre fapt pe părinți. Acesta se petrecuse pe la cinci oaluri diminața. Câteva ore mai târziu, tocmai în locul unde fuseseră găsiți în grădina Tuileriilor, un grădinar zări pe un om spânzurat de un copac. Piciorele atingea pământul. Vestiră imediat pe acelaș comisar care venind cu un medic și cu un secretar făcu obicinuitele cercetări. Sinucisul se spânzurase cu o sfera destul de subțire. Era îmbrăcat forte bine. In buzunar s’a găsit un portofel cu mai multe sute de franci în hârtii și o carte de vizită pe care era scris : „Nu pot suferi viața, me sinucid“. Cartea avea pe ea numele „Gr. Lallier“. Făcându-se cercetări, s’a aflat că acest om era însurat și că nevastă-sa ’l lăsase nevoind să se mai întorcă la densul. Noutăți Hazlii Se știe că „fiii Marsiliei“ au reputația de a spune minciuni forte... gogonate . Așa, se vorbia față cu un marsiliez de Lucci și de Merlatti. Unul se mira cum pate să rabde cineva de fume treizeci, patruzeci și chiar cincizeci de zile . — ce respinse marsiliezul, la noi la Marsilia a fost unul care a postit 60 de zile, și într’a 59-a a avut chiar o indigestie. * Doi marsiliezi vorbiau: — Intr’o zi, spunea unul, m’am speriat atât de tare, încât perul mi s’a făcut „măciucă“ cu atâta putere încât mi-a aruncat pălăria până în tavan. — Te nu e nimic asta, îi răspunse cel l’alt; mie mi-a fost așa de frică odată încât capul mi-a sărit d’asupra perului— și de atunci sunt pleșuv. Denunțăm publicului pe următorii librari corespondenți ca să se feresca de a intra în vre o afacere cu dânșii, ca să nu fie înșelați ca noi : D. Berdilă, Bacău.—Heim Goldstein, Vasluiu.—Gh. Teodorescu, Alexandria. Vom urma cu publicarea acestei notițe până când sus-numiții domni ne vor achita conturile. — 3 — Miercuri, 26 Noembre (8 Decembre) 1879. STÎRI A. dr. Paul Petrini a fost însărcinat cu suplinirea catedrei de anatomie de la facultatea de medicină din București, rămasă vacantă în urma morții d-rului Polizu. S E vorba să se mărască piroteenia armatei. Se confirmă știrea despre reluarea tratativelor pentru încheierea unei convenții comerciale între România și Austro- Ungaria. Se zice că d. I. Câmpinenu refuză postul de primar al Comunei București. Linia ferată Costești-Ruși-de-Vede se zice că se va pune în circulație de la 15 Decembre. i Alegerea consiliului comunal de la Filipești, jud. Prahova, a fost casată de către comitetul permanent, fiind ințiată prin faptul că s-a servit cu listele de alegători din anii trecuți, neavând liste întocmite în conformitate cu noua lege electorală comunală. Prima linie telefonică din Iași, care legă gara cu casele d-lui director Delege, fiind terminată, a început astăzi funcționarea. Instalarea s’a esecutat de din Lchimdt, un spidient al direcției liniei ferate, și după prima încercare făcută, reușita e deplină. Cuvintele pronunțate chiar forte încet la una din stații se aud forte lămurite la cealaltă stație. A Un confrate dă urmatorea știre : Un student român de la facultatea de drept din Liège, D. Buruienu, a cercat într’una din zilele trecute să se înece în Meusa. Mai mulți colegi ai sei însă, urmărindu’l, l’au oprit tocmai în momentul când voia să se arunce, dar ne mai putând se ’i resiste au fost siliți să ’i dea unui agent polițienesc care l-a condus la poliție. Aci fu închis o nópte întrega într’o celulă unde densul a voit să se sinucidă. Neavând însă nici o armă la el, ’și a zdrobit degetele de la mână cu tocurile ghetei. Cauza care l’a impins la acest act desperat a fost, se zice, mizeria. Guvernul belgian, în urmă, i-a dat o slujbă într’un atelier de mecanică, unde e salariat cu 120 franci pe lună. Părintele Iosif, noul Mitropolit Primat, a fost primit de Rege. In acesta audiență s’a hotărît ca joi să se facă alegerea unui Episcop în locul vacant și duminecă să fie ceremonia instalării Mitropolitului.JC Se zice că Episcop al Dunării-de-Jos, în locul Părintelui Iosif Georgian, va fi ales Părintele Inocent Ploieșteanu, vicarul Mitropoliei. Curtea de apel din Galați, judecând afacerea Paul Stătescu-Leonida Sterea, a condamnat pe acest din urmă la 250 lei amendă și pierderea dreptului de advocatura. TELEGRA. IMIE Paris, 23 Noembre. Grupurile din stânga au însărcinat biurourile lor să se înțelegă pentru a ajunge la o soluțiune a crizei ministeriale. In consecință, biurourile se vor întruni mâine dimineță. Până acum d. Grévy n’a chemat pe nimeni, și e probabil că, pentru a face acesta, va aștepta până după înmormântarea generalului Pittié care se va face marți. „Temps“ crede că d. de Freycinet e singurul capabil a forma un nou cabinet, dar el se arată din ce în ce mai puțin dispus a relua puterea. Agentul diplomatic al Serbiei și secretarul seif au făcut vizita lor de ceremonie regenților și ministrului afacerilor străine. Câteva trasuri de gală și un pichet de cavalerie ’i-a condus și ’i a reîntors la hotelul lor. Muzica militară și o companie din primul regiment formau și la minister. Constantinopol, 22 Noembre. Caleadirectă.O circulară a Porții din 3 Decembre spune că guvernul bulgar, cerând Porții să desemneze pe candidatul seif pentru principatul Bulgariei și aderând, pentru o rezolvare grabnică, la candidatura prințului de Mingrelia propusă de Rusia, Porta cere sprijinul puterilor pentru a face se se accepte acltă candidatură. Trebue observat că circulara de mai sus a fost trimisă la tote capitalele mari afară de Peterburg, împrejurare ce tinde Sofia, 23 Noembre. a arăta că acesta circulară este reeditatul unei înțelegeri recente dintre Turcia și Rusia. Berlin, 23 Noembre. Ambasadorul otoman, fondând pe contele Herbert de Bismark asupra candidaturii prințului de Mingrelia, în fața divergințelor anglo-rusești asupra acestei candidaturi, contele de Bismark ar fi respins că Sultanului aparține ca suzeran să ia decisiuni, că Sultanul pate urma vederile ce -i par a fi mai favorabile și că Germania ar accepta orce aranjament care e de natură a aplana dificultățile actuale. Un decret al împărătesei anunță regularea cestiunii mutării catedralei de la Peking. In acest decret împăratul laudă pe Papa și clerul catolic și ’și exprimă simpatiile sale pentru Francia. Paris 24 Noembre. Nu se prevede vreo soluțiune a casei ministeriale înainte de 8 zile. —Tulburări seriose s’au produs la Cork. Irlandzii au atacat politica și au rănit mai mulți agenți. Peking. 24 Noembre. Londra 24 Noembre. Ilustrația nostră D. I. Câmpineanu, noul primar al Capitalei, este un bărbat politic cunoscut și unul din membrii de căpetenie ai partidei de la putere. D-sa a fost în mai multe rânduri ministru, guvernator al Băncei naționale și vice-președinte al Camerei. Portretul pe care-l reproducem in pagina Ia e de acum 3—4 ani ; n’am putut să ne procurăm unul mai nou, dar el reproduce destul de bine trăsurile noului primar al Bucureștilor, co epueTleIígnitoare CAMERA Ședința de la 24 Noembre. Ferikide anunță că negocierile pentru încheiarea unei convenții cu Francia sunt terminate (Aplause). Se citește proiectul pentru modificarea codului comercial și se hotărește ca mai nainte de a se pune în discuție, amendamentele ce se vor propune să fie examinate de comisia de recicare a legei. Se declară urgența pentru modificarea legei atentificărilor actelor, apoi d-nii deputați trec în secțiuni. SENATUL Ședința de la 24 Noembre Sa voteza 2 indigenate, ale d-lor Tertulian Tobias, și A. Economu. Apoi ședința se ridică. Horța, „Universului“ 47 Ciocoii Vechi și Nuon Roman original DE NICOLAE M. FILIMON De la 1814 până la 1830 XXIII )Slugile boerești Feciorul Banului XI** dupe ce umplu ciubucul stăpânului seu și se înfășură în giubeaca îmblănită cu samur tot a stăpânului, se trînti în pat cu nepăsare și se puse a fuma ca un Cadin. Feciorul Vornicesei G*** Intorse maloteoa stăpânesei pe dos și se îmbrăcă cu densa, apoi dupe ce făcu un fel de pernă din șalul și sanguinile ei cele de mare preț, puse capul pe densele și se lăsă în brațele somnului. Câțiva din feciori, ca să goneaCă urîtul, începură a juca cărți pe fundul ișlicului Marelui Clucer T***, iar cei i’alțî rămaseră câtva timp într’un fel de nemișcare amestecată cu o ușoră somnolență. Ioniță—astfel se numea feciorul Banului X*** — terminând fumarea ciubucului, tuși de două trei ori cu ifos boeresc, apoi zise celor l’alți: — Știți una, băeți; mie ’mi-e sete ; cine face cinste ? — Eu, respinse unul dintre feciori. — Bravo Dumitrache, bravo! ai semne de procopie a, adaose Ioniță, vesel pentru aprobarea propunerii sale. — Are dreptate să facă cinste, zise un alt fecior cu aer de gelosie învederată — Da de ce ? — Ee! Să trăiască stăpâna sa și coconul Costache... — Și de ce să trăiască spune-ne și nouă ? — Pentru că Dumitrache al d vostru , Dumitrache ăl cu cinstea, este mijlocitorul lor, dar o să spargă dracu opincile, și pare că văz pe Dumitrăchiță al d-vestru bătut la falangă sau sdrobit eu topuzul. — Și de unde știi tu tote acestea? întrebă Ioniță. — Me întrebi de unde știu ? Ele băieți. Eu știu tot ce se vorbește pe în tote casele boierești; cunosc chiar cele mai ascunse sfaturi ale boierilor. — Dar bine cum le afli tote acestea? — Asta este iuschin zazlîcul meu. — Spune ne și noue cum faci tu de afli tote tainele boierești ? — Cât despre casa stăpânu-meu, știe tot ce se petrece într’ânsa, căci cum vine câte un boer străin sau altcineva, el intru după densul și ca să nu se bage de semn șiridlicul meu, uneori mă prefac că mut un scaun de la un loc la altul, alteori netezesc macaturile pe pat, împlu ciubucile, sau pui apă „caramfile“. In timpul acesta boerii vorbesc și verzi și uscate, fără să le treca prin minte că ’i ascult, eu insă le bag tote la cap și me folosesc de densele la timp. — Ei bine cu stăpâni-teu faci precum zici, dar cu cocana lui ? — Mult mai bine , m’am înprietenit cu fata din casă și ’mi spune tóte tainele stăpâne si. — Bună și acesta , dar va spune, cum afli tainele celorlalte case boerești ? aci să te vedem ! — Me duc în tote zilele la pivnița de la Slătari, nu se găsesc pe toți feciorii de pe la casele boerești ; aduc numai decât o „mămesă de vin „chillibariu,“ și dau câte un „ichilic“ la toți frații, apoi încep „haradișurie“ ; și știm cu toți că în adunările nóstre nu se vorbesc decât de trebile altora. Eu fac ca filosoful : vorbesc puțin și ascult mult, adica îmi fac capul „céslo, “ de „haradișuri,“ fără ca alții si potă afla de la mine. — Ia spune icum de unde știi tu că o s’o pară Dumitrache ? — Ascultați . Astăzi m’am dus cu coconul la Mitropolie și, după obiceiul meu, am intrat în cancelarie și am auzit cu urechile mele pe Logofătul Mitropolitului luând tacrtul vizitiului ; ca mâne o să vedeți și pe nenea Dumitrache închis la Spătărie și bătut la tălpi. — Pune-ți,afta în cui, nene Tudorică, respinse Dumitrache cu nepăsare. M- am luat eu măsurile mele, adaose el Cum oi duce pe ciocoică acasă, îmi strâng catrafușele (bagajele) și o apuc la sănata sa. — Iar până atunci să bem vinișorul care ni-l ai făgăduit, esclamară mai mulți dintre feciori, lingândușî buzele de pofta beuturei. — Da ! da! să bem, de ce nu ? zise Dumitrache trîntind pe pat un„dodecar“. — Iată băeț! din partea mea, adaogă el ; mai puneți și voi ceva, și să -i tragem o mâncare de cârnați și o băutură de vin, să ne ține urechile. — Aferim Dumitrache, aferim ! esclamară toți ciocoii de o data, apoi doi dintre dânșii luând banii, se duseră se cumpere vin și cârnați. — In fine aceste demoralisate slugi mâncară și băură câtva timp, iar după ce se cam amețiră de vin începură a petrece pe socotela stăpânilor lor. — Ce am auzit, mă Gheorghe că stăpânu-te, se ține cu soră-sa ? Adevărat este ori minciună? — Dar stăpânu-t eu cum merge cu cărțile ? zise Ioniță, îndreptându-se către feciorul Vornicului I*** F***. — Rău, verișorule, rău de tot. A rămas sărac lipit, n’are nici ce se plătescă „imblicul“ slugilor. — Dar bine mă, ce a făcut atâta bănet ce ’l rămăsese de la tată seu. — A dat tot în cărți. — Da stăpână tată Toma, cum merge ? — Fórte bine, în lume se arată că este cea mai „evlaviosă“ rnuere, par’o’ar fi o călugăriță , dar într’ascuns, juca pe bietul cocon tontoroiul. — Ai, fugi d’aci, nu te crez. — Crede ce ’ți spui eu , a prins’o alaltăieri cu Hatmanul Cărăbuș. — Ce spui, mă Toma !... Ei, și cum a prins’o ? — Coconul aflase mai de mult vicleșugul ei, și se prefăcu că nu știe nimic, ba încă a chemat pe Hatmanul Cărăbuș și ’i a zis să ’i lase femeia în pace, căci la din potrivă, ’i va face una de ’i va pomeni cât va trăi. Hatmanul, luând tóte acestea drept glume, își urmă dragostea cu cucutia ca și mai nainte, dar o păți cât se pate de bună. Coconul scose vorba afară că plecă la o moșie tocmai peste Olt, și ca să dea mai mult crezăment acestei născociri, chiemă pe viizitiu, și față cu cocona îi porunci să dea careta la nâmț s’o dréga, să se potcovescu caii și să se ungă hamurile. Când tóte acestea fură gata, porunci să ’i frigă un curcan, să ’i cumpere icre, licurinî și ghindenuri; umplu și câteva clondire cu vin și rachiu și le puse la „seatolpă“; în sfîrșit făcu atâtea pregătiri încât nimeni nu se mai indoia despre călătoria sa, iar după aceia se sui în caretă și plecă. (Va urma)