Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)

1886-11-26 / nr. 681

Universul No. 681. Misterele linei gradine.­De cât­va timp, grădina Tuileriilor din Paris e tea­trul unor întâmplări însemnate. Joia trecută, pe la 12 ore noptea, a­­genții poliției făcând o „rondă“ prin acea grădină, găsiră pe o bancă o pereche a­­morosa pe care o arestară pentru vaga­bondagiu. Duși la comisariat, ei fură interogați­­n­spre ziuă. Tânărul povesti că voia să ia de soție pe domnișoră, dar că părinții ei crezân­­d-o prea săracă și pe densul nu destul de bogat, nu voiseră să consimtă. Desp­lați, ei hotărîră să se sinucidă împreuna, și fata fugind noptea de acasă îl întâlnise. Tinerii însă nu avuseră curagiul de a se sinucide. Ace­tă depoziție fu făcută cu un așa accent de sinceritate, încât comisarul li­beră pe amorezați, după ce înștiința des­pre fapt pe părinți. Acesta se petrecuse pe la cinci oaluri diminața. Câte­va ore mai târziu­, tocmai în locul unde fuseseră găsiți în grădina Tuileriilor, un grădinar zări pe un om spânzurat de un copac. Piciorele­­ atin­­gea pământul. Vestiră imediat pe acelaș comisar care venind cu un medic și cu un secretar făcu obicinuitele cercetări. Sinucisul se spânzurase cu o sfera des­tul de subțire. Era îmbrăcat forte bine. In buzunar s’a găsit un portofel cu mai multe sute de franci în hârtii și o carte de vizită pe care era scris : „Nu pot suferi viața, me sinucid“. Cartea avea pe ea numele „Gr. Lallier“. Făcându-se cercetări, s’a aflat că acest om era însurat și că nevastă-sa ’l lăsase nevoind să se mai întorcă la densul. Noutăți Hazlii Se știe că „fiii Marsiliei“ au­ reputația de a spune minciuni forte... gogonate . Așa, se vorbia față cu un marsiliez de Lucci și de Merlatti. Unul se mira cum pate să r­abde cine­va de fume trei­zeci, patru­zeci și chiar cinci­zeci de zile . — ce­­ respinse marsiliezul, la noi la Marsilia a fost unul care a postit 60 de zile, și într’a 59-a a avut chiar o indi­gestie. * Doi marsiliezi vorbiau­: — Intr’o zi, spunea unul, m’am speriat atât de tare, încât perul mi s’a făcut „măciucă“ cu atâta putere încât mi-a a­­runcat pălăria până în tavan. — Te­ nu e nimic asta, îi răspunse cel­ l’alt; mie mi-a fost așa de frică odată încât capul mi-a sărit d’asupra perului— și de atunci sunt pleșuv. Denunțăm publicului pe următorii li­­brari­ corespondenți ca să se feresca de a intra în vre­ o afacere cu dânșii, ca să nu fie înșelați ca noi : D. Berdilă, Bacău.—Heim Goldstein, Vasluiu.—Gh. Teodorescu, Alexandria. Vom urma cu publicarea acestei notițe până când sus-numiții domni ne vor a­chita conturile. — 3 — Miercuri, 26 Noembre (8 Decembre) 1879. STÎRI­ A. dr. Paul Petrini a fost însărcinat cu suplinirea catedrei de anatomie de la facultatea de medicină din București, rămasă vacantă în urma morții d-rului Polizu. S­ E vorba să se mărască piroteenia ar­matei. Se confirmă știrea despre reluarea tra­tativelor pentru încheierea unei conven­ții comerciale între România și Austro- Ungaria.­­ Se zice că d. I. Câmpinenu refuză pos­tul de primar al Comunei București.­­ Linia ferată Costești-Ruși-de-Vede se zice că se va pune în circulație de la 15 Decembre. i­ Alegerea consiliului comunal de la Fi­­lipești, jud. Prahova, a fost casată de către comitetul permanent, fiind ințiată prin faptul că s-a servit cu listele de alegători din anii trecuți, neavând liste întocmite în conformitate cu noua lege electorală comunală.­­ Prima linie telefonică din I­ași, care legă gara cu casele d-lui director Dele­­ge, fiind terminată, a început astăzi func­ționarea. Instalarea s’a esecutat de d­in Lchimdt, un spidient al direcției liniei fe­rate, și după prima încercare făcută, re­ușita e deplină. Cuvintele pronunțate chiar forte încet la una din stații se aud forte lămurite la cea­l­altă stație. A Un confrate dă urmatorea știre : Un student român de la facultatea de drept din L­iège, D. Buruienu, a cercat într’una din zilele trecute să se înece în Meusa. Mai mulți colegi ai sei însă, urmărin­­du’l, l’au oprit tocmai în momentul când voia să se arunce, dar ne mai putând se ’i resiste au fost siliți să ’i dea unui a­­gent polițienesc care l-a condus la poliție. Aci fu închis o nópte întrega într’o celulă un­de densul a voit să se sinucidă. Ne­având însă nici o armă la el, ’și a zdrobit de­getele de la mână cu tocurile ghetei. Cauza care l’a impins la acest act des­perat a fost, se zice, mizeria. Guvernul belgian, în urmă, i-a dat o slujbă într’un atelier de mecanică, unde e salariat cu 120 franci pe lună.­­­ Părintele Iosif, noul Mitropolit Primat, a fost primit de Rege. In acesta audiență s’a hotărît ca joi să se facă alegerea unui Episcop în locul va­cant și duminecă să fie ceremonia insta­lării Mitropolitului.­­JC Se zice că Episcop al Dunării-de-Jos, în locul Părintelui Iosif Georgian, va fi ales Părintele Inocent Ploieșteanu, vica­rul Mitropoliei. Curtea de apel din Galați, judecând a­­facerea Paul Stătescu-Leonida Sterea, a condamnat pe acest din urmă la 250 lei amendă și pierderea dreptului de advo­catura. TELEGR­A. IMIE Paris, 23 Noembre. Grupurile din stânga au însărcinat biu­rourile lor să se înțelegă pentru a ajunge la o soluțiune a crizei ministeriale. In consecință, biurourile se vor întruni mâine dimineță. Până acum d. Grévy n’a che­mat pe nimeni, și e probabil că, pentru a face acesta, va aștepta până după în­mormântarea generalului Pittié care se va face marți. „Temps“ crede că d. de Freycinet e singurul capabil a forma un nou cabinet, dar el se arată din ce în ce mai puțin dispus a relua puterea. Agentul diplomatic al Serbiei și secre­tarul seif au făcut vizita lor de ceremonie regenților și ministrului afacerilor străine. Câte­va trasuri de gală și un pichet de cavalerie ’i-a condus și ’i a reîntors la hotelul lor. Muzica militară și o companie din primul regiment formau­ și­ la mi­nister. Constantinopol, 22 Noembre. Cale­adirectă.­O circulară a Porții din 3 Decembre spune că guvernul bulgar, cerând Porții să desemneze pe candidatul seif pentru principatul Bulgariei și ade­rând, pentru o rezolvare grabnică, la can­didatura prințului de Mingrelia propusă de Rusia, Porta cere sprijinul puterilor pentru a face se se accepte acl­­tă candi­datură. Trebue observat că circulara de mai sus a fost trimisă la tote capitalele mari afară de Peter­burg, împrejurare ce tinde Sofia, 23 Noembre. a arăta că acesta circulară este reeditatul unei înțelegeri recente dintre Turcia și Rusia. Berlin, 23 Noembre. Ambasadorul otoman, fondând pe con­tele Herbert de Bismark asupra candi­daturii prințului de Mingrelia, în fața di­­vergințelor anglo-rusești asupra acestei candidaturi, contele de Bismark ar fi res­­pins că Sultanului aparține ca suzeran să ia decisiuni, că Sultanul pate urma vederile ce -i par a fi mai favorabile și că Germania ar accepta or­ce aranjament care e de natură a aplana dificultățile actuale. Un decret al împărătesei anunță regu­­larea cestiunii mutării catedralei de la Peking. In acest decret împăratul laudă pe Papa și clerul catolic și ’și exprimă simpatiile sale pentru Francia. Paris 24 Noembre. Nu se prevede vreo soluțiune a casei ministeriale înainte de 8 zile. —Tul­burări seriose s’au produs la Cork. Irlandzii au atacat politica și au rănit mai mulți agenți. Peking. 24 Noembre. Londra 24 Noembre. Ilustrația nostră D. I. Câmpineanu, noul primar al Ca­pitalei, este un bărbat politic cunoscut și unul din membrii de căpetenie ai partidei de la putere. D-sa a fost în mai multe rânduri ministru, guvernator al Băncei naționale și vice-președinte al Camerei. Portretul pe care-l reproducem in pa­­­gina I­a e de acum 3—4 ani ; n’am pu­tut să ne procurăm unul mai nou, dar el reproduce destul de bine trăsurile nou­lui primar al Bucureștilor, co epueTleIígn­itoare CAMERA Ședința de la 24 Noembre­­. Ferikide anunță că negocierile pen­tru încheiarea unei convenții cu Francia sunt terminate (Aplause). Se citește proiectul pentru modificarea codului comercial și se hotărește ca mai nainte de a se pune în discuție, amenda­mentele ce se vor propune să fie exam­i­­nate de comisia de recicare a legei. Se declară urgența pentru modificarea legei atentificărilor actelor, apoi d-nii de­putați trec în secțiuni. SENATUL Ședința de la 24 Noembre Sa voteza 2 indigenate, ale d-lor Ter­­tulian Tobias, și A. Economu. Apoi șe­dința se ridică. H­orța, „U­niversului“ 47 Ciocoii Vechi și Nuon Roman original DE NICOL­AE M. FILIMON De la 1814 până la 1830 XXIII )Slugile boerești Feciorul Banului XI** dupe ce umplu ciubucul stăpânului seu și se înfășură în giubeaca îmblănită cu samur tot a stăpâ­nului, se trînti în pat cu nepăsare și se puse a fuma ca un Cadin. Feciorul Vor­­nicesei G*** Intorse maloteoa stăpâne­sei pe dos și se îmbrăcă cu densa, apoi dupe ce făcu un fel de pernă din șalul și san­­guinile ei cele de mare preț, puse capul pe densele și se lăsă în brațele somnu­lui. Câți­va din feciori, ca să goneaCă u­­rîtul, începură a juca cărți pe fundul iș­licului Marelui Clucer T***, iar cei­ i’alțî rămaseră cât­va timp într’un fel de ne­mișcare amestecată cu o ușoră somno­lență. Ioniță—ast­fel se numea feciorul Banu­lui X*** — terminând fumarea ciubucului, tuși de două trei ori cu ifos boeresc, apoi zise celor­ l’alți: — Știți una, băeți; mie ’mi-e sete ; cine face cinste ? — Eu, respinse unul dintre feciori. — Bravo Dumitrache, bravo! ai semne de procopie­ a, adaose Ioniță, vesel pentru aprobarea propunerii sale. — Are dreptate să facă cinste, zise un alt fecior cu aer de gelosie învederată — Da de ce ? — E­­e! Să trăiască stăpâna­ sa și co­conul Costache... — Și de ce să trăiască spune-ne și nouă ? —­ Pentru că Dumitrache al d vostru , Dumitrache ăl cu cinstea, este mijlocito­rul lor, dar o să spargă dracu opincile, și pare că văz pe Dumitrăchiță al d-vestru bătut la falangă sau sdrobit eu topuzul. — Și de unde știi tu tote acestea? în­trebă Ioniță. — Me întrebi de unde știu ? Ele­ băieți. Eu știu tot ce se vorbește pe în tote casele boierești; cunosc chiar cele mai ascunse sfaturi ale boierilor. — Dar bine cum le afli tote acestea? — Asta este iuschin zazlîcul meu. — Spune ne și noue cum faci tu de afli tote tainele boierești ? — Cât despre casa stăpânu-meu, știe tot ce se petrece într’ânsa, căci cum vine câte un boer străin sau alt­cine­va, el intru după densul și ca să nu se bage de semn șiridlicul meu, une­ori mă pre­fac că mut un scaun de la un loc la al­tul, alte­ori netezesc macaturile pe pat, împlu ciubucile, sau pui apă „caramfile“. In timpul acesta boerii vorbesc și verzi și uscate, fără să le treca prin minte că ’i ascult, eu insă le bag tote la cap și me folosesc de densele la timp. — Ei bine cu stăpâni-teu faci precum zici, dar cu cocana lui ? — Mult mai bine , m’am înprietenit cu fata din casă și ’mi spune tóte taine­le stăpâne­ si. — Bună și acesta , dar va spune, cum afli tainele celor­l­alte case boerești ? aci să te vedem ! — Me duc în tote zilele la pivnița de la Slătari, nu se găsesc pe toți feciorii de pe la casele boerești ; aduc numai de­cât o „m­ămesă de vin „chillibariu,“ și dau câte un „ichilic“ la toți frații, apoi în­cep „haradișurie“ ; și știm cu toți că în adunările nóstre nu se vorbesc decât de trebile altora. Eu­ fac ca filosoful : vorbesc puțin și ascult mult, adica îmi fac capul „céslo, “ de „haradișuri,“ fără ca alții si potă afla de la mine. — Ia spune icum de unde știi tu că o s’o pară Dumitrache ? — Ascultați . Astăzi m’am dus cu co­conul la Mitropolie și, după obiceiul meu, am intrat în cancelarie și am auzit cu urechile mele pe Logofătul Mitropolitu­lui luând tacr­tul vizitiului ; ca mâne o să vedeți și pe nenea Dumitrache închis la Spătărie și bătut la tălpi. — Pune-ți­­,afta în cui, nene Tudorică, respinse Dumitrache cu nepăsare. M- am luat eu măsurile mele, adaose el Cum oi duce pe ciocoică acasă, îmi strâng catrafușele (bagajele) și o apuc la să­nata sa. — Iar până atunci să bem vinișorul care ni-l ai făgăduit, esclamară mai mulți dintre feciori, lingândușî buzele de pofta beuturei. — Da ! da! să bem, de ce nu ? zise Dumitrache trîntind pe pat un„dodecar“. — Iată băeț! din partea mea, adaogă el ; mai puneți și voi ceva, și să -i tra­gem o mâncare de cârnați și o băutură de vin, să ne ține urechile. — Aferim Dumitrache, aferim ! escla­mară toți ciocoii de o data, apoi doi din­tre dânșii luând banii, se duseră se cum­pere vin și cârnați. — In fine aceste demoralisate slugi mâncară și băură cât­va timp, iar după ce se cam amețiră de vin începură a pe­trece pe socotela stăpânilor lor. — Ce am auzit, mă Gheorghe că stă­­pânu-te, se ține cu soră-sa ? Adevărat este ori minciună? — Dar stăpânu-t eu cum merge cu căr­țile ? zise Ioniță, îndreptându-se către fe­ciorul Vornicului I*** F***. — Rău, verișorule, rău de tot. A ră­mas sărac lipit, n’are nici ce se plătescă „imb­licul“ slugilor. — Dar bine mă, ce a făcut atâta bă­net ce ’l rămăsese de la tată seu. — A dat tot în cărți. — Da stăpână ta­tă Toma, cum merge ? — Fórte bine, în lume se arată că este cea mai „evlaviosă“ rnuere, par’o’ar fi o călugăriță , dar într’ascuns, juca pe bietul cocon tontoroiul. — Ai, fugi d’aci, nu te crez. — Crede ce ’ți spui eu , a prins’o a­­laltăieri cu Hatmanul Cărăbuș. — Ce spui, mă Toma !... Ei, și cum a prins’o ? — Coconul aflase mai de mult vicle­șugul ei, și se prefăcu că nu știe nimic, ba încă a chemat pe Hatmanul Cărăbuș și ’i a zis să ’i lase femeia în pace, căci la din potrivă, ’i va face una de ’i va pomeni cât va trăi. Hatmanul, luând tóte acestea drept glume, își urmă dragostea cu cucutia ca și mai nainte, dar o păți cât se pate de bună. Coconul scose vorba afară că plecă la o moșie tocmai peste Olt, și ca să dea mai mult crezăment acestei născociri, chie­mă pe viizitiu, și față cu cocona îi po­runci să dea careta la nâmț s’o dréga, să se potcovescu caii și să se ungă hamurile. Când tóte acestea fură gata, porunci să ’i frigă un curcan, să ’i cumpere icre, licurinî și ghindenuri; umplu și câte­va clondire cu vin și rachiu și le puse la „seatolpă“; în sfîrșit făcu atâtea pregătiri în­cât nimeni nu se mai indoia despre călătoria sa, iar după aceia se sui în ca­retă și plecă. (Va urma)

Next